Vedere de pe Centură. Marinelu stârneşte Jihadu!

Abia am dat fila dintre ani. Părea să fie linişte în sărăcia noastră. Şi chiar se făcuse puţină dreptate şi în lumea politicienilor. Nepotu Mătuşii Tamara a ieşit mai uscat, mai curat de pe mâinile unor inamovibile de partid. Ioan Niculae l-a mituit şi el pe Prostănacu să aibă şi mnealui miniştrii lui în guvernul pe care l-ar fi instalat Partidu lu Mukles. Guzganu Rozaliu a vrut şi el să-l tragă pe Preafericitu într-o afacere cu banca Sfântu Spirit din Portugalia. Să scoată şi el un ban din vinul de împărtăşanie. Miki Şpagă a primit şi el puşcărie cu suspendare, după ce Cătălin Voicu fusese şi el spălat. Motiv pentru care Iulian Urban din Partidu Bocilor a dat pe goarnă o parabolă antologică, de parcă eu conduc România cu partidul meu de babe de la Crăieşti:
“Când a fost arestat marele patriot şi omul de valoare mondială Cătălin Voicu, Soarele făcea cvadratură cu steaua Alpha Centauri pe bisectoarea din Carul Mare către unghiul ascuţit dintre ouăle lui Adrian Năstase! A fost un mesaj clar şi nesimţit că el urmează!"
Nu a urmat el. A urmat primarul de la Cluj, cel pus de Emil Boc pe ouă. Şi Apostu l-a făcut de râs pe bietul Boc.
Apoi a urmat Marinelu care a vrut să modernizeze statul cu o nouă lege a sănătăţii. De unde să ştie omul că aşa va stârni Jihadu? A sărit imediat Raed Arafat la televizor să ne spună el că bocii vor să fure banii de la... Smurd, de la Salvare. Marinelu precizase că nu se atinge nimeni de Smurd, care nu va fi privatizat. Arafat – nu şi nu!

Copita care a vărsat şiştaru

Culmea, într-o ţară de hoţi, Raed Arafat devenise un fel de simbol. L-am admirat pentru tenacitatea şi pentru profesionalismul lui. A creat Smurdul. Perfect. Acum este contra reformei în Sănătate, dar el zice că nu. Marinelu sare pe telefon şi îi spune domnului Arafat că Smurd nu se privatizează. Arafat - nu şi nu! Nu cedează şi probabil că ştie el ceva: „Vor apărea „n” servicii de ambulanţă omologate, care vor putea accesa fondurile bugetului de stat. Singura opţiune va fi să se ia bani de la sectorul public cu finanţări deja limitate şi să se dea sectorului privat. De unde să iei? De la Ambulanţă şi de la Smurd”. Marinelu zice că nu. După care urmează "ghici ghicitoarea mea": cine pleacă din Guvern - ministrul sau un subsecretar de stat? Bineînţeles că pleacă portaru fiindcă Arafata s-a întors, "şocat de sprijinul populaţiei".
Omul părea disperat şi a câştigat rapid simpatia publicului care nu-l uitase. El era cel care te salvează când ajungi într-o situaţie limită, într-o ţară în care vecinul sau guvernantul îţi ia şi cizmele din picioare. Între viaţă şi moarte. Şi aşa au început să iasă în stradă. Fără autorizaţie. Vuvuzelele mogulilor lucrau de zor. Psihoza devenise insuportabilă.
Şi atunci, Marinelu face un anunţ stupefiant: retrage proiectul de lege a sănătăţii. Prima eroare – striveşte prin intervenţia lui telefonică un om pentru care publicul făcuse un adevărat cult. Aş fi preferat să-l aud că îl invită public pe doctorul Arafat la Cotroceni pentru o discuţie lămuritoare şi atât. În schimb, el s-a aprins. A doua eroare – se dezice de propria iniţiativă legislativă, care cred că este necesară. România are nevoie de o lege autentică pentru sănătate.
Numai în judeţul Iaşi s-au descoperit recent peste 1000 de orbi falşi, cu pensii de handicapaţi - 8 milioane pe lună, la care se adaugă alţi 8 milioane pentru însoţitor. Rezultă că trebuie să plătim 16 miliarde pe lună numai pentru falşii orbi care au carnete de conducere auto prin judeţul Iaşi. Înmulţiţi cu 42 de judeţe, plus 6 sectoare din Bucureşti. Şi veţi vedea unde se duc banii pentru sănătate. Tot înaintea scandalului, Institutul Cantacuzino a dat pe piaţă vreo 300.000 de doze de vaccin antigripal cu... apă. Alţi bani de la sănătate pentru popor. Şi nimeni nu a fost dat afară.
Iată doar două motive pentru care trebuie o lege imperativă pentru sănătate. Nu de halarip în Piaţa Universităţii avem nevoie. Ne trebuie legi pe care să le şi aplicăm, apoi mai vorbim.
În orice caz, Marinelu are ghinion din nou. Ceauşescu a avut de furcă şi el cu Arafat şi cu Şacalul Carlos. I-au făcut imaginea praf. A fost nevoie de boanghina Tokes pentru ca serviciile străine să-i scoată pe români pe stradă. Mai să-i dau dreptate Războinicului Luminii: „Ce proteste, bă, 500 de inşi? Sunt manipulări, sunt oameni din galeria Stelei, care mă înjurau pe mine la Peluza Sud. Sunt manevre făcute de PSD. Cei care mă contestau pe mine s-au dus acum la protest. (...) Am fost scârbit când am văzut că mii de români au ieşit în stradă ca să-i ia apărarea unui arab împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Chiar dacă ar fi greşit Băsescu, n-ai voie să-i iei apărarea unui arab! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă! Arafat să se ducă la el în ţară, la arabi, acolo! Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?” Sigur, este o ieşire grobiană, şi totuşi...
Este regretabil că Raed Arafat nu a insistat pentru o discuţie cu premierul, cu preşedintele, înainte să provoace scandalul. Ori vrea să devină victimă pentru scenariul că urcă în vârful parului Lolek cu Bolek, ori apăra interese pe care nu le pricepem. Ce facem cu vaca bună de lapte, care varsă şiştarul plin?

Păzea! Vine Bolek!

„Începând de mâine, vom cere şi membrilor şi susţinătorilor noştri, ai partidelor noastre, ai Uniunii Social Liberale, să se alăture paşnic protesului public, pentru ca, în momentul în care Traian Băsescu şi oamenii lui şi-au bătut joc ani de zile de România în halul acesta, au făcut-o din convingerea stupidă, din convingerea pe care a avut-o şi Nicolae Ceauşescu, că se poate orice în ţara asta, că în ţara asta, oricât i-ai călca în picioare pe oameni, oricât le-ai încălca drepturile, oricât i-ai duce până la limita subzistenţei, nimeni nu se revoltă niciodată", a ameninţat Bolek. Oare l-a întrebat şi pe Dinu Patriciu când a ţinut un asemenea discurs?
Lolek venise şi el mai devreme cu un program politic la fel de coerent: „Uitaţi-vă cât de mult seamănă Emil Boc cu Emil Bobu, la fel de stupid, la fel de incapabil. Noi astăzi vorbeam despre comasarea alegerilor şi el vorbea ca prostu' în continuare despre nu ştiu ce măreţe realizări economice are."
Iată de ce nu mă mai miră de ce am văzut în acele zile oameni strigând „Ultima soluţie – înc-o revoluţie!”. Nu-mi puteam reprima întrebarea: contra cui? Mai suportă România repetarea vandalismului din decembrie 1989? Am ieşit atunci în piaţă, am cerut moartea lui Ceauşescu şi ştiu ce a urmat. De aceea, eu nu mai suport violenţa. România nu s-a vindecat încă din acea rătăcire. Trebuie reconstruită. Am câştigat enorm: dreptul de a alege. Nu vreau să cred că mai este loc pentru căpcăuni.
Cartelul străinilor din România

LUKOIL, compania din Rusia, care deţine cea mai mare reţea de benzinării din Europa, are necazuri pe această piaţă, anunţă ziarul „Kommersant” de la Moscova. Consiliul Concurenţei din România a acuzat o serie de companii locale de încălcarea legii antimonopol, iar printre ele, a nimerit şi filiala LUKOIL. Amenda pentru această filială poate fi de 32 milioane de euro, însă compania intenţionează să atace verdictul.
Consiliul Concurenţei din România a amendat o serie de companii de pe piaţa combustibililor cu suma totală de 205 milioane de euro. “Autorităţile din această ţară acuză Lukoil România, precum şi filialele OMV Petrom din Austria, MOL din Ungaria, ENI din Italia şi "Kazmunaigaz" (Rompetrol) din Kazahstan.
În contul LUKOIL, se reţine o amendă de 31,3 milioane de euro. Consiliul Concurenţei consideră că aceste trusturi s-au înţeles în anul 2008 să retragă de pe piaţă benzina Premium COR 95, care reprezenta 5% din vânzări”.
Principala acuză din partea autorităţilor române este că aceste companii au acţionat concertat.
"Ele aveau dreptul să facă acest lucru, dar separat. Însă, pentru ca nimeni să nu-şi piardă cota de piaţă, ele au decis să scoată concomitent produsul", a declarat Bogdan Chiriţoiu, şeful Consiliului Concurenţei. El a precizat că legislaţia antimonopol din România interzice schimbul de informaţii între participanţii la piaţă. Pentru asemenea ilegalităţi, companiile trebuie să primească o amendă de 10%, dar în acest caz s-a dat o amendă de 3%.
Cei de la Lukoil România au explicat că "decizia de a scoate de la vânzare benzina Premium COR 95 a fost luată din grija faţă de sănătatea oamenilor şi pentru protecţia mediului, fiindcă această benzină a fost înlocuită cu alta superioară calitativ - Euroluk 95". În plus, au precizat că acest tip de combustibil este mai ieftin.
Iată cine murea de mila românilor!
În ciuda interzicerii formale a folosirii combustibilului cu un conţinut ridicat de mangan, această prevedere nu se aplică în alte ţări din Europa. "O asemenea sancţiune atât de severă s-a dat fără o analiză suficientă, fără să se ia în considerare avizul oamenilor de ştiinţă şi modificările din legislaţia europeană, de aceea, o vom contesta în instanţă", au spus cei de la LUKOIL România.
LUKOIL deţine în România rafinăria petrolieră Petrotel, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone şi cu o reţea de 300 de benzinării. În octombrie 2011, compania a primit aprobarea din partea autorităţilor ţării să exploateze, împreună cu Vanco, două perimetre de pe platoul continental al Mării Negre. În toată Europa, LUKOIL are 2309 benzinării. De asemenea, mai deţine 45% din rafinăria TRN din Olanda şi 49% din rafinăria ISAB din Italia.
În plus, LUKOIL controlează şi rafinăria din Burgas, Bulgaria, însă a avut şi acolo probleme în 2011. În vara anului 2011, serviciul de vamă din Bulgaria a retras licenţa rafinăriei fiindcă nu a precizat ce utilaje are, aşa cum cere legislaţia bulgară. Adresându-se Tribunalului, LUKOIL a reuşit să revoce decizia, iar conducerea companiei s-a înţeles cu autorităţile statului să renunţe la toate pretenţiile până la 15 ianuarie.


De ce moldovenii sunt mai fericiţi ca românii?


Aşa se face astăzi propagandă contra românilor pe ansamblu, şi contra basarabenilor, în special. Aşa titrează “KOMSOMOLSKAIA PRAVDA”. Trebuie să alături mereu şi mereu cei doi termeni – “români” versus “moldoveni” - până când vor intra în reflexele verbale. Nici nu este prea greu la câtă prostie există. La presa din Bucureşti deja funcţionează.
Conform datelor oferite de Barometrul mondial al fericirii, moldovenii nu sunt nici pe departe cei mai optimişti, dar, slavă Domnului, nici nu se consideră pesimişti incurabili, nefericiţi precum cehii, însă ei sunt mai fericiţi decât românii. Compania canadiană Leger Marketing efectuează anual un sondaj cu privire la percepţia subiectivă a oamenilor asupra propriei vieţi, dacă au o viaţă fericită sau nefericită.
Experţii susţin că rezultatele pe anul 2011 pur şi simplu i-au bucurat. Astfel, 53% din pământenii chestionaţi au recunoscut că trăiesc pozitiv, că sunt mulţumiţi de ei şi de cei din jurul lor.
Cel mai mare procent de "norocoşi" trăiesc pe Insula Fiji. (Republica Insulelor Fiji este o ţară insulară, situată în sudul Oceanului Pacific, la est de Vanuatu, la vest de Tonga şi la sud de Tuvalu - nota red.).
Urmerază "fericiţii" din Nigeria, Ghana, Olanda şi Elveţia.
Iată însă că pesimiştii cei mai numeroşi se află în România. După ei, vin pe listă Egiptul, Palestina şi Serbia.
Cei mai amărâţi oameni şi cei mai nemulţumiţi de propria viaţă acolo trăiesc. Doar 28 % din românii chestionaţi au declarat că ar fi fericiţi, 39% că sunt nefericiţi, iar 30% nu s-au regăsit în nicio categorie.
Statistica fericirii în Republica Moldova este mai optimistă. S-au considerat fericiţi 43% din locuitori, nefericiţi - 14% şi nici într-un fel - 36%. Chinezii şi cehii sunt însă mai nefericiţi ca moldovenii şi ocupă locul al nouălea.
Este surprinzător că, după criteriul "speranţă în economia naţională", cercetările arată că locuitorii statelor mai bogate nu-şi fac niciun fel de iluzii cu privire la dezvoltarea economiei şi, din contra, cetăţenii ţărilor sărace au mari aşteptări de la economia lor.
Republica Moldova se află la mijlocul acestei liste.



SUA ameninţă Ungaria cu expulzarea din UE


Pe 27 decembrie, ziarul "Népszabadság" din Ungaria informa că Hillary Clinton, secretarul de stat american, i-a trimis o scrisoare oficială premierului Viktor Orban. Sursa portalului ungar "Origo" de la Washington a comunicat că este vorba de un mesaj scris "pe un ton dur". În ziua următoare, Peter Szigyarto, şeful biroului de presă al premierului, a confirmat că Orban a primit o scrisoare semnificativă de la Hillary Clinton. Un pic mai târziu, într-un mod destul de curios, o fotografie a documentului a fost publicată pe Internet. S-a văzut că acest document de două pagini fusese datat 23 decembrie, deci fusese scris în preajma Crăciunului.
După cum rezultă din textul scrisorii, Guvernul american este nemulţumit de activitatea legislativă a regimului Fidesz din Ungaria, care duce la prăbuşirea democraţiei în această ţară. Textul confirmă că americanii au formulat pretenţii pentru prima dată faţă de Viktor Orban încă de pe 30 iunie 2011, în timpul vizitei lui Hillary Clinton în Ungaria. Următoarele măsuri ale Statelor Unite contra politicii lui Viktor Orban se cunosc şi ele se regăsesc, de asemenea, în textul acestei scrisori. Este vorba de un demers verbal al doamnei Elena Kunalakis, ambasadoarea SUA în Ungaria, şi de alte acţiuni ale Departamentului de Stat american. Reproşurile SUA, cuprinse în scrisoare, se referă la faptul că Ungaria şi Statele Unite ale Americii ("ţările noastre") sunt aliate în cadrul NATO, parteneri economici şi "prietene". Prin urmare, ele sunt legate, după cum se vede, în primul rând, prin probleme de securitate generală.
După cum rezultă din document, nemulţumirea concretă a americanilor este provocată de prerogativele conferite de noua Constituţie pentru Curtea Supremă a Ungariei.
Mai departe, se referă la ameninţarea "drepturilor de bază ale omului", pe care o reprezintă noua lege fundamentală pentru instituţiile religioase.
Al treilea reproş concret se referă la legea devenită notorie cu privire la presa ce trebuie supervizată de un organism "politizat". Şi ca exemplu negativ, secretarul de stat american a amintit de un conflict recent provocat de închiderea unui post de radio din Budapesta, lucru care a dat naştere unei acţiuni de protest în capitala ungară.
Hillary Clinton cere modificarea acestor legi pentru conservarea libertăţilor individuale în Ungaria, a sistemului de valori democratice şi a contraponderii autorităţilor. Un pretext suplimentar pentru această scrisoare a secretarului de stat l-a constituit un interviu.
În prima zi a anului 2012, acelaşi ziar "Népszabadság" publica pe portalul lui un interviu cu Mark Palmer, fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii în Ungaria din perioada 1986-1990. Deci cu omul care a jucat un rol important în perioada schimbării regimului din Ungaria. În prezent, Mark Palmer este director adjunct în cadrul renumitei organizaţii Freedom House. Interviul a apărut sub titlul "Până în prezent, eu îl respectam pe Viktor Orban, dar deja nu-l mai înţeleg".
Un fragment din acest interviu ne-a atras atenţia. La întrebarea reporterului "Ce riscuri există pentru izolarea internaţională a Ungariei?", Mark Palmer a răspuns direct: "Este un pericol real. Evident că Uniunea Europeană, Comisia Europeană nu văd nimic bun în ceea ce se întâmplă, nici Fondul Monetar Internaţional nu consideră corect ceea ce se întâmplă. Guvernul SUA este foarte neliniştit. Sunt îngrijoraţi cei mai buni prieteni ai Ungariei, inclusiv eu. Izolarea Ungariei nu mai este o abstracţiune, este o realitate. Dacă Ungaria vrea să depindă iar de Rusia, atunci, desigur, este un drum corect. Însă eu cred că pentru unguri Europa este o opţiune naturală, şi de aceea, nu este exclus ca ei să fie îndepărtaţi din Uniunea Europeană. Dacă nu vor mai fi consideraţi o democraţie, nu vor fi toleraţi. Şi atunci trebuie să ne punem întrebarea cui vor ei să aparţină?"
Prin urmare, politica independentă a premierului ungar le provoacă teamă americanilor, zguduie sistemul de relaţii unionale şi creează riscuri geopolitice suplimentare.
În legătură cu acest lucru, remarcăm că, pe 29 decembrie, Ministerul Afacerilor Externe din Rusia a publicat raportul "Cu privire la situaţia drepturilor omului într-o serie de state ale lumii". În acest raport, există un capitol separat, dedicat Ungariei. MAE de la Moscova îşi exprimă îngrijorarea cu privire la situaţia din Ungaria în următoarele domenii: 1. starea sistemului de penitenciare din Ungaria; 2. situaţia ţiganilor din Ungaria; 3. libertatea cuvântului şi legea presei; 4. revizionismul istoric, printre care nerecunoaşterea efectelor celui de-al Doilea Război Mondial.
Astfel, este interesant că reproşurile la adresa Ungariei, formulate cu privire la drepturile omului, sunt identice pentru instituţiile de politică externă din SUA şi Rusia, cu excepţia ultimului punct. Un aspect care indică, printre altele, în ciuda opiniei lui Mark Palmer, şi izolarea Ungariei în politica externă din est. Ungaria nu prezintă interes pentru Rusia ca aliat şi potenţial donator. În acest sens, este semnificativ că, începând cu februarie 2012, preţul la gazele naturale, livrate din Rusia, va creşte. Ultima împrejurare nu elimină însă interesul Rusiei faţă de Ungaria şi faţă de întreaga regiune a Europei Centrale din perspectiva propriei securităţi. Din punct de vedere geografic, această problemă este mai importantă pentru Rusia, decât pentru SUA, care se află, după cum se ştie, pe alt continent.
În ce priveşte Ungaria, Viktor Orban are propria viziune asupra situaţiei. El şi-a prezentat în repetate rânduri planul de unificare a Europei Centrale, atât contra Estului, cât şi contra Occidentului. Pe lângă naţionalismul ungar, el este stăpânit de visul renaşterii spiritului şi realităţilor din epoca Jagellonilor. Criza actuală din Uniunea Europeană a şi generat fenomenul conflictual de tipul premierului ungar. Cu toate acestea, dimensiunile ţării nu se potrivesc cu ambiţiile lui personale.
În primele zile ale anului, a continuat corespondenţa dintre Jose Manuel Durao Barroso şi premierul ungar Viktor Orban. Începuse de pe la sfârşitul lui 2011: pe 19 decembrie, Viktor Orban a primit prima scrisoare de la Bruxelles. El a răspuns pe 20 decembrie. Pe 23 decembrie, cei de la Bruxelles au anunţat că ei studiază răspunsul premierului ungar. La 30 decembrie, se ştia deja că Barroso i-a trimis altă scrisoare lui Orban. Conţinutul rămâne însă necunoscut pentru marele public, cu toate că sensul general este clar. Conflictul dintre Guvernul Ungariei şi centrul de la Bruxelles se adânceşte. În aceeaşi zi, într-un interviu pentru "Radio Kossuth", premierul ungar a afirmat că nu-i este permis nimănui în lume să se amestece în procesul legislativ din Ungaria. Viktor Orban le-a spus ascultătorilor la radio că Executivul Ungariei are în plan să înceapă tratative cu Fondul Monetar Internaţional în prima decadă a lunii
ianuarie 2012. Rezultatul acestor convorbiri va fi important, însă nu şi vital necesar.
În această ultimă zi de lucru din an, Parlamentul din Ungaria a şi adoptat o lege cu privire la banca naţională
MNB, contra căreia Comisia Europeană s-a pronunţat încă din 16 decembrie. Legea, care pune banca naţională sub controlul total al Guvernului Ungariei, este - după opinia celor de la Bruxelles - o încălcare a Tratatului de bază al UE. Până şi reprezentanţii de la MNB au protestat faţă de acţiunile Legiuitorului din Ungaria. Potrivit noii legi, la conducerea băncii naţionale din Ungaria, mai apare un vicepreşedinte desemnat de şeful Guvernului. Consiliul Monetar creşte de la 7 la 9 membri, care sunt aleşi de Parlament. În prezent, directorul incomod de la MNB trebuie reales. Iar candidatura directorului MNB va fi propusă de către premier preşedintelui ţării. Schimbarea de la MNB, în baza legii adoptate, trebuie să aibă loc până la sfârşitul lui martie 2012. Viktor Orban a şi anunţat adoptarea legii cu privire la banca naţională prin scrisoarea către preşedintele Comisiei Europene. Provocarea îndrăzneaţă către
Bruxelles a fost mascată prin afirmaţia că în legea adoptată s-au luat în considerare observaţiile şi sugestiile Uniunii Europene.
Până în prezent, epistolele preşedintelui de la Bruxelles atestă incapacitatea centrului UE faţă de sfidarea deschisă, arogantă a Guvernului de la Budapesta. În faţa ameninţării că FMI va refuza creditele pentru Ungaria, Parlamentul controlat de Fidesz a votat legea care îi deschide Guvernului drumul spre seifurile băncii centrale. În săptămâna dinaintea Anului Nou, pieţele financiare au răspuns prin prăbuşirea monedei ungare.
Legea privind religia şi instituţiile religioase a fost adoptată în Parlamentul Ungariei în ultima zi de lucru a anului 2011. Acest lucru s-a făcut de dragul opiniei publice din Occident. Cu puţin timp înainte, pe 19 decembrie, Curtea Constituţională a Ungariei a anunţat că legea religiei şi instituţiilor religioase contravine Constituţiei ţării. Adoptată în iulie 2011, legea a provocat numeroase plângeri şi proteste, mai ales în Statele Unite ale Americii. Principala cauză a fost că noua lege ungară a religiei recunoştea drept legale în Ungaria numai 14 culte religioase: Biserica catolică ungară, Biserica reformată ungară, Biserica reformată ungară, Uniunea comunităţilor religioase ale evreilor din Ungaria, Comunitatea religioasă unită a israeliţilor din Ungaria (Statusquo Ante), Comunitatea religioasă autonomă a israeliţilor din Ungaria, Eparhia de la Buda a Bisericii ortodoxe sîrbe, Exarhatul ungar al
Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopol, Biserica ortodoxă bulgară din Ungaria, Eparhia Bisericii ortodoxe române din Ungaria, Eparhia Bisericii ortodoxe ruse din Ungaria, Biserica unitarienilor din Ungaria, Biserica baptiştilor din Ungaria, Biserica penticostală din Ungaria.
Astfel, conform legii partidului Fidesz, în mare măsură impusă de partea conservatoare din partidul aflat la guvernare şi a aliaţilor lor - creştin-democraţii din KDNP - au rămas în afara legii multe comunităţi religioase active în Ungaria - în total vreo 70! - de genul mormonilor sau al celor care cred în Krishna Hare. Este caracteristică legii ungare şi ignorarea unor religii mondiale, cum ar fi Islamul sau Budismul.
După ce Curtea Constituţională a declarat, pe 19 decembrie, drept neconstituţională această lege, peste numai două zile, Fidesz a venit în Parlament cu un nou proiect de lege, care a şi fost adoptat în ultima zi de lucru a anului 2011.
Pentru această nouă lege a religiilor şi organizaţiilor religioase din 30 decembrie 2011, au votat 256 deputaţi, contra - 36. Menţionăm că partidele din opoziţia liberal-socialistă au boicotat în acea zi lucrările Parlamentului şi, în consecinţă, nu au luat parte la vot.
Conform noului text al legii, numărul confesiunilor religioase rămâne acelaşi - adică 14. Cu privire la soarta altor comunităţi religioase, care au statut conform legii precedente, Parlamentul va adopta o hotărâre suplimentară până la sfârşitul lui februarie.
În noua lege, se stabileşte şi ordinea înregistrării noilor comunităţi religioase, care doresc să obţină statut de confesiune. Procedura aminteşte cumva de înregistrarea noilor minorităţi naţionale. Comunitatea religioasă trebuie să depună o petiţie cu 1000 de semnături din partea membrilor la o comisie specială pentru probleme religioase din cadrul Parlamentului Ungariei. Această comisie solicită apoi un raport din partea Academiei de Ştiinţe. Pentru a fi recunoscută ca o confesiune, comunitatea trebuie să aibă un stagiu de activitate de 100 de ani pe plan internaţional şi de minim 20 de ani în Ungaria. Decizia finală cu privire la recunoaşterea comunităţii religioase ca o confesiune rămâne în afara Parlamentului. Legea prevede şi încetarea oficială a activităţii confesiunilor recunoscute oficial prin ştergerea acestora din lege. Este posibilă prezentarea Curţii Constituţionale sau a guvernului, dar
decizia finală vine din nou din afara Parlamentului. Pe ansamblu, se poate constata că, deşi noul text al legii religiilor a fost adoptat, în special de dragul "opiniei publice" din străinătate, e greu de crezut că "opinia publică" va fi satisfăcută. În acest caz concret, procesul legislativ prea alert, iar apoi prea grăbit şi negândit, a jucat un rol nefericit în detrimentul Ungariei.
Creativitatea parlamentarilor unguri din 30 decembrie, ultima zi de lucru a anului 2011, se poate explica astfel. Dacă cei de la Bruxelles au simţit adoptarea legii pentru banca naţională ca pe o lovitură directă de dreapta, pentru Washington, legea religiilor a fost ca o plecăciune modestă, atunci Moscova a resimţit legea adoptată în aceeaşi zi, cu privire la cercetarea penală a crimelor săvârşite în anii dictaturrii comunistse, ca pe un deget ameninţător la adresa ei.
De ce?
Noi deja am amintit de raportul publicat de Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova pe 29 decembrie "Cu privire la situaţia drepturilor omului într-o serie de state ale lumii". Adică Rusia dădea lecţii de civism. Raportul conţine un capitol special despre Ungaria. Acolo citim următoarele: "În Ungaria se observă tentative de revizuire a istoriei, deci a rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial. La 17 octombrie 2011, I. Lazar, liderul fracţiunii parlamentare a partidului Fidesz, a anunţat că se vor opera modificări în Codul Penal al Ungariei, menite să creeze o bază legală pentru a urmări în justiţie acele persoane implicate în reprimarea "revoluţiei şi a luptei de eliberare" din 1956, deci şi a demnitarilor din fostul regim al lui János Jozsef Csermanek Kádár. Acţiunile lor trebuie calificate drept crime contra umanităţii, ce nu se prescriu, iar pentru evaluarea acestor crime, trebuie să se opereze, ca reper, pe baza deciziilor Tribunalului de la
Nurenberg, precum şi în conformitate cu alte norme juridice internaţionale. Pe această bază juridică, se preconizează adoptarea unei norme juridice, conform căreia vor fi tăiate pensiile unui mare număr de persoane (foşti activişti de partid şi de stat, lucrători din securitatea de stat, din miliţie, din UTC etc.), iar banii obţinuţi astfel se vor oferi "victimelor represiunii comuniste". După cum a subliniat Lazar, temeiul juridic pentru această măsură este oferit de noua Constituţie a Ungariei, care dezavuează sistemul juridic din perioada 1944-1990, când Ungaria" s-a aflat sub ocupaţie străină".
Această încercare de a-i pedepsi pe reprezentanţii "trecutului socialist" şi de a întoarce pe dos sentinţele procesului de la Nurenberg poate fi privită ca o tentativă evidentă de a exonera, de a reabilita regimul lui M. Horthy, care a băgat Ungaria în război contra URSS, de partea Germaniei hitleriste, precum şi crimele fasciştilor unguri, care au participat activ la aşa-numita "soluţie finală a problemei evreieşti".
Astfel, se pare că în ziua următoare, după apariţia raportului MAE din Rusia "Cu privire la situaţia drepturilor omului dintr-o serie de state ale lumii", Parlamentul ungar a răspuns direct la acest document şi a adoptat acest act neprietenos la adresa Rusiei.
Totodată, conţinutul acestei legi cu privire la crimele săvârşite în anii dictaturii comuniste, corespunde total observaţiilor scrise în raportul Ministerului de Externe de la Moscova. Mai precis, legea se bazează pe introducerea Constituţiei care tocmai a intrat în vigoare, conform căreia, în perioada 1944-1990, Ungaria ocupată era o ţară lipsită de suveranitate. Legea în sine se bazează pe standardele de calificare a crimelor contra umanităţii ce nu se prescriu. Când se evaluează crimele, legea adoptată face trimitere la sentinţele Tribunalului de la Nurenberg. Legea permite cercetarea penală a liderilor fostului regim, precum şi reducerea pensiilor pentru foştii activişti de partid, funcţionari de stat şi din aparatul represiv. Pentru adoptarea legii au votat 290 de deputaţi din Parlamentul Ungariei, adică toţi parlamentarii naţionalişti de drepata - Fidesz, KDNP şi Jobbik (Partidul pentru o Ungarie mai bună).
După cum am mai menţionat, deputaţii LMP şi MSZP din opoziţie nu au venit la şedinţa Parlamentului.
Printre altele, legea adoptată cu privire la cerecetarea penală pentru crimele dictaturii comuniste va avea consecinţe politice directe. În special, pe baza acestei legi şi a Constituţiei, se presupune recunoaşterea responsabilităţii actualului Partid Socialist Ungar drept succesor direct al partidului lui Kadar. În acest caz, există ceva deviant în obsesia maniacală a partidului Fidesz de a termina cu MSZP, care, şi fără această lege, este un cadavru din afara arenei politice ungare.
În prezent, pe baza legii adoptate, se introduc dispoziţii speciale în Codul Penal, aflat în vigoare. În ce priveşte unele posibile represiuni viitoare contra activiştilor regimului comunist, aici trebuie să menţionăm că majoritatea comuniştilor, care au participat direct sau indirect la reprimarea revoluţiei din 1956, se află deja în mormânt. Cei care mai trăiesc au ajuns la o vârstă înaintată. Aşa este Bela Bisk, fostul ministru de Interne în perioada 1957-1961, din guvernul lui Kadar are acum 90 de ani şi numele lui se află în comentariul legii adoptate. Gyula Horn, care, în 1956, a participat ca voluntar în divizia de comunişti, care au sprijinit trupele sovietice, împlineşte 80 de ani în 2012. Procesele contra unor oameni aflaţi la o vârstă atât de avansată, după cum s-a văzut în cazul judecării recente a fostului ofiţer de jandarmi Sandor Kepiro, implicat în masacrele din Voivodina, din 1942, au un efect
invers asupra publicului. În ce priveşte activiştii comunişti din timpul regimului Kadar din anii 1970, atunci asemenea procese contra lor ar ţine de ironia destinului. Fiindcă tocmai generaţia acestor activişti din acea vreme, sub pretextul dialogului pentru o veşnică prietenie şi iubire faţă de URSS, au început transformarea socială a regimului şi reorientarea dinspre Uniunea Sovietică spre Occident. Tocmai atunci, actualii pensionari au organizat cooperarea cu Fondul Monetar Internaţional, de unde au primit credite, motiv pentru care Ungaria a intrat în fundătura datoriilor.

Acelaşi Tokes

Pe data de 29 decembrie, Tokes Laszlo, liderul mişcării naţionale a ungurilor din Transilvania românească şi din tot bazinul carpatic, a acordat un interviu pentru ziarul "Magyar Hirlap". Tokes este şi vicepreşedintele Parlamentului European. Titlul este sugestiv: "Eu îmi voi continua viaţa de şanţ".
Tokes le-a împărtăşit cititorilor din Ungaria planurile sale politice cele mai recente şi de perspectivă, le-a povestit despre ce se întâmplă în România şi despre persoana lui.
Recent, biroul personal al lui Tokes de la Budapesta a fost jefuit şi, în acelaşi timp, în presa din România, s-a lansat din nou o campanie prin care se cere judecarea liderului ungur "pentru crime". Este vorba de un accident auto, pe care l-a avut Tokes. Liderul maghiar crede că toate acestea sunt comploturi organizate contra lui de către serviciile speciale din România.
Tokes afirmă că practicile actuale amintesc de ceea ce se întâmpla cu el în anul 1989 (când a avut loc revoluţia română, care l-a răsturnat pe Nicolae Ceauşescu). Aşa cum reiese din interviul lui Tokes, incidentele actuale cu el îi provoacă numai tensiuni în viaţă, aşa cum se exprimă el - "în stilul de şanţ".
Însă, concomitent, liderul ungurilor transuilvăneni consideră aceste incidente un semn al succesului pe care îl are el în activitatea politică. Pentru că, în acest caz, cercurile postcomuniste din România, prin mijloacele poliţiei secrete, încearcă să lupte contra autonomiei maghiarilor, a consolidării bisericii în viaţa socială şi a societăţii civile, pentru extinderea participării ungurilor la aceste activităţi.
În consecinţă, el vorbeşte despre existenţa strategiei naţionaliste "pan-româneşti" şi "pan-ortodoxe" din România. Tokes crede că eforturile românilor nu rămân fără rezultate. Ei încalcă interesele ungurilor în viaţa socială şi în viaţa politică. De aceea, trebuie făcute mari eforturi pentru a continua linia politică ungară, începută în 1989. Tokes a reconfirmat că el refuză să participe la alegerile pentru postul de vicepreşedinte al Parlamentului European. El vrea să se dedice problemelor din Transilvania, construcţiei Partidului Poporului Maghiar din Transilvania (EMNP) şi viitoarelor alegeri din România din 2012. În ceea ce priveşte continuarea activităţii după alegeri, Tokes are în plan să creeze un sistem complex de protecţie a minorităţilor naţionale din Uniunea Europeană, în care ar putea fi introdusă şi problema ungurilor.
Dacă această criză nu li se va ridica la cap definitiv vecinilor noştri. Arpad Antal de la Sfântu Gheorghe ne ameninţă deja să învăţăm ungureşte...

Viorel Patrichi