Vedere de pe Centură. Ţara cu două Justiţii

Vedere de pe Centură
Ţara cu două Justiţii

„Este inadmisibil ca într-un stat de drept să avem două sisteme, unul al statului şi altul al unei etnii. Nimeni nu se poate sustrage judecăţii, invocând o instanţă proprie. Acele sfaturi bătrâneşti au funcţionat cât timp nu a existat legea scrisă. Cutuma, pe care ei o invocă, nu a fost niciodată izvor de drept”.
(prof.dr. Gheorghe Bichicean, prorectorul Universităţii Româno-Germane din Sibiu)


România, ţară de regi şi împăraţi, unde avem destui alogeni care duc totul în derizoriu, este condusă totuşi de un preşedinte ales. Ion Budai Deleanu a făcut radiografia derizoriului plasat în epoca dramatică a domniei lui Vlad Ţepeş. Nimeni nu sufla în faţa acelui om şi, totuşi, derizoriul nostru se perpetua, ca a doua natură.
Să sperăm că nu vor modifica acum şi Constituţia ca să nu mai avem nici acest drept de a-l alege pe şeful statului. Orice e posibil. Au uitat de rezultatele referendumului şi acum se fac că plouă. Cum să reducă ei numărul parlamentarilor taman la pont? Ce dacă aşa a cerut atunci voinţa populară?
România este ţara în care minoritarii depun jurământ colectiv de credinţă faţă de un stat străin, cum au făcut bozgorii lui Laszlo Tokes. Şi nimeni din conducerea statului nu consideră grav un asemenea lucru. Îmi vine în minte mereu formula “statul minimal”, la care ţine atât de mult Dinu Patriciu. Un stat în care totul poate fi înstrăinat. Vindem şi suflete dacă ies bani. De ce nu “statul neantizat” fiindcă tot se ocupă doar de distribuit ajutoare pentru minoritari de tot felul?
Un prieten îmi spunea recent că se va declara ţigan la următorul recensământ şi va vota cu ţiganii. Am rămas mut fiindcă nu mă aşteptam să aud asemenea reacţie de la un român. Intuind întrebarea mea nerostită, omul a continuat : « Pentru că vreau să am şi eu drepturi ca minoritarii fiindcă majoritarii se bucură doar de obligaţii, statul nu se îngrijeşte nici de limba română, ce să mai facă pentru români ? » Dincolo de orice glumă, iată efectul « discriminării pozitive » într-o ţară ca România.
În sfârşit, România are două Justiţii. Regele Florin Cioabă i-a făcut palat juridic prinţului Dorin Cioabă, i-a luat robă vişinie, i-a dat ciocan de lemn şi l-a făcut preşedinte de tribunal. I-a adus şi 6 « judecători », tot în robe vişinii, la fel de iuţi la minte ca el. „La noi, haina neagră nu se poartă. De aceea, am ales ca robele juraţilor să fie vişinii, o culoare care nouă ne place foarte mult. E o culoare reprezentativă pentru noi, iar mânecile sunt, parţial, cu alb, simbolizând că juraţii au mâinile nepătate şi că vor face dreptate", a explicat prinţul Cioabă. E adevărat că nici “preşedintele” tribunalului ţigănesc nu are licenţa în studii juridice. Dar ce mai contează? La ce ne mai trebuie studii făcute temeinic, dacă putem cumpăra diplome? S-a îngropat şi ancheta penală pe marginea diplomelor false.
Povestea tribunalului kaşto mi-aminteşte de o întâmplare adevărată, de pe când aveam 14 ani. M-am dus cam târziu la Înviere şi nu am mai putut intra în biserică. Era frig, ploua mărunt şi m-am dus în clopotniţă, unde mai mulţi oameni se înghesuiau în jurul unui foc, aşteptând ca preotul să le dea nafură. Şi, ca să le treacă timpul, spuneau anecdote. (Pe-atunci, nu existau bancuri). Şi-l aud pe un bătrân cu barbă albă: “Mo teteo mo, să-mi iei cal, puşcă şi haine dă colonel, că io plec în lume”. “Dorde, aorde, ja la căruţă!”, zice ta-su. Scoate cocoşei din inima căruţei şi pleacă la târg, de unde aduce cal, puşcă şi haine de colonel. După care, iar îl cheamă pe fecior la căruţă, îl îmbracă şi-l suie pe cal. Şi i-a dat binecuvântarea de drum lung. “Mo Dorde mo, pe unde ai să umbli, tu ai să mănânci un cacat!” Şi pleacă tânărul colonel mândru pe cal. Şi merge el, şi merge, şi întâlneşte un român năduşit care aducea un lemn greu de la pădure pe umăr. “Stăi!” “Iaca stau!” “Horobnic îs io, românico?” “Eşti horobnic, adica eşti fioros, cucoane!” “Cacă-te că te-mpuşc!” Românul dă drumul la lemn şi-şi dă jos pantalonii. “Mai cacă-te o dată!” N-are încotro şi se lasă iar pe vine. “Să te mai caci o dată că trag!”, zice ţiganul. “Cucoane, nu mai pot...” “Nimic!” Şi românu se screme din nou. “Acu, ia să îmbraci hainele mele şi eu pe-ale tale, să văd şi eu cum îmi stă în haine de colonel!” Românul dă jos zdrenţele lui şi se face colonel. “Acu ia puşca şi suie pe cal!” Omul n-a avut încotro. “Apăi, chiar că-s horobnic, mo!”, se minunează Dorde uitându-se la român. “Mănâncă-l că te-mpuşc!”, strigă românul. Şi Dorde, hap! “Mănâncă-l şi pe celălalt!” N-are Dorde încotro şi se execută. După care, românu se face nevăzut cu cal şi cu puşcă cu tot. Rămas cu buza umflată, feciorul rupe o frunză de bostan, îl înfăşoară pe-al treilea, îl pune cu grijă în buzunar şi pleacă acasă. Ta-su îl aştepta lângă cort şi, când îl vede venind în zdrenţe, îi zice. “Aşa-i că ai mâncat un cacat, mo?” “Ba am mâncat io doi şi ţi-am adus şi ţie unu...”
Această anecdotă este specifică mentalităţii românului care se consideră mai deştept decât toţi şi, de aceea, poate să râdă de toţi. Că lucrurile nu stau chiar aşa, s-a văzut şi se mai vede în rezuzltatele muncii şi vieţii noastre.
Dincolo de orice băşcălie, care nu ne părăseşte nici morţi, situaţia e albastră şi politicienii noştri au contribuit două decenii la acest dezastru. Numai într-un stat unde justiţia a fost batjocorită se poate întâmpla să apară o instanţă paralelă. Fiindcă noi ne abandonăm tradiţiile, ţiganii maimuţăresc orice dintr-o veche înclinaţie spre mimetism. Aşa se întâmplă şi în justiţie.
La fel stau lucrurile şi cu ungurii. Constituţia interzice categoric partidele constituite pe criterii etnice, iar UDMR se perpetuează la guvernare, indiferent de regim. Caz unic în lume.

“O cetate asediată”

Nici scena politică nu este departe de această parabolă. Marinelu a avertizat că Micu Pirania rămâne la conducerea Guvernului, orice s-ar întâmpla. Cred că aici procedează corect fiindcă nu te poţi dezice de un om care a acceptat în aceşti ani să facă treaba cea mai murdară. “Reformatorii” din Partidu Bocilor au vrut să se salveze, sacrificându-l pe premier. Ar fi fost cel puţin imoral. Aceeaşi gândire are şi Vasile Blaga dacă îşi depune candidatura la preşedinţia partidului. A fost bine la guvernare, dar acum, cel care a luat murăturile şi ouăle clocite în frunte, trebuie înlăturat.
Oricum, doar o minune îl mai poate salva pe Emil Boc fiindcă a acceptat să conducă Executivul într-o perioadă cumplită. Acum, Marinelu vrea să modifice Constituţia pentru a reveni la mandatul de patru ani şi renunţă la un an. Să fie oare o presimţire sumbră că vin haitele lui Felix la putere? După ani lungi de tergiversări, când la Curte, când la Înalta, când la Suprema, avem concluzia irevocabilă: Varanu-cu-Platoşă “a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică”. Iar el merge la CEDO că e nedreptăţit...
Şi când te gândeşti că domnul Crin Antonescu a făcut în 2006 cerere de excludere a Monei Muscă din partid! Spunea atunci actualul preşedinte al liberalilor: „În PNL nu pot sta laolaltă turnători şi turnaţi". Cât de plăcută şi de profitabilă trebuie să fie acum apropierea de adevăratul turnător. Feciorul înţelesese atunci că Mona Muscă era periculoasă pentru cariera lui politică. Trist, foarte trist...
Iar Micu Titulescu croşetează şi el după ce s-a făcut frate cu... Felix: "Domnul Dan Voiculescu, din păcate, este singura vulnerabilitate a Uniunii Social-Liberale, iar nimic nu îi face mai bine lui Traian Băsescu decât orice ieşire publică a lui". Nu, domnilor, adevărata vulnerabilitate este prostia. Nu Marinelu v-a forţat să vă daţi mâna.
Nu putem brava că nu ne interesează politica şi că ţara merge înainte şi fără guvernanţi. Este o altă percepţie eronată. Ţara prost guvernată generează monstruozităţi în viaţa spirituală a cetăţii. Tinerii derutaţi dispreţuiesc totul şi singura lor obsesie devine fuga din groapă. Căutând parcă o justificare pentru rătăcirile generaţiei Patapievici, Dan C. Mihăilescu notează cu un fel de exasperare: “Mircea Vulcănescu zicea că între pan-slavism şi pan-germanism, noi trebuie să optăm pentru pan-românism. În 1920, România avea un dialog perfect cu Occidentul, fără nici umbră de complexe de inferioritate. Uitaţi-vă ce natural se duce Eliade la Papini, Bibeştii cu Proust... erau într-o familie europeană mult mai puţin tranşantă. Noi avem acum un complex de inferioritate. Mulţi dintre tinerii noştri au complexul de inferioritate faţă de Vest. Există ceva de slugă înăuntrul nostru. Ne ferim să ne afirmăm românitatea. Românii au o marotă identitară, o psihologie primară, de cetate asediată...”
Să plece toţi care au iluzia salvării. Fără să privească îndărăt. Noi nu ne-am spus încă ultimul cuvânt. Noi aşa ne vom salva...

Marea politică şi mângâierea pe creştet

Relaţiile dintre Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă rămân, pe mai departe, extrem de complicate. Ele se circumscriu celui mai amplu joc de şah din geopolitica actuală. Asta şi pentru că Washingtonul a ţinut morţiş să-şi ridice la masă adversarul pe care tocmai era pe punctul de a-l face mat.
S-a temut America să rămână singură la timona lumii şi, de aici, şi nevoia irepresibilă de adversar? Sau este pur şi simplu o realitate pragmatică? Washingtonul şi-a atins propria limită a lidership-ului şi nu poate merge mai departe solitar, fără Moscova? Indiferent care ar fi răspunsurile corecte, un adversar chiar poate fi ajutat să redevină ceea ce nici el nu mai spera.
Cele două fronturi deschise de George W. Bush l-au pus pe Obama în faţa unor opţiuni dificile. Mai ales că izbucnise şi criza economico-financiară. Să deschidă acum un al treilea front în lumea arabă ar fi sinucidere curată pentru America. Iar Rusia ar putea să-i acorde tot sprijinul...
Dovadă că acceptă orice sancţiune contra prietenului Gaddafi.
După ce şi-a convins aliaţii să meargă împreună în grota lui Bin Laden din Afganistan, America mai avea nevoie şi de acordul Rusiei. (Seneca a preferat să-şi taie venele singur, în baie, fără asistenţă...).
Şi atunci, internautul Obama a făcut o vizită în martie 2009 la Moscova unui alt internaut al politicii mondiale. Acolo a lansat aforismul “resetării” relaţiilor politice, o teorie la fel ceţoasă, ca “perestroika” lui Gorbaciov.
Dar ce facem cu aliaţii noi din estul Europei? Dacă vor interpreta eronat “resetarea noastră”? Şi atunci, Obama l-a trimis la Bucureşti pe Joe Biden. Vicepreşedintele american a ţinut atunci un discurs excelent la Biblioteca Universitară, unde ne-a spus că Washingtonul nu ne uită şi că România poate fi un vector al democraţiei spre estul ex-sovietic.
O mângâiere pe creştet. (Mai fusese una atunci când Bill Clinton a venit, în 1999, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, după ce ne trântise uşa NATO în nas la Madrid).
Iar acum, Biden a venit la Moscova pentru a asigura tandemul Putin-Medvedev că promisiunile din 2009 nu au fost uitate. “Resetarea funcţionează!”. Şi poporul rus e fericit. Astfel, în decembrie 2008, doar 17% din ruşi aveau o părere pozitivă despre SUA. “În acest an, numărul lor a depăşit 60%!” Dar şi americanii par cuprinşi de frenezie erotică. În 2008, ei credeau că Rusia face parte din primele 5 ţări ce ameninţă SUA. În 2011, doar 2% din americani mai cred că Rusia este un pericol.
Să trecem astfel de afirmaţii la categoria amabilităţi politice.
Moscova doreşte relaţii economice şi comerciale mai intense cu Statele Unite, vrea o vorbă bună pe lângă Georgia care nu trebuie să se mai opună la aderarea Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului.
Mai mult, Medvedev, care se visează un fel de Petru cel Mare mai mic sau măcar ţarul Alexandru al III-lea, şi-a imaginat o “Vale a Siliciului” lângă Moscova, care se va numi Skolkovo. Să vină americanii să investească, să aducă mai ales tehnologii moderne, iar ruşii vor aprecia gestul lor. Biden le-a reproşat însă că justiţia şi climatul de afaceri au devenit irespirabile în Rusia pentru investitorii străini, dar a adus cu el la Moscova o suită de oameni de afaceri. În concluzie, relaţiile economice bilaterale încă slabe şi cooperarea geopolitică au dominat şi acest dialog. Ce mai încape aici pe lângă?
Iar Vladimir Putin i-a propus direct demnitarului american ridicarea regimului de vize dintre Rusia şi SUA. Să circule liber tot ciukmekul prin patria visului absolut!
Biden era numai zâmbet. Şi atât.
“Nezavisimaia Gazeta” este de părere că americanul a poposit la Moscova pentru a susţine subliminal candidatura la preşedinţie. Se subânţelege: a micului Petru cel Mare. Poate fi şi asta, deşi “tandemul” nu a răsuflat nimic.
După care, vicepreşedintele Statelor Unite a venit la Chişinău. Trecând peste stilul infantil în care Alianţa pentru Integrare Europeană a demonstrat cât de subminată este această coaliţie guvernamentală, tocmai când nu trebuia să arate acest lucru, Joe Biden a discutat cu premierul Vlad Filat, după care a ţinut un discurs în faţa a mii de persoane în Scuarul Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Chişinău. Cu acest prilej, el a reconfirmat susţinerea SUA pentru reformele democratice şi parcursul european al Republicii Moldova şi pentru integritatea teritorială a celui de-al doilea stat românesc. Înaltul oficial SUA s-a întâlnit ulterior cu preşedintele interimar Marian Lupu. La întâlnire au fost prezenţi şi alţi deputaţi, printre care Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal, Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreşedinte al Parlamentului, Liliana Palihovici, vicepreşedinte al Parlamentului şi Mihai Godea, deputat al Partidului Liberal Democrat. La grămadă.
Sper (pentru Alianţă) că nu Vlad Filat a fost aranjor de ceremonii...
Biden le-a cerut să rămână uniţi şi americanii vor fi alături de ei pentru menţinerea integrităţii teritoriale. Cum? Înaltul demnitar nu ne-a spus.
Şi a fost a treia mângâiere pe creştet pentru români.
Să nu uităm că şi ruşii vorbesc despre integritatea teritorială a Republicii Moldova. Fără să spună cum văd ei suveranitatea celui de-al doilea stat românesc. Dar deducem cum pofteşte Kremlinul să fie independenţa R. Moldova. Cu o condiţie: să se păstreze cuiul lui Ivan pe Nistru. Să-şi atârne el izmenele acolo.
Dacă voia să mute lucrurile cu o câtime în faţă, Biden putea să-i spună direct lui Medvedev: dorim ca Statele Unite să nu mai fie doar un simplu observator fără personalitate în negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean. Lucru valabil şi pentru Uniunea Europeană. De aceea, nu e întâmplător că Alexandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, a declarat pe 10 martie că Federaţia Rusă doreşte reluarea negocierilor “în format 5+2”.
Mai are cinvea de spus ceva?
Cum să încapă Republica Moldova pe agenda lui Biden, de-atâta Skolkovo, de-atâta Afganistan, şi Gaddafi, şi Pakistan?
Nu vreau să stric inima nimănui şi nici să bagatelizez acest gest politic important, prin care Statele Unite îşi manifestă din nou interesul ca vectorii NATO să treacă de România.
Dar ce ştiu americanii despre arsenalul chimic şi nuclear al Rusiei de pe Nistru, adică la frontiera NATO şi UE? Nimic.
Oricât de cârtitori am fi însă, trecerea lui Biden prin Chişinău, la fel ca vizita anterioară a lui Donald Rumsfeld, fostul şef al Pentagonului, rămâne un gest politic semnificativ.
Şi, deocamdată, atât.

Vicepreşedintele Parlamentului European militează pentru dezmembrarea României


În ultimii ani, politicienii de la Bucureşti se uită la ceardaşul din Transilvania şi se fac că plouă. Sau se culcă pe-o ureche. Auzi frecvent “dilematici” cu ştaif dând cu tifla pe la televizor: “Şi ce, o să plece cu Transilvania în cârcă?!” Pe cine mai preocupă asimilarea românilor chiar în România?
O campanie de un şovinism apocaliptic poartă Laszlo Tokes , care - culmea paradoxului! – este şi vicepreşedintele Parlamentului European. El îi îndeamnă deschis pe maghiarii din Transilvania la nesupunere civică faţă de statul nostru, după ce Bucureştiul a aprobat acordarea dublei cetăţenii. E adevărat că ungurii de la Budapesta se vor trezi cu alte zeci de mii de ţigani din România pe cap, care se dau... unguri. Oricâte controale ar face cele două partide etnice din România, anticonstituţionale şi ele, dar cine mai are timp de amănunte?
Neprietenii de la est atât au aşteptat şi bat din palme, croind scenarii: Vreţi Basarabia ? Vă luăm Transilvania şi-o dăm la unguri... Pentru ruşii şi ucrainenii de la Regnum, Transilvania este un teritoriu de care a fost văduvită Ungaria.
« În Transilvania românească, declanşarea primirii declaraţiilor pentru dubla cetăţenie ungară a fost marcată la Kolozhvar (în româneşte, Cluj-Napoca), capitala neoficială a Transilvaniei, printr-o demonstraţie patriotică. La consulatul maghiar din acest oraş, la 4 ianuarie 2011, s-a dat declaraţia de cetăţenie pentru Biro Lorints, în vârstă de 96 de ani. Acest bătrân de aproape 100 de ani va primi pentru a treia oară, iar acum definitiv, cetăţenia ungară pe 15 martie 2011 şi va deveni cetăţean maghiar. Biro Lorints s-a născut în 1915. Până în 1920, el a avut cetăţenia austro-ungară. A doua oară, el a avut cetăţenia regatului ungar în perioada 1940-1946, când nordul Transilvaniei, în urma Diktatului de la Viena, a fost restituit Ungariei de către Germania.
Transilvania este "direcţia loviturii principale" în politica Budapestei de unificare a naţiunii ungare”.
Agenţia face o analiză foarte meticuloasă a situaţiei din Transilvania.
Din toate instituţiile consulare ale Republicii Ungare, există un consulat din provincia care aparţine României , care deţine locul întâi la numărul de declaraţii distribuite pentru cetăţenie. Vorbim despre Chikserede (rom. Miercurea Ciuc, Ţinutul Secuiesc), urmat de Kolozhvar. La 6 februarie 2011, în aceste consulate erau date peste 10.000 de declaraţii (din cele 20.000 existente).
După cum arată presa din Ungaria, în Ţinutul Secuiesc, referitor la distribuirea documentelor pentru cetăţenie, ungurii autohtoni îşi schimbă numele din forma românească în cea ungurească.
De exemplu, Ştefan se întoarce la Stephen, Dionisie redevine Denesh, Elizabeta va fi Erzsebet, Irina va fi Irene etc. Costă mai nimic, chiar şi pentru standardele româneşti. Pentru a scrie un nou certificat de naştere, cu schimbarea numelui, trebuie să plătiţi 2 lei (mai puţin de un dolar), o carte de identitate - 8 lei.
Ajutorul substanţial pentru etnicii maghiari în întocmirea documentelor s-a distribuit pe baza acordului din noiembrie al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács - EMNT) cu Ministerul de Externe şi cu Ministerul Justiţiei din Republica Ungaria, prin aşa-numitele "puncte democratice".
Iniţial, în noiembrie, s-a anunţat că s-a preconizat deschiderea a 20 de puncte democratice în toată Transilvania. Cu toate acestea, la începutul lui februarie, în provincie funcţionează deja 26 de puncte democratice. Reţinem faptul că noi puncte se deschid în Ţinutul Secuiesc chiar şi în târguri mici, de aproximativ 10.000 de locuitori. La aceste puncte democratice "se arondează" satele de pe un anumit teritoriu cu populaţie ungurească.
Potrivit liderului regional EMNT, Bolazh Gergey, începând cu 3 ianuarie 2011 şi până la începutul lui februarie, deci într-o lună, aceste organisme efectuează lucrări consulare pentru 17-18.000 de cetăţeni români, care doresc să obţină cetăţenia ungară.
Liderii partidelor politice maghiare din România au conştientizat rapid necesitatea participării la campania de distribuire a declaraţiilor pentru ungurii locali pentru obţinerea dublei cetăţenii. Aceste partide şi-au creat birouri proprii pentru acordarea sprijinului pentru potenţialii alegători în pregătirea documentelor pentru obţinerea cetăţeniei ungare.
Astfel, au început să apară alte "puncte de democratice" , în paralel cu reţeaua EMNT. Acum, RMDSZ (UDMR) creează aşa numitele "birouri de statut". Munca lucrătorilor din aceste birouri este finanţată de către casieriile partidului RMDSZ (UDMR). Acest partid încearcă să obţină acordul eparhiilor catolice din Transilvania şi al parohiilor reformate pentru participarea preoţilor şi a parohiilor la activitatea organizată de aceste puncte.
La 3 februarie, Jenő Szász, preşedintele Partidului Civic Maghiar (Magyar Polgári Partea - MPP), a declarat că, în luna februarie, partidul său a deschis birouri de acordare a sprijinului pentru acte în Ţinutul Secuiesc. Au fost numite "birouri pentru cetăţenie".
Guvernul Ungariei, în activitatea lui practică din Transilvania, se bazează pe ENMT (partidul lui Laszlo Tokes). De aceea, pe 3 februarie, au venit de la Budapesta clarificări pentru ungurii din Transilvania că pentru pregătirea documentaţiei privind cetăţenia, ei trebuie să se adreseze punctelor democratice, supervizate de EMNT. Acest lucru, după opinia demnitarilor ungari, garantează calitatea serviciilor consulare. Precizăm că şi "birourile de statut", şi "punctele democratice" , şi "birourile pentru cetăţenie" acordă asistenţă gratuită.
Au apărut în provincie şi multe firmuliţe care încearcă să-i ajute pe ungurii din Transilvania să-şi facă o mică "etnoafacere" ("etnobusiness"). Se ştie deja că unele birouri particulare iau de la clienţi câte 100-120 de lei pentru completarea documentelor pentru cetăţenie.
Declanşarea distribuirii declaraţiilor pentru cetăţenia ungară a devenit momentul adevărului pentru politicienii maghiari din România. Pe 4 ianuarie 2011, Bela Marko, preşedintele RMDSZ (UDMR), i-a răspuns unei ziariste că nu are de gând să aplice pentru cetăţenia ungară. "Eu sunt maghiar, cetăţean român, vicepremier, şi deocamdată, nu doresc să obţin un alt statut". Preşedintelui UDMR i s-a replicat imediat că în regiunile transilvănene Covasna, Harghita şi Mureş, lucrătorii din administraţia locală şi responsabili de la UDMR au venit cu oamenii la Consulatul maghiar din Chikserede (Miercurea Ciuc). "Ei nu sunt miniştri sau locţiitori ai premierului, a răspuns Bela Marko. Mie nu-mi trebuie aşa ceva deocamdată. Totuşi, eu nu văd niciun fel de problemă dacă un lider din conducerea UDMR va face aşa ceva". Astfel, după opinia şefului celui mai mare partid unguresc din România, numai un înalt post guvernamental
la Bucureşti poate garanta loialitatea politicianului ungur din România. O astfel de mărturie publică discreditează în continuare UDMR în ochii tuturor maghiarilor din bazinul Carpatic.
La modul opus se comportă politicienii din Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (EMNT). Ei oferă demonstrativ documentele pentru cetăţenia ungară. Astfel, pe 24 ianuarie, şi-a depus declaraţia însuşi Laszlo Tokes, ungur din Transilvania, "principalul tulburător al liniştii" din ţările bazinului carpatic, care este şi vicepreşedinte al Parlamentului European şi preşedinte al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (EMNT), erou al Revoluţiei române din 1989.
Însoţit de copiii lui mai mari, el a venit la Debrecen, al doilea oraş ca mărime din Transilvania. Faptul că Tokes şi-a depus declaraţia pentru cetăţenie la Debrecen demonstrează atitudinea hotărâtă a unei părţi a ungurilor din Transilvania faţă de statul român. Se ştie că Debrecen, în timpul revoluţiai naţionale ungare de la 1848-1849 a fost capitala vremelnică a ţării, unde era sediul guvernului revoluţionar condus de Lajos Kossuth. Această revoluţie le cerea habsburgilor, printre altele, conducerea Transilvaniei de către unguri (punctul 12 din "Uniunea" lui Petofi). În plus, Debrecenul este capitala neoficială a regiunii Partium, tăiată în jumătate acum în urma Tratatului de la Trianon din 1920. De aceea, faptul că Tokes şi-a depus declaraţia de cetăţenie tocmai în acest oraş este şi o demonstraţie patriotică împotriva dezmembrării violente a Ungariei după Primul Război Mondial.
Într-o vreme, Tokes a fost episcop reformat, iar eparhia lui din Partium a fost şi ea împărţită în două în 1920 prin graniţa româno-ungară. O parte din Partium a rămas în Ungaria, alta a trecut la România. De aceea, nu este întâmplător faptul că Tokes, în timpul călătoriei sale la Debrecen, era însoţit de activişti din EMNT din partea românească a Partiumului - zonele Nadvarad şi Bihor. Debrecenul este dispus să stabilească legături de tip Schengen cu partea românească a provinciei Partium. Se ştie deja că Debrecenul va primi cereri de cetăţenie pentru mii de maghiari din zonele adiacente din România.
Laszlo Tokes a fost pe primul val. În timpul vizitei la Debrecen, împreună cu consilierul Toro Tibor de la EMNT, Tokes a avut convorbiri cu primarul Lajos Kosa, a doua persoană în ierarhia formală a partidului Fidesz de guvernământ.
“Primirea cetăţeniei ungare în Transilvania românească diferă de procesul similar din Transcarpatia ucraineană şi din Voivodina Serbiei. Diferenţa este marcată de o anumită incandescenţă a vieţii politice locale. Pare mai matur acest proces în Transilvania şi mai izbitor, moment ce induce o aşteptare îngrijorătoare”, descrie Regnum foarte precis starea de spirit din Transilvania.
Pe 13 februarie, Consiliul Naţional Secuiesc din Transilvania (EMNT) a transmis o scrisoare oficială preşedintelui român Traian Băsescu cu propunerea de a începe negocierile cu reprezentanţii regionali pentru acordarea statutului de autonomie Ţinutului Secuiesc. S-au strâns semnături pentru acest document elaborat în limba maghiară. Plicurile cu acest memoriu au fost trimise pe adresele localnicilor pentru a-i impresiona cu faptul că se adresează preşedintelui României.
În acest timp, noi trebuie să fugărim câteva sute de vameşi care iau şpagă la fel ca pe timpul lui Caragea Vodă...

America exportă libertatea prin Twitter

Cui să mai furnizăm o revoluţie? Măcar una mică?... Cu nume de floare neapărat: Revoluţia părăluţei, a păpădiei. De ce nu traista-ciobanului sau ciuboţica-cucului?
Secretarul de stat american Hillary Clinton îşi pune mari speranţe în Internet. Ea a declarat că pagina de Twitter a Departamentului de Stat va fi funcţională şi în limbile rusă, chineză şi hindi. Obiectivul constă în faptul că, prin intermediul reţelelor sociale, cei din Opoziţie să poată organiza la fel ca în Egipt marşuri de protest şi să lupte pentru liberalizarea Internetului.
Vorbind în faţa studenţilor Universităţii "George Washington", pe data de 15 februarie, Hillary Clinton a spus că Departamentul de Stat american a hotărât să intre în Reţea mai activ în limbile rusă, chineză şi hindi. Iniţial, Washingtonul discuta cu organizaţiile neguvernamentale şi cu liderii de opoziţie prin intermediul reţelei de socializare Twitter în limbile franceză, spaniolă, arabă şi farsi pentru Iran, dar şi pentru unele ţări din Asia Centrală şi de Sud.
Cu ajutorul Internetului, America intenţionează să susţină libertatea în toată lumea. Şi ca un exemplu demn de avut în vedere, Hillary s-a referit la evenimentele din Egipt. La sfârşitul lui ianuarie, timp de patru zile, sute de mii de egipteni , coordonându-şi acţiunile prin reţelele de socializare, au participat la demonstraţii. Autorităţile au încercat să închidă reţeaua de telefonie mobilă şi de Internet, dar apoi au fost nevoite să retracteze.
Statele Unite intenţionează să transfere acest experiment şi pe pământ rusesc. După cum rezultă din discursul lui Hillary Clinton, oficialii Departamentului de Stat vor comunica direct cu activiştii pentru drepturile omului din Rusia, cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale pentru a afla dacă nu cumva aceştia se confruntă cu anumite presiuni, dacă au nevoie de ajutor şi ce anume ar vrea pentru a rezista îngrădirii libertăţii de exprimare şi de
întrunire.
Statele Unite vor monitoriza asigurarea libertăţii pe Internet cu ajutorul diplomaţilor şi al specialiştilor, care lucrează în Amabasada din Rusia şi în alte ţări. La Washington, pentru coordonarea acestei activităţi se creează un departament special pe probleme de cibernetică. Acest departament va fi condus de Christopher Painter, un fost director de departament cibernetic din cadrul Consiliului Securităţii Naţionale din SUA. În esenţă, programul anunţat de către secretarul de stat are multe în comun cu aspiraţiile eminenţelor din Partidul Republican. Reamintim că John McCain, fostul candidat la preşedinţia Statelor Unite, l-a prevenit pe premierul Vladimir Putin că în Rusia sunt posibile aceleaşi transformări ca în Egipt. De altfel, senatorul John McCain a devenit mesagerul revoluţiei pe Internet.
Sigur că o asemenea acţiune este pasibilă de etichete de genul « amestec în treburile interne », dar rămâne la limita dreptului internaţional. Şi apoi nici nu cred că popularitatea lui Putin poate fi spulberată prin mesajele internauţilor.
Până la urmă însă, parcă e de preferat să vină americanii prin Twitter, decât ruşii pe tancuri.

Washingtonul recunoaşte şi susţine suveranitatea Japoniei asupra Kurilelor

Să fi uitat Obama de “resetarea” relaţiilor cu Federaţia Rusă? Este o întrebare care izbucneşte natural când auzi că Washingtonul abordează direct anumite rapturi teritoriale din timpul războiului.
"Noi susţinem activ Japonia în problema referitoare la teritoriile din nord (Insulele Kurile din sud)", a declarat Phillip Crawley, reprezentantul Departamentului de Stat american. "Guvernul Statelor Unite susţine Japonia în această problemă şi recunoaşte suveranitatea japoneză asupra acestor insule", s-a precizat şi la Ambasada SUA de la Moscova.
"Suveranitatea Rusiei asupra Kurilelor din Sud, stabilită ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, nu se poate pune la îndoială", a repetat Alexandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al MAE de la Moscova. Anterior, Serghei Prihodiko, consilierul preşedintelui Dmitri Medvedev, a reamintit că "suveranitatea Federaţiei Ruse asupra Kurilelor nu se va lua în discuţie nici astăzi, nici mâine".
Dar poimâine ce va fi? Nu ştim şi e bine să fim pregătiţi.
Recent, autorităţile georgiene au propus Japoniei să recunoască faptul că Abhazia şi Osetia de Sud "au fost ocupate de Rusia ca teritorii georgiene", iar în schimb, Georgia va recunoaşte că Insulele Kurile "sunt teritorii japoneze, ocupate de Rusia".
Viorel Patrichi




Medvedev: „Ei au pregătit acelaşi scenariu şi pentru noi”


"Uitaţi-vă la situaţia care s-a creat în Orientul Mijlociu şi în lumea arabă, este cea mai grea. Se poate întâmpla orice, dar e posibil să se dezintegreze state mari, cu multă populaţie, care se vor fragmenta. Aceste state sunt foarte complexe, evenimentele pot aduce fanatici la putere, ceea ce ar însemna incendii de zeci de ani şi răspândirea extremismului în lume. Trebuie privit adevărul în ochi", a spus preşedintele rus Dmitri Medvedev la o întrunire din 22 februarie de la Vladikavkaz cu şefii structurilor de forţă.
Diagnosticul haosului din lumea arabă este corect. Dacă o minte diabolică ar fi conceput un asemenea plan din umbră, tot ar simţi acum că se clatină pământul sub picioare şi că nu mai are nimic sub control. Preşedintele Medvedev merge în aceeaşi direcţie a conspiraţiilor universale când se referă, în paralel, la Rusia. "Ei au pregătit un asemenea scenariu şi pentru noi, iar acum, cu atât mai mult, ei vor încerca să-l pună în aplicare. În orice caz un astfel de scenariu nu ţine la noi", a avertizat liderul de la Kremlin. Nu a precizat cine ar fi „EI”. Dacă nu ar fi cel mai informat om din Rusia – ca să parafrazez un alt clasic în viaţă – aş putea crede că este şi el atins de „flacăra violet”. Erau la aceeaşi masă şefii serviciilor speciale din Rusia, atât de temute în toată lumea. Nu l-a contrazis nimeni, măcar aluziv.
Şi atunci, care să fie „EI”?
Iată o şaradă pe care ne-o aruncă preşedintele Rusiei.
În ultimii 10-15 ani, am tot citit proiecte strategice, de genul Stratfor, care vizează dezmembrarea Federaţiei Ruse. Cea mai mare ţară din lume are probleme interne serioase. Şi nu numai din cauza musulmanilor din sud. Probabil că dezintegrarea statului rus s-ar fi produs dacă nu apărea Vladimir Putin în amurgul buimac al lui Boris Elţin. Acum însă lucrurile s-au schimbat mai ales în plan economic, iar spectrul celei de-a doua unde de şoc s-a mai îndepărtat. Nu definitiv.
Medvedev a ţinut această consfătuire extraordinară în capitala Osetiei de Nord ca urmare a atacurilor teroriste din 19+20 februarie din Kabardino-Balkaria.
"Nşte excentrici care nu se sinchisesc nici de femei, nici de copii. Nu avem de ce să-i plângem.Trebuie continuată anihilarea teroriştilor ireconciliabili. Noi nu vorbim aici numai de represalii contra lor. Ei trebuie aduşi în faţa justiţiei, şi, în cazul în care opun rezistenţă, trebuie ucişi fără milă. Noi trebuie să-i lovim în vizuinile lor”, a ordonat liderul rus.
Apoi a vorbit Alexandr Hloponin, reprezentantul politic al preşedintelui în nordul Caucazului. El a spus că localnicii îi acuză pentru ceea ce se întâmplă şi pe bandiţi, şi pe extremiştii radicali, şi conspiraţia turco-americană. Şeful statului a precizat că "toate aceste păreri au dreptul să se manifeste, chiar şi când e vorba de elementele străine. Eu nu mă voi referi la o ţară anume, dar unele state au realizat un fel de comuniune cu terorismul".
Este semnificativ că Medvedev nu-l contrazice pe Hloponin. Mai mult, pare să-l aprobe, cel puţin aşa se deduce din dialog. Despre ce “conspiraţie turco-americană” să fie vorba? În 2010, Medvedev şi Putin erau încântaţi de dialogul cu Erdogan şi cu Gul.
Şi atunci?
E adevărat că Turcia revine discret pe vechile poteci, dar situaţia geopolitică nu-i este chiar aşa de favorabilă. Dacă Uniunea Europeană nu dă semne de receptivitate, Ankara încearcă să facă exact ce ştie mai bine: excurs la istorie. Dar lumea islamică ex-sovietică nu e curtată doar de Turcia. Îşi manifestă interesul acolo şi Statele Unite, şi Iranul, şi China. De aceea, nu cred că Turcia poate purta un asemenea joc geopolitic pentru dezmembrarea Rusiei, chiar alături de Statele Unite.
America oficială nu-şi poate dori un dezastru în plus, pe care să nu-l poată instrumenta. Oricât de inteligent ar fi, nu-l pot imagina pe Barack Obama să joace atât de duplicitar, după lansarea resetării.
Rămâne aceeaşi întrebare: cine să fie „EI”?
Cu siguranţă, există cercuri care, din motive banal economice, doresc să pună piesa în scenă.
Rămâne de văzut cât de subtil ar putea fi regizorul...
Şi dacă regizorul nu va şti ce să mai facă pentru a opri duhul eliberat din lampa lui Aladin?

Viorel Patrichi