Vedere de pe Centură. Între Smirnov şi Tokes

Vedere de pe Centură
Între Smirnov şi Tokes

„Orice reorganizare administrativ teritorială a României trebuie să aibă ca rezultat o entitate administrativă, în care cetăţeni români aparţinând minorităţii naţionale maghiare vor fi în continuare majoritari. În caz contrar, România ar încălca Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995 – ratificată de România prin Legea nr. 33/1995), care prin art. 16 obligă părţile state semnatare să se abţină să ia măsuri care, modifcând proporţiile populaţiei din arii locuite de persoane aparţinând minorităţii naţionale, sunt îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor decurgând din principiile înscrise în convenţia-cadru”.
(Csaba Asztalos,
Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării)

Adulmec miros de mititei sfârâind pe grătar. Simt cum creşte gulerul berii din halbă spre nas şi-mi tulbură neuronu. Văd căldări roşii, oranj, galbene, albastre, pline cu orez, făină, pături, zahăr, telefoane mobile, ciubote de cauciuc, slănină, cartele, Caragiale, cârnaţi, Caragiale... E limpede, se apropie alegerile. Patria este iar în pericol fiindcă până acum n-a fost. Cineva trebuie să ne salveze. Să fie Dan Diaconescu şi Sorin Bălan?
Parcă ne-am adus aminte că trebuie un nou referendum. Cum, cine să-l aplice? Noi - îninte de alegeri, nimeni – după. Mafia celor 7 primării de Bucureşti chiar trebuia aruncată peste bord. De ce am avea nevoie de 7 rânduri de consilieri? S-au dus toţi primarii la Cotroceni şi au ieşit fericiţi: nu va mai fi referendum!
Vânzoleală mare şi pentru modificarea Constituţiei. Însă războiul pentru reforma administrativ-teritorială capătă valenţe comice. Nu e prima dată când Marinelu face agenda pentru Opoziţia politică. Iar cei doi Dioscuri nu mai ies din agenda lui. Obsesiv! Cum să nu-l urăşti dacă nu poţi face un pas fără să simţi că ţi l-a trasat el?
Dincolo de orice glumă, situaţia este foarte serioasă. Nu e rău că reducem structurile cimentate de la nivelul judeţelor, că vom avea structuri mai mari. Dar o structură mai mare nu înseamnă şi multă flexibilitate. De multe ori e pe dos. Apoi, această reîmpărţire administrativă trebuie însoţită de adevărata descentralizare. Să vină notarul la nivelul comunei, ca în perioada interbelică. Să nu trimitem nişte ţărani amărâţi după o hârtie de cadastru de la Buzău la Constanţa sau din Maramureş la Cluj. De ce nu s-ar putea efectua toate lucrările ce ţin de proprietate direct la comună? Birourile APIA şi APDRP trebuie să coboare la nivelul fiecărei comune fiindcă toţi primarii au calculatoare acum. Şi dacă ungurii nu vor să-şi compromită sângele albastru alături deromânii din Sibiu sau Braşov, să meargă în Alba şi să vadă cum de acolo s-a reuşit cel mai ridicat grad de absorbţie a fondurilor europene. Şi dacă ungurii din „Ţinutul Secuiesc” au „ambasadă” la Bruxelles, de ce nu au atras mai mulţi bani pentru ungurii din Harghita-Covasna, aşa cum a făcut Ion Stanciu de la Alba Iulia pentru moţii lui? Să meargă şi să-l întrebe cum a reuşit un judeţ mic să fie primul pe ţară. „Dacă ţara ar fi împărţită în judeţe mai mari, am putea atrage în fiecare judeţ mare până la 3 miliarde de euro”, crede premierul Emil Boc. Nu, domnule, omul contează. De ce Ion Stanciu a reuşit ce nu au putut Sibiul, Braşovul şi Prahova la un loc? Ne trebuie lucrători devotaţi pentru oamenii lor. Mă tem că vom pierde banii europeni, în timp ce băncile străine trag fondurile pentru străinii care au cumpărat pământuri în România şi au deschis ferme aici. Apropo, ştie domnul Adrian Năstase, care insista să vindem terenurile la liber, că Ungaria a cerut din nou derogare de la Bruxelles să amâne vânzarea pământului către străini? Şi i s-a aprobat. Străinii produc alimente în România şi scot la export aproape tot, punând presiune pe preţurile din ţară. Piaţa e liberă, domnilor! Aşa a procedat Nepotu Mătuşii Tamara şi cu ţiţeiul înstrăinat. Fereşte-mă, Doamne, de ai mei! Ca să parafrazez titlul cărţii excelente a lui Larry Wats despre neprietenii României.
Până şi Savonarola e negru de indignare că Marinelu vrea să refacă Regiunea Autonomă Maghiară, că este bântuit de sindromu Cuza. Bine, bine: ori una, ori alta! Dacă Micu Pirania joacă tare partida cu diluarea „Ţinutul Secuiesc”, poate aduce Transilvania la vot pentru PDL.
Să-l vedem...
Crinu e pe cai deşelaţi şi chiar crede că românii au încremenit în proiect, ca el şi Cârlanu: „Nu există sondaj, indiferent de cine e comandat, că e public sau nu, care să dea mai puţin de 50% USL-ului. Mai adaug că PNL nu va guverna fără PSD şi că nu va fi Antonescu preşedinte, fără Ponta prim-ministru”. E totuşi profesor de socialism ştiinţific, bănuiesc că ştie ce este Legea unităţii şi luptei contrariilor...
Altfel e vai şi-amar de liberali!


Să vină preşedintele României, dar fără steag!

Preşedintele României a refuzat să meargă la reuniunea liderilor din Europa Centrală, eveniment ce a avut loc la Varşovia, în perioada 27-28 mai. Întâmplător sau nu, pe-acolo a trecut şi Barack Obama, după reuniunea G8. Refuzul lui Traian Băsescu se explică numai prin gafa monumentală a Poloniei: la reuniune fusese invitată şi doamna Atifete Jahjaga, noua preşedintă a provinciei Kosovo. Chiar dacă Bucureştiul şi Belgradul au refuzat să recunoască existenţa acestei republici autoproclamate.
Gestul preşedintelui român este corect, chiar cu riscul că se supără planetarul Obama. Nu ne putem juca de-a democraţia pe arena internaţională. Altfel, ne trezim că orice cătun are dreptul să-şi declare independenţa faţă de un stat naţional. Sigur că un asemenea criteriu „democratic” este instrumentat excelent timp de un secol, de către Imperiul Rus. Aşa a fost posibilă apariţia puzderiei de „republici”, care mai de care mai suverane şi mai independente, dar numai în raport cu lumea normală: republicile „moldoveneşti”, inclusiv Republica Molotov, Găgăuzia, Transnistria, Abhazia etc. Cum vrea o etnie să se desprindă de imperiu, Kremlinul trimite tunurile, cum s-a întâmplat de-atâtea ori în Cecenia.
Nu discut aici despre drepturile albanezilor din Kosovo, care formează majoritatea absolută acolo. Chiar dacă mulţi se vor supăra, ei erau indigenii regiunii cu mii de ani înaintea venirii sîrbilor în Peninsula Balcanică, dar, desigur, asta e o altă discuţie...
Revenim însă la gestul pe care Traian Băsescu l-a justificat printr-un ricoşeu excelent:
"Lucrurile sunt simple. Polonia a recunoscut Kosovo. România nu a recunoscut Kosovo. Polonia, ca ţară organizatoare şi care a recunoscut Kosovo, poate să invite alt stat pe care l-a recunoscut, chiar dacă acest stat nu este recunoscut ONU. ONU are circa 190 de state şi doar 65 de state din lume au recunoscut Kosovo. Încă nu este un stat ONU. Dar cei care l-au recunoscut îşi pot lua libertatea să invite. România nu poate sta la aceeaşi masă cu un stat nerecunoscut de ea însăşi. Când Kosovo va fi recunoscut de ONU, vom vedea, dar nu vom fi printre cei care vor vota recunoaşterea", a precizat preşedintele.
Bucureştiul a dovedit că nu se joacă totuşi cu impunerea unor precedente minore drept temeiuri juridice în dreptul internaţional. Sigur că anumite puteri au interesul să experimenteze un asemenea principiu pe seama statelor naţionale mai mici.
"Noi nu ne-am trezit acum că nu venim la masă cu Kosovo. Toţi aliaţii noştri ştiu din 2005 că noi am dus o adevărată campanie de explicare a faptului că nu recunoaştem Kosovo, ştiu din 2005 acest lucru. Ne vom menţine poziţia şi nu văd de ce ar trebui să ne-o schimbăm pentru că un stat sau altul doreşte acest lucru", a adăugat Traian Băsescu.
Văzând că preşedintele român refuză participarea, polonezii au mers şi mai departe cu gafele (a se înţelege “insuletele”): să vină Traian Băsescu la Varşovia şi organizatorii nu vor mai pune drapelul României în faţa delegaţiei lui, deci ţara nu ar fi implicată în acel moment penibil! Ei bine, eu nu am mai auzit de o situaţie similară pe plan mondial în practica diplomatică. Şi atunci Traian Băsescu a găsit replica potrivită – nici nu putea să rateze o asemenea inepţie ce trebuia taxată:
"Păi la masa aia rotundă ţara nu e reprezentată de steag, ci de preşedinte. Din acest motiv, România nu poate să meargă, şi acest artificiu nu ni se pare un artificiu pe care România să-l poată accepta. Creând acest precedent, mâine s-ar putea să ne trezim că o ţară organizatoare ne invită să venim şi în stânga mea e Smirnov, preşedintele autointitulat al Transnistriei. România nu ar fi consecventă, nu ar fi serioasă, nu ar fi credibilă".
Recunoaşterea Kosovo este un precedent american pe continent şi mulţi parteneri din Uniunea Europeană au tăcut, ba chiar s-au grăbit să-l aprobe. Spania, România, Slovacia nu au admis un asemenea joc periculos.
Orice român normal pricepe ce înseamnă să încurajezi precedentele anticonstituţionale. Dovada cea mai bună este declaraţia recentă a lui Laszlo Tokes care a deschis reprezentanţa “Ţinutului Secuiesc” la Bruxelles. Individul este vicepreşedintele Parlamentului European, iar mişcarea s-a făcut în perioada în care Ungaria deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene. Aşa că Traian Băsescu îl are în stânga pe Igor Smirnov, iar în dreapta pe Laszlo Tokes...
Motivarea este oferită imediat de Borbely Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita: “Vizăm direcţiile şi instituţiile europene răspândite peste tot în Bruxelles, care accesează bani europeni. Aşa cum se folosesc denumirile de Ţara Bârsei,Ţara Moţilor, Bucovina, se poate folosi şi denumirea de Ţinutul Secuiesc. Am găsit un spaţiu gratuit unde va fi amplasat biroul: Casa Regiunilor Ungare de la Bruxelles”.
Apar destul voci care ne îndeamnă să suportăm în linişte asemenea provocări ostentaive, să nu vedem că ungurii şi ruşii îşi dau din nou mâna pentru dezmembrarea spaţiului românesc. (De altfel, Budapesta şi-a urmărit acelaşi obiectiv strategic, indiferent cine erau stăpânii vremelnici prin Europa).
Iată ce reflecţii ne oferă Adrian Năstase într-un interviu pentru “Telegraful” de la Constanţa:
“A irita în permanenţă Rusia este o dovadă de prostie şi, în orice caz, nu dovadă de inteligenţă strategică, pentru o ţară care ar fi putut să-şi găsească în proximitate şi surse pentru o energie mai ieftină şi o piaţă de desfacere mai largă pentru multe dintre produsele sale. Rusia este în vecinătatea României şi lucrul acesta nu-l vom putea schimba, indiferent cât de tare se va enerva în continuare Traian Băsescu. Nu ştiu cât foloseşte scutul. Ameninţările de seucritate au forme noi acum. Dacă ruşii vor să trimită rachete spre americani, nu se vor lovi foarte tare de scutul din România, iar dacă vor să creeze o problemă pentru România, n-o vor crea prin rachete intercontinentale.”
Mai bine să tăcem, să mergem pe burtă! Indiferent de unde ar veni ameninţările. În 1991, Mircea Druc, pe-atunci premier la Chişinău, i-a rugat pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase să nu semneze tratatul cu Uniunea Sovietică. “Dar Uniunea Sovietică este o realitate, domnule Druc, de care trebuie să ţinem seama”, a replicat Adrian Năstase, ministru de Externe pe-atunci.
Se pare că politica de interes naţional este tot o chestiune de consecvenţă...


Ambasadorul Aurel Preda pune pe jar conducerea MAE

Întrunită la Casa "Nicolae Titulescu" din Bucureşti, Adunarea generală a membrilor Asociaţiei Române de Politică Externă l-a ales în funcţia de preşedinte pe profesorul universitar dr. Aurel Preda.
Cu acest prilej, ambasadorul Aurel Preda ne-a declarat:
„La fel ca alte asociaţii similare din lume, Asociaţia Română de Politică Externă, parte integrantă a societăţii civile, este apartinică şi îşi propune, în continuare, să fie un cadru adecvat, în care profesionişti ai diplomaţiei române să elaboreze şi să furnizeze, la cerere, factorilor decidenţi, idei utile în planul politicii externe a României. Folosind expertiza membrilor săi, Asociaţia îşi propune să redescopere filoanele valoroase ale diplomaţiei noastre tradiţionale şi, pornind de la acestea, să contribuie la regândirea liniei politicii externe a României, în funcţie de noile realităţi şi relaţii internaţionale.
În acest context, Asociaţia Română de Politică Externă este deschisă unui dialog constant cu alte formaţiuni similare din afara României, cu toţi cei care au un cuvânt de spus în domeniul politicii externe, într-un cuvânt cu specialiştii din ţară şi din afara ei.
Ne propunem ca, prin întreaga noastră activitate, bazată pe experienţa îndelungată şi ataşamentul faţă de ţară al membrilor săi, Asociaţia Română de Politică Externă să nu tolereze diletantismul şi să ia atitudine promptă împotriva oricărei forme de manifestare a acestuia, indiferent de promotori.”
Cunoscându-i activitatea şi stilul direct de abordare, fără menajamente, atunci când apar deviaţii în activitatea diplomatică şi politică, putem afirma că lucrătorii de la Ministerul Afacerilor Externe, indiferent de rang, vor avea de furcă, pe mai departe, cu ambasadorul Aurel Preda, dacă, evident, nu-şi fac datoria faţă de ţară. Asociaţia cuprinde peste 100 de diplomaţi de carieră, a căror expertiză contează pentru tinerii care mai vor să-i consulte.
În funcţia de primvice-preşedinte, a fost ales profesorul universitar dr. Ion M. Anghel, ambasador, iar ca vicepreşedinţi - Ion Diaconu, ambasador, şi Nicolae Ropotean, ambasador.

Patrioţii moldovani vor să refacă Moldova lui Ştefan, dar cu trupele ruseşti pe teritoriu

În timp ce Vlad Filat aleargă prin lume să-i convingă pe mai-marii momentului că la Chişinău curge altă apă la moară, nişte zănatici minoritari din partidul „Patrioţii Moldovei” anunţă deschis că luptă pentru dezmembrarea României în scopul refacerii Moldovei istorice. Să fie ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Să vină Iaşii spre Chişinău, adică mai spre Rusia. Alde Ghidirim nu amintesc nimic de teritoriile moldoveneşti, date pe tavă Ucrainei pe timpul lui Stalin. Ei nu pomenesc nici de plecarea trupelor ruseşti de pe teritoriul „ţărişoarei”, vor să aducă Putna în Găgăuzia.
De la oligofreniile lui Vasile Stati, nu am mai citit asemenea inepţii:
"Partidul Patrioţii Moldovei, care îi cuprinde ideologic pe patrioţii din Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, îşi asumă conştient iniţiativa şi declară iniţierea procesului internaţional de retragere a tuturor semnăturilor şi angajamentelor asumate de conducătorii Moldovei în timpul creării statului unional cu denumirea "România"."
Mai precis, au semnat Pantelimon Halipa, Ion Inculeţ şi toţi fruntaşii basarabeni pentru unirea cu România? Ei bine, alde Ghidirim le retrag semnăturile!
Raţionamentul merge trăsnet mai departe:
"Iniţiind ieşirea Moldovei din aceste acorduri, poporul moldovan anunţă totodată începerea procesului de transformare a statului cu denumirea "România", pentru încălcarea obligaţiilor contractuale, pentru înşelarea speranţelor şi aspiraţiilor poporului din Moldova Mare şi cere retrocedarea tuturor teritoriilor istorice moldoveneşti, care se află în componenţa României şi alipirea lor la Patria-Mamă Moldova. A venit vremea să unim pământurile istorice ale Moldovei într-un singur stat, sub steagul lui Ştefan cel Mare!", declară autorii documentului.
"În numele reprezentanţilor poporului moldovenesc, cerem de la conducerea ţării să înceteze orice menţionare a denumirii "statul român" în legătură cu viitorul suveran al poporului moldovenesc şi orice cooperare politică cu acest stat, evident distructivă faţă de Moldova şi pentru poporul moldovan", continuă "patrioţii Moldovei".
- Noi credem că astăzi România "şi-a pierdut sensul" şi a venit vremea să se facă o separare internaţională pe criterii etnice naţionale. Popoarele care se află în România trebuie să decidă ele însele în care state doresc să-şi construiască viitorul.
Poporul moldovan în întregime este credincios Patriei sale şi, în ciuda încercărilor brutale şi fără precedent ale forţelor pro-româneşti, nu va deveni un satelit al unui stat creat artificial, care este "România."
Prin comunicatul lor, autorii documentului "îi roagă pe toţi cei interesaţi să participe la procesul dezmembrării României să iasă la luptă pentru retrocedarea teritoriilor lor istorice".
"Noi credem că România, ca "stat" a fost creat în conformitate cu planul ingenios al coaliţiei din Vest din două state istoriceşte opuse din perpsectiva viitorului lor, având ca unic scop "generarea" unor focare de conflict la frontiera fostului Imperiu Rus.
Din păcate, locuitorii Moldovei şi Valahiei, de-a lungul întregii lor istorii, fiind în componenţa unor structuri geopolitice şi culturale antagonice, s-au războit permanent. Acest război se continuă şi astăzi. Este suficient să amintim evenimentele tragice recente, care au avut loc în capitala Republicii Moldova, pe 7 aprilie 2009, când au avut loc pogromuri, s-au incendiat Parlamentul şi Preşedinţia, pe care s-a arborat tricolorul românesc", se arată în comunicatul patrioţilor moldovani.
Autorii susţin că "autorităţile române aduc în viaţa poporului moldovenesc haos şi confuzie, iar acest lucru trebuie oprit categoric".
"Pentru a restabili ordinea în ţară şi pentru a asigura dezvoltarea stabilă şi echilibrată, este necesar, în primul rând, să rezolvăm problema consolidării statalităţii moldoveneşti. Realipind la Moldova suverană teritoriile ei istorice, noi vom putea rezolva o serie de probleme ale poporului moldovenesc, care astăzi par "irezolvabile": va dispărea de la sine problematica "identităţii moldoveneşti", "istoriei moldocveneşti", "a limbii moldoveneşti", se va contura un viitor puternic şi suveran al statului moldovenesc.
Vom reveni la simbolistica istorică a Moldovei suverane.
Vom interzice oricăror ţări să mai folosească aceste insemne în stemele şi pe drapelele de stat;
va dispărea "neînţelegerea" dintre Moldova şi Transnistria, dintre Moldova şi Găgăuzia;
problema aderării Moldovei la Uniunea Europeană se va rezolva practic automat, având în vedere că partea de dincolo de Prut a Moldovei se află deja în Uniunea Europeană. După unirea ţării, toate organizaţiile paralele din România, statale sau religioase de pe teritoriul Moldovei vor fi lichidate fiindcă nu mai sunt necesare. Ele vor putea să activeze şi să depună toate eforturile spre binele propriului popor. Tineretul moldovan va putea să-şi îndeplinească apoi cu demnitate ambiţiile în plan social şi în viaţa particulară, atât pe teritoriul Moldovei suverane, cât şi pe teritoriile uniunii eurasiatice şi uniunii europene", se menţionează în comunicat.
"Datorită poziţiei sale geografice şi geopolitice avantajoase, Moldova va putea controla şi va consolida fluxurile de energie şi informaţii, financiare şi industriale "Est-Vest" şi "Vest-Est". Moldova va putea să-şi îndeplinească din nou rolul său istoric, pe care l-a avut pe timpul lui Ştefan cel Mare şi al altor mari domni moldoveni, va fi o punte între Vest şi Est, cel mai important avanpost spiritual.
Moldova Mare renăscută, cu o putere statală totală, cu libertatea politică în raport cu orice stat şi bloc de state, va putea începe dezvoltarea armonioasă a poporului, având bune relaţii cu vecinii din vest şi din est.
A venit vremea să renaştem duhul invincibil al statului Moldovan şi să unificăm poporul nostru multinaţional şi pământurile istorice sun steagul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!", au concluzionat "Patrioţii Moldovei".
Partidul a precizat că "acest comunicat va fi răspândit peste tot teritoriul ţării noastre, şi în ţinutul de peste Prut, la ambasadele străine şi la toate misiunile internaţionale".
Cei de la IA REGNUM NOVOSTI au publicat integral documentul, după care au venit cu un comentariu la fel de stalinist. Pentru a înţelege cât de ostil este mediul în care trăiesc toţi românii, inclusiv basarabenii şi transnistrenii, voi reproduce această probă de manipulare grosolană a istoriei noastre:
“Basarabia, din care o mare parte constituie teritoriul actualei Republici Moldova în frontierele ei de fapt, adică fără Transnistria, iar partea de sud intră în regiunea Odessa din actuala Ucraină, în veacurile X-XI, a intrat în componenţa statului Rus Vechi. În secolele XII-XIII, a intrat în componenţa cnezatului Galiţia-Volînia, iar la mijlocul secolului al XIV-lea, a fost parte a cnezatului Moldova. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Basarabia a ajuns sub stăpânirea jugului otoman şi a fost eliberată în anul 1812 de trupele ruseşti. Prin Tratatul de pace de la Bucureşti, încheiat între Turcia şi Rusia în 1812, a intrat în componenţa Imperiului Rus.
Ca urmare a înfrângerii Rusiei în Războiul Crimeii din 1853-1856, Congresul de pace de la Paris din 1856 a hotărât ca 3 judeţe din sudul Basarabiei, care intraseră în componenţa Imperiului Rus, să fie transferate cnezatului Moldova, dar prin decizia Congresului de la Berlin, din 1878, au fost restituite Rusiei. Cnezatele Moldova şi Valahia, vasale ale Imperiului Otoman, s-au unit în 1859 şi au constituit viitorul regat al României, proclamat în 1881. Noţiunile de "român", "popor român" şi "limbă română" au fost create de lingviştii din Transilvania, care susţineau scrisul în grafie latină (scrisul moldovenesc exista în chirilică din momentul apariţiei sale, în veacul al XVI-lea şi până în 1989, când, prin decizia Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, limba moldovenească a fost trecută la grafia latină în variantă românească (sic!); grafia latină a fost introdusă cu forţa în
perioadele ocupaţiei române din Basarabia - 1918-1940 şi 1941-1944. Noţiunile "român" etc. au fost inventate la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Transilvania care intrase atunci (şi s-a menţinut acolo până în 1918) în componenţa Austro-Ungariei.

(Pentru ruşii şi ucrainenii care nu ştiu sau nu vor să ştie istoria reală a românilor, deci şi a moldovenilor, oferim doar două argumente care atestă că noţiunea de "român" nu este "invenţia lingviştilor transilvăneni": "Cazania lui Varlaam", tipărită în 1643, mai scrie pe copertă "Carte românească / de învăţătură dumenecile / preste an şi la praznice împărăte / ştii şi la sv[i]nţi mari / cu zisa şi cheltuiala a lui Vasile Voivodul şi domnul Ţarai Mol[dovei] di[n] multe / scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limba Romeniască / de Varlaam Mitropolitul / de Ţara Moldovei".
În 1646, domnitorul moldovean Vasile Lupu îi porunceşte logofătului Eustachie să tipărească la tipografia mânăstirii Trei Ierarhi "Cartea românească de învăţătură şi îndreptarea legii". Acolo erau codul penal şi codul civil, codurile de procedură penală şi civilă ale tuturor românilor. De ce nu au scris moldovenii Eustachie sau Varlaam "Carte moldovenească de învăţătură"? Când vor găsi neostaliniştii ruşi un răspuns argumentat ştiinţific la această întrebare simplă, atunci vom accepta şi noi că există naţiunea moldovenească - nota red.).

Prin hotărârea Congresului de la Berlin din anul 1878, se recunoştea independenţa României, pentru care se recunoştea dreptul de alipire la teritoriul ei a Dobrogei, a Insulei Şerpilor (teritoriul actzualei Ucraine) şi a Deltei Dunării. Cu toate acestea, Marea Britanie, Germania şi Franţa au recunoscut practic existenţa României abia în anul 1880.
În decembrie 1917, România a ocupat Basarabia, dar URSS nu a recunoscut niciodată anexarea ei. În 1924, pe teritoriul Transnistriei şi în raioanele limitrofe din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. La 28 iunie 1940, URSS a luat Basarabia înapoi, ca urmare a alipirii ei la Republica Autonomă Moldovenească. Aşa s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au fost incluse în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Cu toate acestea, după numai un an, adică în 1941, România a ocupat din nou aceste teritorii, dar şi altele din URSS, teritorii care au fost definitiv eliberate în anul 1944.
Conform poziţiei oficiale a României actuale, atitudine împărtăşită chiar şi de susţinătorii basarabeni ai unionismului românesc, Moldova este "al doilea stat românesc", moldovanii sunt "români", limba moldovenească este "română".
Trebuie precizat că, în conformitate cu recensământul din 2004, promulgat de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, se consideră români 2,2% din locuitorii Moldovei, moldoveni - 75,8%, 78,4% din moldoveni consideră limba moldovenească drept limbă maternă, 18,8% cred că este limba română.
Printre altele, teoria Bucureştiului cu privire la "românii" moldoveni şi ucraineni este artificială, fiindcă, pe lângă faptul că identitatea românească este istoriceşte secundă în comparaţie cu identitatea moldovenească, formarea românilor ca naţiune a avut loc în anumite părţi din teritoriul actualei Românii - în Valahia şi în Moldova - în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Basarabia era deja în componenţa Imperiului Rus, iar Bucovina era în Austro-Ungaria. Cu toate acestea, ocuparea acestor teritorii în periaodele 1918-1940 şi în 1941-1944 servesc drept argument pentru Bucureşti să considere că populaţia moldovenească de aici este formată din "români" şi să pretindă la aceste teritorii, la influenţă şi prezenţă în regiune.”
La aceşti indivizi nu mă miră că fac jocul Imperiului Rus. Cea mai mare dezamăgire pentru mine este să constat aceeaşi atitudine la Partidul Popular Creştin Democrat. După ce am văzut cum “s-a maturizat” Iurie Roşca – pe care l-am preţuit sincer altădată – am prilejul să văd cât de strâmb poate gând un tânăr ca Victor Ciobanu, pe care l-a împins la conducerea PPCD. Ofer şi aici un citat mai lung dintr-un interviu publicat de AVA.MD:

“Noi pornim de la premisa că R. Moldova nu este "un stat vremelnic", cum încearcă unii să ne convingă, şi de aceea, nu are sens să ne blocăm mereu şi mereu în trecut. Da, Moldova a făcut parte din Rusia, din URSS, din România. Dar asta a fost în trecut. Astăzi, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, ideea statalităţii reprezintă pentru noi cea mai importantă valoare politică. (...)
Da, partidul nostru a militat o vreme pentru unirea Moldovei cu România. Asta a fost într-un trecut apropiat, când alţi politicieni militau pentru păstrarea sau refacerea URSS. Adică, neştiind care ar fi modelele cele mai adecvate pentru viitorul Moldovei, noi toţi ne-am alăturat unor opţiuni diametral opuse, am fost nevoiţi să ne agăţăm de ceea ce credeam că e posibil atunci să refacem. Dar, cu trecerea timpului, toţi ne-am mai maturizat, am început să înţelegem şi să evaluăm mai bine noile realităţi politice. Iată de ce PPCD militează de mulţi ani pentru consolidarea statului moldovenesc, pentru independenţa şi suveranitatea lui. (...)
Astăzi, doatr câţiva proscrişi politici din Moldova bat apa în piuă şi luptă din greu pentru a reface trecutul, nu sunt în stare să vadă prezentul şi să înţeleagă perspectivele viitorului.
Moldova are nevoie de bune relaţii politice, economice şi culturale cu România. Aceste relaţii se pot fortifica şi dezvolta pe termen lung numai după semnarea acestor două documente fundamentale. Numai aşa, după opinia noastră, poate să înceteze orice speculaţie politică pe tema "suveranităţii limitate" a Moldovei sau recunoaşterea "condiţionată" a independenţei sale din partea României vecine”.
În concluzie, România “limitează suveranitatea” Republicii Molotov!
Tata îmi spune că, atunci când plantezi un pom, dacă nu-i respecţi orientarea spre soare, aşa cum s-a născut în pepiniera lui, el se va răsuci toată viaţa, trunchiul i se va contorsiona dureros, şi tot aşa va creşte. Cum a fost lăsat de Dumnezeu să iasă din sămânţa lui. Nu ştiu dacă Victor Ciobanu se va răsuci spre soare vreodată. La fel ca Iurie Roşca, tânărul viforos de altădată, care putea intra în istorie, speră să smulgă voturi de la cei care cred în himera unui stat alcătuit din 6 judeţe bântuite de stafia lui Stalin.
Coridorul manipulării istorice e plin. Nu mai este loc de-alde Voronin şi de “patrioţii moldovani”. Ei se calcă deja pe picioare. Unde să mai intraţi?
Urmărind asemenea devieri, mă bucur şi mai mult când vâd cum l-a primit cancelarul Germaniei pe Vlad Filat la Berlin. Angela Merkel a vorbit chiar despre “reformele serioase” de la Chişinău şi că economia începe să funcţioneze.
Sper să nu-l aud vreodată pe Filat glăsuind ca “patrioţii moldovani”...

„Domnilor basarabeni, votaţi cu capul!”

Nu, un asemenea îndemn electoral nu-mi aparţine, deşi l-aş fi putut rosti de o mie de ori, dacă aş fi fost sigur că are efect magic. Aş face orice boscoane dacă i-aş putea determina pe românii mei să priceapă calea adevărului.
Afirmaţia este scrisă de un rus. Un adevărat spirit european, deşi el este mândru că e doar rus. Ruşii ca Roman Konopliov vor tămădui Rusia de sechelele imperialismului turbat şi o vor duce spre Europa, adică acolo unde este locul acestei ţări superbe. Fiindcă mi-a plăcut cum scrie acest naţionalist rus pur-sânge, am să reproduc textul lui aproape integral:

„A curăţat zăpada”

"Chişinăul a avut noroc de primar, mai mult decât oricare oraş din Comunitatea Statelor Independente. Chişinăul a avut noroc de primar chiar mai mult şi decât Tiraspolul. Chiar şi decât Moscova, pe când era Lujkov. Lujkov striga cât îl ţinea gura că e patriot, se bătea cu cărămida şi cu călcâiele în piept prin Crimeea, provoca dispute şi exacerba realitatea, iar acum stă sub papucul soţiei - miliardar la Londra. Frumoasă biografie pentru un patriot rus profesionist!
Rău nu este că a ajuns la Londra. Rău este că toată lumea înţelege care a fost preţul pentru asemenea urlete patriotice.
În mod cert, românul Chirtoacă este tipic european, expresia feţei lui este specific ne-slavă, respingătoare. Deşi, evident, nu este debil.
Şi, apropo, nu este un laş. În timp ce era student, Chirtoacă a venit la Tiraspol cu unchiul lui să strângă semnături pentru susţinerea şcolilor româneşti. Fiindcă nu-i cunoştea nimeni pe-aici, căzuse în dizgraţie şi acolo, la el, în Moldova. Pur şi simplu, stăteau în mijlocul uliţei şi au început să strângă semnături. Un clăpăug numai piele şi os, cu o expresie de debil şi cu un accent naiv.
Iar moş Ghimpu stătea timid în spatele lui. Nu s-au speriat. Nu le-a fost frică nici de kazaci, nici de huligani, nici de "regimul brutal".
În toată perioada în care Chirtoacă a fost primar al Chişinăului, comuniştii, care se aflau la putere, au tot încercat să-l compromită, să-l incrimineze. I-au căutat nod în papură. Nu i-au găsit. Mai târziu, când au pierdut alegerile, au descoperit despre Chirtoacă lucruri oribile. Cine? Comuniştii, desigur, au găsit.
Chirtoacă era acuzat că, într-o iarnă, când a nins mult, iar unchiul Ghimpu era preşedinte interimar al republicii, a cerut să se curăţe zăpada din ograda nouă a moşului. Site-urile comuniste din Moldova s-au indignat multă vreme. Uitaseră repede că preşedintele lor Voronin cântase prin mânăstiri "Doamne, mântuieşte-l pe ţar!". Şi că Oleg, fiul lui Voronin, ajunsese oligarh doar în câţiva ani.
Iar ăsta... a curăţat zăpada.
Îmi imaginez - dacă e posibil aşa ceva - ca un oarecare partid de opoziţie din Federaţia Rusă (nu ştiu dacă există aşa ceva, să zicem, partidul Rusia Dreptăţii) să scrie în ziarul lui: "Ajutor! Primarul Moscovei a curăţat ilegal zăpada din faţa noii reşedinţe a preşedintelui Rusiei, în timp ce dragii noştri moscoviţi înoată prin troienele de pe trotuare!"
Eu cred că, dacă Lujkov nu doar că ar fi curăţat zăpada, dar ar fi pus covoare de aur în faţa reşedinţei preşedintelui, nu ar fi fost nimeni scandalizat. Şi dacă primarului Lujkov i s-ar fi aşternut covoare de aur, nimeni nu ar fi scos un cuvânt.
Iar aici, primarul a curăţat zăpada.
Prost primar. A dat zăpada la unchiul care era preşedinte interimar. Zombii din Basarabia se duceau cu miile la mitinguri pentru susţinerea Partidului Comuniştilor. Fără să vadă lucrurile evidente. Nu au avut niciun reproş la adresa lui Chirtoacă.
Se poate vorbi despre opiniile lui politice. Dar el nu este ideologul puterii de stat, este primarul oraşului, de la care se cere un lucru esenţial - să nu fure. Unde e diferenţa, ce fel de opinii avea Lujkov? Şi unde este acum diferenţa? În CSI, există foarte mulţi primari cu apucături de hoţi, de escroci. Probabil 90%. Pot să fie şi mai mulţi.
În principiu, cine trebuie ales - Chirtoacă sau Dodon?
Al doilea merge la Bruxelles, iar acum iată! se duce la Moscova. Alegerea este foarte simplă! Partidul Comuniştilor nu trebuie să aibă nicio şansă! În caz contrar, în Moldova va fi restaurată aceeaşi satrapie asiatică, cu regele Voronin, aşa cum a fost înainte de căderea lui. O satrapie coruptă şi cu o poliţie fără număr. Astăzi, Moldova are puţine şanse să devină un stat civilizat. Extrem de puţine sunt aceste şanse, dar cu Voronin, aceste şanse nu ar fi nici de 0,1%.
Dacă vor fi mai mulţi oameni ca Dorin Chirtoacă, în funcţii care, potenţial, corup, iar cei care lucrează la comanda lui Voronin vor fi mai puţini, atunci Moldova are şanse. Peste 5, 10, fie şi peste 15 sau 20 de ani, dar şanse vor fi.
În timpul lui Voronin, desigur, se recomanda ca, la intrarea în cabinetul preşedintelui, să-i săruţi mâna sau... piciorul. Speculând pe marginea valorilor sovietice, clanul lui Voronin a supt sângele 8 ani din această ţară şi a alimentat intoleranţa.
Iar ăsta a curăţat zăpada din faţa curţii unchiului...
Gândiţi-vă bine, domnilor basarabeni! Dacă se poate, cu capul”.

Omul care a adus Bradul la Chişinău!

Nu cred să fie cineva care să creadă că Roman Konopliov este filo-român. Sau că ar fi agent al Bucureştiului sau, cine ştie, al Washingtonului. Deşi, pe mine m-ar bate gândul să investesc în asemenea oameni...
Konopliov a sesizat câteva trăsături esenţiale ale personajului. Spiritul practic: “a curăţat zăpada”. Intransigenţa: stătea în mijlocul unei uliţe din Tiraspol şi strângea semnături pentru şcolile româneşti din Transnistria. Nu poate fi comparat cu un satrap ca Voronin, care şi-a renegat originile. Nu fură, aşa cum au făcut atâţia primari de la Moscova, de la Bucureşti, Iaşi sau Craiova...
Nu cred că dom’ primar e urât, doar pentru că nu-i prea suportă Konopliov pe români. Este însă expresiv, ca un bâtlan care ţine balta sub ochi. A venit recent pe la Bucureşti şi am vrut să-i pun câteva întrebări. N-am reuşit! Toate româncele erau grămadaă pe el!
Ce să mai... E scump la vorbă ca moş Mihai Ghimpu, de la care aştept răspuns la nişte întrebări de aproape un an...
Foarte bine că a curăţat zăpada din faţa casei moşului, dar eu pentru altceva l-am admirat de la distanţă. Dorin Chirtoacă este omul care a adus Bradul înapoi la Chişinău! Adică normalitatea!
Nu pot să uit absurdistanul instaurat de Voronin care poruncea să se confişte Bradul. Cum să-l confişti pe Moş Crăciun din viaţa copiilor, din viaţa românilor? A făcut-o Stalin şi ce-a ieşit?
În schimb, Galina Sapojnikova îşi publică la „Komsomolskaia Pravda” resentimentele faţă de Dorin Chirtoacă, adică faţă de români.
A citit ea telegramele WikiLeaks, trimise din capitala Reopublicii Moldova, şi l-a găsit pe Dorin Chirtoacă „informator” la Ambasada americană.
Asif J. Chaudhry, ambasadorul american din Republica Moldova, are misiunea “să asculte toate lamentaţiile politicienilor moldoveni, care merg la ambasadă să se spovedească. Este uimitor cât de frecvent am întâlnit în textele depeşelor cuvintele "strict protejat", referitoare la informatorii speciali acoperiţi, despre care este interzis să se dea informaţii”.
Iată ce a raportat ambasadorul Asif Chaudhry în mod confidenţial prin depeşa cu numărul 001168, care trebuia să fie declasificată abia în 2018:
"La întânirea din 25 noiembrie 2008, Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, s-a plâns ambasadorului Chaudhry că Guvernul comuniştilor îi face o opoziţie ostilă şi că este de acord să coopereze cu Ambasada".
"Spre deosebire de discursurile sale anterioare, precum că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova şi aliaţii lor îşi pierd capacitatea de a-i înşela pe oameni, acum el a spus că toţi comuniştii îşi ascund abil intenţiile adevărate sub aparenţa falsei orientări pro-democratice şi că majoritatea politicienilor din Moldova au ieşit din nomenclatura sovietică şi postsovietică".
Chirtoacă a fost ales primar la 28 de ani şi spune despre sine că este un exemplu rar de politician imaculat, deoarece a atins cel mai înalt nivel, fără să fie corupt în activitatea politică ...
Chirtoacă a fost de acord să aloce un segment de stradă, de 100 de metri, pentru a se asigura că ambasada are un plus de securitate, şi a propus înfiinţarea unei comisii privind relaţiile dintre Ambasadă şi municipalitate".
"Chirtoacă are o atitudine fermă împotriva comuniştilor şi susţinătorii lor şi nu va lucra cu cei care nu au dovedit prin cuvinte şi fapte că se orientează spre democraţie".
Acest lucru limitează capacitatea lui de a face alianţe, dar nu l-a împiedicat să câştige alegerile o dată. Se va vedea dacă va putea să repete spectacolul sau dacă-şi va exercita influenţa asupra întregului partid care stă pe loc în sondaje".
Unde să fi greşit Dorin Chirtoacă? Văd că diplomatul american are o părere foarte bună despre el, îl consideră partener adevărat, hotărât să schimbe ceva.
E adevărat, nu s-a dus să toarne la Ambasada Federaţiei Ruse...
Şi atunci, cum să-l votezi pe Dodon?
Dorin Chirtoacă va câştiga din nou alegerile pentru funcţia de primar al Chişinăului. Chiar dacă nu din primul tur. Fiindcă nu doar Alianţa pentru Integrare Europeană nu-şi poate permite luxul să piardă Capitala.
Alegătorii din Chişinău, indiferent de etnie, nu vor putea opta pentru întoarcerea la „satrapia asiatică” a lui Voronin.


Cum ne-au lucrat ruşii în domeniul energiei

De când s-a instalat circul politicianist pe sub sălciile de pe malul Dâmboviţei, aud tot mai frecvent un refren demn de altă epocă : « E, dacă ne-am fi dat bine cu ruşii, ne dădeau gaze mai ieftine, da aşa... Ce rost are să-i provocăm pe ruşi? Traian Băsescu e ranchiunos, el a iritat Moscova. Americanii rămân departe, ruşii tot vecinii noştri vor fi. Sigur că ne-ar da gaze mai ieftine...”
Şi tot aşa!
Campion mi s-a părut Adrian Năstase, care scria recent cam în aceeaşi cheie. Mai mult, dădea de înţeles de-a dreptul că scutul american de apărare anti-rachetă nu face două parale dacă vor ruşii să ne lucreze.
Bun, să zicem că lucrurile aşa stau şi că ruşii ne-ar fi dat gaze pe dai-boj, dacă făceam sluj. În primul rând, ruşii nu-şi permit să facă pomeni, mai ales un om pragmatic, aşa cum este Vladimir Putin. Culmea paradoxului, ei au probleme grave cu aprovizionarea propriului teritoriu cu resurse de energie. Criza benzinei din Rusia este cel mai bun exemplu.
Dar să presupunem că Putin îşi călca pe inimă şi-i dădea lui Adrian Năstase gaze mai ieftine. De ce ar fi făcut-o? Partidul lui Ion Iliescu, deci şi al lui Adrian Năstase, a condus România timp de 12 ani, plus alţi trei ani cât a stat în cârca liberalilor lui Tăriceanu. Ca în povestea cu bunicul mort şi pus de nepoţi la geam, ca să mai primească o lună pensia...
De ce Adrian Năstase nu a primit gaze mai ieftine de la Putin? Sigur că este o întrebare retorică, la care nu are niciun răspuns, dar aici vorbeşte repulsia lui irepresibilă faţă de Traian Băsescu fiindcă Marinelu l-a împins spre colţul mesei.
Dar să trecem peste asemenea promisiuni electorale, aşa penibil induse.
Ruşii au vrut să intre în România imediat după prăbuşirea URSS. Reţeta lui Andropov de penetrare a foştilor sateliţi europeni pin proiecte de afaceri s-a dovedit infailibilă. Nu puteau însă să intre direct din cauza sensibilităţii istorice a românilor. Şi atunci au găsit formula privatizărilor cu aşa-zise societăţi mixte, care să vină, chipurile, dinspre ţările occidentale. Inclusiv din Statele Unite ale Americii, pentru ca afacerile să fie mai capitalist-credibile. Aşa au pătruns peste 60 de societăţi mixte cu capital rusesc în România, pe diverse domenii. Deci şi în domeniul energiei.
Încă nu ştim precis ce se întâmplă cu acţionariatul din spatele OMV-Petrom. Probabil că Adrian Năstase ştie mai bine, însă nu putem să-i facem proces de intenţie precisă.
După cum ne luminează ziarul „Kommersant”, Compania NIS din Serbia, controlată de Gazprom Nefti, continuă expansiunea în Balcani. Acum, această companie, în cooperare cu trustul canadian East-West Petroleum Corp., exploatează 4 zăcăminte din vestul României, unde există şi gaze de şisturi bituminoase. Adică o tehnologie curat americană va fi aplicată pe câmpurile din România.
Cum spuneam, compania Naftna Industrija Srbije (NIS) este deţinută în majoritate de Gazprom (51%). Ea a semnat un acord cu East West Petroleum Corp (EWP) din Canada, care a obţinut de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale din România concesiunea a patru perimetre petroliere: EX-2 (Tria), EX-3 (Băile Felix), EX-7 (Periam) şi EX-8 (Biled). Potrivit unui comunicat al celor două companii, acordul prevede cooperarea în vederea dezvoltarii celor patru blocuri. Acordul trebuie aprobat de Guvernul României.
Programul de explorare presupune achiziţia şi procesarea de date seismice 2D de pe 900 de kilometri pătraţi şi de date 3D de pe 600 de kilometri pătraţi, urmând să fie înfiinţate 12 sonde în cele patru perimetre. NIS va deţine 85% din acţiuni, urmând să finanţeze în întregime toate lucrările de mediu, achiziţiile şi prelucrarea datelor 2D şi 3D, precum şi costurile de foraj. East West Petroleum Corp va păstra o pondere de 15%. Trebuie menţionat că firma canadiană a obţinut dreptul de explorare a celor patru perimetre în cadrul celei de-a 10-a runde de acordare a licenţelor.
Compania NIS a fost achiziţionată de Gazprom în 2009, în urma unui acord încheiat între Serbia şi Rusia. NIS este una din cele mai mari companii din sud-estul Europei, având ca domenii de activitate explorarea, producerea şi rafinarea de ţiţei şi gaze naturale, precum şi vânzarea de produse petroliere.
NIS şi East-West Petroleum Corp. (EWP) din Canada au încheiat un acord pentru exploatarea în comun a zăcămintelor din România. Cei de la EWP vor avea 15% din acţiunile proiectului, iar 85% revin companiei NIS din Serbia (adică ruşilor - nota mea). “Vor exploata câmpurile petrolifere din Provincia Panonică din vestul României”, susţine “Kommersant”. Panonia este toată Ungaria, dar ruşii se fac că nu ştiu.
În afară de ţiţei şi gaze naturale tradiţionale, zăcămintele mai conţin şi gaze de şisturi bituminoase. Cei de la NIS nu au precizat cam la cât se evaluează zăcămintele fiindcă explorarea e abia la început. Companiile preconizează să înceapă explorarea în acest an. În primii doi ani se vor ocupa de seismicitatea loturilor 2D şi 3D. În timpul explorării, vor fora cel puţin 12 puţuri. "Dacă rezultatele cercetării vor fi pozitive, zăcămintele româneşti vor dubla resursele companiei noastre", a spus Kirill Kravcenko, şeful companiei NIS. Anterior, licenţele pentru explorare şi exploatare din România aparţineau EWP, dar după semnarea acordului, au fost apoi transferate către NIS. Pentru cesionarea drepturilor, EWP primeşte 536 mii dolari compensaţii pentru costurile suportate în perioada în care avea proprietatea asupra licenţelor. NIS va deveni operatorul proiectului. În acest caz, acordul trebuie convenit cu
autorităţile române, au specificat cei la NIS.
Pe teritorioul Serbiei, (în regiunea Voivodina) NIS exploatează deja zăcămintele care se învecinează cu zăcămintele de la Periam şi Biled. Cei de la NIS sunt convinşi că studiind şi cunoscând particularităţile geologice ale regiunii şi profitând de infrastructura existentă, vor putea să exploateze cu succes proiectul din România.
NIS a declarat în repetate rânduri că doreşte să activeze în Balcani, îndeosebi în România. Strategia companiei, care, deocamdată, prelucrează ţiţeiul, este să dezvolte firma NIS ca un jucător influent în Balcani. În martie 2011, Kirill Kravcenko, şeful companiei NIS, spune într-un interviu către ziarul "Kommersant", că România este o regiune prioritară pentru NIS. El a precizat că NIS produce în afara Serbiei peste 50% din profit. Deocamdată, NIS activează în afara Serbiei numai în Angola, în Turcmenistan, iar anul trecut a creat o societate mixtă cu "Neftegazinkor", societatea fiică a companiei "Zarubejnefti", pentru exploatarea unui zăcământ din Bosnia. Compania extrage aproximativ un milion de tone de ţiţei pe an. Conform strategiei sale pe 20 de ani, NIS trebuie să crească de trei ori.
În România, mai activează o companie petrolieră rusească - LUKOil. Ei îi aparţine rafinăria Petrotel-LUKOil. Iar în februarie 2011, LUKOil şi compania americană Vanco International au obţinut dreptul de explorare şi exploatare a două perimetre de pe platoul continental al României - Est Rapsodia şi Trident. În acel proiect, LUKOil deţine 80%. Cu tot concursul lui Tăriceanu, în preajma Crăciunului. Românii au alte trebuir atunci.
Pentru NIS, la fel ca pentru oricare altă companie, unde rafinarea depăşeşte extracţia, de exemplu Başnefti, creşterea extracţiei este o problemă strategică, spune Denis Boriosv de la Banca Moscovei. Cedând licenţele către NIS, EWP a scăpat de riscurile asumate pe marginea proiectului, riscuri ce în această situaţie sunt mari, şi nu mai cheltuieşte nici pentru explorare, adaugă analistul.
La prima vedere, lucrurile aşa ar trebui să stea, iar noi chiar să credem.
Cu totul altfel au procedat ruşii faţă de Republica Moldova. Au insistat să primească şi acolo cotă parte la gazoducte. Au oferit gaze fără limită pentru mafia lui Igor Smirnov. Nu de dragul acestui individ a procedat Putin aşa. El avea nevoie să îndatoreze cât mai mult Transnistria. Dacă, prin absurd, Chişinăul reuşeşte să preia controlul constituţional asupra Transnistriei, Moscova le aruncă basarabenilor în spate datoriile făcute de Tiraspol.
Cine plăteşte?
În contextul acestui război economic, Traian Băsescu a insistat pe lângă Bruxelles, dar şi la Washington, ca Uniunea Europeană să-şi construiască o alternativă la resursele ruseşti de energie. Cu chiu cu vai, a început să se urnească proiectul Nabucco. Pentru România, deci şi pentru basarabeni, cel mai profitabil ar putea deveni proiectul AGRI.
Astfel, la începutul lui mai, se ştia că acţionarii de la "Nabucco" au luat decizia să amâne începerea şantierului pentru anul 2013, iar punerea în funcţiune a conductei trebuia inaugurată prin 2017. Iar acum, conform calendarului planificat, proiectul South Stream trebuie să înceapă în 2015. În plus, a crescut considerabil preţul pentru construirea conductei Nabucco, de la 7,9 miliarde de euro, la 12-15 miliarde. Este şi aici tot mâna Moscovei.
Rămâne deschisă problema asigurării rezervelor de gaz. Nu este prea clar ce se întâmplă cu Azerbaidjanul care trebuie să devină furnizor principal de gaz în cadrul primului stadiu al proiectului. În primul rând, republica a amânat pentru 2017 data de începere a exploatării zăcământului Şah-Deniz-2, care va fi furnizorul de bază pentru gazoduct. În al doilea rând, în ciuda numeroaselor asigurări oferite de părţi, nu a fost încă semnat contractul dintre Turcia şi Azerbaidjan privind tranzitul de gaz.
Iar în al treilea rând, în contextul diversificării rutelor energetice, Baku se străduieşte să reducă dependenţa de vectorul occidental şi caută noi beneficiari pentru resursele lui. Astfel, în 2010, au început livrările spre Rusia, iar în 2011, volumul exportat va atinge 2 miliarde de metri cubi de gaz. S-a încheiat un acord de livrare a combustibilului spre Iran şi s-a început modernizarea infrastructurii existente. Iar pe termen mediu, poate să apară o nouă direcţie pentru exportul gazului azer de pe ţărmul Mării Negre din Georgia, cu tancuri de gaz lichefiat, spre România.
În ciuda faptului că s-au încheiat practic acorduri internaţionale cu toţi participanţii europeni la proiect, nu s-a rezolvat problema esenţială - Turcia nu şi-a dat acordul oficial pentru trecerea conductei pe fundul Mării Negre prin apele sale teritoriale. Fără susţinerea Ankarei, proiectul South Stream îşi pierde sensul deoarece gazoductul poate să treacă numai prin zona turcească sau prin cea ucraineană. A doua variantă este inadmisibilă pentru Gazprom, fiindcă unul din obiectivele construirii gazoductului South Stream este crearea alternativei la sistemul de conducte al Ucrainei. Poziţia de forţă a liderilor Turciei nu a influenţat tentativele Moscovei de a găsi o alternativă la îngroparea conductei prin sectorul ei. Astfel, în martie 2011, premierul Vladimir Putin a propus construirea unui terminal de gaz lichefiat la Novorossiisk, ca o completare a gazoductului. Pare puţin probabil să se realizeze ambele proiecte fiindcă este prea scump.
În locul gazoductului, mai plauzibilă decât toate pare să fie construirea unei uzine de gaz lichefiat care să fie transportat mai departe cu tancurile. Experţii menţionează că proiectul unui terminal de gaz lichefiat în locul gazoductului South Stream are o serie de avantaje. Acest lucru i-ar oferi Rusiei posibilitatea să iasă în viitor pe piaţa gazului lichefiat şi să ocupe o nişă considerabilă. În plus, Gazprom va putea intra pe noi pieţe din Europa de Vest, Japonia, iar, în viitorul mai îndepărtat, spre India, China şi SUA. În cazul folosirii tancurilor cu gaz lichefiat, se va exclude orice problemă politică în raport cu ţările de tranzit, obişnuite pentru Rusia. Dar, aşa cum s-a dovedit, declaraţia referitoare la construcţia terminalului de gaz lichefiat a fost doar o tentativă nereuşită de a exercita presiuni asupra Turciei. În schimb, un refuz real de a construi conducta nu există.
În ciuda numeroaselor complicaţii pe acre le ridică proiectul Nabucco, acţionarii acestui gazoduct nu-şi pierd optimismul şi continuă să acţioneze pentru extinderea bazei de resurse energetice pentru acest proiect. Iar principala speranţă este aici Turcmenistanul, precum şi relansarea relaţiilor turcmeno-azere. La sfârşitul lui februarie şi începutul lui martie, la Ashabad, a avut loc o conferinţă internaţională cu tema "Aspecte ecologice ale gazoductelor transcaspice". S-a analizat posibilitatea transportării gazului turcmen prin conductă, pe fundul Mării Caspice.
Conform serviciului de presă al Guvernului turcmen, la manifestări au participat reprezentanţi din structurile statale de profil din Turcmenistan şi Azerbaidjan, precum şi reprezentanţi ai companiilor particulare: Petronas din Malaiezia, CNPC din China, OMV din Austria şi Dragon-Oil, o companie irlandezo-arabă. Au prezentat comunicări referitoare la experienţa acumulată în domeniul montării gazoductelor pe fundul mărilor analişti de la Chevron şi Statoil.
După cum ne informează agenţia azeră de ştiri Turan, cea mai surprinzătoare a fost intervenţia lui Nikolai Milev, reprezentantul OMV, care a prezentat în comunicarea lui rezultatele expertizei efectuate de companie pentru montarea gazoductului transcaspic. Principala concluzie: Marea Caspică nu se supune normelor internaţionale din dreptul mării, inclusiv Convenţiei ONU privind dreptul mării, ceea ce conferă suveranitate pentru construirea conductei. Astfel, se acordă şi fundamentarea juridică pentru poziţia preşedintelui turcmen Gurbangulî Berdîmuhammedov, conform căruia, pentru construirea gazoductului pe fundul Mării Caspice, este necesar doar acordul acelor ţări care realizează proiectul. Participarea la o astfel de conferinţă a delegaţiei azere demonstrează că relaţiile azero-turcmene ies treptat din zona aşteptărilor nerezonabile.
După ce, în 2007, a venit la putere, în Turcmenistan, Gurbangulî Berdîmuhammedov, se aştepta ca toate disputele din jurul Mării Caspice cu vecinii să se rezolve. Dar abia la începutul anului 2011, iar părţile nici nu au reuşit să găsească un compromis acceptabil pentru ambele ţări vecine la Marea Caspică, pentru exploatarea în comun a câmpurilor petrolifere, aflate în litigiu. Chiar dacă, oficial, autorităţile de la Baku au propus celor de la Ashabad colaborarea.
Ilham Şaban, directorul Centrului de cercetări în domeniul petrolulului, precizează că, "pentru exploatarea zăcămintelor de frontieră, este suficientă o conductă de 40 km pe fundul mării pentru a se conecta la infrastructura deja existentă în sectorul azer. Acest lucru ar permite economisirea unor sume colosale pentru pornirea proiectului de la zero. Azerbaidjanul a propus, în repetate rânduri, să înceapă împreună exploatarea zăcămintelor de la Kiapaz (denumirea turcmenă este Serdar), dar Ashabadul a refuzat de fiecare dată", a spus Şaban.
Abordarea la nivel oficial a montării gazoductului transcaspic prin sectoarele azer şi turcmen arată că părţile sunt gata fie să rezolve contradicţiile existnete în relaţiile bilaterale, fie să le lase în limita unui dialog bilateral pentru a începe însă coopearea în acele domenii unde nu există dispute consistente. Confirmarea unei apropieri serioase între cei doi vecini va fi, fără îndoială, vizita preşedintelui azer Ilham Aliev în Turcmenistan.
Trebuie precizat că apropierea actuală dintre Baku şi Ashabad are loc la insistenţele Uniunii Europene. Deci şi ale României. Astfel, la începutul lui 2011, în timpul turneului lor regional, Jose Manuel Durrao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi Günther Oettinger, comisarul european pe probleme de energie, au vizitat şi Azerbaidjanul, şi Turcmenistanul. După această vizită, a avut loc conferinţa despre care am amintit. Practic, este evident că, pentru UE, singura modalitate de a salva proiectul Nabucco este construirea gazoductului transcaspic. Abia atunci, gazul turcmen va deveni resursa principală a proiectului.
Cu toate acestea, Rusia şi Iranul se vor opune sigur acestei evoluţii a evenimentelor. Ambele ţări consideră că pentru efectuarea oricăror proiecte ample de infrastructură la Marea Caspică, este necesar acordul tuturor ţărilor limitrofe, iar nu numai a participanţilor la proiect. În plus, în cazul realizării gazoductului South Streanm, şi Azerbaidjanul, şi Turcmenistanul sunt furnizori potenţiali de gaz pentru proiect, fără de care va fi imposibil să umplem conducta care are o capacitate de 60 de miliarde de metri cubi pe an. De aceea, în cazul în care Baku şi Ashabad vor începe realmente construirea gazoductului Transcaspic, Moscova şi Teheranul vor fi nevoite să-şi elaborreze demersurile în acest mare joc politic.
Până atunci însă, Români are de jucat o carte grea: proiectul AGRI. O idee pe care Putin ar fi vrut s-o aibă el. Când a văzut că Turcia joacă tare şi că nu admite trecerea gazoductului prin apele ei teritoriale, Putin a ameninţat că va construi o fabrică de gaz lichefiat la Novorossiisk.
După modelul AGRI, care va aduce gaz din Azerbaidjan, îl va licheia în Georgia, îl va transporta cu tancurile pe Marea Neagră, îl va re-gazeifica la Constanţa şi va oferi apoi hidrocarburi Europei.
Şi totuşi, România nu are anvergura unui mare jucător de şah, ca Rusia...

Corneliu Vlad, acest ayatollah al presei româneşti

În urma unei expediţii gazetăreşti în lumea persană, Corneliu Vlad a mai scris o carte: "Iranul, la rece" (Editura TopForm), prezentată pe 7 iunie la Librăria "Mihai Eminescu" din Bucureşti. Dar cum să scrii despre Iran "la rece", când însuşi cuvântul are pentru mentalul universal zăpăcit conotaţii... politice? Ei bine, Corneliu Vlad reuşeşte să nu facă "politică" în cartea lui. De altfel, după ce a trecut - ca ziarist de front - prin infernul din Vietnam, Coreea, Laos, Transnistria, Iugoslavia - ce l-ar mai putea clătina? Autorul invită la detaşare pentru a înţelege fenomenul persan, scrie fără accente polemice şi are argumente ilustre: "Strivit de tăvălugul uriaş de ştiri ponegritoare, omul obişnuit trece, de obicei, fără să reflecteze prea mult. Imaginea de ansamblu asupra arealului iranian, copleşitoare, li se poate înfăţişa, de aceea, multora, ca un coşmar. O "ţară a lui Dracula" în plin secol XXI, ceva
înfiorător, cam asta este cu Iranul de astăzi în universul mass-media al zilei. Şi atunci, cum să nu fii, ca ziarist, dornic să ştii cum arată Iranul cel de toate zilele, care e viaţa cotidiană a iranianului de azi, semenul nostru şi, până la urmă, cum poate trăi el într-o ţară despre care se spun atâte grozăvii. Şi o altă curiozitate: cum se simt iranienii care ies prin lume în această atmosferă mediatică eminamente negativă? Cum te simţi ca iranian, cetăţean al ţării tale, dar şi al lumii? Cum mai poţi fi, la urma urmei, iranian? Ultima întrebare are o rezonanţă celebră. Cu aproape 300 de ani în urmă, tânărul magistrat Motesquieu publica, fără nume de autor şi în afara graniţelor Franţei, romanul epistolar "Scrisori persane", în care, la un moment dat, unul din personaje, un persan ajuns la Paris, observa: "Dacă , din întâmplare, cineva le spunea celor din jur că sunt persan, auzeam îndată un
murmur: "Ah, ah, ce lucru nemaipomenit! Cum poate să fie cineva persan?"
Corneliu Vlad izbuteşte să demonstreze cum într-o carte densă, de numai 220 de pagini. L-am întrebat dacă Uniunea Europeană va reuşi vreodată să-şi normalizeze relaţiile cu Iranul, fie şi numai pentru a umple ipoteticul "Nabucco", sortit altfel să devină o ţeavă goală. "Când va vrea Licuriciul cel Mare", a fost răspunsul în stilul inconfundabil. Fiindcă astăzi, evaluarea corectă a Iranului aduce alături o întrebare recurentă şi tulburătoare: Dar ce zice America? Acest ayatollah al presei româneşti este totuşi cel mai subtil "externist" în viaţă şi a găsit cheia prin observaţii tăioase: "Să fie, oare, iranienii chiar atât de răi, adică nişte antiamericani îndârjiţi? La Teheran, pe geamul unei cabine de autocamion, şoferul şi-a pus, cum fac toţi şoferii de TIR din lume, un poster cu Silvester Stallone, care are ca fundal chiar drapelul înstelat al Statelor Unite. Interlocutorilor mei mai tineri le plac
şi Michael Jackson, şi Madonna, şi vedete de ultima oră ale muzicii americane. Se vând şi se cumpără în bazar, în magazine, pe trotuar şi produse Made in USA, cu tot embargoul strict instituit la iniţiativa Statelor Unite. (...) În Iran, nimeni nu mi i-a vorbit de rău pe americani. Nici oamenii obişnuiţi, nici oficialităţile.(...) Dacă diversele motivaţii politico-militare nu pot susţine în mod convingător ideea unui Iran ameninţător pentru securitatea Statelor Unite, "sfidarea iraniană" este resimţită la Washington mai degrabă ca una care ţine de ceea ce Ezzatollah Ezzati numeşte geoeconomie. Iranul - spune profesorul de la Teheran - este ţara cea mai puternică din regiune şi cu cele mai mari capacităţi de tranzacţii. După prăbuşirea URSS, Iranul nu numai că nu şi-a pierdut valoarea strategică, dar, după dispariţia lumii bipolare, a dobândit mai multe valori regionale. De altfel, un document al Consiliului
pentru Securitate Naţioanlă al SUA din 1999 ("American Security in the XXI-st Century") apreciază că, în perspectivă, Iranul va face parte din aliaţii Americii."
Unde va fi locul Uniunii Europene, deci şi al României, în această ecuaţie vitală pentru cooperarea economică a viitorului? Răspunsul se lasă ghicit printre rândurile cărţii. La fel cum Cilindrul lui Cyrus este pentru unii prima tablă a drepturilor omului din istoria umanităţii, iar pentru alţii nu e decât o frumoasă justificare a exercitării puterii în fruntariile unui imperiu. Depinde cum îl priveşti. Mai ales că acelaşi rege a fost ucis de regina Tomiris, întemeietoarea cetăţii Tomis, tocmai pentru lăcomia şi cruzimea lui.
Cartea lui Corneliu Vlad arată cât de complicat este să fii persan şi, de aceea, merită citită.


Viorel Patrichi