luni, 26 august 2013

Le-a arătat cotoiu și joacă tontoroiu, spre jalea lui Lucică Avramescu...

Semnele în politică. După ultimul cartuș de pe biroul de la Cotroceni, de fapt o brichetă, și aceea speculată excelent înaintea referendumului, la începutul verii, Marinelu a trecut la magie: a frecat mîrtanu, semn că vom avea o toamnă fierbinte și o coabitare cu tigaia în cap. Băieți, mare atenție la motan!...
Varanu cu ochi de plexi, acest Cotton Eyed Joe al Securității noastre de totdeauna, cheamă la luptă, nu uită și mai ales nu iartă. El merge pe Legea Talionului...

Vedere de pe Centură. România, prin luneta Varanului




E de la Legea Talionului, ochi pentru ochi!”
(Dan Voiculescu, senator)
Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi cetăţeni!” (Pitagora, un geometru)

Noi vrem să muncim, președintele nu ne lasă nici la transporturi, nici la agricultură... Noi vrem să muncim, președintele se ocupă să ne saboteze. Eu mă ocup de pâine, președintele de circ...” »
Păcat că nu avem președinte ca să-i plesnească pe unguri...”
(Același Victor Ponta, omologul lui Ionel I.C. Brătianu)

După o vară infernală, tot privind eu spre tananica națională din ringul politicianist, m-am convins definitiv că Pitagora are dreptate – sunt prea mulți!, iar eu, care nu am fost niciodată «băsist», am devenit, nici mai mult, nici mai puțin, „băsescolog”. Fiindcă, tot văzând eu ani la rând o haită de indivizi care sar în cârca unui singur om, rezultă una din două: ori acel om este o javră turbată și trebuie anihilat, ori acei indivizi reprezintă o primejdie pentru securitatea națională. Și atunci cum facem? Pentru Tataie și ai lui, Coposu a fost un pericol până a murit. Noi am vrea să muncim, dar nu ne lasă Coposu. Și cum dezastrele economico-sociale veneau la rând, Coposu era de vină. Iar ei aveau toată puterea!
Se rostogolește Varanu din limuzină în fața clădirii Departamentului Național Anticorupție. Specialistele cu microfon și cu buricelu gol sar spre el și îl previn că a pierdut o lentilă de la ochelari. Varanu fâșneț scoate lentila din buzunarul de la piept și spune că a... scăpat-o. Toate au crezut. A pierdut lentila și nu a simțit, era marcat! Mai târziu, pune un sclav, poate pe Ciuvică, să scrie pe blog: „E de la Legea Talionului, ochi pentru ochi!”. O dedicație pentru Marinelu, deși flagrantul pentru șantaj fusese evident și nu i l-a făcut președintele. Dar batracianul ajuns în politică se dă lovit de Zeus sau măcar de Scaraoțki, atunci când e prins cu labele în miere. E prea puțin să spui că te-a lucrat un procuror sau un ofițer oarecare. Nuuu, Obama personal a dat ordin să fiu arestat!
Iese și Ciuvică de la tangoul cu procurorii și fătucile se aruncă pe el. Ce ați pățit, domnu Ciuvică, de ce tremurați, domnu Ciuvică? „Tremur pentru că pe mine tot timpul mă emoţionează băsiştii”. De ce vă clănțăne dinții, domnule Ciuvică! „A, mă impresionează băsiștii și eu când îi văd...” Da, dar vă clămpăne fălcile rău... Ce v-au făcut procurorii? „O bășină băsistă...” Vă rog să n-o jigniți pe colega mea... „Nu, dar pe mine băsiștii...” Stăncuța de trestie (asta înseamnă în limba română „ciuvică”) a intrat în marele șantaj al Varanului care și el este nevinovat.
Stăpânul Antenelor este un bun exemplu de promovare a tinerilor în politică. Și la contracte frauduloase cu statul. Și mulți au dosare penale, inclusiv de spionaj în favoarta unor puteri străine. Și alte partide „promovează tinerii” cu studii aproximative, la fel: în umbra păsării de pradă.
Ceea ce se întâmplă în ograda Varanului este simptomatic și pentru regresul presei din România. Indivizi de asemenea teapă au distrus presa noastră mare. Dumitru Tinu, Cornel Nistorescu, Sorin Roșca-Stănescu, devenit „oaie de teracotă” în Parlament, Petre Mihai Băcanu, Dan Diaconescu, Horia Alexandrescu, Bogdan Chireac și mulți alții au contribuit la compromiterea gravă a meseriei de gazetar în țara noastră. Pe mine nu mă mai crede nimeni când spun că stau și acum într-un apartament confort II. Sporit! „Hai, domne, eu nu văd ce mașină are Nistorescu...” Dacă stau de vorbă cu un om prin țară pentru că îmi place un lucru bine făcut de el sau vreau să-i aflu necazurile, mă întreabă la urmă: „Și acum, cât mă costă?” Acesta este efectul fripturismului în presă. Mulți au devenit chibiți pe lângă politicieni veroși, au făcut presiuni asupra adversarilor din lumea afacerilor sau chiar asupra Justiției, pretinzând că își fac meseria. De aceea, românii au o părere tot mai proastă despre noi. Cârnățarii din presă au cărat ani la rând banii cu sacoșa de un leu de la stăpânii lor și au creat impresia că nu se poate scrie onest, că românii vor o presă imundă, imorală, de scandal, că nimeni nu vrea să mai citească lucruri serioase în această țară.
Și am ajuns aici. Nu mai dă nimeni doi bani pe noi. Și stăpânii din politică ne privesc cu dispreț, sigur, până la campania electorală.
A murit Florin Constantiniu, cel mai mare istoric al timpului nostru, un om de o rectitudine rară. Televiziunile nu au dat nicio știre (cu excepția TVR, la sfârșit de jurnal) și mai marii au refuzat să-i ofere un loc în Cimitirul Belu, deși i se cuvenea. Toate specialistele vorbeau despre Războinicu Luminii, cum să stea el în bezna de la Jilava, el care...? Sigur, au rămas niște țărani fără pământuri, dar el e credincios. Mii de dosare pentru pământurile din Pipera, Snagov, Șanțu, Gruiu au fost îngropate cu NUP. Presa trebuia să moară cu mafia de gât, măcar era un sfârșit glorios. A murit Gheorghe Buzatu, un savant care a proiectat multă lumină asupra istoriei noastre contemporane. Nu a dat nimeni nicio știre în presa mare. A murit o murătură care pretindea că este regele țiganilor. Telenovelă pe toate posturile! Și atunci m-am dus la un raft de bibliotecă și am deschis „Țiganiada” lui Ioan Budai-Deleanu: „Prin țigani se înțeleg și alții...”


Monica Macovei, o speranță pentru „Dreapta”
Marinelu a scos la interval Mișcarea Populară. Care mișcare, care popor e mai greu de spus. Dar sigur e populară! Și de dreapta! Dacă e populară? E musai de dreapta. L-a pus în frunte pe Eugen Tomac, un tânăr născut în satul Babele, lângă Ismail, unde a văzut lumina și Mareșalul Alexandru Averescu. Este un om decent, manierat, dar insuficient maturizat politic, deși cred că ar rezista cu brio în fața unui miștocar ca Victor Ponta. În orice caz, nu merita ironia deplasată a lui Cristian Tudor Popescu, care i-a stâlcit nejustificat numele: „Tolomac”. Prin intermediul lui Eugen Tomac, Mișcarea Populară ar putea lua câteva zeci de mii de voturi în Basarabia la europarlamentare. Și Eba ar putea trece pragul din nou fiindcă pe relația cu Vasile Blaga – Adio și n-am cuvinte! Eugen Tomac trebuie să mai crească pentru a conta în bordelul politicii de la București. Din nefericire, Mihai Răzvan Ungureanu și Mihail Neamțu au fost devorați prematur. Adrian Papahagi este încă o promisiune nenăscută.
Și totuși, spectrul de pseudo-dreapta (eu cred că nu există partide de dreapta sau de stânga în România) are și lideri care pot să-l îngroape pe Căcărău. Marinelu a vorbit frecvent despre șansele Elenei Udrea, a indus și ideea că o sprijină la alegerile pentru conducerea PDL, dând apă la moară unor ordinare speculații erotice. Sigur, între timp, blonda norvegiană a divorțat din motive de Cucoș: în timp ce ea făcea politică, o neliniștită de 20 de ani din Basarabia i-a luat locul fierbinte. Cucoș voia regim de slăbire. Și de câte ori am rugat-o eu să facă un copil... Prin urmare, chiar dacă îl poate ridiculiza pe Căcărău, mai încet la prezidențiale!
Un excelent cxandidat la prezidențiale, cu cele mai mari șanse rămâne Emil Boc. Mulți vor strâmba din bot, dar nu face nimic. În Transilvania, Căcărău nu ar lua niciun vot contra lui Emil Boc. Garantat! Niciun ungur nu ar vota cu Căcărău. Garantat! Din perspectivă economico-socială, prestația tandemului Lolek-Bolek este nulă. Sigur, e posibil ca Dan Șova, ministrul proiectelor faraonice de la Partidu lu Mukles, să descopere între timp contractul cu Bechtel, despre care ne-a spus că a fost furat. Ca să-l desecretizeze, să știm și noi cum l-a copt mămica, ce a făcut Nepotu Mătușii Tamara pentru patrie. Sigur, Emil Boc are și bile negre: lipsa oricărui proiect economic major câtă vreme a guvernat și faptul că nu a mers până la capăt cu tăierea pensiilor care nu au acoperire în cotizațiile acestor indivizi către fondul național de pensii. Chiar dacă îl mai suspendau o dată.
Nevoia românilor de legalitate i-ar putea determina să-l voteze și pe Daniel Morar, care a condus DNA în această perioadă tulbure. Faima lui de incoruptibil într-o cloacă fără speranțe și fără perspectivă ar da bine. Probabil că ar fi greu de convins să candideze, dar șanse mari ar avea.
Și Monica Macovei l-ar face de comandă pe Căcărău, dacă baronii de la PDL ar sprijini-o. Dacă voia realmente reforma PDL, Marinelu ar fi ieșit deschis în sprijinul Monicăi Macovei. Nu m-ar deranja dacă o femeie puternică ar conduce România. Dimpotrivă. S-ar fura mai puțin și mulți ar avea motive să tremure. Doar ea ar putea aplica legea până la capăt. În plus, are o excelentă imagine externă. Vrea PDL să mai conteze? Monica Macovei este opțiunea cea mai importantă. Pentru Marinelu ar fi un efort minim să-l impună.



Traian Băsescu, un Gulliver în politica românilor

Nu este opinia mea, așa crede ziaristul Dmitrii Ciubașenko, un ziarist de la revista de limbă rusă „Panorama” de la Chișinău. Probabil este ucrainean sau evreu, nu are importanță, dar scrie bine. În timp ce Armand Goșu scrie în „România Liberă” un comentariu în care arată că declarațiile lui Traian Băsescu despre unire ar face imposibilă aderarea Republicii Moldova la UE. Sigur, Traian Băsescu stă bine cu minoritarii, dar nu ezită să-i plesnească atunci când sar calul. Cea mai bună dovadă a fost discursul liber de la Izvoru Mureșului, unde a punctat următoarele lucruri de bun simț:
- Ungaria a devenit un focar de instabilitate și România trebuie să conducă o campanie de descurajare a iredentismului și s-o înhame din nou;
- Ungurii din Harghita vor avea aceeași autonomie ca românii de la Oltenița;
- Toate partidele politice din România ar aproba unirea Republicii Moldova cu Țara, dar nu toți basarabenii doresc acest lucru;
- Înainte să se lamenteze că vor fi asimilați, românii din afara țării trebuie mai întâi să fie solidari și coerenți în mesajul lor că sunt români și că doresc conservarea spiritualității lor. Numai așa România îi poate ajuta.
Unde este eroarea, domnule profesor Armand Goșu? Și de ce ar fi România „idiotul de serviciu”?
Dacă președintele nu a dat replica o vreme ungurilor reuniți la Tușnad, Pontănacu a spus „păcat că nu avem președinte”. Dacă președintele a ieșit cu măciuca argumentelor de bun simț, de ce iese? Există oameni care nu pricep ce rol are șeful statului. Sau se fac că nu. Iată unul din motivele principale pentru care România nu poate fi republică parlamentară. Oamenii au nevoie de un lider puternic, ultima lor iluzie în apărarea drepturilor naționale.
Când preşedintele român Traian Băsescu declara că, după ce îi expiră cel de-al doilea mandat în anul 2014, intenţionează să solicite cetăţenia moldovenească, mulţi au perceput afirmaţia ca pe o glumă prostească a unui politician, pe care 9 din 10 cetăţeni din propria ţară îl consideră clown, scrie "Panorama". Dar dacă Băsescu îşi îndeplineşte această promisiune şi dacă va conduce o listă de candidaţi la alegerile parlamentare din Republica Molodva din 2015, el poate transforma complet politica moldovenească, provocând apropierea dramatică a unirii Basarabiei cu România. Dacă pe malul drept al Prutului, Băsescu este un bufon, un saltimbanc lunatic, pe malul stâng el este un erou naţional, crede Ciubașenko. El a fost reales pentru al doilea mandat prezidenţial datorită voturilor din diaspora, şi, nu în ultimul rând, datorită românilor basarabeni. Aşa i-au mulţumit ei celui care le-a dat basarabenilor sute de mii de paşapoarte româneşti, prin urmare, europene, ceea ce a făcut să devină realitate principalul vis al moldovenilor - să plece liber în Spaţiul Schengen fără vize.
Deja există precedente ale mişcării pe banda opusă, adică de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova cetăţenilor României, continuă "Panorama". De exemplu, Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, pe când îndeplinea funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova, i-a acordat cetăţenia moldovenească consilierului său Dan Dungaciu. Dacă Ghimpu i-a acordat cetăţenia lui Dungaciu, atunci nu ne putem îndoi că şi preşedintele Nicolae Timofti îi va acorda cetăţenia lui Băsescu. (În acest mod, Timofti, fie şi parţial, s-ar reabilita pentru trimiterea oamenilor la spitalul de nebuni pentru că ei înşişi se declarau români, pe când el era judecător sovietic).
Dacă Băsescu intră în politica moldovenească, el va deveni protagonistul principal, scrie "Panorama". Pe fondul politicianiştilor locali liliputani, el va fi pur şi simplu un Gulliver al valului european.
Băsescu nu a ascuns niciodată că el este în favoarea alipirii Basarabiei la România. Pe această chestiune, printre toţi politicienii de la Bucureşti există o unanimitate totală. Ei se pot înjura între ei pentru probleme de politică internă din România, dar când vine vorba de "Unire", este un consens general. Politica oficială din România nu recunoaşte existenţa moldovenilor ca popor, refuză să semneze cu Moldova tratatul politic bilateral de bază şi tratatul cu privire la frontiere. Băsescu repetă mereu că dincolo de Prut "se află o mare de patru milioane de români", notează „Panorama”.
Și văzând cum Traian Băsescu „joacă tontoroiul” peste tot, Lucian Avramescu, un alt mare gazetar care scria ode și plugușoare pentru Mult Iubitu, și care a îngropat „Tineretul Liber”, al doilea ziar ca tiraj și ca fonduri, după „România Liberă”, scrie cu năduf ideologic și doctrinar în „Jurnalul Național” al Varanului:
Ponta, în numele a ceea ce am înghițit, ca om și ca scriitor, pentru voi, în numele nemeritatelor înjurături primite scuipăcios și puturos, în numele batjocurii de a mă lăsa la cheremul celui mai netrebnic fanariot pe care l-a avut, din toate vremurile, România, în numele celor ce am crezut, eu nu cu totul, dar alții da, că sunteți, că sunteți oameni, vă atenționez cu toată sila – vă bag în pizda mamii voastre.
Nu putem achiesa la această trimitere escatologică, care atestă evoluția presei române.


Combaterea neostalinismului

Iată și reacția agenților de la IA REGNUM NOVOSTI pentru a vedea ce cred rușii azi despre români:

"Conform Constituţiei Moldovei, limba de stat din această ţară este "limba moldovenească pe baza grafiei latine". Noţiunile de "români", "popor român" şi "limbă română" sunt creaţia lingviştilor din Transilvania cu grafie latină, au fost inventate la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Scrisul moldovenesc există în chirilică din secolul al XVI-lea.
La 31 august 1989, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a adoptat Legea privind statutul limbii de stat în RSSM şi Legea privind "revenirea" limbii moldoveneşti la grafia latină, în timp ce moldovenii din Transnistria au păstrat grafia chirilică a limbii moldoveneşti.
Conform poziţiei oficiale actuale a României, poziţie împărtăşită şi de susţinătorii unionismului românesc, Moldova este "al doilea stat românesc", moldovenii sunt "români", limba moldovenească este "română". Totodată, conform datelor oficiale ale recensământului din anul 2004, recunoscut de Biroul Naţional de Statistică din Moldova, s-au declarat români 2,2% din numărul locuitorilor ţării, moldoveni - 75,8%. Pe de altă parte, 78,4% din numărul moldovenilor au indicat ca limbă maternă limba moldovenească, iar 18,8% - româna.
Pe de altă parte, este artificială şi însăşi problema ridicată de Bucureşti, după care moldovenii şi ucrainenii ar fi "români", pentru că identitatea românească a apărut din punct de vedere istoric după identitatea moldovenească. Pe de altă parte, formarea românilor ca naţie a avut loc pe nişte porţiuni de teritoriu din actuala Românie - în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe când Basarabia se afla deja în componenţa Imperiului Rus, iar Bucovina - în componeţa Austro-Ungariei. Cu toate acestea, faptul că a ocupuat aceste teritorii în perioadele 1918-1940 şi 1941-1944 serveşte până în prezent pentru Bucureşti ca pretext să afirme că populaţia moldovenească din aceste teritorii ar fi alcătuită din "români" şi să pretindă, într-un fel sau altul, să-şi exercite influenţa şi prezenţa în regiune.
(Pentru a combate ideea neostalinistă, conform căreia moldovenii ar fi altceva decât români, trebuie folosite argumente istoriografice. Nu lingviştii transilvăneni au folosit primii noţiunea de "român", ci... moldovenii.
Grigore Ureche nota la 1642 în « Letopiseţul Ţării Moldovei » : “Rumânii, câţi să află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag “. Miron Costin spune mai târziu acelaşi lucru: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor şi seminţie suntu lăcuitorii ţării noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românii din ţările ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi odată descălecaţi suntu”.
"Cartea Românească de Învăţătură" a mitropolitului Varlaam a apărut în 1643 şi Varlaam era moldovean, nu transilvănean. El nu a scris "Carte Moldovenească..." În sfârşit, stolnicul Constantin Cantacuzino din Valahia confirmă ce scriu cronicarii moldoveni: "toţi câţi sunt rumâni (...) toţi aceştia dintr-o fântână au izvorât şi cură”. Lingviştii Şcolii Ardelene au scris abia peste o sută de ani despre originea comună a tuturor românilor. Opiniile unor ziarişti şi politicieni ruşi sau ucraineni cu privire la originea şi identitatea românilor arată cât de important şi de actual rămâne studiul atent al istoriei noastre vechi - nota Viorel Patrichi).
Conform studiului "Limba rusă în spaţiul post-sovietic: cercetare comparată a răspândirii ei" (martie 2009), studiu realizat de Grupul de cercetare "Zirkon", în R. Moldova, limba rusă este considerată limbă maternă de 20% până la o treime din populaţie, preferă să vorbească ruseşte peste 40%, vorbesc ruseşte fluent peste 70%, se pot exprima în rusă peste 90%, înţeleg ruseşte peste 95%. Pe 1 martie 2011, s-au dat publicităţii rezultatele unui studiu sociologic, efectuat de Institutul CBS-AXA. Aceste rezultate atestă că aproximativ 62% din numărul locuitorilor Republicii Moldova vorbesc liber ruseşte şi scriu în limba rusă corect, 18% vorbesc ruseşte cursiv, dar scriu cu greşeli, 7% pot să se înţeleagă cu vorbitorii de limbă rusă, alţi 5% abia înţeleg rusa, dar nu pot vorbi, şi doar 1% nu o cunosc defel.
Pe de altă parte, conform datelor unui sondaj de opinie din mai 2010, ralizat de autoritarul Barometru al opiniei publice din R. Moldova, peste jumătate din populaţia ţării - 54,1% se pronunţă pentru acordarea statutului de a doua limbă de stat pentru limba rusă, în timp ce contra acestei idei s-au manifestat 38,8% din cei chestionaţi.)
Politicienii şi experţii de la Bucureşti recunosc că însăşi doctrina moldovenismului este o ameninţare pentru securitatea naţională a României, scrie "Panorama". Iar aici ei au dreptate. Dacă peste Prut s-ar fi creat un stat moldovenesc reintegrat, viabil, eficient, democratic, prosper, el ar fi devenit un competitor serios pentru România, iar simpla lui existenţă ar fi fost o ameninţare pentru ea. Bucureştiul face tot posibilul, şi chiar reuşeşte foarte bine, pentru ca această ameninţare să fie atenuată. Îi ajunge iredentismul unguresc din Transilvania, scrie Panorama. Dacă blocul "Pentru unire prin integrare europeană", condus de Băsescu, ajunge la putere în Republica Moldova, atunci totul se va schimba.
Unii analişti politici din România, iar de câteva ori şi din Polonia, ţară care, împreună cu Suedia, a gândit "Parteneriatul Estic" ca un cordon sanitar de-a lungul frontierei de vest a Rusiei, spun deschis că R. Moldova trebuie să renunţe la Transnistria pentru perspectiva europeană, scrie "Panorama". Acesta este un apel logic: dacă Transnistria împiedică deplasarea Republicii Moldova spre Europa, fiindcă ea însăşi vrea să se mişte spre Rusia, trebuie să se renunţe la Transnistria.
După ce, la Chişinău, va veni la putere blocul unionist al lui Băsescu, Transnistria va fi pierdută definitiv, scrie "Panorama". Cu siguranţă că Rusia o va recunoaşte şi, prin analogie cu acordul de "asociere ca membru" sau membru asociat, între UE şi R. Moldova de asemenea se va încheia cu Tiraspolul un acord asimetric de "asociere ca membru". UE va încerca să păcălească Transnistria cu ajutorul Ucrainei filo-europene, ceea ce va face ca Tiraspolul să se transforme în al doilea Kaliningrad. Desigur, Ucraina nu va doborî avioanele ruseşti şi nici nu va deraia trenurile ruseşti care merg spre Transnistria, însă tensiunea din regiune va creşte dramatic. Băsescu îşi va freca mâinile mulţumit: a luat şi teritoriile, a recuperat şi demografia, a determinat Ucraina să se certe cu Rusia, i-a slujit şi pe americani, crede Ciubașenko.
Formal, R. Moldova se va putea considera stat independent un timp, asociat cu UE, continuă "Panorama". Aici, s-ar putea să strâmbe din nas şi să facă grimase unii deputaţi la trei ace, cu miniştrii lor, preşedintele de carton, paiaţele de judecători de la Curtea Constituţională, însă practic Basarabia va deveni o parte a României, iar frontiera de est a Uniunii Europene şi a NATO se va muta pe Nistru. Noile autorităţi vor da mâna cu arhiereii şi cu preoţii de la Mitropolia Moldovei, care se supune Bisericii Ruse, ca să poată trece apoi în masă la Mitropolia Basarabiei din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
(Având în vedere că a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Română, care este canonică, rezultă că şi Mitropolia Basarabiei este canonică - nota Viorel Patrichi).
Americanii, în cazul în care nu susţin această idee, vor rămâne indiferenţi faţă de evoluţia evenimentelor, în urma cărora NATO se deplasează cu 50 de mile mai spre Est, iar Rusia şi UE, după cum li se pare americanilor, vor fi tot mai slabe, scrie "Panorama". Moscova, care, judecând după toate aparenţele, consideră că nu are cu cine discuta în politica de la Chişinău, se va înţepeni definitiv în Transnistria şi probabil îşi va trimite acolo rachetele, în replică la Scutul american din România. Uniunea Europeană, adică nemţii, nu vor avea timp niciodată să se ocupe de Basarabia.


Marinelu bagă sfânta zîzanie printre ruși și ucraineni

Cereți unirea și o vom face!”
(Traian Băsescu, 17 iulie 2013, Chișinău)

Am scris sute de articole pe această temă de când lucrez în presă și nu intenționam să revin dacă nu aș fi citit o părere publicată de un anume Claudiu Șerban prin „Adevărul“, cu titlul Cui îi trebuie o Românie dodoloaţă”. Și cum scrie acest tânăr părerolog, care este și realizator de emisiune TV? „Tema unirii României cu Moldova a reapărut în agenda publică odată cu vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău. O unire mai mică, prin intermediul integrării Moldovei în UE, este varianta care poate avea sorţi de izbândă dacă ar fi să dăm crezare oficialilor. Întrebarea care se pune este însă cui i-ar folosi o asemenea mişcare politică. Moldovenilor? Românilor? Ruşilor? Nemţilor?”
De sesizat din start confuzia cultivată conștient, la fel ca în presa rusă: Cele șase județe din estul Moldovei istorice, care poartă numele Republica Moldova prin voința lui Molotov și a lui Stalin, au devenit „Moldova”. Prin urmare, trebuie să uităm că Moldova reprezintă altceva și cu mult mai mult. Confuzia cultivată devine corozivă chiar și pentru realitatea istorică. Iată de ce grecii sar de un stânjen când aud de Republica Macedonia, chiar dacă nu au dreptate: macedonenii adevărați nu au fost și nu sunt nici slavi, dar nici greci. Erau vechii aromâni. Așa cum Alexandru Macedon nu era nici grec, și nici bulgar. Confuzia merge mai departe când autorul ne întreabă cui ar folosi unirea: „Moldovenilor? Românilor?”. Cu alte cuvinte, moldovenii și românii ar fi entități diferite. Claudiu Șerban ne face totuși o concesie duioasă: „cele două popoare vorbesc practic aceeaşi limbă”. Ca la “Pravda”, care vorbește despre „cele două popoare”, dar care admite deja că „limba moldovenească este marker politic”.
Și tânărul cu privire de stepă ne reamintește că „moldovenii” sunt de vreo patru ori mai săraci ca românii. Că Germania Federală a plătit un preț greu pentru reunificare, iar politicienii noștri nu ar accepta un asemenea preț. Este adevărat că prețul reîntregirii naționale a Germaniei a fost și este încă foarte mare, că unii nemți din vest îi disprețuiesc pe conaționalii lor din landurile de est, că unii nemți din fosta RDG îi urăsc pe ceilalți fiindcă nu au încă același nivel de trai, că Uniunea Creștin Democrată nu-și poate constitui măcar o filială în estul Berlinului. Eu nu contest că există și nemți stupizi, așa cum nu pot nega existența lui Claudiu Șerban sau a lui Valentin Mîndrășescu, această instituție FSB de la „Vocea Rusiei”. Tocmai de aceea, Helmut Kohl s-a folosit de momentul psihologic, creat de prăbușirea Zidului de la Berlin. Iată voința poporului: Unirea! Nimeni nu putea să spună nimic. Cu siguranță că, dacă ar fi organizat un referendum, așa cum le pretind rușii altor popoare să facă, majoritatea germanilor nu acceptau unirea. Aici intervine însă funcția creativă, de vector, a omului de stat: el se folosește de starea de spirit de moment a poporului pentru a pune măcar o cărămidă nouă la edificiul națiunii. Și lucrurile merg mai departe. Nemții occidentali vor uita de cotizațiile lor pentru unire, nemții din fosta RDG nu vor mai cunoaște frustrările bunicilor lor și Germania este locomotiva Europei unite pe cale pașnică. Cum va fi țara lor peste 50 de ani?
Noi nu am avut un om de stat în 1990, cum era Helmut Kohl. Dacă generația Cuza-Kogălniceanu-Bălcescu invocau sărăcia internă sau voința politică a vecinilor, sau organizarea vreunui referendum, românii ar fi trăit și astăzi în cătune. Dacă generația Pantelimon Halipa-Maniu-Brătianu s-ar fi gândit la ce ar putea spune Viena, Budapesta sau Moscova, unirea nu se mai făcea nici până astăzi. Și s-a făcut, chiar dacă regele Ferdinand a fost nevoit să fugă la Iași.
Reîntregirea națională nu este un gheșeft, așa cum crede Claudiu Șerban. Nu voi prezenta aici avantajele reunificării. Am făcut-o cu alte prilejuri. Am întâlnit oameni prosperi la Chișinău, la București sau la Timișoara, dar și mulți săraci. Dacă vreți sărăcie lucie, mergem în județul Călărași sau în Olt, și vom vedea realități cum nu găsești în județul Bălți. Sau credeți că săracii din Cahul au un benghi dublu în frunte față de săracii din Vaslui? Mașini de mafioți bengoși, la fel de scumpe și de inaccesibile, vezi și la București, și la Chișinău.

Stelian Tănase: „Eu nu vreau să împart bunăstarea mea europeană cu frații de peste Prut”

Frontul contra reîntregirii noastre naționale este larg și folosește tactici diverse.
În 2004, a venit la Hotel Marriott din București Stanislav Belkovski, un consilier de-al lui Putin, care ne-a pus pe tavă unirea cu cele șase județe din Basarabia, cu două condiții: să lăsăm Transnistria în pace și să tolerăm „respublica” autonomă a găgăuzilor. Planul urma să se pună în aplicare peste zece ani, după integrarea României în Uniunea Europeană.
Adică în 2014. „Eu nu vreau să împart bunăstarea mea europeană cu frații mei de dincolo de Prut, a spus atunci gânditorul Stelian Tănase. Și a sunat sinistru, ca la Șerban cel de azi. „Rusia vrea să facă în Transnistria o enclavă de tipul Kronstadt“, a spus Tănase cu gândul la Königsberg (Kaliningrad) și ne-a avertizat că UE nu vrea sărăntoci de Bălți. Emil Hurezeanu l-a contrazis: „Argumentele privind sărăcia din Basarabia sunt absurde“. Mircea Druc a subliniat atunci că, din punct de vedere statistic, județul Chișinău are o economie mai puternică decât a județelor Cluj sau Iași. Primul șef de guvern, ales democratic la Chișinău, i-a replicat lui Belkovski, într-o rusă impecabilă, că Rusia „trebuie să se conformeze planului propus de Statele Unite ale Americii cu privire la Transnistria. Știți bine la ce mă refer...“ El a cerut retragerea trupelor ruse de pe Nistru, premisa esențială pentru democratizarea Republicii Moldova. „Este pentru prima dată când se discută problema în această cheie la București. Trebuie să luăm în calcul și această posibilitate. Să ne gândim însă la viitoarea mutare a Rusiei după eventuala noastră unire. Imediat după acest eveniment, comunitatea găgăuzilor din sudul Basarabiei ar decreta unirea cu Transnistria și, astfel, Rusia ar ajunge până la Giurgiulești-Galați. Domnule Belkovski, de ce Rusia nu recunoaște independența Ceceniei, a Iakuției sau a Tatarstanului? Din toate teritoriile fostei Uniuni Sovietice, Transnistria este cel mai puțin îndreptățită sa pretindă suveranitatea.“
Și Belkovski a tăcut.
Mărul cel otrăvit

Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui american Jimmy Carter, spunea în memoriile sale că frontiera României trebuie să fie pe Nistru. Există și ruși care gândesc la fel. Încă din 1991, Soljenițin recomanda Rusiei să abandoneze Basarabia care, spunea el, „este pământ românesc“.
Același lucru l-a afirmat recent Valeria Novodvorskaia, o veche disidentă antisovietică. Într-o emisiune la postul de radio Ecoul Moscovei, doamna Novodvorskaia le cerea basarabenilor să se întoarcă din occident și să se unească din nou cu România, iar de la tribuna Uniunii Europene să lupte pentru Transnistria fiindcă Rusia nu are ce căuta acolo. Roman Konopliov, cel mai fin analist rus actual, declarat persona non grata la Tiraspol, scrie frecvent că Rusia a pierdut partida pe Nistru, că Basarabia nu se mai întoarce spre ruși și că Ucraina vrea să înșface Transnistria și toată Basarabia. Prin urmare, Rusia oferă României din nou ceea ce nu aparține Kremlinului, numai să rămână pe Nistru. Penibilă iluzie pentru ea, dacă nu acceptă dialogul cu România pentru a contracara Ucraina.
Noi avem însă printre noi ”specialișticare ne învață cum să renunțăm la grădina bunicilor. În 1994, Renate Weber, Gabriel Andreescu și Valentin Stan scriau un „studiu” de inspirație Soros, în care ni se spune să acceptăm consecințele pactului Molotov-Ribbentrop. Cu argumente „științifice“: “Sintagma „țară-mamă” nu mai poate exprima astăzi necesități politice sau istorice. Ea a fost folosită în contextul elaborării obiectivelor emancipării popoarelor în perioada constituirii statelor naționale și a fost valabilă pentru acel moment istoric, dar ea a avut întotdeauna un conținut etnocratic. Societățile moderne de astăzi sunt fundamentate pe valorile naționalismului civic”. În 2011, au apărut alți campioni la civilie, marca Soros, care ne demonstrează că moldovenii ar fi altă specie: Cristian Ghinea, István Horváth, Liliana Popescu, Victoria Stoiciu. Și atunci eu, care sunt moldovean, adică român liber, ce pot să cred despre asemenea „studii”? Că proiectul absurd al lui Ilia Erenburg, pe care nu l-a acceptat nici Stalin, nu a murit și că există cercuri care îl dau periodic la reanimare. Oare rușii din Federația Rusă știu de ce și pentru cine plătesc impozite în Transnistria?
În calea reunificării nu stau numai cei năimiți. Eficiente au rămas și complexele noastre păcătoase.

Complexul lui Mitică:
- românii e mai dăștepți ca moldovenii (sic!);
- moldovenii e săraci;
- dacă ne unim cu Basarabia, ne invadează toți kaghebiștii d-acolo;
- noi vrem bunăstare numai pentru cetățenii României (apud Tănase);
- noi vrem UE, nu Rusia.

Complexul celui care nu-i fudul destul:

- noi suntem moldoveni, dar nu români;
- vom construi o noua Elveție întri Prut șî Nistru;
- noi nu ni unim cu țîganii din Ferentari (sic!);
- noi vrem UE, dar nu România.
La acestea, se poate adăuga si complexul caimacamului Vogoride, un personaj aproape uitat, dar care s-a opus ridicol la unirea Principatelor Române de la 1859. Având aceleași reflexe ca Vogoride, Voronin pricepe că, dacă Basarabia s-ar uni cu România, ar primi un post de portar la APACA.
Сe să căutați în Uniunea Eurasiatică? Locul dumneavoastră este în Europa. Avem aceleași fețe. Eu nu am văzut pe nimeni cu ochi oblici pe-aici. Avem aceeași limbă...”, le-a spus Traian Băsescu basarabenilor. Apoi a dat cu bățul prin gard și a anunțat că intenționează să ceară cetățenia Republicii Moldova.
Pretext pentru Roman Konopliov să noteze: „Personalitatea lui Băsescu este cunoscută şi dincolo de frontierele Moldovei şi fiecare vizită a lui peste malul Prutului este privită ca o expansiune a României. Conform unei scheme similare, în scopuri prieteneşti, Traian Băsescu ar putea să nu se limiteze la paşaportul moldovenesc. Politicianul român ar putea, de asemenea, să-şi depună documentele şi pentru cetăţenia Transnistriei, şi astfel, să-şi manifeste respectul nu numai faţă de autorităţile Republicii Moldova, dar şi faţă de autorităţile nerecunoscutei Republici Transnistrene, iar mai târziu, promovând respectul cuvenit faţă de ambele formaţiuni statale, să le promoveze pe amândouă în spaţiul european.
Şi în Transnistria, Băsescu se poate folosi de popularitatea lui printre cei care solicită cetăţenia română”. Iar Dmitrii Ciubașenko scrie în “Panorama”: "Dacă Băsescu intră în politica moldovenească, el va deveni evident principalul protagonist. Pe fondul liliputanilor politicianişti de prin părţile locului, el va fi pur şi simplu un Gulliver al valului european".
Și iată concluzia din bezna cugetării lui Claudiu Șerban: „singura variantă în care ar exista un profit economic din această unire ar fi legalizarea prostituţiei”.
Moldovenii au multă răbdare, dar și mână grea...








Dughin, sirena lui Putin și destinul românilor


Prăbușirea comunismului a însemnat pentru neostaliniștii ruși totala derută ideologică. În loc să caute un model de salvare națională, generat de specificul poporului rus, pentru a intra astfel în marele concert al națiunilor creative ale lumii, asemenea gânditori urmează proiecte revolute și autarhice. Desprindem practic două direcții pentru supraviețuirea poporului rus din perspectiva acestor gânditori:
- Religia pravoslanică. Din această perspectivă, „Moscova este a treia Romă”, care va domina Europa. Într-o lume tot mai laicizată, e jenant să mai susții astăzi o asemenea idee. Pe de altă parte, dacă Moscova este a treia Romă, după Bizanț, ne aflăm astăzi deja în era celei de-a patra Rome. Nu întâmplător, Washingtonul a transpus peste Atlantic inclusiv copia Capitoliului de la Roma...
- Hoarda de Aur. Oricât ar părea de bizar, există astăzi intelectuali ruși, care susțin că țara lor ar putea fi continuatoarea civilizației mongole. Și că Hoarda de Aur ar fi construcția simbolică a libertății, unde nu interesează pe nimeni drepturile omului, contează numai meritocrația. Ezoteriștii ruși pretind că Vladimir Putin ar fi „Țarul cel Alb”. De aici, arhitectura proiectului dobândește un profil halucinant. „Ai noștri(„NAȘI) diferă total de „Ai lor”. Ai noștrireprezintă civilizaţia europeană terestră și sedentară, în opoziție cu civilizaţia anglo-saxonă, de tip maritim, invadatoare, care trebuie aruncată peste Atlantic. Numai așa putem scăpa de influența americană. La fel ca în plan pravoslanic, Europa va fi nevoită să accepte mâna generoasă și salvatoare a Rusiei în domeniul economic, militar și politic. Într-un asemenea delir, s-a prins și Alexandr Dughin, cu tot cu filosofia lui.

Ce destin vor avea românii într-o asemenea arhitectură a forței de la Vladivostok la Lisabona? Invitat la Chișinău de Iurie Roșca - mai nou, teoreticianul „părții care devine întreg- la PublikaTV, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, Alexandr Dughin a precizat că Rusia își va declanșa întreaga mânie dacă ar fi atacați „pacificatorii ruși” din Transnistria. De la generalul Alexandr Lebedi, nimeni nu a mai folosit un limbaj atât de agresiv la adresa românilor, provocând reacții vituperante la "Revista 22", "Ziua Veche" sau Romanian Global News: "trompeta ofensivei pravoslavnice", "Schizofrenicul lui Putin ameninţă R. Moldova cu războiul chiar de la Chişinău" etc.
Văzând reacțiile românilor „rusofobi”, Dughin revine cu un interviu la postul de radio Golos Rossii și încearcă să dreagă busuiocul. El reia teza apărării popoarelor mici prin invaziile țariste contra Imperiului Otoman sau a Imperiului Austro-Ungar:
"Scenariul georgian a arătat un lucru esenţial: americanii nu sunt capabili să asigure suveranitatea ţărilor din spaţiul post-sovietic. Cheia consolidării suveranităţii lor se află la Moscova, care deţine pârghiile reale în această situaţie: politice, economice, sociale, culturale. Acest lucru este conştientizat de mulţi în Republica Moldova, pe care Moscova o percepe ca pe un stat prieten. De fapt, nu există niciun motiv să rezolvăm problema transnistreană în maniera Saakaşvili. Eu nu cunosc niciun om din Chişinău, care să dorească să se procedeze aşa. Dar dacă (ipotetic) s-ar găsi un asemenea maniac în Republica Moldova şi va fi provocat un conflict, atunci desigur puterea militară a Rusiei ar fi suficientă pentru a scoate problema de pe ordinea de zi.
În general, tema unui conflict militar în Transnistria este o speculaţie. Forţele politice din România, orientate spre UE şi spre NATO, o aduc în discuţie. Acestea însă pierd rapid sprijinul populaţiei. Ele au nevoie de chipul unui duşman. Şi cine este mai potrivit pentru acest rol, dacă nu Rusia care îşi dezvoltă puterea? Şi ei sperie populaţia cu "pericolul rusesc" pentru a se menţine în politică, pentru a continua aceeaşi orientare mortală, dezastruoasă, de dependenţă faţă de un Bruxelles, vizibil tot mai slab. De aici şi toate aceste reacţii isterice la declaraţia mea din timpul vizitei de la Chişinău."
Alexandr Dughin repetă mereu şi mereu: nu există nicio premisă politică, juridică, militară, psihologică nici în Republica Moldova, nici în Transnistria, nici în Rusia pentru "scenariul georgian" privind rezolvarea problemei transnistrene. Este evident că proiectul construcţiei Uniunii Eurasiatice este o tendinţă geopolitică reală de "perestroikă" (Reconstrucţie) pentru estul Europei, consideră Dughin:
"Proiectul eurasiatic - Uniunea Economică Eurasiatică - dobândeşte popularitate. Ţările din spaţiul post-sovietic, din estul Europei manifestă tot mai mult interes pentru el, la fel cum şi puteri regionale ca Iranul, Turcia, Grecia care se gândeşte serios să iasă din Uniunea Europeană. Premierul ungar Viktor Orban vorbeşte despre perspectivele apropierii de Uniunea Eurasiatică. Într-un cuvânt, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune, în timp ce Uniunea Europeană este o stea care se stinge. Şi eu personal nu mă îndoiesc că Republica Moldova, după alegeri (posibil anticipate), în cazul în care s-ar forma o coaliţie a comuniştilor şi patrioţilor, se va orienta spre integrarea în spaţiul eurasiatic”.
Gânditorul rus are dreptate când presupune că unele țări mici o pot coti la 180 de grade dacă Uniunea Europeană s-ar prăbuși. Oricât ar părea de ridicol, trebuie să luăm în calcul și un asemenea scenariu, măcar pentru că alții nu-l omit. De exemplu, Bulgaria, Grecia, Ungaria au jucat la două capete în cazul proiectului Nabucco. Grecii fac marșuri contra Germaniei. Ungurii se revoltă contra tuturor.

România să adere la Uniunea Eurasiatică și se va uni cu Basarabia!

Dughin își imaginează o strategie imposibilă: întoarcerea României de la Uniunea Europeană spre Federația Rusă:
"România este în mod clar la periferia Uniunii Europene, ea este un musafir nepoftit acolo, ea e considerată de rang inferior ţărilor defavorizate, cum ar fi Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. Aceste ţări sunt desconsiderate şi au fost botezate la grămadă "Grupul PIIGS", adică, iertaţi-mă, "grupul porcilor". Ce este în acest caz România, dacă nu o ţară de rangul al zecilea? În Europa există o percepţie distorsionată despre români, o imagine negativă. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Nu li se deschide uşa spre Spaţiul Schengen pentru circulaţie liberă. Pentru cazuri izolate, individuale, de corupţie, este condamnată o naţiune întreagă.
Este o situaţie ruşinoasă pentru o naţiune care posedă o mare cultură ortodoxă, pe care eu aş numi-o cultură autentică, o bijuterie a culturii europene din secolele XIX-XX! De fapt, societatea română este una din cele mai interesante societăţi europene, mai profunde, mai inteligente şi mai apropiate de noi din punct de vedere spiritual. Mi se pare că integrarea României în spaţiul eurasiatic s-ar putea realiza sub semnul identităţii culturale pravoslavnice. Ca parte a comunităţii eurasiatice, această ţară va fi capabilă nu numai să-şi rezolve problemele economice, teritoriale, dar, de asemenea, şi ceea ce este extrem de important pentru conştiinţa naţională, va fi primită acolo cu bucurie, demnitatea ei va fi apreciată, va fi tratată ca un partener egal, apropiat prin civilizaţia sa".
Nici chiar Dughin nu crede într-un asemenea scenariu, dar îl flutură. "Faptul că noi am fost multă vreme separaţi de a treia forţă - de atlantişti - desigur a jucat un rol. Ei încearcă să ne contrapună unul celuilalt, construiesc intrigi mărunte, creează o atmosferă de ostilitate. Dar toate acestea vor trece. Rusia şi România au aşa de multe lucruri în comun! Avem încă posibilitatea să ne întâlnim şi să ne cunoaştem pe planul civilizaţiei generale. Deja se fac primii paşi în această direcţie. Vor avea loc schimburi de vizite. Elita intelectuală este capabilă să schimbe atmosfera, să creeze un climat de înţelegere reciprocă. Noi avem nevoie de un dialog intercultural, de schimburi în domeniul literaturii. Noi cunoaştem puţine lucruri despre minunata literatură română, iar românii, la fel, nu ştiu literatura rusă contemporană.
Eu sunt mândru că, printre puţinele cărţi ale autorilor ruşi, care au apărut în ultimii ani la Bucureşti, se află şi lucrarea mea, "Bazele politologiei", cu o prefaţă scrisă de eminentul filozof român Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei de Ştiinţe din România. Paradigma convergenţei inevitabile determină foarte multe aspecte. Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii sunt creştini pravoslavnici, popoare legate de un spaţiu regional comun, care poate să devină o platformă economică unică, eurasiatică, unde fiecare îşi va găsi un loc demn".
România să iasă din NATO, din Uniunea Europeană și se va uni cu Basarabia, care este spațiu strategic pentru Rusia. Se va putea uni atunci și cu Transnistria, dar să renunțe la... „atlantiști“.
Doar și Ghinghis Han tolera toate religiile, orice formă de gândire, dar cu o singură condiție: să se plece în fața Hordei de Aur.


Nabucco West mortua est!
România poate cânta în Corul Robilor



Pe când era Vladimir Putin premier, un adjunct de-al lui a vorbit la superlativ despre South Stream, avertizându-i pe europeni, la grămadă, că vor cânta în Corul Robilor cu Nabucco al lor. Puțini au crezut atunci în profeția lui. Și câtă dreptate a avut...
El era Igor Secin, vicepremierul Guvernului de la Moscova.

Nu cred însă că toate țările Uniunii Europene vor avea această bucurie spirituală, menită de ruși, dar România sigur va cânta de... coloratură.
Construcţia gazoductului Nabucco, conceput pentru exportul de gaze spre Europa, ocolind Rusia, este planificată să înceapă în anul 2013. Gazele din zăcământul Şah-Deniz vor merge însă spre Europa pe o rută concurentă. Consorţiul internaţional, care a dezvoltat enormul zăcământ de gaze Şah-Deniz de pe platoul Mării Caspice (situat la mai puţin de 100 de kilometri sud-est de Baku), şi-a stabilit opţiunea pentru varianta segmentului occidental al rutei pentru exportul gazelor naturale spre pieţele europene. Este vorba de Gazoductul Transadriatic (Trans Adriatic Pipeline - TAP), care va trece prin teritoriul Greciei şi Albaniei, până în sudul Italiei, iar de acolo în alte ţări ale Europei. Acţionarii acestui proiect sunt compania Axpo din Elveţia şi compania Statoil din Norvegia (fiecare cu câte 42,5% din acţiuni), precum şi trustul E.On din Germania (15%).
Alternativa concurentă era proiectul european Nabucco-West, care trebuia să urmeze ruta spre nord, prin Bulgaria şi România.
Este vorba de variantele occidentale - partea de est a rutei de transport al gazului spre Europa din regiunea Mării Caspice (proiectul a fost botezat Coridorul de Sud), care trece prin teritoriul Georgiei (South Caucasus Pipeline Expansion - SCPX) şi al Turciei (Trans Anatolian Pipeline – TANAP).
Cei mai mari acţionari ai proiectului Şah-Deniz sunt compania britanică British Petroleum şi Statoil din Norvegia (ele au câte 25,5% din acţiuni), precum şi compania de stat Socar din Azerbaidjan, societatea Total din Franţa şi Lukoil din Rusia (fiecare cu câte 10%). Exploatarea acestui zăcământ a început la sfârşitul anului 2006.
Volumul total de gaze livrate din zăcământul Şah-Deniz spre Europa, conform planurilor, ar putea depăşi 20 de miliarde de metri cubi anual. Pentru comparaţie, în anul 2012, volumul de gaze exportate de Gazprom spre ţările europene a fost de aproximativ 140 de miliarde de metri cubi, iar consumul total de gaze în ţările UE este de aproape 470 de miliarde de metri cubi.
Proiectul Nabucco West (variantă prescurtată a Nabucco) trebuia să treacă de la frontiera turco-bulgară până la hub-ul austriac de la Baumgarten.
Ambele gazoducte sunt concurente ale conductei ruseşti South Stream, care va trece din Rusia pe fundul Mării Negre, prin Bulgaria, în Italia şi Austria. Lucrările de construcţie vor începe în trimestrul al treilea , începerea livrărilor este planificată pentru sfârşitul lui 2015. TAP va începe să câştige bani nu mai devreme de 2017, când va începe extracţia în cadrul celei de a doua faze de valorificare a zăcământului Șah-Deniz (16 miliarde de metri cubi pe an).

Victoria TAP nu a fost neaşteptată: încă în august 2012, cei de la Șah Deniz au convenit cu acţionarii gazoductului să finanţeze proiectul. La începutul lunii iunie, firma azeră SOCAR (deţine 10% din Shah Deniz) a cumpărat compania grecească DESFA de distribuţie a gazelor, scontând că va putea livra în Grecia gaze din Azerbaidjan prin TAP. Ţara cumpără acum aproape întreaga cantitate de gaze de la Gazprom.
Totodată, Nabucco West nu se dezice deocamdată de propriul proiect. Liderul OMV, Gerhard Roiss, a remarcat că pierderea în lupta pentru gazele Azerbaidjanului demonstrează necesitatea găsirii propriilor materii prime. Din această cauză, OMV se va concentra pe prospecţiunile din Marea Neagră.
OMV investește în apele teritoriale de la Neptun un miliard de dolari, după care va desfășura activități în apele teritoriale ale Ucrainei și Bulgariei. Evident, bani de la fostul nostru Petrom. Nu de la Viena. Nu așa că ești deștept dacă dai resursele strategice străinilor și conaționalii tăi fac munci umile în Occident?
Grupul austriac ar putea extrage 6 miliarde de metri cubi anual, potrivit estimărilor realizate în urma forării unei sonde, în timp ce consorțiul Șah-Deniz ar fi livrat prin Nabucco aproximativ 10 miliarde de metri cubi anual către Europa Centrală.

Alegerea apelor

Entuziasmul celor de la OMV nu trebuie să ne înșele. Gazele de șist ar putea fi o reușită, dar la fel de bine un prăpăd pentru mediu. Prăbușirea Nabucco este o înfrângere pentru Uniunea Europeană. Rusia a vrut să rămână vioara întâi la Marea Caspică și a reușit deocamdată. După dezastrul provocat în Golful Mexicului, Rosnefti a ajutat British Petroleum să scape de catastrofă. Acum era rândul BP să-și manifeste recunoștința față de Rusia și i-a convins pe azeri să opteze pentru TAP. Rosnefti e condusă de același... Igor Secin, unul din cei mai loiali și mai duri aliați ai lui Vladimir Putin. Așa a rămas România atârnată în cuiul de la Nabucco. Am pierdut locuri de muncă, am pierdut zeci de milioane de euro pe un proiect omorât de Kremlin, am pierdut taxe de tranzit și acces liber la gazele azerilor.
Sigur, România mai are un proiect iluzoriu: AGRI. Asta înseamnă să luăm gaze tot din Azerbaidjan sau din Turcmenistan, să le lichefiem în Georgia, să le transportăm pe Marea Neagră și pe undeva pe la Constanța să le regazeificăm. Nimeni nu știe cine va finanța acest proiect.

Fără aprobarea nimănui!”

Gunther Oettinger, comisarul european pentru energie, a spus că Europa are de câștigat, iar în ce privește decizia azerilor, “banii vorbesc”: Nabucco-west ar fi fost mai lung și mai scump. Nu a dovedit nimeni acest lucru. Și pentru că i s-a părut că nu a fost suficient de convingător, domnul Gunther Oettinger a scris pe blog (ca mine) că Nabucco „nu a murit”. Jose Manuel Durao Barroso, președintele Comisiei Europene, crede că „ambele părți au câștigat”. Adică și românii. Cum și-a legat speranțele de acest proiect, președintele Traian Băsescu era revoltat:
"Sigur că România ar fi avut de câștigat dacă proiectul Nabucco se făcea. Eu nu sunt la vârsta pubertății să cred afirmația făcută că au câștigat amândoi pentru că din TAP vom face niște prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să treacă Nabucco. Am trecut de vârsta pubertății politice. Sunt vorbe de consolare, dar România trebuie să-și ia soarta strategiei energetice în mâini. Am informat Consiliul European că România își va redefini politica energetică, plecând de la propriile sale resurse și fără a aștepta aprobarea nimănui." Reacția președintelui trădează multă iritare față de infantilismul afișat de Comisia Europeană în tranșarea politicii energetice pentru estul Uniunii. În replică, premierul Ponta a spus că „Nabucco nu e sfârșitul lumii”. Iar premierul kazah i-a propus să se lege la South Stream, gazoductul făcut de ruși prin Bulgaria.
Adică să rămânem tot acolo.
Și nu ar fi exclus, că multă minte ne mai lipsește...

Viorel PATRICHI