"In fiecare noapte, la usa constiintei mele apar ei, cei cazuti in 1989, si ma intreaba: Ce ati facut cu s^ngele nostru? Si eu ce sa le spun?" Simplu: M-am aliat cu Batr^na Deshca de la KGB, care a scris scenariul!

Vedere de pe Centură. USL a călcat pe Toni!

Vedere de pe Centură

USL a călcat pe Toni!

“Nu permite Costituţiunea!...

Curat violare de Costituţiune, da umflaţi-l!”

(I.L. Caragiale, mai viu ca oricând la 100 de ani de la plecarea spre lumea umbrelor)

“Poate să se ducă şi la mama Curţii Constituţionale!”

(Valeriu Zgonea, un persponaj contemporan cu Trahanache, întâmplător preşedintele Camerei Deputaţilor)

În momentul în care Uniunea Social-Liberală a decis înlăturarea lui Traian Băsescu pentru a doua oară, a călcat pe Greblă. Fiindcă replica Uniunii Europene, a Statelor Unite ale Americii şi a multor români a echivalat pentru aceşti ghiogari cu o coadă de greblă peste bot. Nefiind asociat cu niciun partid politic, nefiind simbriaşul nimănui, am căderea morală să văd detaşat ce se întâmplă.

Un repetent şi un plagiator, care nu au o minimă experienţă administrativă sau de viaţă, care nu au condus măcar o tejghea sau un atelier, au creat o majoritate ad-hoc în Parlament şi au întors instituţiile statului pe dos. Programul lor politic este acum limpede pentru toată lumea: “Jos Băsescu!”.

Ceea ce a urmat a fost tactica unor comisari bolşevici nebuni fiindcă au adus România înapoi la epoca mineriadelor. Niciodată nu s-a vorbit atât de urât despre ţara noastră. Fiindcă ideologul acestei lovituri de măciucă este Bătrâna Deşcă. El vorbea încă din 2011 că este momentul suspendării fiindcă poporrrrrrul nu-l iartă pe Marinelu care a tăiat pensii şi salarii.

Platon şi Aristotel chiar a plagiat şi el!

Scânteia a fost arestarea Marelui Sinucis din Zambaccian. Ministrul Ioan Rus a coborât până acolo încât i-a trimis ambulanţă de catifea Temutului Vânător. De unde ştia că va fi sinucis? E logic, dacă ne amintim ce credea ministrul despre plagiatul Pontănacului:

"De vreo două mii şi ceva de ani, de la Aristotel şi Platon, toţi cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe ştiinţe sociale, toţi au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace şi Platon, pe tehnic, de la Newton şi Einstein, toată lumea a plagiat. Ăştia, colegii noştri care se ocupă de drept de la codul napoleonian încoace au contextualizat Codul, dar toţi au plagiat". Nu aşa că toţi am fost şi vom fi la fel? Nici bezna căprarului nu putea fi mai abisală.

Şi dacă Nepotu Mătuşii Tamara a simulat împuşcarea în guşă, ce ar face Varanu-cu-Platoşă să scape de jujău? Dar Fenechiu sau Patriciu şi consilierul Ciripel? Şi lista este foarte lungă…

Tactica ghiogarilor părea infailibilă: Pontănacu a băgat “Monitorul Oficial” sub pat – caz unic în istorie! – ca să publice numai ce şi când vrea el, izolarea Curţii Constituţionale prin ordonanţe de urgenţă, modificarea legii referendumului prin ordonanţă de urgenţă – ei au mai călcat în picioare un referendum unde noi am votat cu majoritate absolută pentru reducerea numărului de parlamentari şi pentru Parlament unicameral. Poporul este suveran! Vorbe! Uite ce au făcut aceşti ghiogari cu referendumul nostru.

Toţi au fost la guvernare, nu mai pot afirma că Marinelu este incapabil de coabitare fiindcă pe toţi i-a luat în guvern, au avut majorităţi absolute. De ce nu au aplicat prevederile referendumului? Tăcere.

În schimb, Tataie ne recomandă să lungim referendumul pentru suspendare pe două zile. Aşa cum a făcut Cozmâncă în 2003, cu actuala Constituţie. După prima zi, iese geniul de la PDSR şi spune: Azi au fost 7%? Foarte bine, mâine vor fi 65%! Şi aşa a fost, iar Constituţia lui Iorgovan, cu destinaţia Adrian Năstase, pe care mulţi am respins-o, a ieşit şi ne omoară nervii şi astăzi. La fel ca Bătrâna Deşcă.

Lovitura de stat s-a lansat public prin citirea unui adevărat rechizitoriu. Parcă retrăiam momentul Târgovişte. Lipsea Brucan, dar a venit tovarăşu Andrei Marga.

L-am ascultat atent pe Toni Greblă. “Atitudinea făţişă a preşedintelui contravine cu legea!” Nu l-am surprins niciodată pe Marinelu folosind o expresie atât de barbară: “contravine cu legea”. Am aflat că Marinelu a subminat economia naţională. Ca la Târvovişte! Inutil să mai întreb cine a şpăguit patrimonial de la Petrom sau atâtea companii încă profitabile. Cine a distrus agricultura din România şi se face că plouă când îi întrebi de sistemul de irigaţii. Da, dar Elena Udrea?! mă întreabă prietenii. Da, dacă ar fi să aleg între o lighioană ca Radu Mazăre şi Elena Udrea, eu aş vota-o pe ea.

Şi ne-a mai spus Greblă că Marinelu a îngrădit presa. Eu i-aş ruga să ne dea un singur exemplu de conducător din istoria românilor, care a fost mai înjurat ca Traian Băsescu…

Cui să spui că este profund imoral să arunci un om în faţa unui popor debusolat, dedat la ţoşcă, hotărât să-l judece pe post de Moţoc fiindcă ar fi vinovat de criza economică din România?

Am aflat între timp misterul butonului 3 de la telefonul prezidenţial, unde sulfa Porumbacu. Instituţiile statului funcţionează ceas şi au trecut déjà pe robot: dacă vrei să ştii cine eşti, apasă butonul 1; dacă vrei să afli cine te plăteşte, apasă butonul 2; dacă vrei să ştii ce agentură te duce de nas, apasă butonul 3; dacă vrei să auzi de la cine erau banii, apasă butonul 4; dacă vrei să afli cât eşti de prost, apasă pe butonul 5”.

Marinelu se va întoarce, dar răul făcut României de aceşti zăltaţi se va îndrepta greu. Fariseii de la Bruxelles abia aşteptau pretexte. Şi au venit.

Dacă nu credeţi, apăsaţi butonul 5!

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut?

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi? Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Putem deveni spectatorii destinului românilor din Est?

Da.

Şi nu este nimic exagerat sau patetic aici. Semnele arată clar că ne comportăm mai retractil decât bătrânii noştri de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care au vrut să-i salveze de la asimilare pe conaţionalii lor din sudul Dunării. Şi au pierdut. Astăzi mai avem doar aşchii acolo, dar se vor risipi şi acelea.

Agresivitatea vecinilor din Est revine în anul 2012, cu elemente noi, anihilându-i pe românii de-acolo.

Siberia nu mai funcţionează. Rusia a găsit însă alte forme pentru deznaţionalizarea românilor. Cea mai perversă este „acordarea cetăţeniei pentru toţi foştii cetăţeni ai Uniunii Sovietice şi ai Imperiului Rus, precum şi pentru urmaşii lor”, după cum a spus Vladimir Putin. Şi vorba lui s-a făcut lege.

Propagandiştii de serviciu au sărit imediat să-i mulţumească lui Putin pentru favorul că le dă cetăţenia Rusiei, care înseamnă – susţin ei – „sentimentul de stabilitate şi de securitate”. Să vedem ce scrie Viktor Josu, un politolog moldovan, pentru IA REGNUM NOVOSTI, cea mai anti-românească publicaţie din tot spaţiul ex-sovietic, făcută pe banii ruşilor:

“În mod evident, mecanismul simplificat de acordare a cetăţeniei ruse, în cazul în care într-adevăr se întâmplă, ar fi un instrument eficient pentru noua integrare eurasiastică, o politică pe care o iniţiază Vladimir Putin în mod clar şi fără echivoc. Ce efect va avea acest instrument în R. Moldova? În haosul în care ne adâncim, al cărei generator este chiar guvernarea noastră, acest lucru poate avea un efect pozitiv în plan psihologic. Când propriul tău stat nu este în stare să ofere cetăţenilor săi sentimentul de stabilitate şi de securitate, oamenii caută un suport socio-psihologic şi adesea îl găsesc în a doua cetăţenie. Acest lucru este natural şi obţinerea cetăţeniei ruse va fi un factor pozitiv”.

Pentru orice om cu scaun la cap, este evident cât de bine ar fi fost dacă propunerea lui Traian Băsescu ar fi fost pusă în aplicare rapid: să se acorde automat cetăţenia română tuturor românilor şi urmaşilor lor din Est. Formalităţile ar fi trebuit să dureze maxim o lună. În realitate, şperţarii şi birocraţia îi târăsc ani la rând pe la consulate.

Există şi binevoitori care au o părere excelentă despre ceea ce fac oficialii de la Bucureşti. Iată ce spune Evgheni Şolari, care, după nume, pare să fie tot român, vândut: “Trebuie să înţelegem că geopolitica are oroare de vid. De aceea, pe urmele Rusiei în retragere, aici vin alţi jucători geopolitici. Şi pun în aplicare, pe teritoriul Rusiei istorice, cu totul alte proiecte naţionale şi de civilizaţie. Iar acum, un paşaport rusesc accesibil va deveni, mai degrabă, o reală alternativă sau mai ales o contrapondere la paşapoartele româneşti, acordate în masă pentru basarabeni. În general, în ce priveşte planul politicii de acordare a cetăţeniei Rusiei, ar trebui să învăţăm mai multe de la România sau, de exemplu, de la Ungaria".

Şolari crede că, "dacă tot a proclamat proiectul eurasiatic, Moscova nu mai are deja dreptul să-şi gândească acţiunile doar în interiorul frontierelor Federaţiei Ruse. Politica de acordare a cetăţeniei este un instrument esenţial şi integrant pentru realizarea proiectului eurasiatic. Misiunea eurasiatică, dacă este să vorbim serios despre ea, iar nu de dragul mito-construcţiei electorale, înseamnă că cetăţenia rusă trebuie acordată fără obstacole şi neîntârziat tuturor celor care s-au născut, care trăiesc şi care doresc s-o obţină din tot spaţiul Rusiei istorice, cu condiţia să stăpânească limba rusă", consideră acest român pierdut.

O altă capcană – gazele furate de mafia din Tiraspol

Ideea lui Putin poate să prindă dacă gânditorii de la Bruxelles nu vor face ochii mari prea târziu. Românii din Republica Moldova şi din Ucraina nu mai sunt doar o problemă a României. Ei pot deveni o problemă europeană dacă Bucureştiul va depune eforturile necesare. Altfel, criza economică poate alimenta cele mai nocive forţe centrifuge spre Moscova. Observaţia este valabilă pentru tot spaţiul ex-sovietic.

În ultima vreme, Kremlinul insistă din nou pentru federalizarea Republicii Moldova, reuşind să convingă şi Berlinul că această idée este constructivă. Nemţii i-au invitat pe basarabeni şi pe transnistreni să vadă cât de bine este să trăieşti într-o federaţie, cum este Germania. Sigur, lipseau nişte trupe de ocupaţie pe-acolo şi oamenii chiar vorbeau limba lor maternă. De fapt, Germania şi-a mai manifestat “lipsa de interes faţă de această regiune” şi altădată. Cu siguranţă, n-o onorează nici astăzi dacă va susţine din nou Rusia, dar ce mai contează onoarea în politica intereselor? Moscova e convinsă că federalizarea Republicii Moldova ar bloca definitiv reîntregirea naţională a României.

În acest scop, Rusia foloseşte inclusiv şantajul economic. De exemplu, pretinde ca datoria de 3,5 miliarde de dolari la gazelle consummate de Transnistria să fie plătită de Chişinău. Sigur, nu o spune direct, însă tergiversează radierea acestei datorii.

Iată ce speranţe are vicepremierul Valeriu Lazăr, care este responsabil de complexul energetic:

"Noi avem acum două probleme. Prima: în cadrul unui viitor contract, să oprim procesul de acumulare a datoriilor prin separarea consumatorilor individuali. Există câţiva beneficiari ai gazului rusesc, printre care şi Tiraspoltransgaz. Acesta va încheia un contract direct cu Gazprom, cumpără gaz şi se socoteşte direct cu Gazprom. Cei de la Gazprom sunt pregătiţi pentru această mutare. Gazprom va livra direct gazul pentru Tiraspol prin Tiraspoltransgaz. Şi apoi începem să lucrăm cu datoria, să curăţăm balanţa companiei Moldova-gaz."

Oficialul basarbean susţine că totuşi Chişinăul nu înţelege de ce trebuie Republica Moldova să plătească datoria pentru gazul folosit, dar neachitat de Transnistria. Valeriu Lazăr crede că "dreptul civil şi comercial din Rusia şi din Republica Moldova ar permite companiei Moldova-gaz să meargă pe următorul scenariu: să transfere datoria. "Adică Moldova-gaz spune: Stimate Gazprom, eu sunt dator la voi, iar Tiraspoltransgaz - la mine. Cereţi voi datoria de la ei. Aşa e legal. Nu e nicio problemă", presupune vicepremierul moldovean.

Lazăr speră ca Moscova să procedeze rezonabil."Eu am simţit o anume schimbare de sentimente acolo. Nu voi da nume, dar, într-o convorbire informală cu nişte colegi ruşi de rang foarte înalt, ni s-au spus următoarele: "Nu înţelegem cum am ajuns noi acolo, în Transnistria, într-o asemenea situaţie". Cert este doar că pe Rusia a costat-o 3,5 miliarde de dolari. Şi Curtea de Conturi din Rusia se interesează de acest lucru fiindcă în Rusia nu a intrat o sumă atât de impresionantă. Prin urmare, încep să apară anumite probleme mai departe, pe circuit. Cei de la Gazprom îşi manifestă de multă vreme nervozitatea pe această temă. Acolo, de fiecare dată, apar ciudăţenii şi acrobaţii juridice şi financiare pentru ca această problemă să nu afecteze activitatea companiei pentru că totuşi, chiar şi pentru Gazprom, 3,5 miliarde de dolari înseamnă bani, nu glumă".

El a mai spus că, "în mai 2012, la întâlnirea de la Ashabad, dintre premierii Rusiei şi Republicii Moldova, s-a făcut auzită o idee promiţătoare, pe care a lansat-o Dmitri Medvedev. El a spus că la Moscova există înţelegerea că problema trebuie rezolvată şi că i s-au deschis ochii Rusiei cu privire la unele lucruri. El a afirmat că ţările noastre trebuie să găsească baza juridică şi financiară, prin care noi vom putea rezolva această chestiune. Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat este un semnal foarte pozitiv. Ne-am lămurit unde sunt banii, ne-a mai rămas să-i scoatem de-acolo sau să radiem datoria. Eu nu văd să existe probleme juridice deosebite ca să facem acest lucru. Avem instrumente. Ar exista voinţă pentru a înţelege acest lucru", a concluzionat Valeriu Lazăr.

Aşa zicem şi noi: mai trebuie şi voinţă…

Lipsa de sincronizare între Bucureşti şi Chişinău

Întâmplător sau ca la cartea serviciilor din Est, de câte ori se produce o apropiere normală între Bucureşti şi Chişinău, de fiecare dată apare un dezastru. În 1990, pe când premierul Mircea Druc făcea pieţe pline la Chişinău, cu tenta indirectă de apropiere de România, la Bucureşti veneau să planteze trandafiri minerii lui Ion Iliescu. Când Traian Băsescu a lansat politica lui ofensivă spre Est, la Chişinău a fost contrapus un bolşevic senile, care a resuscitat toată propaganda stalinistă contra României. Acum, din nou, la Chişinău s-a ridicat o echipă de lideri europeni, cu opţiuni deschise pentru apropierea de România. Imediat, la Bucureşti, s-au ridicat alţi ghiogari care fac elogiul lui Vladimir Putin, ridicându-ne toată Uniunea Europeană în cap.

“Barierele dintre Republica Moldova şi România trebuie scoase pentru ca ambele ţări să se regăsească în Uniunea Europeană", a declarat preşedintele Nicolae Timofti. Într-un interviu pentru eurodialogue.org, el a spus că zidul de pe Prut trebuie să cadă. În ciuda faptului că integrarea europeană este imposibilă atâta timp cât conflictul transnistrean rămâne nerezolvat, şeful statului moldovean a dat de înţeles că prevederile Constituţiei prevalează asupra abordărilor Moscovei sau Kievului în această chestiune.

"Noi am vrea să fim cu România în Uniunea Europeană. Până atunci, inclusiv cu ajutorul fraţilor şi partenerilor noştri din România, noi unificăm legislaţia, procedurile şi mentalităţile. Cu alte cuvinte, vom elimina nedreptatea instalată prin ridicarea zidului de pe Prut după al Doilea Război Mondial. Oamenii de pe ambele maluri ale râului Prut au suferit din cauza acestei decizii politice", a declarat şeful statului.

Ce partener poate avea Nicolae Timofti în… Crin Antonescu? Ce dialog ar putea avea Andrei Marga cu Mihai Ghimpu?

Şi, în timp ce tandemul Pontanescu punea la cale (întâmplător!) lovitura parlamentară de stat contra preşedintelui ales, iată ce spunea Dmitri Rogozin, mesagerul lui Putin la Tiraspol:

"Vom avea o nouă doctrină militară... ea va fi transpusă în practică de noul preşedinte (Vladimir Putin - n.red.). Este o strategie a lupului tehnico-ştiinţific, care nu aleargă după urmă, ci vede punctul spre care fuge iepurele, pe care-l prinde dintr-o singură săritură, pe drumul cel mai scurt”.

Şi dacă pretinşii lideri de la Bucureşti pretend că lucrurile stau altfel, iată ce percepţie are Kremlinul asupra ţării noastre: “România este NATO. Baza americană de acolo este scutul european antirachetă al NATO. Dacă pe teritoriul României va fi desfăşurată infrastructura militară, iar Moldova ar intra într-un fel de căsătorie civilă cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţele ei. Deocamdată, asta nu s-a întâmplat şi, sper, nu se va întâmpla niciodată”.

Iar în acest context, ce ar vrea tandemul Pontanescu?

Să întoarcă armele din nou?

Românii nu vor!

Viorel Patrichi

Victor Ponta - un personaj endemic

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut? „Plagiatul este te miric ce!”, decreta uitatul ţărănist Victor Ciorbea, el însuşi jurist de profesie...

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi?

Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Viorel Patrichi

Vremea capuselor. Cum mai scapam?

VEDERE DE PE CENTURĂ. Vremea căpuşelor

VEDERE DE PE CENTURĂ

Vremea căpuşelor

“Şi s-au abătut asupra oamenilor şi dobitoacelor mânie mare de căpuşe, ce au adus boleşniţa cea cu întunearec de obrazuri. Şi pre toţi oamenii sugia de sânge. Şi unde se punea pe pământ, până şi pământu puţea…”

(Hronicu beznei la români)

Asta mai trebuia pe bieţii români: să vină căpuşele pe când merg şi ei la un mic ş-o bere să culeagă ştevie! De unde să ştie ei că îi pândea afecţiunea Lyme, de care nici nu auziseră? Aşa se face că, într-un municipiu vestit de pe malul Siretului, au dat năvală spre spitale pentru vaccinuri anti-rabice. Şi încep doctorii, care nu şi-au luat încă Europa în cap, să-i convingă totuşi că turbarea nu se ia de la căpuşă.

Nu e rabie, este „boala cu o mie de feţe”. Îţi ia articulaţiile, îţi taie tendoanele, te scurmă la lingurică, îţi ia minţile şi atunci ne putem aştepta la orice consecinţe. Mai ales că nu ştim că ne-a muşcat căpuşa fiindcă nu doare. Vezi roşu, dar nu ştii de ce, de unde până unde...

Efectul s-a văzut la alegeri. Majoritatea au văzut roşu, iar acum vedem şi noi, ceilalţi care nu am fost muşcaţi. Bieţii oameni au ieşit la vot şi nu ştiau de ce au votat pentru alde Pontănacu, pentru alde Nepotu Mătuşii Tamara sau Guzganu Rozaliu. Nu ştiau. Le explicau agenţii: „Uite, facem suveica: îţi dau un buletin de vot ştampilat, îl bagi în buzunar, primeşti de la şcoală un buletin neştampilat, intri în cabină, scoţi buletinul ştampilat din buzunar, pui buletinul neştampilat în buzunar, ieşi din cabină, bagi buletinul în urnă, vii la nea Jică, pe strada Porumbacu Veronica nr. 322, îi dai buletinul neştampilat şi iei milionu. Ai înţeles?” Culmea e că asta înţelegeau imediat. De unde şi efectul straniu al bolii: simptomatologia ei este contradictorie.

Boala cu o mie de feţe explică de ce Liviu Negoiţă a ieşit din suveică şi a fost preferată o haimana cu patru dosare penale! Muşcat de ploşniţe, Radu Mazăre se duce la o grădiniţiă în vizită şi îi întreabă pe copii: „Voi nu v-aţi încălecat încă? Lasă că vă încălecaţi voi!...” Şi poporul de pe malul Mării l-a ales. Cine să-l mai dea în judecată pe derbedeu? O educatoare stupidă, care râdea servil de glumele reuşite ale ediliului? Sau poate vreun tată muşcat şi el de căpuşă?

Era campanie şi candidaţii trudeau din nou. Mă sună unul: „Alo?! Sunt eu, Prigoană, băiatul ăla cu pliciu! (Râsete şi râgâieli pe fundal, joc perfect). Bă, stai, bă, că vorbesc cu un om... Te aştept pe 10 iunie la vot”. Era şi el muşcat. Altfel cum să-mi imaginez că vine un om normal cu o lozincă de felul „Plici de-aici că vine Prigoană!” Mi-am adus aminte ce făcea el cu pliciu, o vedeam pe Bahmuţanca în fiecare noapte şi l-am votat pe Nicuşor Dan. Eu nu pot vota bolnavi sau derbedei. Aşa că Sorin Pornescu mai rămâne pe capul nostru alţi patru ani. Matematicianul nu are voie să intre nici în Consiliul General ca să-i facă zile fripte. Cine să-l mai întrebe pe Pornescu de ce a dărâmat casa în care a locuit Mihai Eminescu. „Am luat placa memorială d-acolo să n-o fure alţii...”

Când eşti mursicat de parşiva insectă, dedublezi realitatea, o deformezi. Ia uite ce delir i-a provocat lui Daniel Constantin, cel pe care Marinelu l-a supranumit Ăla Micu: „Suntem într-un război de eliberare a ţării.România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă. (Şi el era deja ministru al Agriculturii). Ţineţi-l pe Flutur departe de pădurile din această zonă. Ţineţi-l pe Flutur departe de banii dumneavoastră.” Şi nu l-au mai votat pe Flutur care era un bun gospodar. L-ar fi ales şi pe Omar Haysam dacă ar fi candidat.

Căpuşa te face şi mai obraznic decât erai de la natură. Cârlanu (Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit!) vrea să fie şi preşedintele patriei. Dă din coadă, din copite ca să-i ia locul Marinelului: să se ducă el în locul preşedintelui la Consiliul European de la Bruxelles, unde se reunesc şefii de state, nu de guverne. Pentru el, România este un cătun, nu mai are nici politică externeă pe continent. Şi zice că să meargă Marinelu la Bruxelles când se va discuta politică externă la UE (nu are!), câns se discută despre apărarea UE (nu are!), când vor fi dezbateri pe teme de securitate comună (nu există!). Deci niciodată. Uite simptomele muşcăturii de ploşniţă inseminată pe căpuşă: „Soluţia cea mai bună e cea a unui compromis cu domnul preşedinte şi cea a unui dialog. Eu aş fi vruit să ajungem la un consens să particip eu, şi preşedintele a dorit să ajungem la un consens să participe domnia sa.”

L-a şcolit bine tovarăşul general Dumitru Diakov de la Chişinău, un aliat politic şi nu numai.

Gurile sparte susţin că bani grei pentru căpuşe au venit dintr-o ţară mare şi prietenă de la răsărit, fiindcă Marinelu tulbură visul ţarului Vova. Aşa se explică şi afirmaţia ministrului Andrei Marga despre Vova: Ar fi bine dacă liderii europeni ar fi la fel de inteligenţi şi de creativi ca Vladimir Putin. O fi părând domnul Rompuy cam retardat, dar nu putea înghiţi efectul căpuşei.

"Eu sunt trofeul din Trofeul Calităţii".

"Am să încep cu un citat celebru, din Dzerjinski, fondatorul NKVD: Nu există persoane nevinovate, există persoane de care ne-am ocupat prea puţin", a început fulminant Nepotu Mătuşii Tamara. Codrin Ştefănescu, specialist în magie neagră, a venit cu mai mulţi haidăi “revoluţionari” pe la miezul nopţii în sala de judecată. Cum să reacţioneze nişte femei, muşcate şi ele de căpuşa Lyme? Mai ales că unul din armata de avocaţi plătiţi din leafa Nepotului a spus-o pe şleau: “Lângă Adrian Năstase te simţi ca lângă Antoine de Saint Exupery, mai deştept!” Ce să mai vorbim de tovarăşa Irina Jianu, care ar prefera să facă puşcărie, dar să spună adevărul şi numai adevărul:
"Îl cunosc pe domnul Hrebenciuc, recunosc. Îl cunosc de pe vremea când eram tovarăşi. Eu eram şefă de şantier, el era responsabil cu distribuirea benzinei şi motorinei de la PCR la Consiliul Judeţean Bacău".

În concluzie, Tataie poate fi fericit: a înroşit România din nou. De fapt, el conduce. Pentru că el este părintele “capitalismului de cumetrie” şi al democraţiei de ţoşcă.

Bocii să pupe rezultatele pe care le-au luat. Cei care “au lucrat” au putut să atragă de partea lor căpuşele. Se vede că, fără Marinelu, nu mai fac două parale. Chiar dacă acolo există oameni de certă calitate, pe care nu prea îi găseşti în Partidu lu Mukles.

Poliţia şi-a făcut datoria: nu a explicat de unde erau buletinele de vot gata ştampilate.

România va ieşi din cofă numai atunci când judecătorii şi procurorii vor fi păziţi de jandarmi. Până atunci, ne vom târâ.

200 de ani de criză identitară

Pe data de 28 mai, Hanul lui Manuc a găzduit ultima conferinţă de comunicări ştiinţifice, dedicată împlinirii a 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. Fără ca românii să ştie ceva, cele două imperii au târguit între ele teritoriile românilor din estul Moldovei istorice. Rusia a cerut atunci toată Moldova şi toată Valahia. O simplă conjunctură a făcut ca toţi să vorbim ruseşte. Până la Turnu-Severin. Oare ce mai făceau politicienii noştri azi? Mai aveau ei războaie pumice pentru a stabili dacă Ponta merge la Consiliul European?

Ultima comemorare a fost organizată de Asociaţia Ambasadorilor şi Diplomaţilor de Carieră din România. Presa noastră a lipsit de la apel.

Toţi participanţii au căzut de acord că dezastrul românilor din partea de est a Moldovei istorice a început la 16/28 mai 1812. "Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să poată plânge", ar fi spus generalul Kutuzov, care conducea delegaţia ţaristă de la Bucureşti. Târgul dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus este aniversat şi în prezent de către ruşi, în timp ce românii fac doar comemorări la Chişinău, la Iaşi şi la Bucureşti. Au fost şi congrese de istorie la Chişinău şi la Iaşi, unde istoricii ruşi au venit tot cu tezele lui Stalin: limba moldovenească şi poporul moldovenesc există, era dreptul Rusiei să ia Basarabia, Bucovina şi Herţa pentru că trupele ruseşti au trecut pe-acolo sute de ani, poporul român s-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în unele teritorii ale Valahiei şi Moldovei istorice etc. Iată de ce studiul istoriei naţionale vechi nu trebuie abandonat, cum se întâmplă astăzi în România.

Academicianul Ioan Scurtu a reamintit că tragedia Basarabiei a început cu tot concursul marilor puteri occidentale. La fel s-a întâmplat şi la Conferinţa de pace din 1947, când România, victimă a pactului Molotov-Ribbentrop, a fost abandonată în faţa Rusiei Sovietice. "Sigur că putem considera că Rusia ne-a făcut mult rău, dar teritoriile trebuie să le cerem de la Ucraina, iar nu de la Rusia. Apoi, nu am văzut niciun lider politic de la Bucureşti, care să intervină pe lângă Washington, Londra şi Paris pentru îndreptarea acelui abuz", a spus istoricul.

Sufletul acestei manifestătri a fost ambasadorul Aurel Preda Mătăsaru, care a prezentat o excelentă comunicare. "Rusia îşi face apariţia în teatrul politic european în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Martor în epocă, Jaques Fervourt, un chargé d´affaires francez la Sankt Petersburg, aprecia: "Dacă ambiţiile ruseşti nu sunt luate în seamă, efectele lor ar putea fi fatale pentru vecini…O astfel de naţiune are stofă de cuceritor".

Ţara noastră a simţit din plin efectele acestui avertisment. Astfel, prin tratatul de la Luţk, Petru cel Mare se obligă să nu se amestece în treburile interne ale Moldovei şi să nu intervină în problema succesiunii la tronul Moldovei atunci când acceptă, în articolul 3, că "noi, marele stăpânitor, Măria noastră ţarul, făgăduim pentru noi şi pentru urmaşii urmaşilor noştri la tronul Rusiei să recunoaştem pământurile principatului Moldova ca fiind cele cuprinse între râul Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Buceacului, Dunărea, graniţele ţării munteneşti şi ale Transilvaniei după delimitările făcute cu acele ţări". Cincizeci de ani mai târziu, Metternich, cancelarul imperiului austriac, avertiza că ţarul Rusiei Alexandru I nu "nu concepea o alianţă care să dureze mai mult de 5 ani, «deoarece ceea ce ţarul visează noaptea face ziua»".

Imperiul rus a încorporat astfel Basarabia, efort care a costat Moscova 200 de milioane de ruble de aur pentru mituirea delegaţilor turci la tratativele de la Bucureşti, inclusiv mituirea lui Manuk – bey cu o moşie imensă în Basarabia, precum şi a demnitarilor turci de la Istanbul, la care s-au adăugat reprezentanţii diplomatici ai marilor puteri occidentale ale vremii, acreditaţi în această capitală.

Marea Unire de la 1918 a fost batjocorită pe timp de pace în 1997, când Emil Constantinescu şi Adrian Severin „au acceptat inacceptabilul, semnând – în numele poporului român – Tratatul politic "de bază" cu Ucraina, una din succesoarele imperiului muscălesc, tratat care consfinţea raptul sau cea mai mare parte a lui, înfăptuit de Kutuzov la Bucureşti, acum 200 de ani”, a spus Aurel Preda.

Mircea Snegur i-a propus lui Ion Iliescu unirea, dar a fost refuzat

În 2009, Aurel Preda a publicat cartea "Memoriile unui diplomat oarecare". Atunci mi-a povestit că a redactat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 1991 şi că Mircea Snegur chiar i-a propus lui Ion Iliescu să facă unirea. Cu o condiţie: să-i garanteze funcţia de vicepreşedinte al României. Aurel Preda a acceptat invitaţia lui Vasile Nedelciuc de la Frontul Popular să meargă la Chişinău, unde a redactat Declaraţia de independenţă de la 27 iulie 1991. A conceput-o ca un prim pas spre reunificarea celor două state româneşti. La fel ca Marcel Dinu, a susţinut introducerea în Constituţia României o prevedere clară, referitoare la acest obiectiv naţional. În acest sens, trebuia rezervat un post de vicepreşedinte al României, care să rămână vacant până când se va realiza unirea. Apropiaţii lui Ion Iliescu nu au acceptat.

Aurel Preda mi-a povestit că o delegaţie formată din Vasile Nedelciuc şi Anatol Plugaru, şeful serviciilor secrete de la Chişinău, a venit de două ori la Bucureşti pentru a trata cu Ion Iliescu propunerea lui Mircea Snegur. Nu au fost primiţi.

După prima discuţie cu Aurel Preda, l-am sunat pe Ion Iliescu şi l-am întrebat dacă a existat o asemenea propunere din partea lui Mircea Snegur. "Este o aiureală de-a lui Preda... nu a existat o asemenea propunere... era o perioadă tulbure, nu era posibil aşa ceva...", a fost răspunsul liderului de la Cotroceni.

Şi iarăşi am revenit, peste ani, la discuţia cu ambasadorul Aurel Preda

- Domnule ambasador, cum vă explicaţi că politicienii au lispit de la toate evocările organizate în perioada 13-28 mai?

- Din oportunism. Este o linie constantă a oamenilor politici români. Majoritatea au fost mereu aşa. Au existat şi oameni politici mari, ca Brătienii, Carol I, Ferdinand, Regina Maria, care au dovedit că erau foarte buni români. Ceilalţi - cum a bătut vântul.

- E adevărat că Mircea Snegur a vrut unirea cu România?

- Aşa e.

- Vasile Nedelciuc nu zice nimic, Valeriu Matei neagă. L-am întrebat pe Ion Iliescu şi mi-a spus că "este o aiureală de-a lui Aurel Preda, care nu ştie ce vorbeşte, că era o perioadă tulbure, că nu a fost niciun dialog de acest gen." Până la urmă, care este adevărul? Vă menţineţi afirmaţia?

- Absolut! Mă aşteptam de la domnul Iliescu la un asemenea răspuns, el este şi rămâne un alogen care nu poate gândi ca noi.

- Temători de ce? Este un fapt istoric. Au trecut 20 de ani. Nu putem să-l discutăm? De ce nu s-ar putea face unirea condiţionat pentru a asigura nişte garanţii pentru politicienii de la Chişinău?

- E vorba de un sindrom al obedienţei faţă de imensitatea Estului şi a Vestului. Nici eu nu-i înţeleg.

- Încă o dată, deci acele negocieri pentru reunificarea României au avut loc?

- Sigur. El şi-a închipuit, în absenţa altor granguri de la Bucureşti, că Preda ăsta e ăla care are prerogativele negocierilor şi a fost trimis acolo. Că lucrurile stăteau altfel, asta e altă treabă.

- Deci el cerea un post de vicepreşedinte al României unite?

- El a spus aşa: "Dacă tot faceţi Constituţia acum, spune-i lui Ion Iliescu că noi am vrea un post de vicepreşedinte". (El îşi închipuia că mă bat pe epoleţi cu Iliescu!).

De fapt, şi la 27 martie 1918, basarabenii lui Pan Halipa şi ceilalţi au pus nişte condiţii. Au crezut în 1991 că pot repeta istoria.

　

******

După 200 de ani, românii din Basarabia trăiesc încă o absurdă criză identitară. Evident, falsă şi nu au nicio scuză: au majoritatea absolută acasă la ei. Moldoveni? Români? Dar oltenii de ce nu intră în criză identitară? Aderarea la UE, la NATO? Sau ascultăm de glasul de sirenă al lui Vladimir Putin spre Uniunea Vamală, spre Uniunea Economică Eurasiatică? Adică izolarea tehnologică a Estului, ca pe vremea CAER? Mingea este în terenul Uniunii Europene acum, dar asta nu scuteşte de efort elitele politice şi spirituale de la Chişinău şi Bucureşti.

Şi în timp ce noi facem evocări, ruşii au luat toată producţia de vinuri, cu tot cu vii. Spaniolii de la Union Fenosa au acaparat resursele şi circuitele energetice ale Republicii Moldova. Israelul are băncile şi producţia de alimente, iar Germania realizează între Nistru şi Prut cea mai mare cantitate de sfeclă-de-zahăr din istoria ţinutului.

România se mai gândeşte. Să sperăm că va construi măcar gazoductul Iaşi-Ungheni, apoi o linie ferată europeană, cu fonduri atrase inteligent de la UE...

Restul e vorbă.

　

De ce a părăsit Budapesta Nabucco?

Ţară membră NATO, primită fără rezerve în Uniunea Europeană înaintea României, Ungaria a driblat toate solicitările mai importante ale aliaţilor în momente dramatice: a refuzat să trimită militari în Irak, a ocolit cât a putut Afganistanul, nu-şi respectă obligaţiile pur economice faţă de UE. În plus, Ungaria lui Viktor Orban îşi provoacă vecinii cu pretenţii revizioniste absurde în centrul Uniunii Europene şi are o Constituţie demnă de secolul al XIX-lea. Dacă mai dorea cineva o probă, ea a venit: Ungaria a abandonat proiectul comunitar NABUCCO, gândit să reprezinte o alternativă la resursele de gaz din Rusia. Comisia Europeană tace. Consiliul European nu mai are replică.

Reamintim că, pe 23 aprilie, la Bruxelles, în ajunul unei întâlniri personale cu Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, premierul Viktor Orban a anunţat că societatea MOL din Ungaria abandonează proiectul internaţional NABUCCO. "Proiectul NABUCCO are probleme, le-a spus el atunci jurnaliştilor. Eu nu am intrat în detalii, dar, din ceea ce văd, chiar şi compania ungară MOL părăseşte proiectul."

În urma acestei declaraţii, pe 27 aprilie, deputatul Attila Meshterhazi, preşedintele Partidului Socialist din Ungaria (MSZP), împreună cu alt deputat socialist, a trimis o solicitare scrisă către premierul Ungariei, cu rugămintea să explice motivele abandonării proiectului NABUCCO şi cine a luat concret această decizie.

În plus, socialiştii voiau să ştie dacă există un acord guvernamental cu MOL pentru finanţarea proiectului. Conform normelor parlamentare de la Budapesta, răspunsul la o interpelare din partea deputaţilor trebuie dat în decurs de 15 zile după înregistrarea cererii. Pe data de 12 mai, termenul a expirat. MSZP, aflat în opoziţie, se pregătea deja de proteste dacă premierul ignoră solicitarea. Însă, pe data de 14 mai, în după amiaza zilei de sâmbătă, s-a anunţat că un răspuns scris la solicitarea socialiştilor către premier va fi pregătit de către Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării.

Marţi, 15 mai, presa ungară a aflat conţinutul acestui răspuns. Ministrul Dezvoltării răspundea concret că responsabilii consorţiului NABUCCO nu au aflat de la premierul Victor Orban că MOL părăseşte proiectul. În răspunsul la interpelarea deputaţilor socialişti, se subliniază că MOL a semnat un acord de participare la proiectul NABUCCO pe bază de drept privat şi premierul ungar nu decide referitor la afacerile companiei MOL. Să presupunem că aşa a fost.

În plus, ministrul Dezvoltării a precizat, în răspunsul la interpelarea Opoziţiei, că firma fiică a companiei MOL, Földgázszállító Zrt. (FGSZ), care e specializată în construcţia de gazoducte, rămâne încă în cadrul proiectului NABUCCO. Cu toate acestea, firma a refuzat să finanţeze cheltuielile pentru proiect în anul 2012, până când consorţiul nu precizează ce se întâmplă cu zăcământul Şah-Deniz şi cu rutele gazoductului.

Astfel că, formal, se presupune că Ungaria nu a părăsit încă proiectul NABUCCO. Acţiunile MOL în acest proiect (16,67%) au trecut la FGSZ. Zrt.

În încheiere, Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării din Ungaria, a confirmat că Guvernul rămâne de fapt angajat faţă de proiectul rus South Stream. Cu toate acestea, insistă că este de acord cu reducerea dependenţei Ungariei de gazul importat din Rusia şi, de aceea, nu va respinge tratatele internaţionale, referitoare la acest obiectiv.

Iată deci marele secret: pasiunea bruscă pentru Rusia. Ghici ciupercă ce-i!?

Un articol publicat pe 29 aprilie în "Kommersant" de la Moscova cu privire la această situaţie poartă titlul edificator "Victor Orban, premierul Ungariei, este eroul Rusiei".

Cum ar fi reacţionat cei de la Bruxelles dacă s-ar fi comportat România aşa de “europeneşte”?

Bilderbergerii pun capac lumii

Conferinţa anuală a Clubului Bilderberg a avut loc la Chantilly, Virginia. Este una din cele mai secrete comunităţi elitiste din lume. De aceea, a adunat acolo peste o sută de reprezentanţi din domeniul finanţelor, afacerilor, politicii şi presei. La întrunirea acestei societăţi secrete, au participat, din Rusia, Anatoli Ciubais, Garry Kasparov şi Igor Ivanov, un aparatcik rus extrem de misterios.
Societatea Bilderberg a fost creată de către reprezentanţii elitelor din America şi din Europa Occidentală încă de la începutul "războiului rece". Denumirea actuală a clubului vine de la numele unui hotel din Olanda, unde a avut loc prima şedinţă secretă din 1954.
Începând de atunci, Bilderberg este perceput ca unul din principalii actori ai politicii mondiale secrete. Se crede că organizaţia Bilderberg este supervizată de către unul din reprezentanţii-cheie ai clanului Rockefeller, care controlează şi Centrul de Tipărire a Dolarilor (FED). Temele discutate la această conferinţă sunt zăvorâte cu şapte peceţi. Totodată, pe lista invitaţilor se pot vedea nu numai reprezentanţi ai parlamentelor, dar şi ziarişti influenţi, reporteri oficiali pentru evenimente de acest gen. La conferinţa din 2012, au fost prezenţi şi jurnalişti de la cunoscuta publicaţie globalistă "The Economist".
Conferinţa din 2012 a avut loc la începutul lunii iunie. Cu toate acestea, abia acum au apărut în presă unele materiale referitoare la această reuniune care s-a produs într-o conjunctură internaţională principial nouă. Cu puţin timp înainte de întrunirea "clubului", a avut loc un eveniment a cărui semnificaţie istorică se va putea descifra abia peste mulţi ani. Doar cu o zi înainte de congresul Rockefellerilor din Virginia, a apărut în presă o informaţie cu privire la faptul că societatea "Rothshild Investment Trust "Capital Partners"" ("RIT "CP""), care aparţine clanului Rothshild, va pătrunde în capitalul "Rockefeller Financial services" ("RFS"), care gestionează unele din cele mai mari companii din lume, în diverse sectoare ale economiei, societate  deţinută de familia Rockefeller şi de alte familii bogate din Statele Unite.
Termenii tranzacţiei semnalează "cine cui se dă". "RIT" CP " a lui Jacob Rothschild, care controlează active de peste 3 miliarde de dolari, a cumpărat 37% din acţiunile companiei "RFS". Aceasta din urmă controlează 34 miliarde de dolari, printre care unii giganţi ai industriei mondiale ca "Johnson & Johnson", "Procter & Gamble", concernul petrolier "Vallares".
Acţiunile cumpărate aparţineau anterior băncii "Societe Generale", care este controlată de ramura din Franţa a clanului Rothschild. De altfel, cu un an înainte, ramurile clanului din Marea Britanie şi din Franţa anunţaseră că va avea loc fortificarea poziţiei. Condiţiile intrării clanului Rothschild în RFS dau de înţeles fără dubii că fuziunea a avut loc pentru drepturile liderilor. Nu e întâmplător că principala condiţie a tranzacţiei a fost gestionarea exclusiv colectivă a activelor clanului Rockefeller. Nu trebuie totuşi subestimată inteligenţa clanurilor de a transmite calcule eronate pentru dezinformare.
Dar, în orice caz, atunci când astfel de evenimente au loc între clanurile care au devenit principalii instigatori ai celor două războaie mondiale, trebuie să le evaluăm cu mare atenţie.
În SUA, bat la uşă alegerile pentru preşedinte (şi guvernatori) şi ia sfârşit oficial concesiunea pentru tipărirea dolarilor, acordată de Guvernul SUA pentru Federal Reserve System (FED), contract care expiră la 23 decembrie 2012. Este repus în discuţie viitorul dolarului şi al întregului sistem financiar. Este foarte posibil ca pătrunderea clanului Rothschild în fondurile clanului Rockefeller Group să se facă în schimbul menţinerii FED ca o bancă particulară, sub controlul absolut al celor de la Rockefeller Group. Dacă acest lucru este adevărat, vom vedea că se manifestă o unanimitate relativă de opinii printre democraţi şi republicani cu privire la viitorul FED.
Luând în considerare problemele datoriilor SUA, sigur că am putea vorbi despre asaltul reuşit al clanului Rothschild asupra poziţiei adversarilor americani. Cu toate acestea, agenţii financiari ai lui Rockefeller, în special prin intermediul "Goldman and Sachs", au contribuit la creşterea entropiei din zona euro. Problema datoriei Italiei a fost transformată (convertită) în puterea politică a premierului Mario Monti, care este consilierul internaţional al pomenitei bănci "Goldman and Sachs", reprezentantul european al Comisiei Trilaterale, conduse de David Rockefeller şi membru al grupului de organizare a Clubului Bilderberg.
De fapt, sub controlul clanului Rockefeller se află întreaga parte cu probleme a Europei. Însă nu numai. Guvernul Germaniei, condus de Angela Merkel, este, de asemenea, foarte apropiat de Rockefeller Group, care este, oricum, principalul donator financiar european.
Creaturile clanului Rothschild, în establishmentul politic german, au legături, în special cu social-democraţii, care sunt principalii adversari ai lui Merkel la alegerile din 2013. La rândul său, familia Rothschild a atras de partea ei Franţa, punând acolo un preşedinte de stânga.
Astfel că situaţia din Europa dă semne de pat (ca la şah - nota red.VP).
 De peste o sută de ani, clanul Rothschild stabileşte preţul mondial la aur (care este considerat ca un potenţial înlocuitor pentru dolar), iar valuta americană se bazează, în primul rând, pe preţul ţiţeiului, a cărei cotaţie este controlată de Rockefeller Group, care mizează pe "aurul negru", al cărui preţ creşte.
Semnul esenţial, care ne ajută puţin să evaluăm poziţia Rusiei în această bătălie a clanurilor, este că anul trecut s-a format o alianţă strategică între "Rosnefti" şi "Exxon-Mobil", care ţine de Rockefeller, în locul trustului "British Petroleum", care e controlat de clanul Rothschild. Şi aşa, următoarele lupte dintre "liberali" şi "cei de stânga" cu fantoma ridicolă a "alegerilor corecte" se află în curs. Urmărind politica reală, devine clar că "balta" îngustă a Rusiei, care nu reacţionează la romantismul revoluţionar, lipsit de sens, al unei părţi din populaţie, nici la isteriile electorale ale cetăţenilor care protestează, este tot mai izolată. Deşi ultimii chiar suferă sincer pentru ţară.
Având în vedere formarea unei alianţe strategice Rockefeller-Rothschild, se sugerează că se va găsi un oarecare  consens în viitorul apropiat. Iar acum ne aşteaptă spectacolul, care poate să însemne că vom juca după scenariul "am vrut să fie cât mai bine..."
Aflată în situaţia obiectivă a unei suveranităţi limitate, în contextul unei reconstrucţii a lumii, Rusia trebuie să se păstreze în primul rând pe sine, crede comentatorul rus Anatoli Miranovski.

Iată model de gândire imperială: “Având în vedere implicarea elitelor politice ruse în jocurile dintre clanuri la nivel global, participarea Rusiei la unele operaţiuni militare sau la altele devine practic inevitabilă. Mai ales că Rusia este folosită în mod tradiţional de către jucătorii mondiali ca furnizor de carne de tun pentru interesele altora.
Este important ca Rusia să-şi conserve forţele militare în aceste operaţiuni. Mai rămâne să sperăm că proiectul dezbătut acum pentru crearea unor companii militare private pentru asigurarea forţei intereselor străine este orientat spre rezolvarea acestei probleme.
În plus, ţara trebuie să-şi consolideze unicii săi aliaţi - armata şi flota, trebuie să fie pregătită pentru trecerea la propria valută. În acest scop, Rusia trebuie să aibă banii tipăriţi de ea şi Banca de Stat, care să nu fie legate de cercul autonomist de la Banca Centrală.
De o importanţă fundamentală este includerea în Uniunea Vamală a Ucrainei şi apoi dezvoltarea proiectului Spaţiului Economic Eurasiatic, pentru a limita expansiunea Chinei, ceea ce va permite consolidarea statutului viitoarei valute ruseşti pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice”.

Şi iată confirmarea indirectă a scenariului căpuşelor: “România, într-un fel sau altul, a rămas în afara priorităţilor politicii externe ale Federaţiei Ruse”, a spus Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, într-un interviu pentru Analistu Neamului Diştept, care a sărit în barca Marinelului, cu tot cu Dan Andronic…

Viorel Patrichi