Vrei o carte despre tine?

Caut romani exemplari, care au dat performantze in orice domeniu: tzarani, intelectuali, muncitori, din tzara sau plecatzi in cele patru zari ale lumii. Daca esti un asemenea rom^n, vreau sa scriu o carte despre tine.
Cauta-ma!
Telefon - 0740056102
vpatrichi@yahoo.com

Vedere de pe Centură. Flacăra violet atacă la vârf

Vedere de pe Centură
Flacăra violet atacă la vârf

"În ziua de joi, în general, Băsescu este în formă maximă pentru că cel puţin cei care se ocupă de ezoterie ştiu ce înseamnă Ziua Flăcării violet. Dacă aţi observat, cei din PD-L purtau violet şi cravatele, şi pulovărele, şi pulovărul pe care îl purta Băsescu. Deci există o filiaţie aici. Eu cred în treaba asta”
(Viorel Hrebenciuc, strategul Prostănacului)

“Ea era bolnavă de mov
de mult prea multul mov al privirii (...).
- Eşti îndrăgostit, eşti mov, eşti
un porc de câine!
- Taie-mă şi mănâncă-mă, i-am strigat,
taie-mă şi mănâncă-mă şi satură-te.
Satură-te până ce ţi se face greaţă şi verşi,
până mă verşi peste femeia
pe care-o iubesc.”
(Nichita Stănescu,”Pânza de păianjen de Goya”)

Între iubire şi politica din România, nu există nicio legătură. Dar între politică şi fascinaţia seducţiei să fie vreo relaţie? Ezistă! În fiecare campanie electorală, populaţia răbdurie este înfierbântată bine, până când ticălosul ajunge cu sufletu-n rai. Acolo odată ajuns, el uită toate promisiunile fiindcă starea de graţie i se cuvine. Aşa crede orice idiot care nu va ajunge niciodată om de stat. Idiotul va rămâne „om politic” fiindcă nu e capabil măcar să-şi ceară iertare pentru prostiile lui. Să ne gândim câte legi, câte înstrăinări („privatizări”) s-au făcut în 20 de ani contra interesului naţional şi vom înţelege că majoritatea aleşilor noştri uită complet de mandatul pe care l-au primit din partea fraierilor. Când l-am întrebat pe Emil Constantinescu dacă a avut împuternicire să semneze tratatul cu Ucraina, prin care erau abandonaţi un milion de români, cu tot cu teritoriile istorice, cotropite de Stalin, liderul regional mi-a răspuns printr-o întrebare: „Şi ce, aţi văzut demonstraţii de dragul Bucovinei de Nord? A ieşit societatea civilă în stradă?” Eu, ca multe milioane de români l-am votat, dar nici în coşmarul vieţii mele nu mi-aş fi imaginat că va face un asemenea gest politic, pentru care nu pot să-l iert cât voi trăi.
L-am votat pe Marinelu, sperând că va insista pentru folosirea banilor împrumutaţi în investiţii care să creeze noi locuri de muncă. Şomajul din România a atins 30-40% din totalul forţei active de muncă. Acesta este nivelul real, iar nu datele oferite de Institutul de Statistică, unde se ia în considerare doar numărul celor care primesc ajutor de şomaj. Conaţionalii noştri, care au împuns fuga în toate patru zările ca să facă munci umile, tot din categoria şomerilor fac parte fiindcă statul român sau mediul de afaceri intern nu le-au oferit nimic. În majoritatea oraşelor mici, numărul şomerilor este de 80-90%. Ce să mai vorbim despre sătenii noştri, transformaţi într-o populaţie de asistaţi care întind mâna la stat sau către politicieni, cu prilejul alegerilor? Încă mai sper că măsurile contra crizei economice nu se vor reduce doar la concedierea oamenilor. Ca să mai salvăm ce? Aparenţele unei bune guvernări? Nimeni nu se gândeşte la programe pentru reorientarea forţei de muncă. „Pensionarii şi suplinitorii vor pleca acasă!”, a spus Marinelu imediat după sărbători. Bine, dar acei profesori au fost angajaţi fiindcă nu existau titulari. Ei erau calificaţi şi îi vom înlocui cu absolvenţi de la fabrica toaşului Bondrea. Aşa da reformă în învăţământ! Să dea Domnul să mă înşel şi să nu cântăm cu manelistul electoral: „Te-am iubit, să moară mama!/ Te-am iubit cu foc!/ Te-am iubit, să moară mă-ta, / N-ai avut noroc!”...


Toate planetele Prostănacului erau în Luna Neagră


Să le mai acordăm un an de graţie guvernanţilor noştri, atinşi adânc de flacăra violet. Il avem ca expert în lumea de dincolo pe Guzganu Rozaliu, cel pasionat de ezoterism. Marinelu a învins graţie Flăcării violet! Nu Prostănacu a dat cu oiştea-n electorat. „În ziua de joi, în general, Băsescu este în formă maximă pentru că cel puîin cei care se ocupă de ezoterie ştiu ce înseamnă Ziua Flăcării Violet. Dacă aţi observat, cei din PD-L purtau violet şi cravatele, şi pulovărele, şi pulovărul pe care îl purta Băsescu. Deci există o filiaţie aici. Eu cred în treaba asta, dar nu e cazul să dezvoltăm aici”, a explicat Guzganu Rozaliu cel din Leu. El povesteşte că Marinelu a consultat augurii de la Techirghiol în vara trecută, când i s-a spus că poate câştiga numai prin fraudă. „El ştie bine la ce mă refer”. Dar oare ce-a ştiut Micu Titulescu atunci când a spus: „Ei au furat mai bine ca noi”? Dar Guzganu Rozaliu vede peste tot Saqqara, adică focul sacru din textele egiptene, folosit în Şcoala Misterelor. Şi dacă ştia, de ce nu i-a purificat Prostănacului câmpul energetic? Şi dacă el era strategul din Partidu lu Mukles, de ce şi-a lăsat ucenicul pradă Flăcării Violet? Putea să rostească şi ezoteristu de pe S(h)iret: „Eu îl invoc pe Preaiubitul Saint Germain şi toate Legiunile Luminii din infinitate, care sunt asociate cu frcvenţele 5 dimensionale ale Flăcării Violet a Iubirii Libertăţii şi iertării”. Dar cum să bagi aşa ceva în politică, mai ales că ziua Flăcării Violet nu este joia, ci sâmbăta? Joia era ziua Razei Aurii, dar nu mai contează. Micu Pirania avea şi el cravată mov...

Honorică a învăţat să vorbeşte!

Pătărania cu Flacăra Violet mi-aminteşte de Ioan Oltean care a scos trei perle naturale: „PSD este broasca râioasă pe care am înghiţit-o”, „Emil Boc este ca Ştefan cel Mare, mic la stat şi mare la sfat şi la faptă” (să-l vedem!) şi „Unitatea de măsură a valorii în politică trebuie să fie bocul”. Ce poate fi mai fabulos? Câţi boci avea Marinelu când şi-a pus pulovăr mov? Mulţi... Cum să-i măsurăm acum valoarea Guzganului Rozaliu dacă a dat pe gură aşa ceva drept justificare? Trece de un pico-boc? Nu cred. Şi aici ajungem la Honorică, beizadeaua Regelui Gunoaielor. A intrat în horă pentru Parlament pe banii babachii. Băiatul nu-i prost deloc, nu cred că este mai stupid ca nepotul Giselei Vass, care s-a dus la conducerea Băncii Naţionale şi a lăsat locul liber în Camera Deputaţilor. A învăţat să vorbeşte, se dă cu antigel pe păr, stă prin discoteci şi face caş la plisc – numai bun pentru Cameră! Dacă nu vă place, „să ziceţi mersi că n-am pus-o pe Bahmuţeanca sau pe soacră-mea, bă!” Şi eu cred la fel: ieşeau amândouă!

Prima lovitură de stat, transmisă în direct


Au trecut 20 de ani de la revolta din decembrie 1989 şi nu am aflat adevărul fiindcă a lipsit comanda politică. “Să ne numim Frontul Salvării Naţionale. Şi aşa funcţionăm deja de şase luni”, spunea generalul Nicolae Militaru pe 22 decembrie 1989. Pornind de la asemenea declaraţii, presa internaţională notează că revolta sângeroasă din România a fost, de fapt, o lovitură de stat, coordonată de armată, cu sprijinul unor generali din cadrul Securităţii, care l-au trădat pe Nicolae Ceauşescu.
Grav este pentru evoluţia ţării că democraţia din România s-a ridicat pe minciună şi moarte. Conjuraţii, ajutaţi de scenarişti diabolici, au reuşit atunci să-i manipuleze până şi pe jurnaliştii occidentali, care chiar au crezut iniţial în filmele cu morţii din cimitirele Timişoarei, pe care “teroriştii lui Ceauşescu” i-ar fi spânzurat de picioare, sau în diversiunile de la Bucureşti şi Sibiu, prin care aranjorii au vrut să provoace un conflict de proporţii între militari şi lucrătorii serviciilor speciale.

O parodie de proces pentru justificarea asasinatului politic


Un excelent studiu realizează revista “LEXPRERSS”. “Noiembrie 1989 – Zidul Berlinului cade. O lună mai târziu, pe 25 decembrie, în România, soţii Ceauşescu sunt executaţi ca urmare a unei parodii de proces. Imaginile au făcut ocolul lumii, scenariul evenimentelor este haotic şi de neînţeles, manipularea era maximă. (…) Ceauşescu avea dreptate când spunea în faţa tribunalului insurecţional, care pretindea că îl judecă, pe 25 decembrie 1989, că revolta populară era o lovitură de stat deghizată prin acţiunile unor trădători: generalii Militaru şi Stănculescu. Militaru era atunci în retragere (în realitate, fusese scos pe tuşă fiindcă era agent GRU dov edit – n.red.) şi pretindea că că a ajuns din întâmplare la sediul Televiziunii, unde a fost învestit de actorii loviturii de stat, pe 22 decembrie după amiază. El complotase contra regimului Ceauşescu la începutul anilor 1980. Până în seara de 22 decembrie, Stănculescu se bucura de toată încrederea lui Ceauşescu şi devine ministru al Apărării peste o zi! El este cel care a dat ordin să se tragă contra manifestanţilor de la Timişoara… Dar, pe 22 decembrie dimineaţa, el i-a sfătuit pe Ceauşeşti să plece pentru a putea controla Bucureştiul. El a organizat plecarea, a chemat eliucopterele pe acoperişul Comitetului Central, i-a convocat pe membruu Tribunalului. Şi-a schimbat rolul: din ministru al Apărării lui Ceauşescu, a devenit unul din actorii-cheie în faza de eliminare a lui Ceauşescu”.
Actorii răsturnării erau comunişti afectaţi relativ de cultul personalităţii, care se alimenta în jurul lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale. “Aceşti oameni făceau parte dintr-o generaţie de activişti superiori din Partidul Comunist, aveau 40-50 de ani şi bune relaţii cu Moscova, cu foştii colegi din URSS. Ei erau în legătură şi cu generaţia bătrânilor, a părinţilor fondatori ai comunismului în România, susţinuţi atunci de Moscova. Erau o elită informată, educată în manieră leninistă. Susţineau “perestroika” lui Gorbaciov, voiau să salveze socialismul cu faţă umană”. Ion Iliescu era necunoscut pentru majoritatea populaţiei. Nu erau cunoscuţi nici Petre Roman, viitorul premier, sau Victor Stănculescu, dar erau figuri noi: comunişti patrioţi, marginalizaţi de clica lui Ceauşescu. Şi au avut capacitatea să seducă populaţia.
Publicaţia franceză susţine că Securitatea era în strânsă legătură cu KGB, în ciuda tensiunilor şi conflictelor dintre aceste servicii. Mai mult, ne asigură că CIA “nu a jucat niciun rol direct în decembrie 1989. CIA i-a depistat pe acei reformatori comunişti, posibili interolocutori pe termen mediu. În afară de CIA, Washingtonul a acceptat o tranziţie gorbacioviană în România: Iliescu putea fi acceptat”. Nimic despre amestecul agenţilor sovietici, francezi, americani, unguri, iugoslavi în tragedia din România.
BBC prezintă părerea lui Teodor Mărieş despre evenimentele tragice din decembrie 1989, după tema devenită un fel de lozincă ”21-22, cine-a tras în noi?”. Ion Iliescu îl consideră “un impostor”, iar toţi cei care vorbesc despre lovitura de stat ar fi “nişte nebuni”. Într-un interviu pentru Simpson’s World, Ion Iliescu încă mai crede că este cel mai iubit dintre români: “Dacă ar încerca unii să mă închidă, ar provoca un protest în toată ţara. Cine ar putea să mă judece pe mine în legătură cu Revoluţia română? Să fim serioşi! Tot poporul a simţit că am făcut sacrificii de-a lungul întregii mele vieţi şi că în zilele Revoluţiei m-am implicat în tot acest proces de transformare a ţării.” Este adevărat, era un mare sacrificiu să ai maşină neagră la scară pe timpul “monstruoasei dictaturi şi al sinistrei sale soţii”. Şi Ceauşescu era convins pe 22 decembrie 1989 că este cel mai iubit şi că poporul de tip IMGB va veni să-l salveze.

Nicolae Ceauşescu trebuia ţinut la coadă până murea


Jeri Guthrie-Corn, adjuncta ambasadorului american Mark Gitenstein, povesteşte că a ajuns în România în iulie 1989. “Timp de şase luni, am trăit sub regimul Ceauşescu. În timpul Revoluţiei am rămas în Bucureşti până în noaptea de 24 decembrie şi am revenit trei săptămâni mai târziu. Când am aterizat în America, ni s-a spus că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi. Reacţia noastră a fost atunci – chiar dacă este penibil să recunosc acum – să jubilăm. Dar îmi amintesc că la puţin timp după aceea, am realizat că, de fapt, nu acesta era modul în care preferam să-l văd pe acest om dispărând. El ar fi trebuit pus să stea la coadă pentru tot restul vieţii sale”, îşi aminteşte doamna Jeri Guthrie-Corn. “The Guardian” prezintă cartea “Anul care a schimbat lumea”, publicată de Michael Meyer. Autorul susţine că securişii sedau şi legau urşii de copaci pentru ca preşedintele să-i poată ochi mai uşor”. La o partidă de vânătoare, pe undeva prin Transilvania, ursul nu fusese sedat şi a luat-o la goană spre Ceauşescu. Atunci au tras lunetişii şi au doborât animalul. “Ursul nu fusese bine sedat şi s-a ridicat pe picioarele din spate, ca şi cum ar fi vrut să atace. Ceauşescu a căzut pe spate şi a tras în aer, fiind nevoie de intervenţia celor care îl însoţeau pentru a omorî animalul”, scrie Meyer. “Este o prostie, mi-a spus colonelul Dumitru Burlan, cel care a fost sosia preşedintelui. Animalele erau hrănite, dar nu legati şi sedate. S-a întâmplat însă ca fiara să vină spre el şi noi am tras şi l-am doborât. Recordul european la urs era deţinut de Todor Jivkov, preşedintele Bulgariei, dar Ceauşescu l-a depăşit cu un urs hrănit în Munţii Buzăului. Eu m-am ocupat de acel trofeu. Ceauşescu mergea frecvent să vadă cum creşte fiara care a mâncat mulţi cai. Cu două-trei zile înainte de vânătoare, ursul nu mai primea hrană pentru ca venirea lui să fie sigură. Avea un burdihan imens. Recordul a fost omologat la nivel european”.
AFP notează că turiştii străini preferă să vadă clădirile simbolice, ridicate la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, după 20 de ani de la asasinarea lui. În vara lui 2009, aproximativ o mie de turişti au vizitat Casa Poporului. Cei mai mulţi erau din israel, Franţa şi Germania. Dincolo de servituţile prin care românii au trecut în deceniul groazei, trebuie menţionat că, în acea perioadă dramatică, s-au făcut şi investiţii uriaşe, prin care s-au creat numeroase locuri de muncă. Spre comparaţie, în 20 de ani de tranziţie, s-au construit doar cinci staţii de metrou.
Hillary Clinton: “Este o mândrie pentru SUA că România a devenit un aliat valoros”
Doamna Hillary Clinton notează pe site-ul Departamentului de Stat că ţara noastră a străbătut un drum anevoios din decembrie 1989. “Astăzi este un prilej să sărbătorim marele progres pe care România l-a realizat în aceşti ani care s-au scrus de la acele zile profetice din decembrie. Cu 20 de ani în urmă, nimeni nu ştia ce se va ridica pe ruinele comunismului. Dar datorită hotărârii şi curajului de care a dat dovadă poporul român, astăzi ţara a devenit o democraţie puternică, un fervent membru al Uniunii Europene şi un valoros membru al NATO. America este mândră să considere România un prieten şi un aliat. Trebuie să preţuim valorile susţinute de bărbaţii şi femeile cu tot curajul în 1989 – democraţia, drepturile omului, forţa legii”, spune secretarul de stat american.

Ion Iliescu: Băsescu este un primitiv şi nu poate reface relaţiile cu Rusia


Într-un interviu acordat lui Viaceslav Samoşkin, corespondentul ziarului “Vremia Novostei” de la Moscova, Ion Iliescu este de părere că relaţiile României cu Federaţia Rusă s-ar fi îmbunătăţit, dacă la alegerile prezidenţiale ar fi învins Mircea Geoană. “El are experienţă diplomatică. Pentru el, caracteristica este deschiderea, are altă pregătire intelectuală decât Băsescu, a cărui gândire politică este primitivă. E adevărat, viaţa e plină de surprize – viaţa l-ar putea învăţa câte ceva pe actualul preşedinte”, crede Ion Iliescu. “În ultimii 20 de ani, au avut loc contacte folositoare între România şi Rusia, dar asupra acestor relaţii şi-au lăsat amprenta prejudecăţile, în special din partea anumitor forţe politice. Este vorba de aversiunea românilor faţă de ruşi pentru că, la un moment dat, Rusia a rupt Basarabia, apoi nordul Bucovinei. Un rol l-a jucat şi problema încă nerezolvată a Tezaurului românesc, încredinţat spre păstrare Rusiei în anii 1916-1917. Ambele ţări trebuie să se debaraseze de complexele istorice şi să dea dovadă de realism. Cu toţii ne îndreptăm spre o Europă unită, unde graniţele îşi vor modifica importanţa. Polonia şi Ungaria au avut, la rândul lor, probleme cu Rusia, dar în tot acest timp au dezvoltat pragmatic intense relaţii economice şi culturale cu Moscova. Nouă ne-a lipsit înţelepciunea şi asta este urmarea presiunii forţelor conservatoare în viaţa politică a României. În politică nu te poţi lăsa ghidat de sentimentul de ură. Dar şi Rusia putea să dea dovadă de mai multă înţelegere. Iar acum, situaţia este şi mai complicată. Sudul Basarabiei şi regiunea Cernăuţi aparţin Ucrainei, unde sentimentul de nedreptate generat de istorie este şi mai puternic. Dialogul se dovedeşte mai dificil. Dar pe mine mă îngrijorează anturajul lui Băsescu. Aceşti intelectuali, în loc să-i dezvolte orizontul de gândire, îl învaţă numai ce nu trebuie. Acum, după 20 de ani, el a descoperit pentru sine anticomunismul! Ce curaj poate fi ăsta să condamni, în termenii unui document special, comunismul în condiţiile în care el nu mai există şi nu mai reprezintă vreun pericol. Un astfel de document nu valorează nimic! Adevărata condamnare a sistemului comunist a venit din partea revoluţiei române, care a condus la prăbuşirea lui”, a explicat părintele “democraţiei originale” din România.


“Duşmanul secret al Rusiei”


Ia să vedem cine mai are aceeaşi părere cu Tataie. În seara zilei de 5 ianuarie, la postul de radio “Ecoul Moscovei”, era veselie mare. Fusese invitat Mihail Gusman, directorul adjunct al agenţiei de presă ITAR TASS. Subiectul discuţiei a fost Traian Băsescu. Jurnaliştii ruşi de la postul menţionat consideră că preşedintele României a devenit “duşmanul secret al Federaţiei Ruse” în momentul în care a declarat că există “două state româneşti, un singur popor român”. Nu este pentru prima dată când mulţi jurnalişti ruşi manifestă aceeaşi percepţie sovietică, imperială. Timpul trece şi ei rămân cu aceleaşi sechele de gândire ne-europeană. Oare de când afirmarea unui adevăr elementar, de genul “moldovenii sunt tot români”, te transformă, inevitabil, în “duşmanul Rusiei”? În România, dacă afirmi că lipovenii nu ar fi ruşi, eşti considerat idiot, şi pe drept cuvânt. Şi apoi de ce prezentarea adevărului despre basarabeni ar trebui să jignească Rusia care a recunoscut suveranitatea Republici Moldova, dar refuză să-şi retragă trupele de ocupaţie de pe teritoriul acestui stat? Numeroşi academicieni ruşi au reconfirmat adevărul istoric al apartenenţei basarabenilor la spaţiul de etnogeneză al tuturor românilor chiar din timpul Uniunii Sovietice şi nu i-a împuşcat nimeni.
Dincolo de aceste exagerări, Mihail Gusman, cu instinctul lui de… rus autentic, este şi un fin observator al personajului politic cu educaţie militară şi cu un inconfundabil simţ al umorului. “În calitate de primar, Traian Băsescu a curăţat Bucureştiul de maidanezi. Doar erau cam 300 000 prin oraş, mai răi ca lupii şi peste o mie şi jumătate de oameni muşcaţi de câinii cu pricina în fiecare lună. Şi vine Brigitte Bardot să-i salveze şi, surpriză, primarul se angajează să-i urce pe toţi într-o garnitură de tren, în cele mai bune condiţii, ca să-i ia cu ea în Franţa”. O şi vedem pe celebra BEBE cu dulăii şi coteii după ea prin tren, coborând apoi în gara de la Paris. Mihail Gusman a fost şi el marinar şi s-a folosit de nostalgiile comune pentru ca “duşmanul secret al Rusiei” să-i acorde vreo două interviuri. Recunoaşte că Traian Băsescu este un personaj charismatic, cu mare priză la public, cu un limbaj simplu, direct şi frust, dar care a câştigat alegerile “pe muchie de cuţit”. “Pentru el, Bucureştiul era o corabie. A ordonat ca oraşul să fie curăţat de câinii vagabonzi şi de chioşcuri. Cred că dacă avea puterea, ar fi dat comandă să fie lustruite şi toate clanţele de la uşile de intrare în instituţiile publice. Totul trebuia să fie ca pe punte”, continuă Gusman. Nu lipsesc nici defectele anatomice: “Când mă privea în ochi, mă gândeam că se uită la mine doar cu stângul. Sau cu dreptul, după cum înclina capul”, crede ziaristul rus. Aici i-aş recomanda să cerceteze mai atent funcţia pleoapelor în jocul de expresii fizionomice, evident, în raport cu interlocutorul şi cu problemele discutate de respectivul personaj politic. Gusman a adus vorba şi despre “ţiganca împuţită”, după care a amintit că a fost găsit copilul bătut: era Mircea Geoană. Greşeşte iar când afirmă că Traian Băsescu s-ar fi născut la Murfatlar: localitatea se numea pe-atunci Basarabi, iar ezoteriştii susţin că radicalul BAS- din numele preşedintelui şi al localităţii ar induce ideea că el va superviza unirea Basarabiei cu România. Iată de ce, instinctiv, Gusman şi alţii ca el susţin că Traian Băsescu ar avea o atitudine antirusească. Repet: nimic mai fals. Preşedintele român este la fel de anti-rus, pe cât de anti-român este şi Vladimir Putin. De altfel, cei doi au multe trăsături comune: educaţia cazonă, discursul abrupt, ambii sunt naţionalişti, le place haloul mistificant din jurul lor, cu diferenţa că ruşii se mândresc cu apartenenţa lui Vova la serviciile secrete…
Voronin a cedat Ucrainei 7 kilometri din satul Palanca
Procedând poate în buna tradiţie lăsată de Emil Constantinescu la Bucureşti, regimul comunist de la Chişinău a oferit în secret Ucrainei peste 7 kilometri de teritoriu. Ironia face că tot Voronin îl acuză pe premierul Vlad Filat de “înaltă trădare”. “Acordul care delimitează frontiera dintre R. Moldova şi Ucraina a fost semnat în 1999 de către foştii preşedinţi Petru Lucinski (Moldova) şi Leonid Kucima (Ucraina). Ulterior, acest acord a fost ratificat de comunişti în 2001, când aceştia au venit la guvernare. Trebuie să vă spun că acest acord are şi un protocol adiţional secret, care prevede cedarea a 7,7 km de şosea din regiunea satului Palanca către Ucraina”, a explicat Vlad Filat. Exact ca patrioţii de la Bucureşti. “În schimbul celor 7,7 km de pământ cedaţi Ucrainei, R. Moldova a primit cca 400 de metri de teritoriu cu acces la Mare, acolo unde se află construit şi portul Giurgiuleşti”, a precizat premierul Vlad Filat la împlinirea primelor o sută de zile de guvernare. Aşa că Voronin continuă gherila subterană contra noilor guvernanţi, cu sprijin rusesc. “A defini anul 2009 drept “anul prăbuşirii irevocabile a regimului Voronin” nu e numai incorect, ci şi periculos: atâta timp cât sistemul creat de regimul Voronin nu e distrus, nu avem dreptul să afirmăm că regimul Voronin s-a prăbuşit, şi încă irevocabil. Noi ne-am mai alimentat cu această iluzie în deceniul trecut, când am crezut că comunismul a fost îngriopat pentru totdeauna sub dărâmăturile istoriei. În linii mari, la modul general, se poate spune că 2009 a fost anul înlăturării de la putere a PCRM. Cu precizarea de principiu: De la puterea centrală. PCRM a fost înlăturat de la conbducerea R. Moldova, dar nu a fost distrus sistemul comunist, creat de acest partid. Comunismul, în varianta lui Voronin, nu mai este o ideologie, ci o boală, un fel de gripă pandemică: nefiind tratată la timp, omoară o societate. Comunismul nu a murit în R. Moldova şi războiul continuă”, a afirmat Constantin Tănase pentru Vocea Basarabiei.
Mircea Druc – un ambasador pentru Chişinău
De ce nu? Dacă domnul Teodorescu nu poate fi repus imediat în drepturi, dacă MAE tot caută un ambasador pentru Chişinău, îmi permit să fac eu o sugestie: Mircea Druc. Nu există român care să cunoască mai bine realităţile din tot spaţiul românesc, deci şi de dincolo de Prut. A fost primul premier ne-comunist de la Chişinău şi cunoaşte foarte bine spaţiul ex-sovietic. A lucrat în diplomaţia României până când a aflat Adrian Năstase şi de expertiza acestui om onest este încă nevoie. Ar fi şi o reparaţie morală parţială. Sau poate ar fi agreat Dan Dungaciu, un subtil observator tânăr şi dinamic al realităţilor post-comuniste din regiune. Traian Băsescu şi-a propus să meargă la Chişinău în a doua parte a lunii ianuarie şi probabil că se va instala noul ambasador până atunci. Deloc întâmplător, cam în aceeaşi perioadă şi-a propus să vină la Chişinău şi Igor Şuvalov, adjunctul premierului rus Vladimir Putin. Cu acel prilej, Vlad Filat speră că Rusia va acorda Chişinăului un împrumut de 150 de milioane de dolari pe un termen de 15 ani. Voronin a minţit atunci când, fiind în campanie electorală, a anunţat că Moscova îi va oferi jumătate de miliard de dolari. Până una-alta, este posibil ca Statele Unite să se mişte mai repede decât Rusia şi va oferi un sprijin consistent pentru românii de peste Prut.


Basarabia – statul ţiganilor

Strategii ruşi propun mutarea romilor din România în Transilvania şi a românilor din Basarabia dincoace de Prut
Roman Evghenevici Konopliov, considerat expert pentru Transnistria în cadrul Institutului pentru Strategie Naţională din Moscova, propune Kremlinului să pună în practică proiectul de purificare etnică “Basarabia – statul ţiganilor”.
La Institutul pentru Strategie Naţională din Moscova s-a remarcat controversatul politolog Stanislav Belkovski, fostul consilier al lui Vladimir Putin. Belkovski a propus în anul 2004 unirea Basarabiei cu România, prin abandonarea Transnistriei, care ar trebui să opteze: fie să devină stat independent, fie să adere la Federaţia Rusă, fie să se alipească la Ucraina. Proiectul otrăvit şi dezaxat al lui Konopliov pentru Republica Moldova îl compromite iremediabil pe Stanislav Belkovski, astfel încât orice plan elaborat de inteligentul strateg va mai găsi cu greu suporteri printre români. Şi iată de ce.
Roman Evghenevici Konopliov crede că ar trebui declanşată purificarea etnică, aidoma practicilor aplicate de radicalii lui Şeşeli: românii din Basarabia să plece în România, iar ţiganii din România să poftească în Basarabia, care ar putea deveni un stat al romilor. De ce? Fiindcă individul nu acceptă un adevăr istoric elementar: Basarabia – pământ locuit de daco-români din cele mai vechi timpuri. Aşa crede el că s-ar clarifica lucrurile pe malul Nistrului. Republica Moldovenească Transnistreană va deveni o vitrină atractivă pentru “moldovenii” care vor da năvală spre Tiraspol, singura “capitală” ce recunoaşte “naţiunea moldovenească”. Konopliov nu crede că moldovenii care au plecat la lucru în Rusia se vor mai întoarce vreodată în provincia românească Moldova fiindcă ei au de lucru în Rusia şi şi-au dat copiii la şcoli ruseşti. Prin urmare, deznaţionalizarea moldovenilor este necesară şi normală. “Dacă vor dori să trăiască în cultura lor, ei vor putea merge în Transnistria, fiind siguri că acolo va fi aşa cum a fost cândva în Moldova unită - alfabet chirilic, iar în casele vecine locuiesc fraţii lor ortodocşi ruşi şi ucraineni”, crede pseudostrategul Konopliov. Transnistria va deveni astfel multinaţională, va recunoaşte identitatea fiecărui grup etnic şi va putea dobândi mai uşor recunoaşterea mondială.

Konopliov este mai tare ca Mareşlul Antonescu


Ce va face Konopliov cu ţiganii din România? Simplu: ei trebuie să plece în propira lor ţară Basarabia, unde există un oraş unde ţiganii formează majoritatea etnică - Soroca. Ceea ce nu a izbutit nici Mareşalul Ion Antonescu, care a deportat inutil câteva mii de ţigani în Transnistria, pare să reuşească domnul Konopliov. Soroca va deveni capitala statului ţigănesc. Ce se va întâmpla însă cu românii care încă mai trăiesc în Basarabia? Ei trebuie să-şi lase avutul şi să treacă în România care “va avea nevoie de fraţii-basarabeni, de mâinile lor de lucru, de copiii lor”. Autorul studiului preluat de Regnum consideră că o astfel de construcţie ar fi acceptată de Rusia, dar şi de Uniunea Europeană, de România, şi de Transnistria. El nu se întreabă dacă românii din Basarabia ar admite o asemenea parascovenie, dar hârtia şi internetul suportă multe în numele propagandei neoimperiale ruse.
Roman Evghenevici Konopliov s-a născut la 4 septembrie 1973, la Poceol în provincia Briansk, din Rusia. Este relativ tânăr şi e surprinzător că poate gândi atât de retrograd şi de periculos. În 1978, s-a mutat cu părinţii în Transnistria. În octombrie 1992, fuge în Rusia, speriat că… “vin românii”, ca pe timpul Mareşalului. Era în clădirea Parlamentului de la Moscova (DUMA – Casa Albă) când Boris Elţin a pus tunurile pe Legislativ. Sigur că lucrurile merg în direcţia dorită de Moscova, se întoarce în Transnistria în vara lui 2002. A aboslvit studiile Facultăţii de Drept Internaţional (1996) şi ale Facultăţii de Informatică (2003) din Briansk. Prin urmare, este un om bine format profesional. Cântă muzică rock, conduce trupa “Volshebnaia Gora” şi este publicist de 16 ani. În perioada iulie 2002 – iulie 2005, este redactor la portalul “Transnistria: Politica Naţională”. A creat agenţia de ştiri “Lenta PMR” din Transnistria. În perioada ianuarie 2007 – august 2009, este redactor şef la jurnalul “Russkii Prorîv” din Tiraspol. Scrie mult despre interesele Rusiei în Transnistria şi nu numai. Din iulie 2009, ajunge redactor şef al agenţiei RIA Dnestr. Este considerat ideologul separatismului transnistrean. În vara lui 2002, organizează forumul internaţional “Noi suntem Rusia!” la Tiraspol şi tot atunci face mitinguri în faţa Ambasadei R. Moldova de la Moscova. Scrie romanul “Evanghelia extremistului” despre tinerii activişti politici radicali, carte interzisă în Rusia.

Presa rusă - mai periculoasă ca Armata a 14-a


La fel ca alţi intelectuali ruşi, nici Konopliov nu pricepe că expansionismul teritorial este caduc dacă nu se bazează pe logistică şi tehnologii moderne, pe o cultură puternică, superioară spiritualităţii autohtonilor. Într-o competiţie liberă, fără tancuri, spiritualitatea românilor va învinge. Aici merită menţionat discursul pe care l-a ţinut Veaceslav Ţibuleac, directorul postului de radio “Vocea Basarabiei”, la Congresul al III-lea al Partidului Liberal Democrat, condus de premierul Vlad Filat. “Nu Armata a 14-a, dislocată în stânga Nistrului, nu Tiraspolul este cel mai mare pericol pentru existenţa R. Moldova, dar nenumăratele instituţii media ruseşti din Chişinău, care sugrumă metodic, zi de zi, viitorul R. Moldova. Republica Moldova se află încă sub cea mai cruntă ocupaţie cunoscută vreodată în istorie – ocupaţia informaţională a Federaţiei Ruse”, a avertizat Ţibuleac. Situaţia este reală şi extrem de periculoasă, iar România nu are suficiente posibilităţi şi voinţă politică pentru a o contracara. Directorul de la “Vocea Basarabiei” a reamintit că situaţia este cauzată de slugărnicia guvernelor de la Chişinău. Tadjikistanul, Uzbekistanul, Kazahstanul, Ucraina, ţarile baltice au legi care interzic transmisia programelor de limbă rusă pe teritoriul lor. Preşedintele Dmitri Medvedev era foarte indignat recent că limba rusă nu se studiază suficient în Basarabia. Aici ajungem la un mare adevăr oferit de viaţă, pe care domnul Medvedev nu-l respectă. Majoritatea tinerilor din Basarabia nu mai ştiu limba rusă şi nu este nimic abominabil aici. Ei au studiat limba engleză, de care au mai mare nevoie, franceza, italiana, spaniola, germana. Însă mai presus de toate, copiii de peste Prut învaţă temeinic limba maternă - româna.
Încă un pas mai aproape de Ţară: cinci birouri pentru redobândirea cetăţeniei
Conform unei hotărâri a Guvernului României, vor fi înfiinţate cinci birouri teritoriale, unde se vor înregistra cereri de redobândire sau acordare a cetăţeniei. În cadrul Direcţiei Cetăţenie, vor funcţiona cinci birouri teritoriale: la Suceava, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi şi Galaţi. Deocamdată se caută banii pentru plătirea celor 15 funcţionari pe 2010. Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de la Bucureşti a transformat Direcţia Cetăţenie în Agenţia Naţională de Cetăţenie, începând cu anul 2010. “Depunerea cererilor pentru cetăţenie nu se va mai face ca până acum numai la Ministerul Justiţiei, ci şi la prefecturi şi la toate oficiile consulare ale României. Aceştia sunt paşi absolut esenţiali pentru că nu vom mai avea cozi sau alte manifestări nedemne”, spunea senatorul Viorel Badea, reprezentantul românilor din Europa şi Asia. Promitem să urmărim atent acest proces.

Alertă: Adoptarea limbii române la Chişinău este un pas spre unirea cu România

“Nu există nicio diferenţă dintre (între) limba română şi limba moldovenească. Dar dacă limba română va fi prevăzută în Constituţie, asta ar însemna un pas pentru unirea Republicii Moldova cu România!”, a avertizat deputatul comunist Mark Tkaciuk, într-un interviu pentru postul de radio “Eko Moskvî” (Ecoul Moscovei). “Pentru unyonyşti (sic!) este foarte important ca limba să fie numită română. Asta ar fi o mare realizare pentru ei. Toate rezultatele anterioare importante, cum ar fi înţelegerea multiculturală, acum se distrug de către aşa numita guvernare democrată. Astăzi, s-au început represiuni. Se închid posturi TV şi radio importante de limbă rusă. Radio Dojdi va fi închis săptămâna viitoare. Mă aflu la Moscova ca să coordonăm o poziţie comună referitor la situaţia din Republica Moldova, care să fie prezentată la sesiunea Consiliului Europei”, a ameninţat Martk Tkaciuk.
Mark Tkaciuk a fost consilierul principal al lui Vladimir Voronin şi era considerat eminenţa cenuşie a regimului bolşevic de la Chişinău. Evreu de etnie, domnul Tkaciuk este un om cultivat şi are relaţii importante în Israel şi în Statele Unite ale Americii. Rămâne însă surprinzătoare repulsia lui faţă de orice efort de apropiere dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, devenind un campion al moldovenismului retrograd. Chiar dacă evreii din Republica Moldova s-au bucurat de sprijin din partea guvernelor succesive de la Chişinău. “Înaintea Partidului Comuniştilor, nimeni din R. Moldova nu a vorbit despre integrarea europeană”, a adăugat Mark Tkaciuk. Inexact. Cel care a acţionat mai întâi pentru apropierea de comunitatea europeană a fost Mircea Druc, primul premier necomunist de la Chişinău. Ulterior, Iurie Roşca, Vlad Cubreacov, Ion Ungureanu, Valeriu Matei, Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu, Vlad Filat şi mulţi alţii au vorbit şi au acţionat în această direcţie.

Un judecător a judecat un tânăr torturat de miliţienii lui Voronin


Alexandru Tănase, ministrul Justiţiei de la Chişinău, a făcut o declaraţie şocantă, transmisă de UNIMEDIA: “Unul din judecătorii care au participat la judecarea cauzelor din 7 aprilie în incinta Comisariatului General de Poliţie, a recunoscut că în faţa lui a fost adusă o persoană, care a fost bătută şi maltrată, fiind plină de sânge. Iar el, în calitate de judecător, nu a reacţionat. Astfel de persoane, care au încălcat legea, nu au dreptul să poarte mantia de judecător. Decizia Consiliului Superior al magistraturii este un mesaj clar transmis societăţii – persoanele care au încălcat legea nu au dreptul să înfăptuiască justiţia. Codul de Procedură Penală stabileşte expres că justiţia se înfăptuieşte în instanţele de judecată şi nu în puşcării, izolatoare sau secţii de poliţie. Aceste persoane au compromis statutul judecătorului prin participarea la judecarea cauzelor din 7 aprilie în comisariatele de polţie. Judecătorul Drosu s-a făcut cunoscut prin executarea tuturor comenzilor puterii politice comuniste, fiind judecător de instrucţie la judecătoria Buiucani. El este cel care a dispus arestarea tuturor oponenţilor politici ai regimului Voronin, pentru care statul a avut de achitat sume impunătoare de bani din bugetul public”.

De ce românii “îi urăsc pe ruşi” şi consideră că Moldova le aparţine?


Ziarista Daria Aslamova de la publicaţia “Komsomolskaia Pravda” (“Adevărul Utecist”) din Moscova a venit special la Bucureşti ca să afle răspunsul la această întrebare. “Străvechea doctrină politică românească sună aşa: Adevărul este că nimic nu este definitiv”, notează jurnalista rusoaică. Corneliu Vadim Tudor i-a spus verde-n faţă că Basarabia, Herţa şi nordul Bucovinei aparţin României. “În afară de Taras Şevcenko, eu n-am auzit nimic despre cultura ucraineană. Poate e vina mea. Mie nu-mi place că, drept consecinţă a pactului Molotov-Ribbentrop, fraţii mei români se află în puşcşria ucraineană. Partidul România Mare a protestat când s-a încheiat tratatul cu Ucraina, prin care românii de-acolo sunt anihilaţi. Ne-au îngrozit că România nu va putea intra în NATO dacă nu recunoaştem frontiera cu Ucraina, dar faptul rămâne fapt: Ucraina a acaparat teritoriul alte ţări. Şi nimeni nu mă poate convinge pe mine să respect o ţară care nu respectă dreptul internaţional”, i-a spus Tribunul. Mircea Druc a asigurat-o pe Daria că România poate deveni un partener pragmatic pentru Rusia: “Ceea ce a fost între sârbi şi croaţi ar fi simfonia păcii în comparaţie cu ceea ce s-ar putea întâmpla între ruşi şi ucraineni. Sau credeţi că ucrainenii sunt aşa de blânzi cum au fost cehii şi slovacii, şi că pot să se despartă paşnic? Niciodată! Lor le-a revenit bucata cea mai grasă din toate republicile fostei URSS. Ei ar trebui să se dividă în trei părţi: Galiţia catolică, Ucraina propriu-zisă, cu capitala fie la Poltava, fie la Kiev, şi partea rusească cu Crimeea. Crimeea dumneavoastră este chestiune realmente agasantă. Ţineţi seama că în România există forţe politice care ar sprijini tendinţa legitimă a ruşilor de a prelua Crimeea la schimb cu recunoaşterea din partea Rusiei privind dezmembrarea ilegală a României în 1940, când a fost desprinsă Moldova de ţară. Pentru Rusia, România este un duşman subiectiv, dar şi un partener obiectiv. Voi nu puteţi pătrunde cu hidrocarburile spre piaţa europeană, ignorând România. (Dacă nu cumva vreţi să rezolvaţi problema cu imprevizibila Ucraină). Recent a fost semnat un contract grandios între Gazprom şi România: tot gazul din Novorosiisk în formă lichidă să ajungă în portul Constanţa, unde va fi cel mai mare terminal. LUKOIL al vostru deja se află în România. Trebuie gândit pragmatic. Ce pierde Rusia acum dacă discută nu cu RDG, ci cu Germania Federală? Nimic. Ce va pierde Rusia dacă va avea afaceri cu România unită? Eu sunt unyonyst şi nu văd un alt proiect decât unirea României cu Moldova. Am irosit 20 de ani de la perestroika, dar unirea se va face. Cum se va face acest lucru: fie va începe un război civil în Ucraina, cum s-a întâmplat în 1918, fie va fi în interesul americanilor aderarea Moldovei la UE, dar ceva se va întâmpla în anii care vin. Este inevitabil”.

Rusia va dezintegra Ucraina


Pentru Daria Aslamova, România s-a înfruptat la “prăjitura europeană, oferind muncitori pentru ţările bogate ale Occidentului”, iar Bucureştiul “este un adevărat diamant plin de noroi”, unde “ţigăncile guralive fac comerţ cu ciorapi şi periuţe de dinţi”. Estimp, românii beau vodcă autohtonă cu denumiri masochiste (şi câtă dreptate are aici!): Stalinskaia, Stalingrad şi citeşte în presa liberală poveşti de groază despre Imperiul Rus al Întunericului. A uitat lecţia expansiunii bolşevice: “Soros şi-a pus Europa de Est în buzunar în doar zece ani. Băieţii lui Soros, ca Iulian Chifu, sunt preocupaţi de problemele democraţiei şi de responsabilitatea Americii pentru recroirea lumii, promotori fideli ai victoriei luminii Occidentului asupra întunericului din est. Ei suferă de cea mai grea boală caracteristică politicienilor: orgoliul îmbrăcat în forme ale Moralei. Ei au intenţia fermă de a face bine nu vecinului de palier, ci întregii omeniri, indifernt dacă omenirea vrea sau nu acest lucru”. Mircea Popa i-a spus că Obama a bătut palma cu Medvedev, ei au stabilit regulile jocului: “Occidentul nu se bagă în Ucraina, iar în schimb primeşte Republica Moldova. Însă, dacă în pofida acestei înţelegeri, Occidentul va continua să-şi amplifice prezenţa în Ucraina, Rusia va contribui la dezintegrarea acesteia din urmă”. Din cauza “trădătorului portocaliu Viktor Iuşcenko”, ziarista crede că România a luat Insula Şerpilor de la Ucraina – iată un lucru pe care noi nu-l aflasem!


Mihai Ghimpu cere condamnarea comunismului

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu a emis decretul de formare a comisiei care va condamna crimele comunismului în R. Moldova. Potrivit decretului, „Declaraţia de Suveranitate din 23 iunie 1990 şi Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991 au însemnat pentru Republica Moldova nu doar înlăturarea regimului comunist totalitar, dar şi şansa edificării unei societăţi democratice. Deşi în aceste aproape două decenii Republica Moldova a înregistrat progrese pe calea edificării statului de drept şi integrării în Uniunea Europeană, ea rămîne şi astăzi un stat ce nu cunoaşte adevărul despre regimul comunist totalitar din istoria sa".
Comisia de condamnarea a comunismului în R. Moldova urmează să studieze documentele și materialele cu privire la instaurarea și menţinerea regimului comunist totalitar prin prisma respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, va elabora un studiu, o culegere de documente şi un raport analitic privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar.
Potrivit comunicatului de presă, în cadrul comisiei urmează să intre următoarele persoane:

Preşedinte:
Cojocaru Gheorghe – doctor în istorie

Vicepreşedinţi:
Caşu Igor – doctor în istorie
Musteaţă Sergiu – doctor în istorie

Secretar:
Taşcă Mihail – doctor în drept

Membri:
Bahnaru Vasile – doctor habilitat în filologie
Beşleagă Vladimir – scriitor
Casian Ion – avocat
Chircă Sergiu – doctor habilitat în economie
Crudu Lilia – politolog
Cuşco Andrei – doctor în istorie
Dragnev Demir – doctor habilitat în istorie
Enciu Nicolae – doctor habilitat în istorie
Eşanu Andrei – doctor habilitat în istorie
Juc Victor – doctor în filozofie
Moşanu Alexandru – doctor habilitat în istorie
Negru Gheorghe – doctor în istorie
Negură Petru – doctor în sociologie
Olaru-Cemîrtan Viorica – doctor în istorie
Palade Gheorghe – doctor în istorie
Parasca Pavel - doctor habilitat în istorie
Petrencu Anatol - doctor habilitat în istorie
Postică Elena – doctor în istorie
Sîrbu Ion – doctor habilitat în filozofie
Smochină Andrei – doctor habilitat în drept
Stăvilă Veaceslav – doctor în istorie
Şarov Igor – doctor în istorie
Şişcanu Ion – doctor habilitat în istorie
Tihonov Ludmila – doctor în istorie
Ţicu Octavian – doctor în istorie
Varta Ion – doctor în istorie
Scandalul de la Chişinău, provocat de această evaluare necesară, va depăşi cu mult opereta de la Bucureşti.


Mihai Ghimpu: “Nu pot promova o politică stalinistă… Noi vorbim limba română!”


La insistenţele lui Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al R. Moldova, membrii Comisiei pentru reforma constituţională au votat pentru adoptarea unei noi Constituţii. Ei au propus să se modifice 69 de articole, adică aproape jumătate din Legea Fundamentală a statului. Comisia pentru reforma constituţională s-a alcătuit prin decret prezidenţial la 1 decembrie 2009 pentru a depăşi blocajul politic existent. “Nu vom avea alegeri parlamentare anticipate în R. Moldova. Soluţia este adoptarea unei noi Constituţii. Decizia a fost luată azi, 11 ianuarie, la şedinţa Comisiei pentru reforma constituţională. (…) Trebuie să punem punct referitor la limba vorbită. Nu pot promova o politică veche, stalinistă şi mincinoasă. Am venit în lupta politică nu pentru funcţii, dar pentru adevărul istoric. Noi vorbim limba română! Cred că vom găsi înţelegere în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană”, a spus răspicat Mihai Ghimpu. A fost nevoie de 20 de ani risipiţi pentru ca la Chişinău să apară un politician care să rostească un adevăr elementar: “Noi vorbim limba română!” Pentru românii din Bucureşti sau din Timişoara, afirmaţia este de o banalitate dezarmantă, dacă nu cunosc brutalitatea delirantă la care au fost supuşi conaţionalii noştri de peste Prut. Frica, apoi oportunismul politicienilor de la Chişinău au făcut posibilă atâta risipă de timp între noi. Atitudinea deschisă, normală, a lui Mihai Ghimpu mi-aminteşte de mesajele lui Mircea Druc din 1990. Nu-l cunoşteam pe premierul de la Chişinău, dar când le-a cerut tuturor românilor să solicite cetăţenia Republicii Moldova, am depus imediat cerere. Mi se părea o formă de solidarizare firească. “Cel mai corect este ca filmele în cinematografe să fie în limba română şi cu subtitrări în limba rusă sau engleză! Copiii prives emisiuni la televizor şi filme în cinematograf în limba rusă şi nu pot să vorbească corect limba română. Ajunge cât vorbesc despre “tormoz” şi “plăsgăgubţ”! Pe timpul Uniunii Sovietice, toate filmele, produse în limba rusă, erau dublate în limba “moldovenească”. Ridicaţi (luaţi) arhiva şi o să vă convingeţi! Ţin mult la limba rusă. Privesc şi posturi TV ruseşti, dar creştem cu o limbă stâlcită. Înţeleg că agenţii economici sunt privaţi, dar trebuie să respecte legile statului”, a spus Mihai Ghimpu în 2010. El, cel care venea cu flori în braţe în întîmpinarea “fraţilor” pe podul de peste Prut. Grigore Vierul, Ion Hadârcă, Mircea Druc, Nicolae Dabija, Mihai Ghimpu nu au făurit degeaba primul pod de flori pe 6 mai 1990. Ceva-ceva a rămas…

Să punem punct pe “relaţiile proaste” dintre fraţi!

Mihai Ghimpu a precizat că va discuta cu Traian Băsescu în februarie despre deschiderea consulatelor româneşti de la Bălţi şi Cahul, despre intrarea în vigoare a Convenţiei privind micul trafic la frontieră, votat (în sfârşit!) în unanimitate în Camera Deputaţilor de la Bucureşti. Vor vorbi despre energetică şi securitate. Să sperăm că specialiştii vor şi face… “De la această vizită, aştept să fie pus punctul pe relaţiile proaste între R. Moldova şi România, pentru că suntem fraţi, fiecare cu casa lui, dar relaţiile trebuie să fie ca între fraţi”, a precizat Mihai Ghimpu. Să vedem cine va folosi primul proverbul – tot românesc şi meschin – “Frate, frate, dar brânza-i pe bani…” Greu ne mişcăm cu desemnarea ambasadorilor, de parcă ar fi să numim academicieni pe care să-i iniţiem în taine magice. Preşedintele interimar a promis că va insista pentru îndepărtarea sârmei ruginte de pe Prut. “Nicăieri în Europa nu există sârmă ghimpată la graniţe. Ghimpi mai sunt, dar sârmă - nu!”.

Un pas timid spre UE

În timp ce gânditorii de la Bruxelles se dau de toţi pereţii cum să primească Turcia cu toate problemele ei în UE, la Chişinău s-a semnat un biet Acord de Asociere. "Am dat startul unor negocieri nu doar simbolice, dar și de substanță. Am discutat despre sfera de cuprindere a următorului Acord de Asociere. Ne bucură faptul că pozițiile RM și UE sunt convergent la acest capitol. Împărtășim aceleași valori și filozofie. Acest acord își propune de a apropia R. Moldova de Uniunea Europeană și totodată reprezintă un pas important spre integrarea economică", au declarat Iurie Leancă, şeful diplomaţiei de la Chişinău, şi Gunnar Wiegang, conducătorul delegaţiei Comisiei Europene. "Nu vreau să ascund. Orizontul nostru de așteptare este mare, dar ce mi se pare important este că RM-UE pășesc ca niște parteneri pe acest drum. Am depus eforturi mari de a convinge partenerii europeni că cetățenii moldoveni au dreptul de a se mișca liber. Misiunea de evaluare a Comisiei Europene va veni la Chișinău în luna februarie pentru a începe dialogul în privința posibilității de eliminare a vizelor pentru cetățenii moldoveni", a conchis Iurie Leancă în urma conferinței.

Clonarea unui mamut

Teodor Baconsky promite să reformeze Ministerul Afacerilor Externe, cu fonduri de austeritate. Ambasadorul Teodor Baconsky a primit avizul consultativ al comisiilor parlamentare pentru funcţia de ministru al Afacerilor Externe, cu 33 de voturi pentru, 15 contra şi o abţinere.
Parlamentarii de la PSD l-au atacat vehement pe ambasadorul României din Franţa pentru fraudarea alegerilor de la Paris şi pentru o pretinsă orientare antisemită. Diplomatul şi-a prezentat activitatea într-un mod elegant, dar nu l-a convins pe Valeriu Zgonea. “Ca ambasador la Vatican, am avut privilegiul de a conbtribui modest la vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. Ca secretar de stat în MAE, am contribuit de asemenea, ca şef al delegaţiei române, la încheierea acordului pentru facilităţile militare americane din ţara noastră. Această prezenţă aliată a fost în măsură să transmită un mesaj în legătură cu prezenţa fermă a României în structurile de securitate nord-atlantice. Ca ambasador la Paris, am participat la fondarea şi încheierea parteneriatului strategic franco-român, care marchează alegerea făcută de România ca nou stat membru al UE. Am evocat aceste lucruri cu toată modestia doar pentru a vă spune că, pe parcursul acestei cariere diplomatice, am avut ocazia să contribui la direcţia cea bună. Am căpătat în timp un spirit de corp şi solidaritate cu MAE, am respect pentru serviciul diplomatic român, am îndeplinit rolul de ambasador sub cei trei preşedinţi de după Revoluţie. Cred că acest parteneriat strategic cu Franţa ne-a adus şi în situaţia de a obţine şi în Comisia Europeană Barroso II un portofoliu mai mult decât relevant şi cred că acest succes e un prim pas către ambiţia legitimă de a profila România în clubul statelor membre. Destinul profesional m-a condus treptat, fără salturi. Am avut, la început, de gestionat o ambasadă mică, mai apoi una medie la Lisabona, unde l-am cunoscut pe actualul preşedinte al Comisiei Europene, şi apoi am condus o ambasadă din top 5”, a afirmat Teodor Baconsky.

Fără “dinozauri”, dar şi fără experienţă

“Îmi doresc să reiau proiectul de reformare al MAE, al lui Mihai Răzvan Ungureanu, voi restabili prestigiul social al corpului diplomatic român”, a promis noul şef al diplomaţiei. Numai că eliminarea profesioniştilor cu experienţă din cadrul MAE, sub pretextul că ar fi… “dinozauri”, pentru a angaja exclusiv tineri insuficient formaţi, fără o cultură interdisciplinară puternică, nu duce decât tot acolo: cu incompetenţi nu se poate face reformă, iar MAE rămâne un mamut care se clonează mereu, chiar dacă media de vârstă a scăzut drastic. Tinerii trebuie să deprindă nobila şi dificila profesie de diplomat pe lângă profesioniştii autentici. În sfârşit, domnul Baconsky a promis relansarea diplomaţiei economice: “Oficiile noastre ar trebui să fie puţin mai inventive, poate şi pe baza unei legislaţii mai puţin rigide”. Aici se va lovi de lipsa economiştilor bine pregătiţi, care să lucreze pentru interesele României, iar nu pentru SRL-uri proprii. MAE nu va putea eluda nici obligaţiile asumate formal de guvernele noastre succesive în domeniul reformei juridice. “Avem pentru 2010 o chestiune în continuare sensibilă, legată de mecanismul de cooperare şi verificare pe Justiţie. Vă pot făgădui că voi lucra îndeaproape cu domnul Predoiu, ca pe baza unor progrese reale, acest mecanism să fie turnat (sic!). Croaţia este pe drumul spre aderare, nu are prevăzut acest mecanism şi noi am rămâne cu o povară ideologică. Avem informaţii că partenerii bulgari s-ar pregăti să ceară menţinerea mecanismului, iar menţinerea sau ridicarea mecanismului se face la pachet”. Dar dacă nu trebuie să-l ridicăm din cauza bulgarilor, cu plăcere…
Noul ministru promite unele tuşe mai puternice pentru România ca ţară membră în NATO şi UE, dar şi reconsiderarea relaţiilor cu vecinii. “Mă gândesc să profităm şi de noul context politic intern din R. Moldova, pentru a încuraja vocaţia europeană a acestui stat vecin şi pentru a deveni un furnizor de idei democratice la adresa noului executiv de la Chişinău, devenim, aşa cum Polonia a co-iniţiat cu Suedia parteneriatul estic şi a devenit oficial sponsor al Ucrainei, să devenim la fel şi noi pentru Chişinău. Sperăm să numim acolo cât de curând un nou ambasador, iar acordul privind micul trafic de frontieră să ajungă cât de curând la Parlament pentru a fi dezbătut de membrii Legislativului. Avem o colecţie de parteneriate strategice. Am pomenit de relaţiile cu SUA, de parteneriatul cu Franţa în cadrul UE”, a explicat Teodor Baconsky.


Românii de pretudindeni au fost deja uitaţi


Normal şi util pentru ţară ar fi dacă românii din afara frontierelor ar fi respectaţi cum se cuvine nu doar în campanii electorale. Noul ministru promite şi aici, dar fără concreteţe: “Sunt de acord cu teza că milioanele de români trăitori în ţările UE sunt europeni, dar păstrând cetăţenia română transmit mesajul că vor să păstreze legătura cu ţara. Aduc idei, bani, investiţii, sunt un partener esenţial. Cred că nu trebuie să-i tratăm cu chestiuni populiste, nu trebuie să-i tratăm ca eroi (pe) infractorii care operează bancomatele din străinătate”. Agenţia Romanian Global News avertizează că Emil Boc şi ceilalţi şefi de la PD-L ignoră solicitarea zecilor de asociaţii româneşti din afara frontierelor de a înfiinţa un post de ministru delegat pentru românii de pretutindeni, care, totuşi, l-au votat masiv pe Traian Băsescu.
Deputatul PSD Valeriu Zgonea l-a ironizat pe Teodor Baconsky în timpul audierii pe tema fraufării alegerilor din Franţa: “Fiind un cetăţean român, care aţi respectat legalitatea, poate aţi putea explica parlamentarilor României care a fost motivul pentru care aţi prelungit actul electoral. Revenind la caracterul mistic al lucrurilor care se petrec în Ambasadă, bănuiesc că aţi aflat că poliţia franceză dă, de mulţi ani pe internet, imagini cu traficul din anumite intersecţii. De ce pe 6 decembrie traficul din aceste intersecţii este mai mic decât numărul de cetăţeni care au intrat în Ambasadă? Ar fi interesant, pentru mine ca inginer, să-mi spuneţi care este mecanismul prin care aţi teleportat peste 3000 de cetăţeni şi cum (i)-aţi convins (pe) cetăţenii să fie atât de rapizi, încât să voteze în 14 secunde”. “Resping acuzaţiile nefondate, legate de nereguli în cadrul procesului electoral, desfăşurat la Paris, în cele două tururi”, a răspuns Teodor Baconsky. Parcă îl şi văd pe mergând pe Champs-Élysées şi împărţind căldări portocalii şi orez pentru conaţionalii noştri, dornici să voteze.

Titus Corlăţean l-a acuzat de antisemitism

Mai principial, Titus Corlăţean a atras atenţia că “unele cercuri” îl suspectează pe Baconsky că ar fi “mai la dreapta decât la dreapta” după ce a scris pefaţa la cartea “Dreapta între crepuscul şi zenit”, semnată de Bogdan George Rădulescu. Am recitit de curiozitate prefaţa şi, în afară că e scrisă doct, neconvenţional şi coerent, nu am văzut nimic antisemit acolo. “Tatăl meu, poetul Alexandru Baconsky, a murit înconjurat de prieteni evrei la cutremurul din ’77. Nu mai departe de acum două săptămâni, Ambasada de la Paris a găzduit pentru evreii din Arondismentul 7 sărbătoarea Hanukka. Eu nu pot gestiona toată creaţia unui om, lucrarea a cărui prefaţă am scris-o mi s-a părut bine documentată despre doctrina de dreapta. Cred că este o prezumţie nefondată”, a răspuns Teodor Baconsky.


Tigroaica de pe Don se zburleşte. Ucraina vrea să taie influenţa României la Marea Neagră


Pe 17 ianuarie, vor avea loc alegeri prezidenţiale în Ucraina, cea mai mare şi cea mai imprevizibilă vecină a României. Sondajele arată că pe primele două locuri se află Viktor Ianukovici, liderul Partidului Regiunilor, urmat – la distanţă de 15 procente - de Iulia Timoşenko. Viktor Ianukovici este perceput ca un filorus, dar şi foarte apropiat de marele patronat din Ucraina. Iulia Timoşenko este cea mai puternică femeie din politica lumii contemporane. Pare construită din aceeaşi fibră ca Margaret Thatcher, Golda Meir sau Benazir Bhutto. Blonda de la Kiev este însă mult mai ambiţioasă, mai arivistă şi, deci, mult mai populistă. Pe lângă ea, Elea Udrea de la noi este o elevă nevinovată… Iulia şi-a călcat în picioare partenerul politic (preşedintele Viktor Iuşcenko) şi a trecut mai departe. Chiar dacă avea dosar de urmărire penală pe masa procurorului general al Rusiei, pe când era supranumită “Prinţesa Gazului”, ea a reuşit să-l încovoaie şi pe Vladimir Putin, care a iertat-o, acceptând-o ca partener de dialog. Portretele ei tapetează mormanele de omăt din oraşe, pe care edilii nu au reuşit să le îndepărteze. Mii de femei îi aţin calea pe la toate mitingurile electorale. Are lipici mai ales la bătrânele. În august 2009, la Jocurile Mării Negre de la Ciornomorski, Iulia Timoşenko (FOTO) a primit în dar o tigroaică albinoasă de Bengal şi a făcut atunci un fel de profeţie care se poate împlini: “2010 este un an al Tigrului Alb şi, de aceea, acest dar este un talisman pentru anul următor, iar eu visez să-l iau cu mine la negocierile politice, mai ales când scapă din zgardă. Am convingerea că Anul Tigrului Alb va fi plin de realizări pentru Ucraina şi de succese pentru fiecare din noi”, spunea atunci Iulia Timoşenko.
Pornind de la premisa că, oricare din cei doi lideri ar învinge, ar rămâne preşedintele unei Ucraine încă turbulente, ca o supernovă, să încercăm să depistăm direcţiile politicii externe pentru ţara vecină. Nu cred că Ianukovici va realiza reunificarea Ucrainei cu Rusia, aşa cum nu există indicii că Iulia Timoşenko ar re-orienta ţara spre structurile euro-atlantice, câtă vreme se opun ţări importante – Germania, Italia, Franţa. Din cauza Rusiei. Nu există nici mişcări politice interne foarte puternice, care să inducă germenii imploziei, aşa cum visează unii strategi de internet. Oricine va fi preşedinte, ne aşteaptă o perioadă în care Ucraina va face presiuni tot mai mari pentru identificare şi legitimare, inclusiv pentru legitimarea suveranităţii asupra unor teritorii oferite de Stalin şi Hruşciov.
Artiom Filipenko, un “expert” de la Odesa, publică pe tiras.ru (frumoasă îmbinare – “tiras” de la Tirageţia şi “ru” de la Rusia…) studiul “Ucraina – România: în aşteptarea restartării”. Am să încep de la concluzia acestei ample analize: “În principiu, Ucraina are aici o poziţie favorabilă, ceea ce, în prezent, spre deosebire de România, Turcia sau Rusia, nu aparţine niciunui bloc politico-militar şi, ipotetic, are şanse să dobândească un statut de neutralitate permanentă”. Presată între NATO şi Rusia, Ucraina este nevoită să creadă că o asemenea opţiune strategică îi aparţine. Pornind de la această realitate impusă, Filipenko vede Marea Neagră ca pe un spaţiu al confruntării marilor interese între Est şi Vest. O evaluare corectă. Aflat în primăvara anului 2009 la Moscova, preşedintele american Barack Obama a vorbit pentru prima dată de “restartarea” relaţiilor dintre SUA şi Rusia. Inevitabil, această “restartare” trebuie să ia în calcul foarte serios şi spaţiul Mării Negre. Fără să întreprindă acţiuni concrete prea îndrăzneţe, românii au lansat – cel puţin teoretic – noţiunea de sinergie în regiune. “Cine va fi prima vioară la Marea Neagră şi, ceea ce este mult mai important, după care partitură şi în ce orchestră va interpreta concertul Mării Negre? Iată întrebarea ce se află acum la ordinea de zi. Indiferent cine va învinge în alegerile prezidenţiale, trebuie să elaboreze o nouă politică la Marea Neagră, să găsească un nou algoritm de relaţii reciproce cu unul din jucătorii-cheie din regiune – România”, notează Artiom Filipenko. El susţine că Ucraina a pretins rolul de lider în regiune şi a pierdut mult fiindcă Iuşcenko a acordat atenţie unor organizaţii născute moarte, cum era Organizaţia pentru Dezvoltare Democratică - GUAM (mai 2006). Este necesară o schimbare a partenerilor strategici pentru Kiev şi Tbilisi. Oleoductul Odesa-Brodî nu a devenit, aşa cum se proiecta, principalul coridor de livrare a petrolului caspic spre Europa. După ce a semnat un parteneriat strategic cu Statele Unite, România l-a primit pe preşedintele azer Ilham Aliev şi a încheiat un document similar, aminteşte autorul. Traian Băsescu a declarat atunci că sprijină integritatea teritorială a Azerbaidjanului, ceea ce pentru Baku înseamnă foarte mult. Printre priorităţile energetice ale României se numără gazoductul Nabucco, terminalul de gaz lichefiat de la Constanţa şi oleoductul Constanţa-Trieste. “Compania petrolieră de stat din Azerbaidjan este hotărâtă să-şi extindă activitatea în ţările Uniunii Europene prin intermediul României”, spune în septembrie Traian Băsescu. Iar ucrainenilor nu le-a scăpat mişcarea. După vizita lui Aliev la Bucureşti, a plecat la Tbilisi şi Tudor Şerban, secretar în Ministerul Economiei, unde a semnat cu omologul georgian Aleksandr Hetaguri un acord interguvernamental de colaborare în sfera energeticii. România va aduce astfel gaz lichefiat din azerbaidjan şi îl va redistribui apoi în ţările europene. Din delegaţie au făcut parte specialişti de la Romgaz şi Transgaz. România va participa la construirea gazoductului White Stream din Georgia spre Europa. “Acordurile cu Baku şi Tbilisi nu reprezintă unica lovitură diplomatică a Bucureştiului în regiunea Mării Negre. După Azerbaidjan, pentru România a mai apărut un partener strategic – Polonia, ţară care are relaţii strategice şi cu Ucraina”, comentează Filipenko.

Romînia “înşfacă” partenerii Ucrainei

Preşedintele polonez Lech Kaczynski i-a spus premierului Emil Boc că România poate conta pe Polonia în sprijinirea proiectului Nabucco. “Astfel, România înşfacă treptat partenerii strategici şi prietenii Ucrainei. Polonia, Azerbaidjan, Georgia… Nu trebuie uitată nici victoria Alianţei pentru Integrare Europeană din Moldova, care duce la încălzirea relaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti. Este acum rândul Moscovei, care, fie şi formal, rămâne un partener strategic al Kievului. Spre deosebire de Ucraina, Rusia nu este pentru România o problemă serioasă. Dimpotrivă. Dispariţia frontierelor comune, a pretenţiilor teritoriale şi chiar a disputelor istorice (fapt mult mai actual pentru relaţiile ucraineano-române) creează premise pentru stabilirea unor raporturi pragmatice între Bucureşti şi Moscova. Şi chiar dacă România se află cu totul în siajul politicii SUA privind neutralizarea influenţei ruse în regiunea Mării Negre, ea îşi permite să facă reverenţe în direcţia Rusiei”, constată analistul. Pe 17 decembrie, într-un interviu pentru Inforusia, Aleksandr Medvedev, adjunctul preşdintelui Gazprom, afirma că este gata să colaboreze mai strâns cu România pentru realizarea gazoductului South Stream. În acest scop, se analizează două variante: 1. Construirea conductei prin Marea Neagră pentru satisfacerea necesarului României; 2. Construirea conductei pe tot teritoriul României spre alte ţări, care au nevoie de gaz, până în Italia. “Oscilaţiile între South Stream şi Nabucco nu sunt întâmplătoare. Conform tradiţiei, românii caută cea mai bună variantă pentru ei”, constată Filipenko. El e convins că Bucureştiul a învins Kievul la Haga, dar România a pierdut pe canalul Bîstroe-Chilia. Astfel, până la 21 decembrie 2009, pe Bîstroe au trecut 1358 de vase, iar pe Sulina – 1064. În ambele cazuri, putea să fie mai rău pentru România fiindcă “înfrîngerea” Ucrainei a avut loc pe mai vechile teritorii care au aparţinut ţării noastre. Filipenko reaminteşte poziţia lui Traian Băsescu faţă de Ucraina la confruntarea cu Mircea Geoană: “Noi nu trebuie să facem compromisuri cu cineva. Eu sunt partenerul unor relaţii bune cu Ucraina, dar cu condiţia să facem paşi reciproc unul spre celălalt. Ucraina trebuie să respecte interesele României în regiune. Nu suntem de acord cu construirea canalului Bîstroe în Delta Dunării şi apărăm interesele românilor din Ucraina, care trebuie să aibă dreptul să înveţe în limba maternă şi să obţină cetăţenia română”.
Analistul speră că noul preşedinte al Ucrainei va fi mai ferm în relaţiile cu România. Dacă însă Kievul va confunda fermitatea cu aroganţa, raporturile dintre cele două ţări se vor agrava şi mai mult, iar Ucraina va rămâne pe mai departe tamponul gri dintre Est şi Vest. “Mica Tigroaică” nu are viziunea unui om de stat, iar dacă va fi preşedinte, va transpune în relaţiile externe tipul de conflicte pe care le provoca permanent cu Viktor Iuşcenko. Dacă va ajunge preşedinte, Viktor Ianukovici va concepe relaţiile externe ale Ucrainei din perspectiva marelui patronat de pe Don, care este legat ombilical de Rusia, dar vrea şi ieşire spre piaţa Uniunii Europene.


În culisele diplomaţiei

Ciocnirea civilizaţiilor poate fi evitată

Dialog cu domnul Petru Dumitriu, coordonatorul Direcţiei Afaceri Generale, Afaceri Multilaterale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

Teoriile despre ciocnirea civilizaţiilor au făcut ceva istorie pentru că porneau de la observarea unor realităţi indubitabile. Evident, au fost şi exagerări, dar studiile de etnopsihologie din alt veac nu pot fi aruncate la gunoi cu totul. Frustrări de tot felul au făcut ca islamismul radical să intre în conflict deschis cu lumea civilizată. Harta mondială a islamului este marcată cu foc şi sânge, dar conflictele se alimentează şi în interiorul unor ţări europene, considerate stabile până acum. Explozii de ură au loc şi pe ruinele fostului imperiu sovietic, alimentate însă de Moscova, iar activiştii drepturilor omului de la ONU îşi fac iluzii că pot ţine în aceeaşi cuşcă a globalismului lei şi gazele, oi şi lupi, crocodili şi lebede. Curba lui Huntington nu mai este oricum de actualitate, dar nici nu putem absolutiza efectele activităţii celor care se preocupă doar de drepturile indivizilor şi ale minorităţilor, neglijând şi chiar eludând drepturile naţiunilor în spaţiile lor ancestrale de etnogeneză. Domnul Petru Dumitriu, coordonatorul Direcţiei Afaceri Generale, Afaceri Multilaterale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, rămâne însă optimist fiindcă ONU se implică eficient în dezvoltarea acestor fenomene.
- Domnule director general, cum se poate evita ciocnirea civilizaţiilor în epoca mondializării? Cum putem să-i convingem pe fanatici să nu mai detoneze explozivi în ţările paşnice?
- Aceste fenomene nu se măsoară pe termen scurt. Este evident că fanaticii şi extremiştii au nevoie de masă de manevră, fără de care nu pot exista. Alianţa Civilizaţiilor este un concept politic nou, sub auspiciile ONU, un proces iniţiat de Turcia. Ne implicăm şi aici pentru a contracara acel concept academic, numit “ciocnirea civilizaţiilor”. Alianţa Civilizaţiilor are în vedere programe de educaţie, de dialog intercultural, de cunoaştere reciprocă, programe ce se adresează tinerilor şi către mass media. Este evident că presa poate fi un vehicol pentru mesaje pozitive sau negative, de incitare. Această iniţiativă interguvernamentală va răspândi mesajul la nivelul întregii societăţi, se va implica societatea civilă. Totul se bazează pe ideea simplă că la nivelul omului comun nu există incompatibilităţi, nu există în sânge, în gene noţiunea de conflict.

Islamizarea Europei – un fals pericol

- Un întreg scandal s-a provocat în Elveţia, o ţară civilizată, unde minaretele au fost interzise priun referendum. Valuri s-au produs şi în Franţa, unde s-a interzis prin lege purtarea vălului islamic “burka”. Arhiepiscopul de la Praga vorbea recent de pericolul islamizării Europei. La fel ca scandalul caricaturilor cu Mahomed din Danemarca, toate aceste fapte denotă o tendinţă periculoasă pentru Europa creştină. Nu le putem impune tuturor europenilor secularizarea, aşa cum s-a încercat în Italia pirn interzicerea crucifixurilor din şcoli. Cum se percep la ONU aceste tendinţe care pot genera frustrări periculoase din partea creştinilor majoritari?
- ONU se află de acea parte a baricadei care acordă prioritate noţiunii de toleranţă, libertăţii de exprimare, libertăţii de credinţă, care sunt valori esenţiale de la Declaraţia universală a drepturilor omului, până la convenţiile actuale. Acest tip de percepţie privind pericolul islamizării nu există la ONU pentru că filozofiua Organizaţiei este următoarea: omul este esenţa politicii, statele trebuie să protejeze individul. S-a terminat cu impunitatea liderilor politici, a apărut Curtea Penală Internaţională, ceea ce denotă o evoluţie extrem de spectaculoasă. Până acum aveai dreptul ca, din raţiuni de stat, să faci orice. Orice preşedinte, orice general poate fi tras la răspundere fiindcă toţi au responsabilitate individuală. O altă evoluţie interesantă este responsabilitatea de a proteja, un concept care deocamdată sună gol. Este însă un progres fiindcă se acceptă ideea că, dacă o comunitate umană este în pericol, iar guvernul propriu nu-i în măsură s-o apere, comunitatea internaţională are responsabilitatea şi chiar datoria de a interveni. Exemplul clasic este Ruanda. Consiliul de Securitate a stat deoparte, Ruanda era membră în Consiliul de Securitate şi nu oferea informaţii depline. Ideal era să intervină comunitatea internaţională. Ne aflăm într-un proces de globalizare, una din convenţiile ONU se referă la drepturile muncitorilor migranţi şi ale familiilor lor. Alte convenţii se referă la drepturile refugiaţilor.

Ar trebui să universalizăm “Take, Ianke şi Kadîr”

- Cum va influenţa rata creşterii demografice evoluţiile de pe continentul european, în cadrul acestui proces de ciocnire a civilizaţiilor? Mă refer aici tot la tensiunile latente dintre creştinism şi islam.
- Am o evaluare personală aici. Este important ca oamenii să nu perceapă acest lucru ca o ameninţare şi cred că nimeni nu este deranjat dacă, în dreapta sau în stânga lui, chipul lui Dumnezeu este altul. Important este ca acea comunitate să respecte normele convieţuirii, legile statului respectiv. Chestiunea minaretelor este ghinionul Elveţiei că s-a pus aşa. Pe fond, libertatea religioasă din Elveţia este totală, intangibilă. Am fost la post la Geneva, am trăit câţiva ani în Elveţia şi libertatea credinţei este totală. Toate comunităţile musulmane au acces la presă, au somităţi în diverse domenii. Este acolo însă un partid de extremă dreapta, care are un asemenea discurs. Majoritatea ţărilor occidentale au beneficiat însă de resursele umane venite din alte regiuni. Problema n-ar trebui să existe, iar dacă este alimentată această percepţie a pericolului este o eroare. Noi ar trebui să universalizăm “Take, Ianke şi Cadîr”, care este una din cele mai convingătoare poveşti despre ceea ce înseamnă convieţuire.

O iniţiativă onorantă - Centrul de evacuare în tranzit a refugiaţilor de la Timişoara

- Noi mai primim în România refugiaţi dirijaţi de ONU?
- Aici aţi atins o temă foarte importantă, care intră în aria preocupărilor mele. Sunt două lucruri extrem de onorante pentru România. În primul rând, am devenit ţară de destinaţie finală. Asta înseamnă că avem o cotă maximnă de 40 de refugiaţi. Aici putem să ne alegem refugiaţii, de unde vrem, în funcţie de interesele noastre. Este un avantaj mare, în raport cu refugiaţii clandestini, care vin de unde şi câţi vor, iar noi avem oricum obligaţia să le acordăm protecţie. Sunt o povară. În al doilea rând, am creat Centrul de evacuare în tranzit de urgenţă de la Timişoara. Apar solicitări de felul următor: în Eritreea, există 20 de mame cu copii în pericol de extincţie, nu mai pot fi ţinuţi acolo. Statele Unite, Canada şi Australia sunt interesate să le preia pe aceste femei, dar e nevoie de timp pentru procesarea cazurilor. Ele nu mai pot sta în acea zonă, nu mai au ce mânca, sunt în pericol de a fi atacate. Şi atunci, pentru o perioadă de maxim 6 luni, cu transportul asigurat, cu toate cheltuielile suportate de organizaţiile internaţionale, pot sta la Timişoara, unde se bucură de libertate. Primesc hrană, educaţie, participă la diverse actvităţi sociale, timp în care cele trei ţări menţionate îşi trimit reprezentanţii, se fac interviurile, se întocmesc dosarele şi de la noi pleacă în termenul cuvenit. Inovaţia a fost foarte bine primită. În Slovacia, Filipine, în nordul Africii se preconizează extinderea acestui program de asistenţă pentru refugiaţii aflaţi în situaţii foarte grele. Noi am făcut acelaşi lucrtu pentru o tabără jalnică de palestinieni din Irak, un gest de mare ecou. Centrul de la Timişoara are o capacitate maximă de 200 de persoane.
- Statele Unite ne-au solicitat să găzduim şi prizonieri de la Guantanamo, cum se întâmplă cu alte ţări?
- Tema nu este în competenţa mea.
ONU nu-i consideră refugiaţi pe românii izgoniţi din Transnistria

- Tot ca o consecinţă a ciocnirii civilizaţiilor, a mentalităţilor, a spiritualităţilor în general, în urma războiului din 1992 de pe Nistru, mii de români din Transnistria au fost izgoniţi şi nu s-au mai putut întoarce la casele lor. Din câte ştiu, Chişinăul şi Bucureştiul nu au ridicat la ONU această problemă, dar aceşti oameni sunt conaţionalii noştri în cea mai mare parte. Ce s-a făcut pentru rezolvarea situaţiei lor?
- Nu cunosc situaţia, dar ştiu care sunt grupurile tratate ca atare la ONU. În terminologia Naţiunilor Unite, R. Moldova este considerat un stat unitar, iar refugiaţii din Transnistria sunt persoane dislocate intern. Este o chestiune care ţine mai mult de protecţia drepturilor omului în general, decât de protecţia refugiaţilor. ONU se autosesizează în cadrul unor conflicte violente, de încălcări masive ale drepturilor omului. Problema persoanelor dislocate din Transnistria ar trebui ridicată de cineva.
- Şi nimeni n-o ridică... Chişinăul avea obligaţia să invoce la ONU chestiunea “dislocaţilor interni”, dar, la fel de bine, trebuia s-o facă şi Bucureştiul, fiindcă acei oameni sunt români, chiar dacă îşi zic “moldoveni”.
- România a ridicat consecvent la ONU problema conflictelor îngheţate. Aici nu e doar problema persoanelor dislocate, dar şi ameninţarea la adresa păcii în regiune. Dar cum să tratezi cu autorităţile de la Tiraspol, fără să le atribui indirect un statut politic, pe care nu-l au? Tema bilaterală este foarte complexă, iar eu ştiu ce se întâmplă la ONU. Eram în Comisia Drepturilor Omului prin 2005, când am primit instrucţiuni din ţară să intervenim după ce fuseseră alungaţi profesorii din şcolile româneşti din Transnistria. N-am prea avut temei legal atunci şi nici R. Moldova nu se simţea prea bine, iar ruşii ne întrebau:”De ce vă uitaţi la noi? Nu spuneţi şi voi, ca şi noi, că R. Moldova e stat suveran, unitar? Dacă nu se respectă drepturile omului în Transnistria, aceasta este o problemă a Guvernului Republicii Moldova.” Sigur, se poate face retorică politică, dar, ca să provoci rezoluţii la ONU, trebuie să ai temeiuri legale foarte limpezi. În primul rând, ţara vizată trebuie să se sesizeze.

VIOREL PATRICHI