Vedere de pe Centură. Basca lui Ilici pe Antanta urmaşilor lui Brătianu

Vedere de pe Centură
Basca lui Ilici pe Antanta urmaşilor lui Brătianu

„În politică la noi,/ Un lider ca Crinu,/ Când porneşte la război,/ Sparie Vidinu...”
(Folcloru nesecat al patriei)

În sfârşit, am ajuns s-o văd şi pe cea nemaivăzută: Tataie este os de dreapta, măi dragă! Bătrâna şulfă ne spunea mai anţărţ cât de mult îi place lui de liberalul Porumbacu şi că l-ar vrea la cârma Partidului lu Mucles. Ca să nu afle prostimea că Tataie nu dă două parale nici pe Pontănacu, la fel ca pe Prostănacu (şi mare dreptate are aici!), Porumbacu a primit un sfat tovărăşesc: să pună de-o alianţă cu Felix, ca să facă praf prestigiul Brătienilor. După mintea lui, ideea nu-i rea: de pe această stănoagă, poate să cârcâie la Pontănacu - rămas acum fără Antenă – că poate pretinde la... paritate în împărţirea ciolanului naţional. Para mălăiaţă este sigură şi cade cu precizie unde trebuie: mica Antantă a urmaşilor lui Brătianu îl aruncă pe Micu Pirania pe două beţe, îl înlătură pe Marinelu, mai ales că poporu scrâşneşte din măsele, ca urmare a măsurilor anticriză aşa de înţelepte din 2010.


Marinelu l-a învăţat pe Crinu să se apropie de... Sconxu!

Dar ce facem cu elita liberală? Cu bătrânii liberali, ca Radu Câmpeanu sau Mircea Ionescu Quintus, care au săpat pe timpul Annei Pauker pe la Beneşti, pe la Canal? Nu-i nimic, să închidă ochii fiindcă acum Crinu stă la copcă: pe-aici scoate capu Marinelu! Că doar el l-a învăţat să se apropie de Sconxu!
Partea comică este că nu orice politician stupid poate să fie şi parşiv. Crinu a mai făcut o boacănă înaintea alegerilor prezidenţiale, când s-a dus cu Prostănacu la Timişoara şi le-a pus timişorenilor cravate roşii să joace tananica împotriva Marinelului. Eram sigur atunci că va fi un dezastru pentru ei. Timişorenii au interpretat gestul ca pe o blasfemie la adresa memoriei celor ucişi în decembrie 1989. (Mă tem că tot Marinelu l-a învăţat şi atunci...).
S-a zburlit Tăricelu la Crinu, că a început să prindă coajă din nou. Degeaba!
"Atunci, decât să facem alianţă cu Voiculescu şi Antenele, mai bine să facem cu Partidul Poporului şi cu OTV. Să vedeţi atunci procente!", l-a plesnit Adriana Săftoiu. Inutil!
Sare şi Varujan Vosganian, poetul cel tare la principii: "Am aflat de la televizor că faceţi această alianţă. Nici măcar conţinutul protocolului nu l-aţi discutat cu noi".
Porumbacu i-a ascultat, apoi i-a executat pe rând, ca la PCR: "Aveţi acum probleme de conştiinţă faţă de Dan Voiculescu, după ce aţi stat atâţia ani lângă un securist nenorocit ca Traian Băsescu?" Aici, Adriana Săftoiu a ripostat corect, dar costisitor pentru ea: "Nu mă luaţi pe mine cu chestii gen «Porumbacu». Eu nu am văzut niciodată vreun dosar de securitate al omului ăluia". Dacă facem o analiză de profunzime a textului, vom deduce de-aici că doamna regretă că s-a măritat cu Elvis... Marius Oprea, mai dedat la formule atipice, a calificat “Antanta” Crinului cu Varanu drept “anus contra naturii”.
După ce au aruncat-o din politică pe doamna Mona Muscă, acuzată pe nedrept că a turnat la Securitate, în sfârşit, liberalii dau cu mămăliga-n geam: s-au încurcat cu Varanu-Crescent, zis Felix.

Ba în sondaje să ne mirosim!

După cum am oblicit, următorul atac al Crinului este atragerea Pontănacului la un dialog constructiv, “pe bază de paritate”. Că doar are Antene! Dacă ar fi inspirat, Pontănacu ar trebui să-l lase în acest moment atârnat de Varanu. Chiar ar fi râsul curcilor. Dar pentru asta ai nevoie de viziunea şi de simţul umorului... Au ajuns de poveste. Siguri că l-au făcut praf pe Marinelu, au comandat sondaje de opinie ca să-şi dovedească reciporc cine-i mai tare în parcare : Crinu ca Pontănacu, Pontănacu ca Crinu...
Şi doar această Alianţă de Centru Dreapta, cu Varanu circumscris triunghiului, îşi stabilise o adevărată strategie contra crizei: trântirea Guvernului şi suspendarea Marinelului. Atât! În mintea lor, bezna ţine loc de făclie pentru o ţară bezmetică. Bătrânu Edec dăduse sarcini precise : «Ar trebui, întâi de toate, o suspendare a Guvernului şi alegeri anticipate, şi o nouă componenţă a Guvernului, iar după aceea, am putea să luăm în discuţie, dacă domnul Băsescu continuă să nu-şi respecte atribuţiile constituţionale, să fie suspendat şi un referendum ar avea fără îndoială succes". O nouă loviluţie în toată regula marxist-leninistă. Şi rezolvăm criza.
Aşa spune şi Nepotu Mătuşii Tamara, acest «Trofeu al calităţii » politice din România. Vreţi să scăpaţi de criză, trebuie să-l dăm jos pe Traian Băsescu! Micu Pirania spusese că benzina s-a scumpit din cauza lui Adrian Năstase, care a privatizat Petrom: “Acum plătim preţul acelei politici iresponsabile de privatizare, care nu a ţinut cont de interesul naţional. Şi dacă veţi vedea suma cu care s-a vândut Petromul - 600 de miulioane de euro la vremea aceea – şi veţi compara cu ce listări există pe piaţa internaţională pentru companii similare Petromului, veţi vedea că acele companii se vând cu 18 miliarde de euro. Şi dacă vedeţi şi ce obligaţii şi-a luat statul român prin contractul de privatizare, ajungi la o conmcluzie care nu are nimic în comun cu interesul naţional”. Şi de ce Micu Pirania nu face plângere la Parchetul General?
Replica Nepotului Mătuşii Tamara este iarăşi antologică: “Emil Boc minte la fel ca Traian Băsescu, care, nu numai că a privatizat Petrom, dar voia să dea şi Sarea”. Pentru cei care au memoria scurtă, Marinelu era un simplu ministru înainte de 2000, colţos rău, e adevărat. Petrom s-a privatizat în timpul Guvernului condus de Nepotu Mătuşii Tamara, pe când Marinelu era primar al Capitalei. Şi mai colţos, dar nu se ocupa de ţiţei.
Orice şcolar ştie că nu poate pretinde să fie în fruntea clasei dacă nu vine la ore. Crinu vrea să conducă România, dar rămâne în topul celor mai înrăiţi chiulăi din Parlamentul României, alături de Marko Bellissima, de Varanu-cu-Platoşă şi de Guzganu Rozaliu. Dacă legi nu poţi să faci prin corespondenţă, oare poţi să conduci ţara la “fără frecvenţă”? Ce să le spunem copiilor noştri despre urmaşii pretinşi ai lui Brătianu, Carp, Maiorescu, Eminescu...? Toţi au fost nişte secături la şcoală, dar vor să ne conducă...


Catalonia - un precedent periculos pentru Europa

Una din temele remarcabile ale anului care a trecut în Europa a fost problema statutului celei mai dezvoltate regiuni din Spania - Catalonia.
Alegerile pentru Parlamentul local din preajma Anului Nou au arătat că aproape jumătate din populaţia Cataloniei a votat pentru partidul care solicită independenţa provinciei.
Problema a migrat lin spre anul 2011.
Disputele cu privire la dreptul Cataloniei la independenţă durează nu de un an, nu de un deceniu şi nici chiar de un secol.
Argumente au şi susţinătorii, şi adversarii unităţii acestei regiuni a Spaniei. Astfel, de exemplu, limba catalană este înrudită cu limba spaniolă (castiliana). Castiliana se resimte de influenţa franceză, iar la Madrid şi în alte regiuni ale ţării, nu se cunoaşte limba catalanilor. Deja această situaţie poate fi privită ca un argument pentru independenţă.
Nici istoria nu este în acest caz unitară. Pe de o parte, catalanii şi alţi locuitori din Pirinei au luptat contra arabilor în Evul Mediu. Pe de altă parte, multă vreme, actuala Catalonie nu a făcut parte din regatul Castiliei (ca parte principală a Spaniei), ci din regatul de Aragon. Strict vorbind, Spania s-a format în 1479, ca urmare a căsătoriei dinastice dintre regina de Castilia şi regele de Aragon.
Cu timpul, partea spaniolă a început să încalce drepturile Cataloniei, a cărei autonomie a fost permanent încălcată. În consecinţă, în secolul al XIX-lea, catalonii au început lupta pentru crearea propriului stat în jurul Barcelonei. Această regiune şi-a dobândit autonomia abia la mijlocul anilor 1930. Dar apoi, în Spania a izbucnit Războiul Civil, în care a învins generalul Francisco Franco. El a anulat din nou autonomia catalanilor şi a interzis folosirea oficială a limbii catalane.
La sfârşitul anilor 1970, Spania a păşit pe calea democraţiei occidentale. În consecinţă, s-a acordat autonomie regiunilor naţionale (inclusiv Cataloniei) limba catalană a primit aceleaşi drepturi ca spaniola. Partidele separatiste au început să acţioneze deschis pe baze legale. Argumentele lor pentru independenţă nu sunt lipsite de temeiuri.
Catalonia este zona cu economia cea mai dezvoltată din Spania. O treime din toată producţia de înaltă tehnologie se realizează tocmai aici. Nivelul veniturilor catalanilor este de 1,5 ori mai ridicat decât nivelul Spaniei pe ansamblu. Barcelona este principalul centru turistic al Spaniei. Celebrele staţiuni Costa-Bravo şi Costa-del-Sol se află de asemenea în Catalonia. Prin urmare, această regiune este principalul donator regional pentru Spania. Şi în Catalonia există deja starea de spirit după care "ajunge să-i tot hrănim pe toţi nehaliţii" din (de exemplu) Estremadura sau Castilla-Leon.
Pe de altă parte, Madridul face tot posibilul pentru a nu pierde "găina catalană, care face ouă de aur pentru Spania". Şi ca să nu ajungă la salturi nebuneşti catalanii, li se fac toate concesiile. În anul 2006, Parlamentul Spaniei a adoptat noul statut (legea fundamentală) al Cataloniei, care extinde atribuţiunile organelor puterii regionale, printre altele. Au obţinut dreptul de a dispune de toate taxele locale şi jumătate din taxele naţionale.
În 2009, a venit criza economică. Spania traversează perioada foarte greu. Şi pe fondul crizei economice, în luna decembrie, înainte de revelion, în Catalonia a avut loc un referendum cu privire la noul statut al zonei. Şi aproximativ 90% din locuitorii regiunii au cerut ca "naţiunea catalană să se transforme într-un stat de drept, independent, democratic şi social în componenţa Uniunii Europene". Aluzia la separare a fost mai mult decât clară.
Autorităţile de la Madrid nu au acceptat rezultatele referendumului. Iar reprezentanţii Partidului Poporului din Spania, aflaţi în opoziţie, au solicitat la Curtea Constituţională, încă din 2010, să se abroge noul statut al Cataloniei. Documentul a rămas totuşi în vigoare, dar în iunie 2010, judecătorii au hotărât să elimine refereirea la statutul de limbă oficială pentru catalană şi precizarea că locuitorii regiunii trebuie numiţi catalani.
Reacţia conştiinţei naţionale a catalanilor nu s-a lăsat aşteptată prea mult. În ziua de 11 iulie, de importanţă istorică pentru Spania, când echipa de fotbal a acestei ţări a devenit campioană a lumii pentru prima dată, pe străzile de la Barcelona au ieşit aproximativ un milion de oameni. Aveau în mâini lozica: "Noi suntem o naţiune şi noi luăm decizii!" Unii au declarat că vor să facă din Catalonia un stat independent. Alţii au dat foc la drapelul naţional al Spaniei.
Apoi, aceeaşi mulţime s-a bucurat sincer de victoria echipei de fotbal a Spaniei. Principalul pentru ei era faptul că peste jumătate din jucătorii de bază ai echipei naţionale erau etnici catalani.
Strict vorbind, la întoarcerea din Africa de Sud în patria lor, mulţi jucători din Spania s-au înfăşurat în steaguri catalane ... şi nu în drapelul spaniol.
Astfel, sportul a devenit pentru ei un pretext pentru a-şi etala poziţia politică.
La începutul lui decembrie 2010, au avut loc alegeri parlamentare în Catalonia. Fondul scrutinului a devenit activizarea mişcării naţionaliste regionale şi incapacitatea guvernanţilor de la Madrid, dar şi a socialiştilor de la Barcelona, de a diminua efectele crizei mondiale. În consecinţă, pe priomul loc s-a situat partidul naţionalist "Convergenţă şi Uniune", care a luat 38% din voturi. În Parlamentul local, au mai bntrat două partide separatiste - Partidul Republican de Stânga şi partidul Solidaritate pentru Independenţă.
Acum, Madridul trebuie să se împace cu gândul că Artur Mas, liderul partidului Convergenţă şi Uniune, va conduce Guvernul local.
Cu toate acestea, sondajele arată că alegătorii lui consideră că problema principală nu este lupta pentru independenţă, ci lupta contra şomajului şi creşterea economică. Urmează rezolvarea problemelor provocate de imigranţii din Asia şi Africa. Pentru separarea rapidă de Spania, este nevoie doar de 18% din voturi.
Se pare că separarea de Catalonia nu este un lucru iminent, iar autorităţile din Spania au posibilitatea să evite evoluţia evenimentelor după cel mai rău scenariu. Dacă însă autorităţile vor fi incapabile să învingă criza şi să afecteze mândria naţională catalană, atunci apariţia unui nou stat, cu capitala la Barcelona, se va produce totuşi.



Ungurii plănuiesc dezvoltarea separată a Transilvaniei de România

În oraşul Sekeyudvarhee (rom. Odorheiu Secuiesc) din Ţinutul Secuilor, Transilvania, a avut loc şedinţa Consiliului economic special din cadrul Consiliului Naţional Maghiar. După cum transmite agenţia de ştiri MTI din Ungaria, participanţii la consfătuire au acuzat Guvernul României că nu a găsit soluţii pentru ieşirea din situaţia economică extrem de grea. Ei au analizat evenimentele principale şi aspectele din viaţa economică a anului 2010 din Transilvania şi din Ţinutul Secuiesc, în special, şi au ajuns la concluzia că, în 2011, trebuie precizată strategia de ieşire a ţinutului din criza economică.
La consfătuire, s-a adoptat decizia de a participa la planificarea regională de dezvoltare a economiei Transilvaniei. După exemplul Guvernului Fidesz de la Budapesta, care a numit un asemenea plan pentru dezvoltarea Ungariei "Planul Széchenyi", activiştii Consiliului Naţional Maghiar au hotărât să-şi numească proiectul pentru Transilvania "Planul Mikó-terv".
(István Széchenyi, conte de Szécheny, născut la 21 septembrie 1791, Viena – mort la 8 aprilie 1860, a fost un scriitor şi politician, unul din cei mai importanţi reformatori ai Ungariei.).
Unul din obiectivele "Planului Mikó-terv" este reducerea emigraţiei tinerilor unguri din Transilvania, din motive economice.
Menţionăm că, în conformitate cu evaluările economiştilor maghiari, până la criza economică, 60% din Produsul Intern Brut al României s-ar fi creat în Transilvania. (Agenţia nu prezintă sursele acestei "evaluări economice".).
Alianţa a trecut Rubiconul. Este un eşec al Kremlinului?

După îndelungi târguieli, în cursul cărora Marian Lupu ameninţa că sare gardul înapoi la Voronin, în sfârşit, Alianţa pentru Integrare Europeană s-a refăcut. Mă bucur că nu m-am hazardat când am scris că Alianţa se va reface şi că puteam câştiga toate pariurile care s-ar fi pus.
Să vedem însă ce câştigă aliaţii. Marian Lupu şi-a văzut visul cu ochii pe jumătate: are cu trei mandate mai mult şi i-a luat locul lui Mihai Ghimpu la conducerea Parlamentului. Măcar oleacă să fie şi el preşedinte interimar al republicii, până la noile alegeri anticipate... Îşi merită locul, şi-a dorit mult funcţia, a plutit cu el în două luntri şi l-a înfrânt pe Mihai Ghimpu. Să vedem cât de departe sare aşchia de... Voronin. De altfel, dacă te uiţi în programul Partidului Democrat, te edifici, dacă nu erai dumirit cu totul: relaţii bune cu Moscova, tiflă spre România care trebuie pusă în situaţia să reconfirme pactul Molotov-Ribbentrop, printr-un „tratat politic de bază” cu cele şase judeţe basarabene; mai uşor cu UE pe scări, să nu se trezească vecinii; mai rar sau deloc despre NATO. Aici se opreşte „viziunea” lui Marian Lupu. Atât bate şi loc de iluzii nu este.
Din nefericire, nu exista alternativă pentru aliaţii liberali. Ca de obicei în compromisurile politice, s-a preferat răul cel mai mic. Indiferent dacă ne place sau nu. Nu are rost să-i facem proces de intenţii lui Marian Lupu, care şi-a luat măsuri de precauţie: decizia era deja luată, dar a supus la vot în conducerea Partidului Democrat revenirea în Alianţă. În acest fel, Vladimir Putin nu are motive directe să fie supărat pe el: aşa a dorit majoritatea democratică! (Lupu semnase un protocol de cooperare cu partidul Edinnaia Rossia al lui Putin, trebuia să se scoată acum într-un fel...).
Preşedintele Medvedev a făcut o gafă monumentală când l-a trimis pe Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei prezidenţiale, să-i pună pirostriile lui Voronin cu Lupu, tăind orice tentativă ulterioară de dialog cu Vlad Filat şi cu Mihai Ghimpu. Nu cred însă că partida este iremediabil pierdută pentru Kremlin la Chişinău. Mai ales că, după cum arătam, Marian Lupu are aceleaşi idei fixe ca Voronin. Evident, soue mai ca Lucinski.
Vlad Filat a izbutit să dubleze numărul mandatelor pentru Partidul Liberal Democrat. Va rămâne şef de guvern fiindcă a dovedit deja disponibilitate de dialog, inclusiv cu fantoma lui Lenin de la Tiraspol.
Pentru Mihai Ghimpu este însă mai greu. A acceptat ca Lupu să ajungă preşedinte al Parlamentului, sperând că, dacă al doilea va fi totuşi ales preşedinte de republică, el să rămână „spiker”. Liberalii vor primi mai puţine locuri şi în Guvern. Prins în menghinea disputelor, l-am auzit făcând o afirmaţie surprinzătoare: „Ideea unirii cu România este o invenţie de-a comuniştilor”. Şi Iurie Roşca a retractat ca să obţină mai multe voturi şi nu a mai intrat în Parlament. Vin alegerile locale şi nu bag mâna în foc dacă partenerii îl vor susţine pe Dorin Chirtoacă pentru un al doilea mandat. Deşi aşa ar fi onest.
Dacă a optat pentru acest front unionist, Mihai Ghimpu va trebui să rămână consecvent. Altfel e pierdut. De altfel, am convingerea că alegătorii lui doresc unirea cu România ca unica formă de rezolvare a multor greutăţi. (Chiar şi aderarea la UE ar fi astfel mult mai realizabilă).
Probabil că o mare parte din alegătorii lui Vlad Filat au şi ei acceaşi percepţie. Chiar şi printre susţinătorii lui Marian Lupu se găsesc oameni care vor unirea, dar au votat aşa din cauza circumstanţelor. Prin voturile lor, aceşti oameni au impus refacerea Alianţei şi nu cred că aşteptările lor pot fi înşelate, fără ca liderii să suporte consecinţele politice.
Oricum ar fi, Alianţa a trecut Rubiconul, dar e negură groasă pe malurile Bîcului. Cel de-al doilea stat românesc trebuie să rezolve măcar unele probleme social-economice grave, să atragă sprijinul Statelor Unite ale Americii, al Uniunii Europene şi să determine Moscova să accepte negocieri corecte pentru plecarea trupelor ruseşti din Transnistria.
Apoi, toate la timpul lor.

Cine-i prosteşte pe moldoveni, domnule ambasador Kuzmin?


Urmăresc atent ce spune şi domnul Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Chişinău. De ce? Pentru că Excelenţa Sa reprezintă opinia preşedintelui Dmitri Medvedev. Cum? Lamentabil fiindcă are o gândire de tip bolşevic într-o Europă nouă, iar liderul de la Kremlin a declarat official că Rusia contemporană se dezice de stalinism.
Şi iată de ce.
Valeri Kuzmin solicită dezvoltarea relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova, dar şi dintre Chişinău şi Bruxelles, "dar fără prostirea în masă a cetăţenilor cu poveşti despre perspectiva reală a integrării europene". Mai precis, Alianţa pentru Integrare Europeană “îi prosteşte pe moldoveni”. Dacă într-adevăr cei trei magnifici una vor spune şi alta vor fuma, desigur că vor ajunge acolo unde le-ar fi locul: la tobogan. Tinerii basarabeni - fie ei români, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari – nu mai pot fi minţiţi cu “aderarea”. Politicienii de la Chişinău au minţit destul, timp de 20 de ani. Şi Voronin le-a pus capac la toţi.
Încă din 1990, premierul antisovietic Mircea Druc a încercat să ducă R. Moldova alături de Ţările Baltice. Şi a rezistat doar un an cu asemenea idei la Chişinău. S-au înţepenit în jilţul puterii caimacamii Snegur, Lucinski, Voronin. Unde este Lituania acum ? Unde a rămas Republica Molotov, dacă politicienii ei au ascultat de sirena Kremlinului ? Este inadmisibil ca românii din Basarabia să fie vânaţi ca nişte câini turbaţi pe frontiera de la Prut fiindcă vor să meargă la lucru. Noi am dorit să fim împreună, nu am vrut să ajungem aici. Cât de mult i-a ajutat pe basarabeni lipsa unui ton hotărât, tranşant în politica lor? Ori –ori! Iar nu Şi –şi! Cât de mult i-a sprijinit Rusia în dezvoltarea nivelului lor de trai? Prin urmare, cine-i prosteşte pe « moldoveni » , domnule ambasador?
Altă mostră:
”Rusia a fost totdeauna şi va fi interesată să menţină relaţiile cu Moldova, ca stat partener, vecin şi previzibil". Ce fel de partener este Rusia care a şantajat guvernele de la Chişinău cu interzicerea exporturilor de vinuri, legume şi fructe? De unde şi până unde Rusia este vecină cu R. Moldova? Cele două entităţi sunt despărţite de 1000 de kilometri de teritoriu ucrainean. Despre ce parteneriat poate fi vorba dacă Rusia refuză să-şi retragă trupele de ocupaţie şi arsenalul militar?
"În ciuda eforturilor depuse de cei rău intenţionaţi, care caută, cu perseverenţă demnă de o cauză mai bună, să umbrească relaţiile tradiţionale de prietenie şi asistenţă mutuală, care leagă popoarele ţărilor noastre, indivizi care discreditează faptele de vitejie ale taţilor şi bunicilor noştri, care au învins fascismul cu 65 de ani în urmă, indivizi care încearcă să dovedească ceea ce nu poate fi dovedit cu privire la cele două secole de istorie a popoarelor noastre, care au trăit împreună într-un stat unitar, relaţiile ruso-moldoveneşti au trecut prin toate încercările şi au continuat să se manifeste destul de eficient în anul care a trecut", consideră Kuzmin.
Să fi fost imperiul ţarist “un stat unitar” şi noi n-am aflat? Sau poate a fost Uniunea Sovietică mai tolerantă cu românii din Basarabia...
Apoi, trimisul lui Medvedev dă indicaţii: “Moldova trebuie să elaboreze, în concordanţă cu standardele europene democratice, o politică de stat, care să se bazeze pe respectarea drastică a drepturilor omului privind toate minorităţile naţionale, şi nu numai drepturile referitoare la o singură minoritate, care exprimă deschis interesele unui stat vecin, care nu recunoaşte independenţa şi suveranitatea Moldovei. Este vorba şi despre cei peste 180 de mii de cetăţeni ai Rusiei, care trăiesc permanent în R. Moldova, care au o contribuţie substanţială la dezvoltarea economică şi socio-culturală."
Diplomatul rus se referă la românii care ar fi... minoritari la ei acasă în Basarabia. România a fost primul stat care a recunoscut independenţa şi suveranitatea R. Moldova. A făcut-o necondiţionat, şi aici a greşit profund clasa politică de la Bucureşti. Basarabia face parte inalienabilă din spaţiul de etnogeneză al tuturo românilor şi cu adevărul istoric nu se poate negocia.
Dacă ar fi fost ambasador într-o ţară normală, Kuzmin era făcut pachet şi trimis ramburs la Moscova, mai ales după ce , în 2010, a participat la “aniversarea Republicii Moldoveneşti Transnistrene”. Prin prezenţa sa la Tiraspol, reprezentantul domnului preşedinte Medvedev a încurajat separatismul, sciziunea unui stat recunoscut la ONU, deşi Rusia pretinde că ar avea rol de mediator pe Nistru. Este evident că Moscova nu a avut şi nu are căderea morală să facă pace într-un stat a cărui Constituţie nu admite prezenţa trupelor străine pe teritoriu.
La fel ca Valeri Kuzmin, vorbeşte şi Igor Smirnov: "Noi nu mergem pe acelaşi drum cu o ţară care se consideră parte a României, care consideră Rusia un ocupant. Poporul transnistrean îşi construieşte statul şi viaţa alături de Marea Rusie".
Dar nu doar străinii poartă întreaga vină a “prostirii” în faţă. Imbecili sunt şi politicienii sau ziariştii de la Bucureşti care folosesc sintagme de genul “relaţiile moldo-române”, “cooperarea dintre moldoveni şi români” etc. Contribuim singuri la perpetuarea unui fals instituit de propaganda de la Kremlin. “Am pus domn în cealaltă Valahie pe Laiotă Băsărabă, ca să ne putem înţelege între noi”, scrie Ştefan cel Mare într-o cronică. “Suntem români şi punctum!”, spunea mai târziu Eminescu şi noi încă nu pricepem asemenea cuvinte simple. Nu trebuie să mai vină străinii să ne mistifice adevărul. O facem noi mai bine.
Grecia a făcut valuri care ameninţau NATO şi UE din cauza denumirii “Macedonia”. (Şi Alexandru Macedon chiar nu era grec, era trac, adică aromân...).
Ruşii rămân însă cu atenţia hiperbolic şi obsesiv mărită pe Prut. Nu realizează că timpurile se schimbă, deşi vorbesc de propria “modernizaţia”. Uneori au şi pe ce se întemeia: pe cozile de topor.
Iată ce spune temperamentala Aliona Arşinova, una din şefele mişcării "Tânăra Gardă a Rusiei Unite" (pepiniera lui Vladimir Putin):
“Deosebit de important este însă faptul că Marian Lupu, liderul Partidului Democrat, a devenit "spikerul" Parlamentului şi preşedintele interimar al statului. El a semnat un tratat de exclusivitate cu partidul Rusia Unită. Practic, Marian Lupu a ajuns la putere făcându-şi publicitate după întâlnirile cu liderii partidului Rusia Unită, ca pe o reclamă proprie. Acesta a fost un argument decisiv pentru intrarea lui în Parlament şi pentru crearea coaliţiei.
Un lucru pozitiv este ca, într-o republică post-sovietică, preşedintele statului şi preşedintele Parlamentului să fie concomitent un rusofil, un om care are relaţii contractuale cu partidul de guvernare din Federaţia Rusă. Deci nu trebuie să regretăm că au pierdut comuniştii. Vladimir Voronin este un fel de brezaie politică, orientată după cum bate vântul propriilor interese. Adesea a fost contra Rusiei. Mai mult, el este omul trecutului, autoritar, cu o gândire din epoca anilor 1970. În 2003, Voronin a zădărnicit semnarea memorandumului lui Kozak şi a permis naţionaliştilor lui Iurie Roşca, liderul Partidului Popular Creştin Democrat, să dea foc pe străzile capitalei moldoveneşti la steagurile ruseşti şi la portretele preşedintelui Federaţiei Ruse. Vladimir Voronin s-a simţit confortabil cu Mihail Saakaşvili, cu Viktor Iuşcenko, Traian Băsescu, câtă vreme fotoliile politice de sub comunişti nu se clătinau. Apoi, liderul comuniştilor moldoveni a alergat din nou în braţele Moscovei. Dar deja nu mai erau aceeaşi comunişti: pierduseră trei campanii electorale succesive, încercând, de fiecare dată, să prindă Moscova în jocurile politice discutabile din Moldova.
Acum, şi Vlad Filat (liderul Partidului Liberal Democrat), şi Marian Lupu sunt oameni capabili de dialog, pragmatici, cu care se poate şi cu care trebuie să lucrăm.
Capacitatea de a duce tratative este acum o trăsătură determinantă a democraţilor moldoveni. Poporul moldovenesc a intrat în noul an cu o stabilitate politică evidentă. Iar Rusia trebuie doar să-şi fortifice poziţia în regiune”.
Dar să vedem cine este focoasa tovarăşă.
Înainte de Anul Nou, Tânăra Gardă a Rusiei Unite - aripa imatură a partidului condus de Vladimir Putin - a avut un congres pentru alegerea noii conduceri: un comitet de 21 de membri - preşedinte Timur Prokopenko şi doi co-preşedinţi - Aliona Arşinova, autoarea acestui articol din Tiraspol, şi Artiom Turov. La acest congres, Tânăra Gardă a încercat să se împace cu Oleg Kaşin, jurnalistul bătut cu sălbăticie în noiembrie în faţa casei sale din Moscova. Aliona Arşinova se ocupă de politica externă la Tânăra Gardă. În acelaşi comitet cu ea, lucrează şi Anna Chapman, spioana capturată în Statele Unite ale Americii. Anna se va ocupa de... "patrioţi şi de tinerii oameni de afaceri".
Tânăra Gardă a lui Putin a cerut în vară pe site pedepsirea jurnalistului Oleg Kaşin. Şi pedeapsa a venit.
Mai pe scurt, în octombrie 2010, Biroul de presă al preşedintelui Medvedev i-a anulat acreditarea pentru Kremlin jurnalistului Kaşin de la "Kommersant". Pentru că a participat la un marş al disidenţilor în 2007. Tânăra Gardă l-a calificat imediat pe Kaşin "duşman al întregului popor rus", drept pentru care "trebuie pedepsit".
Pe 6 noiembrie 2010, doi tineri mascaţi au venit în faţa casei ziaristului. Unul ţinea un buchet de flori, în care era împodobită frumos o rangă de fier. Un huligan l-a ţinut pe "duşmanul poporului", iar celălalt i-a zdrobit cu ranga mâinile, picioarele şi capul jurnalistului. Kaşin a ajuns în comă la spital. Doctorii spun că, prin primăvară, îşi va reveni total. Preşedintele Dmitri Medvedev a cerut prinderea şi pedepsirea "criminalilor". "Tânăra Gardă" l-a invitat chiar la congres, dar Kaşin le-a răspuns politicos: "Vă mulţumesc, dar acum sunt în spital. Despre mişcarea de tineret pro-Kremlin am deja o opinie clară şi nu intenţionez să mi-o schimb."
Iată de unde venea aprecierea superlativă pentru “filorusul Marian Lupu”. Iar noul “spiker” şi “oleacă prezident” nu s-a dezis. Nu se uscase cerneala pe acordul de refacere a Alianţei, că Marian Lupu a şi propus prelungirea tratatului cu Federaţia Rusă pentru încă zece ani.
Fără modificări.
Fără nicio speranţă pentru românii din Basarabia, domnule ambasador? Naţionalismul a distrus imperiul sovietic şi corodarea continuă dacă Moscova îşi conservă aceeaşi mentalitate.


Moş Gerilă nu-i mai lasă pe străini să lucreze în Rusia


Legile care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 în Rusia atestă două lucruri: ţara face eforturi să se modernizeze în plină criză şi vres să scape de străini. Se reduce numărul lucrătorilor imigranţi din Rusia.
În plus, îcepând cu 1 ianuarie 2011, li se interzice străinilor să mai vândă alcool şi medicamente, scrie “Izvestia”. În general, lucrătorii străini nu mai au voie să facă nici comerţ în pieţe sau în corturi, chiar dacă vând inofensivi iepuri de pluş. Guvernul rus reduce astfel la zero categoria acestor imigranţi.
Dispar de la vânzare becurile de 100 de Watt. Conform Legii privind conservarea energiei, de la 1 ianuarie 2011, în Rusia se interzice fabricarea becurilor cu incandescenţă de 100W şi mai mari. În plus, pe toată tehnica de larg consum - atât de import, cât şi fabricată în Rusia - trebuie să se indice clasa de eficienţă energetică pentru ca utilizatorii să ştie câtă energie consumă dispozitivele. Cu cât clasa este mai ridicată, cu atât preţul e mai mare pentru tehnica respectivă.
Treptat, se retrag din circulaţie şi restul de becuri ineficiente energetic. La 1 ianuarie 2013, se interzic becurile de 75 W şi mai mari, iar la 1 ianuarie 2014, se scot şi becurile de 25 W. În locul lor, vor fi utilizate becurile cu LED-uri: sunt mai economicoase şi nu necesită o deservire specială. E adevărat că aceste becuri sunt mai scumpe, decât cele obişnuite.
O nenorocine nu vine niciodată singură. Se scumpeşte şi vodca!
Începând cu 1 ianuarie, preţul minim de vânzare cu amănuntul pentru vodca produsă pe teritoriul Rusiei va creşte de la 89 la 98 de ruble la 0.5 litri. În acest context, creşte acciza la alcoolul etilic cu aproximativ 10%.
Având în vedere faptul că proporţia de impozit în costul total al vodcii ieftine de jumătate de litru este de aproximativ 50%, ne putem aştepta ca băutura "naţională" să se scumpească cu 5-7 ruble.
De asemenea, începe să funcţioneze "minimalul" la coniac: jumătate de litru va costa minim 193 de ruble.
Se scumpesc şi ţigările.
Accizele la tutun cresc începând cu 1 ianuarie. În 2011, acciza la ţigaretele cu filtru va fi de 280 de ruble la o mie de bucăţi, plus 7% din preţul maxim de vânzare cu amănuntul. Taxa este cea mai "vizibilă" pentru fumătorii de ţigări ieftine. Preţurile acestor ţigări vor creşte cu 20-30%.
Prin 2013, această acciză va creşte până la 469 de ruble pentru o mie de ţigarete, plus 8% din preţ. Totodată, acciza pe pachet va creşte foarte puţin - de la 2 ruble şi 20 de copeici la 7 ruble şi 20 de copeici la pachet.
Timp de trei ani, rata accizelor va creşte de la 5 la aproximativ 12 ruble. Asta înseamnă că va fi de două ori mai mică decât acciza din Ucraina şi de 10 ori mai mică, decât în România.
Şi benzina se scumpeşte îm ţara ţiţeiului!
Încep să se mişte şi accizele la benzină după 1 ianuarie şi vor tot creşte până în 2013. Astfel, în 2011, acciza va fi de 1 rublă la litru, în 2012 - va creşte cu 6% şi 1 rublă, în 2013 - va creşte din nou cu 5,4% şi 1 rublă. Experţii estimează că, practic, un litru de benzină în noul an va creşte cu aproximativ 50 de copeici.
Dispar de pe tarabe pulpele congelate
La 1 ianuarie 2011, se interzice în Rusia carnea congelată de pasăre. După cum a declarat Ghennadi Onişcenko, sanitarul şef al Rusiei, în magazinele Rusiei se mai pot vinde numai pui refrigeraţi. Amintim că Rusia a interzis deja carnea de pasăre, prelucrată cu ajutorul clorului şi importată din Statele Unite, precum şi folosirea cărnii de pui congelate în hrana copiilor. Astfel, producătorii naţionali pot sărbători victoria contra importatorilor. Aici, politica lui Putin privind dezvoltarea agriculturii poate să dea rezultate frumoase în criză. (Se aude, România?!)
La 1 ianuarie 2011, încep să funcţioneze noile tarife pentru locuinţe şi servicii comunale. În medie, standardul maxim la nivel federal la aceste tarife este de 81 de ruble şi 20 de copeici la un metru pătrat. Serviciile cele mai scumpe la utilităţile publice vor fi în Districtul Autonom Ciukotka - 396 de ruble şi 30 de copeici pentru un metru pătrat, cele mai ieftine vor fi în Republica Inguşetia - 37 de ruble şi 30 de copeici/1 metru pătrat. În următorii doi ani, tarifele vor creşte la 88 de ruble şi 30 de copeici şi 96 de ruble în 2012 şi în 2013.
Gazprom scumpeşte gazul: de la 1 ianuarie cu 5% şi de la 1 aprilie - cu încă 9,5%.
Normele cheltuielilor financiare pe lună pe cap de locuitor care primeşte ajutor social de stat, stabilit anual, creşte de la 531 de ruble în 2010, la 570 de ruble. Dar, de fapt, această uşoară creştere nu acoperă nici măcar inflaţia.
La agenţiile de stat vor fi cozi ceva mai mici
Începând cu 1 ianuarie, pe un portal unic de servicii publice Gosuslugi.rf, vor fi noi optiuni. Aplicarea pentru o licenţă de muncă în străinătate se va putea realiza după 1 ianuarie şi în format electronic.
Se modifică normele de asigurare medicală.
După 1 ianuarie 2011, intră în vigoare noua Lege pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală. Sistemul se va schimba însă abia în 2012, dar începând cu 1 ianuarie fiecare poate să opteze pentru o policlinică şi pentru o companie de asigurări. Trebuie să ne decidem până în noiembrie. Iar începând din mai 2011, se pot obţine poliţe de asigurare de tip nou. Vor rămâne în vigoare şi vechile poliţe de asigurare.
Nu mai este rentabil să naşti nici în Rusia.
De la 1 ianuarie, se modifică Legea privind asigurarea socială obligatorie în caz de incapacitate temporară de muncă şi pentru maternitate. Se va schimba formula de calcul pentru ajutoare. Indemnizaţia pentru maternitate se ia în calcul numai după doi ani de vechime în muncă, iar nu după un an, cum este acum. Cu toate acestea, după mai multe mitinguri ale gravidelor, preşedintele rus Dmitri Medvedev a promis că legea va fi trimisă înapoi pentru revizuire.
Apar deducerile pentru drepturi de autor ca taxă de redevenţă
La 1 ianuarie, intră în vigoare Hotărârea Guvernului privind remuneraţia pentru reproducerea liberă de fonograme şi a operelor audiovizuale în scopuri personale.
Taxa de un procent din cost va fi percepută de pe echipamentele audio şi video, computere şi telefoane mobile, CD-uri etc. Fondurile vor merge la Uniunea Titularilor de Drepturi de Autor din Rusia, condusă de Nikita Mihalkov. Lupta contra operelor piratate va lovi în primul rând în beneficiari: producătorii vor introduce în preţul produsului un element nou.
Se scumpesc transporturile şi comunicaţiile de la Moscova.
La 1 ianuarie, la Moscova, se scumpeşte transportul terestru şi subteran. Preţul unei călătorii cu autobuzul sau cu troleibuzul va fi de 25 de ruble. Călătoria la metrou se scumpeşte cu 2 ruble, iar abonamentul pe 365 de zile creşte cu 1500 de ruble - până la 11.430 de ruble. Reţeaua telefonică pentru Moscova măreşte preţurile. Cu până la 9,2% în medie. Taxele pentru persoanele fizice vor creşte de la 155 la 175 de ruble pe lună. Costul tarifului pentru convorbiri nelimitate în oraş creşte de la 405 la 435 de ruble pe lună.
Conform cursului valutar, 1 rublă rusească este 0,1073 lei noi. Salariul mediu în anul 2010 a fost în Rusia de circa 20.383 ruble pe lună. Adică aproximativ 2040 de lei româneşti. Salariul mediu în România a fost de 1428 de lei.
Este limpede, Rusia nu mai poate deveni un paradis, dar nici România nu se simte mai bine.


Viorel Patrichi