Vedere de pe Centură. Sub faldurile Trilateralei

Vedere de pe Centură

Sub faldurile Trilateralei


În ţara stenogramelor pierdute de procurori, părea să nu se mai întâmple nimic. Între doi cârnaţi şi trei caltaboşi, furaţi sau pierduţi, pentru care s-a dat NUP înainte de începerea anchetei, nu mai era nimic de zis, de făcut, cu excepţia enunţului „Băsescu e de vină!”.
Dar mare noroc pe noi că a venit domnul Mario Monti, preşedintele Comisiei Trilaterale, şi tot românu parcă răsuflă mai uşurat de-atunci. El era uşurat oricum, dar acum simte că zboară. Românu adică, nu Monti!
Cu acest prilej aşa de ales, şi-a pus şorţuleţul şi venerabilul Adrian Severin, acest expert în hidrogenul Parlamentului European, de unde nimeni nu-l mai sminteşte până la urnă. A venit şi Mihai Tăxăsescu alături de Mugur Isărescu, să ne arate cum se salvează bugetele patriei.
Şi pentru că aceşti domni se gândeau aşa încrâncenat la binele patriei şi al lumii, musai era să fie cât mai secretă întâlnirea lor. Mai ales că a fost şi Nepotu Mătuşii Tamara acolo. Dar nu vă sfiiţi de gravele inadvertenţe politice, morale, culturale, ei oricum se află sub aceeaşi obedienţă, ca să vorbim ca ei. Iar dacă dumnealor au pus ţara la cale, este normal să nu ştim şi noi ce viitor ne scot ei din şorţ. Că doar este vorba de viitorul nostru. De ce să ştim şi noi?
Fiindcă, n-aşa?!, totul e atât de inocent! Venerabili oameni de afaceri din America de Nord, din Europa şi din Japonia, pentru a da o privire cât mai oblică asupra realităţilor mondiale, au pus bazele Trilateralei în 1973. În frunte cu bancherul american David Rockefeller. Parcă am mai auzit noi de acest luptător pentru binele lumii. Sau ne înşelăm?
Ei se întâlnesc în secret, din dragoste pentru popoare. „Iubind în taină, am păstrat tăcere,/ Gândind că astfel o să-ţi placă ţie...” În realitate, dumnealor strivesc voinţa guvernelor naţionale şi le rup de interesele generale pentru a le înhăma la faetonul deşertăciunii, în lupta pentru puterea mondială a unei pretinse elite. Dacă influentul Peter Sutherland, preşedintele găurii negre de la Goldman Sachs, a venit la Bucureşti, vom ieşi într-un exod de fericire din criza economică mondială. Nu putea să lipsească Daniel Funeriu. De mare mirare că fu poftit Daniel Dăianu, dar nu fură alde Călin-Filă-dă-Poveste şi Dinu Păturiciu. „Mesajele care vor fi date în zilele următoare vor fi foarte importante pentru România. Această organizaţie nonguvernamentală aduce progresul, aduce, cred eu, unitate", a declarat Mihai Tăxăsescu, reprezentantul României la FMI.
Poate să fim noi nesimţitori că nu vedem progresu cu şorţ...
Cu prilejul dineului oferit acestor guleraţi, Marinelu a avut stupit la furcă şi a ţinut un discurs excelent: . „Prin poziţia sa geografică, România este obligată să dovedească mai multă creativitate în politica regională decât, de pildă, ţările din centrul Uniunii Europene. Proximitatea noastră este complexă şi eclectică: ne învecinăm atât cu state membre, cât şi cu zone încă incomplet stabilizate, care ridică numeroase provocări legate de slaba guvernanţă, identităţi naţionale fragile şi, mai ales, conflicte îngheţate - o reală ameninţare la adresa stabilităţii europene. Soluţionarea acestor conflicte este esenţială pentru integritatea şi stabilitatea ţărilor afectate şi trebuie să reprezinte o preocupare imediată a Uniunii Europene", a explicat preşedintele României. Spre coşmarul unui oarecare George Bâră de la Cluj, care crede că Marinelu „este mai rău ca Voronin”. O inepţie mai mare nu am auzit încă.
Măcar Voronin l-a decorat cu Ordinul „Ştefan cel Mare” pe generalul KGB Nikolai Patruşev, care a condus 8 ani FSB!


De la Prostănacu la Pontănacu


Cum am trecut noi pe lângă fericire şi n-am ştiut! Noroc de procurorii care pierd stenogramele că aşa mai aflăm şi noi cât de sulfuroasă este mezalianţa dintre politică şi afaceri.
Această mostră ar trebui săpată în piatră pe faţada primului bordel din Bucureşti:

„Sorin Ovidiu Vântu: Domnul meu, vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
Mircea Geoană: Doamne ajută! Ce cifre ai?
Sorin Ovidiu Vântu: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
Mircea Geoană : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână”.
Şi pe câţi ar fi trebuit Prostănacu să noteze la tain dacă ajungea la Cotroceni...
Să nu fiu rău înţeles: nu susţin că bocii ar fi cu mult mai presus, dar parcă nu au coborât chiar până acolo. Se întâmplă (?) uneori să nu cunoască pentru ce votează, să nu ştie cum se fură metodic, dar mai au timp să se maturizeze. De aceea, încă nu le acord suficientă atenţie. Deocamdată, pare să dea strechea în cei din categoria Cristian Preda, acest expert de la “Ştefan Gheorghiu II”, care ar vrea să-l elimine pe Emil Boc. Să punem şi noi unul mai acătării, să nu simtă cloşca atunci când îi iei ouăle din cuibar!
Până la urmă, lichelele se vor solidariza, dar încă nu-i momentul. Marko Bellissima dă semne de oboseală politică, după ce a obţinut prin şantaj o lege strâmbă pentru învăţământul din România. Şi încă mai şade la iesle. Sau poate vine Pontănacu şi ne ajută cu tata socru să scăpăm de dezastru. Că tot a încercat el să-l dea jos pe Micu Pirania, a cumpărat o duzină de boci, însă le-a dat prea puţin şi l-au trădat. Ce ticăloşi! Nu avea Pontănacu dreptate să fie dezamăgit în faţa teleastelor? Sigur că da!
Ce şanse mai avem noi, cei fără număr, dacă vom fi reprezentaţi mereu strâmb, în baza unui algoritm întâmplător? Ca o Casandră ortodoxă, Dan Puric spunea recent: “Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne tragem în munţi, în cultură. Altfel, ne calcă gorilele cu Jeep-ul”. Nu, maestre, putem să ne retragem noi în munţi de cultură, gorilele ne fură şi cărţile dacă nu intrăm noi înşine în politică, să le dăm peste labe. Cred că l-aş vota pe Dan Puric sau pe unul ca el. A venit timpul...


Lăsaţi-l dracu, e-un poet!

S-a dus la picioarele lui Mihai Eminescu. Nici nu se putea pentru Adrian Păunescu o recunoaştere mai frumoasă. Primul a făcut apostolat prin toate provinciile româneşti, pe când ţara nu era adunată. Al doilea şi-a tunat misionariatul prin Cenaclul Flacăra, pe când detractorii lui de astăzi nici nu îndrăzneau să rostească măcar cuvintele „Basarabia” sau „Cernăuţi”.
Într-o perioadă fără perspectivă, Adrian Păunescu a creat iluzia, pentru tinerii din România, că se poate striga adevărul. Şi chiar o făcea. Ce se făcea cu acel adevăr era treaba fiecăruia. Ca la teatru, unde românii aplaudau la replici echivoce. Scria despre „analfabeţii care ne conduc”, îi cerea lui Moş Gerilă să-l aducă înapoi pe Moş Crăciun, după care alterna cu poeme dedicate, dezagreabile, de genul „Omul ţării”, „Bărbatul Ţării”, „Stejarul din Scorniceşti”. Striga un adevăr şi abjura mereu, ca într-un ritual nebun. Scepticii cârteau pe la colţuri: „Atât îi dă voie Ceauşescu să muşte, atât e lanţul...” Acest poeta vates îşi construia astfel propria iluzie de libertate şi nu accepta că devine histrion fiindcă el chiar suferea de rănile cetăţii.
Aşa înţelegea el lupta de militant în plan social. Lanţul lui Ceauşescu! Oare cine putea să ţină un vulcan în hăţuri? Era puternic, flămând mereu şi posesiv în viaţa socială, la fel ca în dragoste. La el totul trebuia să fie mare, pantagruelic. Până şi suferinţa lui trebuia să fie cea mai sinceră, cea mai devastatoare. Cine crede că juca teatru se înşeală: el chiar aşa era. Deşi dobândise o popularitate imensă, el era convins că Nicolae Ceauşescu duce o politică de interes naţional. Până într-o zi. Colonelul Dumitru Burlan, care i-a fost în preajmă o vreme, povestea că Mult Stimata i-a zis Mult Iubitului: „Nicule, Păunescu e periculos. El poate umple Stadionul 23 August în trei ore”. Şi atunci toţi secretarii de partid din judeţe au primit ordinul să-i ofere lui Păunescu numai săli mici. Să nu se mişte prea mult. Dar cum să ţii un uragan într-o nucă? Aşa a apărut pretextul de pe stadionul de la Ploieşti, unde nu a murit nimeni, dar nouă ni s-a spus că tinerii au fost striviţi în timpul orgiilor sexuale. Venea furtuna...
Sigur că şi-a creat o bunăstare de mogul pe timpul comuniştilor, pentru care până şi „prietenul” Eugen Barbu îl ura sincer. Devenise influent şi chiar i-a ajutat pe mulţi. „În România, cei mai urmăriţi oameni erau Nicu Ceauşescu şi Adrian Păunescu”, mi-a spus acelaşi colonel. Urmăriţi, nu doar supravegheaţi. Dacă Eminescu ar fi trăit în acea perioadă, ori sfârşea la Canal, ori în zarca de la Aiud, dar nu l-ar fi înţeles pe Păunescu. De aceea, nu rezistă comparaţia, îmi pare rău pentru entuziaşti.
Pentru a nu-l dezumaniza, Dumnezeu a avut grijă să-i dea lui Adrian Păunescu atâta suferinţă pe măsura grandilocvenţei lui. În cartea „Uşor cu pianul pe scări”, Marin Sorescu nota inconfundabil: „Dacă mor, aş vrea să fiu îngropat în acelaşi cimitir cu Adrian Păunescu să nu mă plictisesc”.
A venit revolta indusă din 1990, când l-au uitat toţi din eşalonul al doilea, ajunşi la putere ca... revoluţionari cu certificate de luptători. Devenea un dinozaur alb printre varanii lui. A activat în Partidul Socialist al Muncii cu Ilie Verdeţ, a candidat la preşedinţia României, fără sorţi de izbândă. Şi a intrat în Parlament, şi lumea din jurul lui se prăbuşea mereu. Într-un târziu, Ion Iliescu l-a acceptat, dar nimeni nu-l mai înţelegea: toţi erau... pragmatici. În ziua înmormântării, Adrian Năstase regreta că „nu am făcut suficient pentru el”. Cine l-a oprit să-l numească ministru al Culturii? Da, dar dacă ajungea la portofoliu, poetul bătea cu pumnul în masă şi ar fi cerut bani pentru Cultură şi iar nu era bine. Nu s-a dezis de baronii roşii din jur, aşa cum nu i-a întors spatele lui Ceauşescu, iar când partidul lui, împreună cu liberalii, a modificat legea electorală, a venit şi lovitura: a intrat în Parlament cel de pe locul al treilea, iar poetul de pe locul întâi a plecat acasă.
L-am văzut pe academicianul Dan Berindei cum regreta lângă sicriu că titanul de la Bârca nu a fost primit în Academie: ei bine, în acel moment, portretul de pe cruce al poetului a căzut la pământ...
„Nimeni din istoria culturii nu a făcut atât de mult pentru moartea lui. A trebuit să plece pentru a ne convinge că românii mai au încă reflexe, nu au murit”, îmi spunea Dan Zamfirescu, un mai vechi prieten. Chiar aşa a făcut: şi-a sunat prietenii şi adversarii chiar şi pe Mircea Dinescu şi pe Cristian Tudor Popescu.
Şi s-a dus. Acum chiar că s-a stins triada marilor poeţi din perioada comunistă: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, iar acum şi Adrian Păunescu. Atât am avut. Fiecare cu timbrul lui inconfundabil. Fiecare merita un Nobel pentru literatură, dar ultimul ar fi putut lua şi un Oscar pentru actorie şi regie. Autentice rămân elegiile lui ca un bocet de popor vechi la răscruce de drumuri. În aceste poeme este cu adevărat mare. A fost un fenomen de nivel european prin tot ce a făcut fiindcă a izbutit să ridice spre idealul naţional „generaţia-n blugi”. A murit şi a rămas tăcere în cultura noastră, prea multă tăcere, chiar şi pentru detractorii lui.
„O, biect actor! O, biet artist! / Rolurile mor./ Viaţa e un teatru trist...” Când ploaia a dezlipit peruca voievodului, oamenii care stăteau la coadă să cumpere salam, i-au aruncat: „Lăsaţi-l dracu, e-un actor!” Aici şi-a construit autoportretul. Nu cred să apară curând un vizionar cu jepan şi sirenă pentru tinerii derutaţi de astăzi. Ca să le spună ce?
Şi în timp ce militarii salutau cu prima salvă plecarea poetului, trecea prin faţa lor, cu pletele-n ochi şi cu degetele-n urechi, o adolescentă emo...


Unirea României cu Basarabia se va face pe axa Dunării


De ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavrilă, Uniunea Europeană a fost cu ochii pe tot spaţiul românesc. O zi în care s-a creionat un plan ambiţios, pentru care, dacă se găsesc bani, ieşim din criză.
Prezent la reuniunea dedicată strategiei dunărene, organizată la Bucureşti pe 8 noiembrie, Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a afirmat că acest proiect deschide „oportunităţi enorme”. "Provocarea este să accelerăm procesul de depăşire a asperităţilor regionale, importantă este elaborarea de politici. (...) Noua strategie va fi o oportunitate pentru ca ţările să accelereze avantajele integrării, folosind mult mai bine fondurile care există la nivel regional. Provocarea cu care ne confruntăm este să accelerăm procesul de depăşire a acestor disparităţi regionale, iar în acest context Strategia Dunării este o inovaţie politică", a spus Barroso.
Au venit la Bucureşti 22 de delegaţii şi 14 şefi de guverne din bazinul dunărean . Este un proiect politic major şi sperăm că nu va fi îngropat ca « Drumul Mătăsii ».
Până la găsirea surselor financiare pentru transformarea Dunării într-o “magistrală fluvială” de 3000 de kilometri, cum a spus Traian Băsescu, putem visa cu ochii deschişi. În România au fost deja elaborate peste 10.000 de proiecte care vizează regiunea Dunării, ce vor avea nevoie de fonduri, dar şi de o prioritizare. Printre cele mai importante proiecte pe care România speră să le ducă la îndeplinire cu ajutorul Strategiei se numără canalul Dunăre-Bucureşti, construirea a două noi poduri România-Bulgaria, refacerea infrastructurii portuare (România are 12 porturi fluviale care trebuie modernizate), crearea unui institut internaţional pentru studierea ecosistemelor din Delta Dunării.
" Trebuie să lansăm proiecte importante de conectare a infrastructurii şi să utilizăm mult mai bine potenţialul extraordinar al regiunilor limitrofe cu R. Moldova şi cu Ucraina. Asigurarea navigabilităţii Prutului inferior şi legarea regiunilor vecine prin construirea unor poduri peste Prut şi Dunăre reprezintă proiecte prioritare pentru locuitorii acestor zone", a spus Traian Băsescu.
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a propus mai multe proiecte, din care şapte prioritare, care ar urma să fie incluse în Planul de Acţiune al Comisiei Europene privind implementarea Strategiei Dunării
Cele şapte proiecte vizează îmbunătăţirea condiţiilor pentru transportul fluvial. Valoarea totală a proiectelor este de vreo 450 milioane de euro. Anca Boagiu s-a dus glonţ la Bruxelles cu această misiune: să caute bunăvoinţa finanţiştilor şi bani. Concretizarea planului ar accelerea şi construirea autostrăzilor.
Dacă la Strategia dunăreană adăugăm autostrada Marea Baltică-Marea Neagră şi autostrada inelară a Mării Negre, avem imaginea unui proiect faraonic al Uniunii Europene, fără precedent în istorie. Iar România ar fi la mijloc.



Opţiunea lui Pasat şi vaca lui Păcală

Într-o vreme, oltenii se mândreau că Păcală ar fi creaţia lor. Treptat, au admis şi ei că năstruşnicul personaj a circulat prin tot spaţiul românesc, poate chiar mai mult ca oaia din balada „Mioriţa”.
M-a surprins în acest epos parabola pentru dreptul de a alege. La un moment dat, tatăl lui Păcală moare şi lasă celor trei feciori o singură vacă drept moştenire. După un timp, au hotărât ei să construiască fiecare câte un grajd, iar vaca, dotată cu liber arbitru, să opteze astfel singură care-i va fi stăpânul. Feciorul mai mare construieşte un grajd frumos, de lemn, învelit cu draniţă. Cel mijlociu ridică o minune de grajd din cărămidă. În tot acest răstimp, Păcală al nostru a dormit, s-a hodinit. În ziua sorocită pentru alegere, Păcală a tăiat nişte frunzari pe care i-a trântit la marginea drumului. Opţiunea vacii devenea previzibilă.
Mi-am adus aminte de această snoavă după ce am citit un interviu acordat de domnul Valeriu Pasat pentru ziarul „Vremia Novostei”. Ex-comandantul „structurilor de forţă” pune cam aceeaşi problemă a alegerii între Uniunea Europeană, o structură imperfectă, dar perfectibilă, şi Comunitatea Statelor Independente, un mamut care nu mai poate evolua fiindcă mamuţii au dispărut. Pe post de vacă aici este „poporul moldovean”. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar există la Chişinău, la fel ca la Bucureşti, politicieni care îşi desconsideră alegătorii.
Iată ce spune domnul Pasat:
„Noi nu am spus niciodată că respingem ideea aderării la Uniunea Europeană. Şi chiar am afirmat că aderarea la UE este o poveste frumoasă. Numai că trebuie să le spui poveşti copiilor până la o anumită vârstă. Statul nostru este ţinut cu poveşti de 20 de ani. Ni se servesc mereu basme, cu toate că reprezentanţi ai politicii europene au declarat că, pe termen scurt - adică în următorii 35 de ani - nicio ţară din est nu va fi admisă în UE. De exemplu, Turcia, o ţară cu un potenţial economic mult mai important, a depus declaraţia de aderare la Uniunea Europeană de peste 20 de ani şi tot nu o primesc. Poate oare conta pe aşa ceva Moldova, cu economia ei ruinată, cu o politică internă instabilă, cu conflictul transnistrean încă nerezolvat? Deocamdată, Chişinăul nu a depus declaraţia pentru aderare la UE.
Noi propunem: haideţi să depunem declaraţii de aderare a republicii la Uniunea Europeană şi la Uniunea Vamală din CSI, iar apoi vom vedea în ce direcţie va fi mai profitabil să mergem”.
Nu vreau să jignesc pe nimeni. Nu am calitatea să dau sfaturi din afară, dar nu eu pun în faţa locuitorilor din R. Moldova asemenea alternative care se exclud total. Comunitatea Statelor Independente nu există de fapt, iar despre o opţiune clară pentru Uniunea Europeană vorbeşte răspicat doar Alianţa pentru Integrare Europeană, dar şi acolo cu octave diferite. Ce a făcut însă Alianţa într-un an pentru a transforma mica republică în subiect de politică majoră la Bruxelles, nu s-a făcut în 19 ani. Dacă am fi avut la Chişinău (şi la Bucureşti) oameni atât de hotărâţi încotro să meargă şi la ce uşă să bată, R. Moldova era astăzi lângă ţările baltice. Nu ar mai fi fost hăituiţi oamenii care plecau în căutare de lucru.
Cu extrem de puţine excepţii, basarabenii şi transnistrenii au fost minţiţi timp de 19 ani fiindcă, de la Mircea Snegur la Vladimir Voronin, nimeni nu opta deschis pentru proiectul european şi, deci, implicit, pentru apropierea inevitabilă şi firească de România. Principiul “Sî sujim di la douî vaşi” fusese inaugurat magistral de Snegur. Dublul limbaj politic pentru Moscova şi pentru Bucureşti atunci s-a patentat, iar Voronin l-a perfecţionat.
Sigur că orice politician are dreptul să poarte orice mesaj. De exemplu, noi vrem să fim extratereştri, ca umoriştii de la “Planeta Moldova”. Dar să fii istoric şi să mai vii în faţa oamenilor cu astfel de opţiuni dihotomice, este cel puţin surprinzător. Eu nu spun că opţiunea pentru Rusia este periculoasă, deşi, dacă ai aceleaşi convingeri ca Igor Smirnov, mancurt te numeşti. Dar Rusia însăşi, pentru modernizarea de care face atâta caz Dmitri Medvedev, acest al doilea Petru cel Mare, are nevoie “ca de aer” – ca să folosesc o expresie a domnului Pasat – de tehnologia occidentală. Acolo este competiţia economică adevărată şi Moscova a făcut alegerea corectă. Numai că, pentru “modernizaţia”, nu are nevoie doar de tehnologia germană, mai are nevoie şi de nemţi. Izolarea în CSI este un proiect revolut pentru refacerea Uniunii Sovietice pe ţeava Gazpromului şi nu duce decât la înapoiere. Ar fi la fel de stupid ca românii să mai viseze astăzi la refacerea CAER-ului de pe vremuri, care a însemnat înapoiere tehnologică. Chiar dacă vaca se duce la frunzarii lui Păcală, alegerea este oricum proastă. Vaca lui Păcală nu este liberă, câtă vreme reacţionează la primul stimul. A-i minţi şi acum pe basarabeni cu mirajul economiei ruseşti generoase este criminal. Pe această rampă ţopăie toţi stataliştii de la Chişinău, de la găgăuzi, la Voronin şi până la Marian Lupu.
Cred că, într-o bună zi, oamenii obişnuiţi din R. Moldova – fie ei români (moldoveni), ruşi, ucraineni sau găgăuzi – le vor arăta acestor politicieni adevărata opţiune care trebuia făcută demult. Deja este târziu, dar nu imposibil. Este alegerea naturală pentru destinul copiilor lor, iar acest lucru nu mai ţine de jocuri politicianiste pe seama celor mulţi. Chiar şi geografic, Uniunea Europeană este mai aproape decât Rusia. Nu cred că basarabenii vor accepta uşor trecerea de la sârma ghimpată la frontiera cu laseri pe Prut. În mod sigur, ei nu merită un asemenea viitor. Nu este nici în interesul României o astfel de alternativă.



Singura cale pentru aderarea R. Moldova la UE este unirea cu România


Scriu ruşii în draci despre iminenta unire a tuturor românilor. Dacă noi am avea o asemenea obsesie – cu excepţia unora ca mine – cu siguranţă că ruşii ar avea dreptate şi această restanţă istorică s-ar rezolva. Iată ce publică una din cele mai agresive publicaţii antiromâneşti de la Moscova:
“PRAVDA (Rusia), 13 noiembrie 2010 - În 2011, Moldova va depune cererea de aderare la Uniunea Europeană, a spus pe 11 noiembrie premierul moldovean Vlad Filat. El susţine că, în ultima vreme, ţara a obţinut progrese în promovarea reformelor, al căror obiectiv a fost atingerea standardelor europene pentru a depune cererea de aderare. Filat a spus că aceasta este prima etapă pentru intrarea Moldovei în UE.
Iniţial, anunţul a fost dat de Iurie Leancă, ministrul moldovean de Externe, sugerând că anul 2011 nu a fost ales întâmplător fiindcă atunci preşedinţia Uniunii Europene va fi controlată de Polonia. Iar această ţară, cum speră liberalii moldoveni, va avea posibilitatea să împingă aderarea ţării lor la UE.
Unul din motivele pentru care susţinătorii integrării Moldovei în UE ridică din nou această problemă este intenţia declarată pe 25 octombrie 2010 de către reprezentanţii Uniunii Europene de a anula vizele pentru cetăţenii moldoveni. Şi deşi, după cunoştinţele lui Vlad Filat, pentru acest lucru, Chişinăul este obligat să îndeplinească o serie de condiţii, inclusiv asigurarea securităţii datelor cu caracter personal, a documentelor care atestă personalitatea, securitatea la frontieră, crearea condiţiilor pentri procesul de migraţie etc., autorităţile moldoveneşti consideră că în 2012 vizele vor fi ridicate.
Precizăm că intrarea în UE este piatra de încercare a promisiunilor Alianeţi pentru Integrare Europeană, Vlad Filat fiind unul din lideri.
Rezultatele alegerilor vor stabili soarta alianţei liberal-democrate: Moldova este republică parlamentară şi deci deputaţii stabilesc cine va fi şeful statului. Mai ales că acolo este criză politică de peste un an şi jumătate. Cu atât mai grav, cu cât alegătorii nu au putut până acum să aleagă un preşedinte.
E posibil să reuşească planul lui Filat? Mulţi politicieni rămân sceptici. După opinia lui Valeriu Pasat, liderul Partidului Umanist, "Turcia, care are un potenţial economic mult mai important, a depus cererea de aderare la UE de peste 20 de ani şi nu e primită. Poate oare să se considere Moldova cu mai multe şanse, ea care are o economie distrusă, instabilitate politică internă şi conflictul transnistrean nerezolvat?"
Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniştilor, este solidar cu Pasat: "Nimeni astăzi, nici de la Bruxelles, nici la de Chuişinău nu poate să dea un răspuns la întrebarea când anume va intra Moldova în UE şi dacă va intra în general".
Ţara nu corespunde criteriilor europene privind dezvoltarea economică. Uniunea Europeană nu a făcut gesturi de bunîăvoinţă. Şi e de înţeles. La Bruxelles, se manifestă îngrijorarea că, prin aderarea la UE, vor năvăli alţi căpşunari şi prostituate.

Ghennadi Kolenko, expert al Institutul ţărilor CSI pentru Moldova şi Baltice:

"Năzuinţa liberalilor spre o viaţă mai bună este de înţeles. Ei visează râuri de lapte şi miere. Demnitarii europeni nu dau nicio şansă pentru aderarea Moldovei la UE. Principalul document în acest sens a fost Carta Specială, conform căreia nu se preconizează extinderea UE în următorii ani.
Moldova nu corespunde niciunui criteriu de la Bruxelles pentru a pretinde aderarea. Nici conflictul transnistrean nu este reglementat".

Olga Potiomkina, directoare Departamentului integrării europene de la Academia Rusă:

"La fel ca toate celelalte ţări din Parteneriatul Estic, de genul Belarus, Moldova are relaţii speciale cu UE. Totuşi nimeni nu a promis aderarea lor fiindcă trebuie să corespundă unor criterii minime ale UE. Singura variantă pentru Moldova ca să intre în UE este să se unească cu România. Acest lucru însă este puţin verosimil. Bruxellesul a dat de înţeles deschis Bucureştiului că România - chiar şi fără Moldova - a creat pentru UE o sumedenie de probleme".




Miller: "România nu mai poate să ia locul Bulgariei în proiectul South Stream"

Mare greşeală am făcut că i-am primit pe ruşi la vorbă pentru ca Moscova să-i poată şantaja pe bulgari.
România nu va mai putea să ia locul Bulgariei în proiectul gazoductului South Stream, dar se poate alătura ca unul din participanţi, a declarat pe 13 noiembrie Alexei Miller, directorul Gazprom, citat de RIA Novosti. "Noi elaborăm cu Bulgaria condiţiile tehnice, am semnat o convenţie interguvernamentală privind realizarea proiectului, dar nu avem o asemenea convenţie cu România", a explicat Miller unui ziarist care întrebase dacă România ar putea lua locul Bulgariei în acest proiect.
Se presupune deci că acest gazoduct va ieşi din Marea Neagră pe ţărmul Bulgariei.
Şeful Gazprom a menţionat că holdingul cercetează cu România posibilitatea aderării acestei ţări la proiectul South Stream.
LUKOIL, cea mai mare companie particulară din Rusia, plănuieşte să cheltuiască 1,5-2 miliarde de dolari pentru retehnologizarea unei rafinării din Bulgaria, a afirmat Vladimir Putin la conferinţa de presă de după terminarea convorbirilor cu omologul bulgar Boiko Boriosv.
"Se continuă investiţiile din sectorul energetic bulgar. Compania noastră LUKOIL a investit deja un miliard de dolari pentru construirea şi retehnologizarea unei rafinării şi se pregăteşte să mai aducă un miliard şi jumătate-două miliarde", a spus premierul rus.
Putin a precizat că o altă companie rusească - "Gazprom Nefti" - este gata să declanşeze lucrările de prospecţiuni geologice pe platoul Mării Negre, la frontiera cu România.
Vladimir Putin s-a întors din Bulgaria cu un căţel oferit de Boiko Boriosv. I-a plăcut cadoul dat de premierul bulgar. Rusia pierde însă atractivitatea pentru investitori şi este, la acest indicator, pe o poziţie inferioară ţărilor africane. Calitatea Rusiei de membru în grupa ţărilor cu o economie în ascensiune rapidă (Brazilia, Rusia, India şi China), grupă supranumită BRIK, este tot mai nefirească. Această concluzie se poate trage din sondajul realizat de Bloomberg Global Poll, la întocmirea căruia au participat peste o mie de investitori, analişti şi comercianţi, care au desemnat cele mai atractive ţări pentru capitaluri.
La întrebarea "Ce ţară oferă cele mai bune posibilităţi pentru investiţii în 2011?", 33% din investitorii chestionaţi au ales China. Brazilia ocupă locul al doilea în sondaj (31%), iar India cu 29% este pe poziţia a treia. Urmează Statele Unite (23%), Africa (11%). În ce priveşte atractivitatea pentru investitori, Rusia ocupă poziţia a 6-a, cu 10% din voturile investitorilor.
(Conform sondajului Bloomberg, cea mai lipsită de atractivitate pentru investitori este Uniunea Europeană, cu 37% din voturi, urmată de Japonia - 30%, SUA - 24% şi Marea Britanie - 22% - nota trad.)
Pesimismul investitorilor străini faţă de economia rusă apare nu numai în sondaje şi în statistică, dar şi în opiniile analiştilor pro-guvernamentali. "Este îngrijorător că în Rusia se remarcă amplificarea migraţiei capitalului. Brazilia, China şi India au probleme cu intrarea capitalului. Aceste ţări încearcă să introducă - Brazilia a introdus deja - controlul operaţiunilor valutare de capital. Iar noi ne aflăm în situaţia de a impune controlul asupra contului de capital fiindcă de la noi fuge capitalul", consideră Vladimir Mau, membru al Consiliului prezidenţial pentru ştiinţă, tehnologii şi educaţie, rectorul Academiei de Ştiinţe Naturale.
Creşterea economiei ruse din trimestrul al treilea s-a redus de două ori, a comunicat Rosstat. Produsul Intern Brut al Rusiei a crescut însă în trimestrul al treilea cu 2,7%, comparativ cu perioada similară a anului trecut.
Astfel, creşterea economiei pe trimestrul al doilea (comparativ cu al doilea trimestru al anului 2009) a fost considerabil mai mare - 5,2%. Încetinirea creşterii economice în trimestrul al treilea se explică prin prăbuşirea agriculturii din cauză că nu s-au făcut cerealele ca urmare a secetei din vară. Acum, creşterea de 4% a PIB-ului, atât cât preconiza Guvernul rus, pare practic de neatins.
Au existat însă şi noutăţi optimiste. Pe 13 noiembrie, premierul bulgar Boiko Borisov i-a dăruit lui Vladimir Putin un căţel extrem de drăgălaş. Şeful guvernului rus a luat căţelul în braţe, l-a strâns la piept şi l-a sărutat. "Mulţumesc!", a spus el. După cum arată siteul vesti.ru, bulgarii i-au dat lui Putin un căţel din rasa karakacean, rasă foarte populară la bulgari. Un asemenea câine are o lungime de 60-70 de centimetri. Chinologii au remarcat caracterul liniştit al acestui câine foarte devotat, energic şi atent.
(Rasa Karakacean este omologată de bulgari din anul 1991. Pare însă identică cu rasa Ciobănescul Mioritic din România. Federaţia Chinologică Internaţională nu a recunoscut însă aceste două rase, care, de fapt, este una singură, după cum arată trăsăturile principale – nota mea).
Căţelul oferit de Boiko Borisov a încheiat complicatele negocieri ruso-bulgare, unde s-a obţinut un progres doar parţial. În sfârşit, partea bulgară a semnat cu Gazprom o convenţie pentru crearea societăţii mixte pentru elaborarea proiectului conductei South Stream. Cu toate acestea, alte aspecte ale colaborării bilaterale rămân încă neclare - nu se cunoaşte perspectiva centralei atomo-electrice Belene, nu s-au finalizat negocierile referitoare la preţul gazulşui rusesc, iar proiectul conductei petrolifere Burgas-Alexandropolis necesită încă evaluări, consideră bulgarii.
Mare greşeală au făcut bocii că l-au primit la vorbă pe Miller, ştiind că ruşii vor să şantajeze Bulgaria, îmbrobodindu-i pe români. Iar dacă nu au intuit, atunci să plece de-acolo!


Barroso ne-a pus in fata faptului implinit: am semnat tratatul de frontieră cu cele şase judeţe româneşti din est


Aflat la reuniunea dedicata Strategiei Dunărene, Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a anunţat că România şi Republica Moldova semnează în aceeaşi zi tratatul privind regimul de frontieră. "Salutăm cu entuziasm semnarea tratatului dintre România şi Moldova. Ştiu că sunt iniţiative similare în Balcani. Trebuie să profităm de acest moment", a spus Barroso.
Surprinzător este că Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti nu a comunicat nimic până în ziua semnării.
După anunţul făcut de Barroso, a venit şi MAE cu confirmarea. Premierul basarabean Vlad Filat a venit special în capitala României pentru a semna tratatul cu Teodor Baconschi, şeful diplomaţiei române.
Ulterior, enigma s-a descifrat: Barroso nu avea nicio vină. Propunerea a venit de la Bucureşti, la insistenţele lui Vlad Filat, care a venit la reuniunea statelor dunărene şi a semnat tratatul, fără să-l informeze pe preşedintele Mihai Ghimpu, chiar dacă era interimar. Iată lucruri care nu se fac într-o alianţă.

Viorel Patrichi