Vedere de pe Centură. O alegere deşteaptă: Mihai-Răzvan Ungureanu

Vedere de pe Centură
O alegere deşteaptă: Mihai-Răzvan Ungureanu


“Atunci când te năpădesc potăile, e bine să ai un motan şi să-i dai drumul...”
(Mircea Druc, primul premier anticomunist de la Chişinău)


Abia am intrat în ultimul an al mayaşilor, că totul a început să trepideze în jurul nostru. Era 15 iunie şi coloneii urlau prin pieţe că li s-au tăiat pensiile de o sută de milioane. Ce să mai spună un profesor sau un inginer? Altă categorie de liberţi erau cei cu cefe rozalii din Partidu lu Mukles, care urlau “Ieşi afară, javră ordinară!”. Şi Javra n-a vrut. Au venit “ultraşii” sau “uslaşii”, cum le spuneu unii, au aruncat cu pietre în capetele jandarmilor, au dat foc şi au prădat magazine.
Un aurolac şi-a luat un tricolor imens, de vreo trei metri, cu franjuri din mătase, şi strigă cât poate: “Nu vrem anticipate! Nu vrem anticipate!” Dacă omu are conştiinţă politică, merita să bage vreo două lefuri într-un steag. L-am văzut cu acelaşi drapel enorm în fiecare zi, până şi pe timpul Crivăţului. Venea din convingere. Că au filmat unii cum primeau bani pe listă este curat instrumentare. Politică!
Şi i-am văzut cum huiduie pe data de 24 Ianuarie! Mi-au stricat ziua, am crezut că mă sufoc. Cum să huidui sub privirea lui Cuza?
De mai mulţi ani, nu ştim cum să-i convingem pe parlamentarii noştri să promoveze un proiect de lege, prin care să se interzică huiduielile în zilele de sărbătoare naţională: 24 Ianuarie şi 1 Decembrie. Indiferent cine conduce România, au timp să-l înjure tot restul anului.
Şi mai erau unii cu lozinci absolut excentrice. Un naşparliu, cu nasul coroiat spre buze, purta un carton pe care scria mare: “Eu sunt gay şi vreau să-l fut pe Băsescu”. Indignat de mizeria gregară, Teodor Baconschi a scris şi el pe blogul lui despre “mahalaua ineptă”, care vrea să întoarcă lumea pe dos. Micu Pirania l-a forfecat pe loc. Dacă ar fi ştiut că nu mai are mult şi-l dădea Marinelu în locul lui Moţoc, îl mai demitea pe Baconschi?
“Ultima soluţie, înc-o revoluţie!”, urlau unii. Dar câte scenarii mai poate suporta România? “Traian Băsescu trebuie să răspundă!”, a glăsuit Bătrâna Şulfă. “Traian Băsescu să plece!”, a dat prikazu generalul de miliţie Vladimir Voronin. Bineînţeles că Marinelu i-a bătut cap în cap: “Ion Iliescu nu a răspuns penrtu crimele din 1989-1990”. De acord aici, dar nu eu am condus România şapte ani...

El este Alesu!...

Şi a venit Moş Crivăţ de Făurar şi ne-a luat prin surprindere din nou. Să nu spună guvernanţii noştri că nu ştiu mai bine ca mine : în ţările occidentale, fermierii mari încheie contracte cu autorităţile locale pentru curăţarea troienelor. Şi lovesc doi iepuri : fermierii au interesul să transporte lapte, ouă, furaje, ei au utilajele chiar acolo pe loc şi îndepărtarea troienelor s-ar face rapid. Ar reveni pentru fiecare fermier 4-5 kilometri de şosea. O nimica toată ! Ghici ghicitoarea mea de ce nu se încheie contracte cu fermierii din România?
Aşa că ne-a fost dat să-l vedem pe Micu Pirania cum dă cu lopata în jurul unor maşini care nu erau ale Guvernului. Estimp, vreo 50 de ziarişti stăteau şi în cap numai să poată surprinde imagini din unghiul ideal, format de coada lopeţii şi genunchiul de dreapta al premierului. Şi s-a dus omul cu polonicul de ceai înaintea şoferilor de TIR. Cine mai pricepe astăzi acest comportament de tip Bumbeşti-Livezeni ? Nici într-un caz presarii care priveau cu ochii holbaţi cum munceşte premierul. Pentru ei este aproape o ruşine. Cum să pui mâna pe hârleţ, pe târnăcop? Ce-i aceea o greblă afli numai dacă ai călcat pe... dânsa. (O să spună cei de la Chiajna că este o exprimare greşită. Nu, nu este. “Dânsul, dânsa...” – pronume personale, nu de politeţe.). Bin, ideal era să văd nişte freze japoneze puternice, iar nu loptat lui Emil Boc.
Şi cu toate eforturile lui lăudabile (mulţi se vor supăra pe mine), Emil Boc a fost înlăturat. Şi a fost înlocuit de un tânăr care nu va pune mâna niciodată pe hîrleţ: Mihai-Răzvan Ungureanu. Şi au căzut toţi teleaştii pe coadă: ce băiat inteligent, ce carieră aşa de strălucită, ce trecut, ce viitor, ce candidat la Preşedinţie pentru Partidu Bocilor! Şi însuşi Analistu Neamului Diştept era siderat: ce inspirat a fost Preşedintele! Ce candidat va fi ! Un băiet aşa di bun!
Să nu se creadă că aş avea o părere radical diferită, însă unele nuanţe voi aduce aici. Ungureanu este un om instruit, cultivat şi cu o gândire coerentă. E penibil să spui că a fost activist comunist. A condus MAE, a supervizat clubul spionilor, fără să ştie cum se conduce o tejghea. Acum a fost urcat în capul Guvernului. Perfect ! Nu cunosc în ce măsură noul premier ştie să administreze oameni, fiindcă economie nu cunoaşte, aşa cum eu nu ştiu ce să fac dacă m-aş cocoţa la bordul unui bombardier, chiar dacă aş avea masteratul în ebraică.
Nu i se potriveşte zicala « Să lăsăm maimuţa să urce cât mai sus ca să i se vadă curu ! », cum credeau unii. Fiindcă este un om modest, care vrea să înveţe.
După ce am văzut atâtea calităţi, aş mai vrea una: onestitatea. Am vrea tare mult să fie un om onest. De aceea, nu vreau să-mi aduc aminte de afirmaţia “România este un land al Austriei”, dar scandalul legat de Fundaţia Gojdu nu pot să-l uit. A cerut Tăricelu sau Marinelu să semneze acel document? Perfect, el trebuia să iasă public şi să anunţe de ce îşi dă demisia. Mă înclinam. Aşa, trebuie să mai aştept.
O primă ieşire pentru care l-am apreciat: le-a cerut leneşilor din Vrancea şi din Buzău să-şi dea omătul de lângă pereţi, să nu mai stea cu mâna întinsă la pomeni.
O, imediat a sărit Savonarola: a, deci morţii erau prea leneşi? Premierul se referise la zdrahonii care lingeau genocid în bodegă şi se uitau cum munceau jandarmii. La Chişinău, un oficial a spus-o pe şleau: "Mâna pe lopată, putorilor!". Şi nu a urmat niciun scandal.
Chiar dacă timpul s-a comprimat, trebuie să-l aşteptăm şi pe Mihai-Răzvan Ungureanu. Are un viitor de apărat.



Păcat, Iurie Roşca!...

Iurie Roşca s-a întors din America mai şcolit şi mai hotărât să facă mitinguri pentru Voronin. El, care a pus bazele revistei “Ţara”, o flacără vie la Chişinău. Acum, un apucat de-al lui a urlat lângă el în camera de luat vederi: „Moldova, ăto russkaia strana!” („Moldova e o ţară rusească!”). “Acest amestec de tupeu velikorus şi de nesimţire mojicească nu este deloc întâmplător. La mijloc e un clişeu de percepţie, plămădit timp de două secole mai întâi de propaganda ţaristă, iar mai apoi de cea sovietică », scrie Petru Bogatu.
Unde este Iurie Roşca, tânărul în care credeau Corneliu Coposu şi Ana Blandiana, de care era încântată emigraţia românească din America, Germania, Canada? Iurie Roşca, în care Mircea Druc a investit un ideal. Iurie Roşca, în care şi eu am crezut, face mitinguri alături de scursurile lui Voronin. S-a întors lumea pe dos...






Război pe faţă pentru drumurile gazului spre Europa


Puţini vor crede că ruşii nu au atât de mult gaz metan, pe cât se laudă că au. Ei bine, ruşii nu pot satisface nici necesarul de gaze al Europei, însă pretind că pot vinde oricât: de fapt, speră să pună mâna din nou pe resursele ţărilor din Asica Centrală şi să le re-exporte. Să sperăm că iarna care a trecut va fi decisivă. Crivăţul va convinge Uniunea Europeană să ia o decizie fermă: ori caută alternative reale la gazul rusesc, ori rămâne cu mâna întinsă definitiv spre Moscova. Faptul că Germania şi-a văzut sacii în car, după inaugurarea conductei Nord Ost, nu înseamnă că Uniunea şi-a rezolvat necazurile. Această iarnă a dovedit că situaţia energetică a continentului poate deveni dramatică. Dacă Rusia nu intră în conflict cu Ucraina, va simula orice ca să crească preţurile. Pentru Uniunea Europeană, un partener la fel de labil ca Ucraina este şi Turcia, o ţară care visează să devină putere regională şi să umble pe vechile poteci. Vrea să devină trecere obligatorie pentru gaze spre Europa dinspre Orient. Ţară de tranzit, la fel ca Ucraina. Cu diferenţa că un conflict de interese între Rusia şi Turcia pe acest domeniu va fi inevitabil. Cine va reuşi să exporte mai mult gaz spre Europa va obţine profituri mai mari.
Deocamdată însă, Rusia şi Turcia au acelaşi interes: să îngroape cât mai adânc proiectul Nabucco. În momentul în care corul robilor rebegiţi se va auzi mai tare din Europa, se va declanşa conflictul dintre Turcia şi Rusia pentru resursele din Asia Centrală. Abia atunci va interveni şi America.
Până atunci, asistăm la jocuri politice. „Proiectul Nabucco este o telenovelă fără happy-end”, ne asigură un strateg KGB de la IA REGNUM NOVOSTI.
Într-un articol publicat de ziarul "Hurriyet" din Turcia, se arată că o nouă variantă "redusă" pentru Nabucco poate fi Gazoductul Transanatolian (Trans-Anatolian Gas Pipeline Project), care trece din Azerbaidjan, până în Bulgaria. „Realmente "redus" pentru că, prin Nabucco, se preconiza pomparea a 31 de miliarde de metri cubi de gaz, iar Gazoductul Transanatolian este calculat doar pentru 6 miliarde".
Unii analişti consideră că noul gazoduct are şanse mari fiindcă Ankara şi Baku nu au divergenţe aici. Pentru acelaşi proiect, se preconizează folosirea infrastructurii deja existente pe fragmentul de pe teritoriul Turciei.
Spre deosebire de Gazoductul Transanatolian, Nabucco nu a reuşit să găsească alţi furnizori de gaz, în afară de Azerbaidjan, iar costul proiectului este enorm. Şi nici bani nu au găsit cei de la Bruxelles, care au alte preocupări – cum ar fi salvarea monedei euro sau transformarea Greciei în Elada!
Eforturile Turcmenistanului de conectare la acest proiect nu au dus la rezultate concrete, iar Moscova a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să împiedice realizarea proiectului, care trebuia să livreze gazele din Asia Centrală spre Europa, ocolind Rusia.
Gigantul energetic german "RWE" a comunicat, de asemenea, că i-a scăzut entuziasmul spre zero faţă de Nabucco, dar că îşi va revizui planurile în favoarrea Gazoductului Transanatolian. În mod similar s-a exprimat şi Ministerul Energiei din Turcia, care a comunicat că proiectul Nabucco nu mai este o prioritate, iar în locul lui, Ankara intenţionează să promoveze Gazoductul Transanatolian.
Un angajat de la consorţiul Nabucco a comunicat pentru ziarul "Financial Times" că, probabil, se află în lucru "versiunea redusă" a proiectului, care va costa cu 40% mai puţin decât proiectul originar.
La sfârşitul lui ianuaruie, purtătorul de cuvânt al Ministerului Energiei din Turcia a declarat că autorităţile de la Ankara au luat decizia să nu mai acorde sprijin pentru proiectul Nabucco. Pentru Turcia, devine o prioritate proiectul TANAP (Gazoductul Transanatolian). El a precizuat că Turcia rămâne în consorţiu pentru realizarea proiectului Nabucco, însă cel mai important pentru ţara lui devine proiectul TANAP. Realizarea proiectului TANAP va fi mai simplă decât în cazul proiectului Nabucco, ale cărui costuri sunt considerabil mai mari.
Între timp, mulţi experţi aptreciază că decizia Turciei era de aşteptat în condiţiile în care se înrăutăţesc relaţiile dintre Ankara şi Bruxelles. Precizăm că, semnând cu Azerbaidjanul un acord pentru construirea Gazoductului Transanatolian (TANAP), Turcia îi dădea permisiunea Rusiei să folosească apele sale teritoriale din Marea Neagră pentru construirea gazoductului subacvatic South Stream.
Turcia joacă acum cu toate cărţile. După ce a semnat contractul cu partenerii europeni pentru construirea proiectului Nabucco, în decembrie 2011 a semnat un acord cu Rusia pentru realizarea proiectului rusesc South Stream. Iată de ce, aşa cum arată AFP, tot felul de experţi turci trag clopotul pentru Nabucco. Ei au certitudinea că Iranul rămâne încremenit în proiectul ayatollahilor. Şi dacă nu va fi aşa la nesfârşit?


Gazprom aşteaptă să culeagă benzinăriile Petrom

Compania OMV din Austria vrea să vândă pachetul majoritar de acţiuni de la OMV Petrom din România, care au o valoare de peste 2 miliarde de euro. Principalul concurent din această ţară îl reprezintă structurile Gazprom.
Petrom are numeroase active de petrol şi gaze, precum şi o vastă reţea de rafinării şi staţii de benzină. Cu toate acestea, şi analiştii, şi "Gazprom Nefti" susţin că ar putea prezenta interes, în primul rând, doar reţeaua de benzinării din România şi din ţările vecine. În realitate, ruşii aşteaptă să scadă preţul.
Gazprom poartă negocieri pentru a cumpăra filiala OMV din România - OMV Petrom.
Mihai Maxim, preşedintele Camerei ruso-române de comerţ şi industrie, spune că "românii îi presează pe austrieci să vândă acţiunile de la OMV şi că singurii care şi-au manifestat interesul sunt ruşii", scrie ziarul “Kommersant”. "Gazprom Nefti" ar putea fi cumpărătorul acţiunilor de la OMV Petrom.
OMV Petrom este un monopolist în extracţia de petrol din România şi asigură 45% din livrările de gaz din această ţară: vânzări de petrol în anul 2010 - 4,6 milioane de tone; rafinare - 8 milioane de tone; gaz - 5 miliarde de metri cubi. Numărul angajaţilor - 24500 de oameni. Veniturile din anul 2010 - 4 miliarde de euro; profitul din exploatare - 709 milioane de euro. Cei mai mari acţionari: OMV (51% acţiuni), Ministerul Economiei din România (20,6 % ), Fondul Proprietatea din România (20,1%), BERD (2%) şi investitori instituţionali (6,2%). Cam aşa arată acum Petrom, care era « o gaură neagră » pentru Adrian Năstase. Şi trebuia înstrăinată.
OMV a devenit proprietar a 51% din acţiunile Petrom în anul 2004, pentru care a plătit 1,5 miliarde de euro. Să revedem venitul anual de la Petrom : 4 miliarde de euro. Pe data de 8 februarie, la Bursa din Bucureşti, acest pachet majoritar costa 2,35 miliarde de euro.
Extracţiile OMV Petrom scad: 63 de milioane de barili în anul 2010, faţă de 66 de milioane anterior. Prelucrarea ţiţeiului este puţin rentabilă în toată Europa,spun ruşii. De exemplu, Petroplus, care deţine 5 rafinării prin Europa, a fost nevoit să oprească simultan 3 rafinării în Elveţia, Franţa şi Belgia, după ce i-a fost refuzat un împrumut de 1 miliard de dolari. Una din rafinăriile Petroplus din Germania prezintă interes pentru Rosnefti.
Rusia ar putea fi interesată de reţeaua de benzinării a OMV Petrom, care are una din cele mai vaste reţele de benzinării nu numai din România, dar şi din tot estul Europei: 546 de staţii în România, 268 în ţările vecine, mai ales în Republica Moldova, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. După ce Petrom a intrat sub controlul OMV, ea a cumpărat o parte din benzinăriile companiei-mamă.
Preţurile gazului pentru populaţia din România se reglementează, se ţin sub control. În al treilea trimestru din 2011, s-au importat în România 1000 de metri cubi de gaz cu 477 de dolari, în timp ce pe piaţa internă gazul costă maxim 164 de dolari la mie (conform datelor Petrom, compania vinde gaz propriu, iar nu de import).
Pentru utilizatorii din industrie, preţurile se indexează (au crescut de două ori în anul 2011), dar chiar şi aşa, e greu de crezut că trustul Gazprom va arunca peste 2 miliarde de euro pentru a cumpăra asemenea active. Nu are sens.
Până nu se prăbuşeşte preţul.


Ruşii au înşelat Europa

Şi iată dovada că Rusia mizează pe gazele altora ca să ne facă fericiţi. Gazprom, care totdeauna a garantat livrări continue şi sigure de gaze ruseşti spre Europa, a recunoscut că, din cauza frigului, nu a putut să satisfacă necesarul prevăzut în contractele de export cu Italia şi cu Polonia. Situaţia a fost raportată premierului Vladimir Putin, însă el, nu numai că nu a criticat pe nimeni, dar a şi aprobat acţiunile monopolului care, în plină campanie electorală, a acordat prioritate Rusiei la furnizarea de gaze naturale. Acest lucru poate duce la înrăutăţirea relaţiilor cu Europa în domeniul energiei şi ameninţă cu amenzi pentru Gazprom, precum şi cu accelerarea construirii gazoductelor din Asia spre Europa, ocolind Rusia.
Pe 4 februarie, Vladimir Putin şi vicepremierul Igor Secin au analizat cu conducerea Gazprom livrările insuficiente de gaz pentru Europa. Alexei Miller, şeful Gazprom, nu a fost la întâlnire. Era în concediu şi îi ţinea locul Andrei Kruglov. Pentru prima dată, domnul Kruglov a recunoscut la întâlnire că, din cauza gerului, Gazprom a fost nevoit să reducă livrările spre Europa. Andrei Kruglov a spus că s-au redus furnizările de gaz spre Europa cu 10% "spre Italia şi Polonia", dar că apoi s-a restabilit cantitatea prevăzută de contract.
Pentru prima dată, Gazprom recunoaşte că nu are capacitatea să satisfacă sarcina de vârf şi pentru cererea din Rusia , şi pentru cererea din Europa la gaz. Până acum, monopolul susţinea că Europa cere de la Gazprom să i se livreze peste cantităţile contractate. Cu numai o zi înainte de întâlnirea cu premierul, Serghei Komlev, şeful direcţiei de contracte de la "Gazprom Export", spunea că "este o diferenţă între ce spun "doritorii" din Europa şi cantităţile de gaz contractate cu ei".
Acum însă a devenit clar că Gazprom însuşi nu este în stare să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, cu toate că producţia zilnică (1,6 miliarde de metri cubi) şi cantitatea de gaz scoasă din depozitele subterane (630 de milioane de metri cubi) reprezintă vârful capacităţii.
Nu a mai existat o asemenea situaţie, spune Mihail Korcemkin, şeful East European Gas Analysis. Mai ales că, în condiţiile unei ierni mai dure, cum a fost cea din anul 2006, Gazprom şi-a îndeplinit obligaţiile.
Însă de atunci şi până astăzi, monopolul a redus importul de gaz din Turcmenistan (de la 40 de miliarde de metri cubi la 10 miliarde pe an), iar acum a redus capacitatea pentru două gazoducte care merg spre Vest (Orenburg - frontiera de vest şi Orenburg - Novopskov), cu un volum de 50 de miliarde de metri cubi pe an.
După ce a fost dat în folosinţă gazoductul Nord Stream în toamna lui 2011, capacităţile de transport potenţiale ale Gazprom au atins 210 miliarde de metri cubi, dar în realitate, lor nu le ajunge gazul de export mai mult de 180 de miliarde de metri cubi, după cum spunea Alexandr Medvedev, vicepreşedintele Gazprom. În perioadele geroase, este afectată şi depozitarea subterană a gazelor din Rusia ultimilor ani, spune expertul. Toate acestea au făcut ca trustul Gazprom să nu fie în stare să-şi respecte contractele.
Cu toate acestea, Putin nu a văzut aici o mare problemă - pe 4 februarie, el a spus că în perioadele geroase, piaţa internă este "prioritară pentru toţi frunizorii de energie din Federaţia Rusă".
E adevărat că, în timp ce se târguia cu Europa din cauza preţurilor mari la gazele din Rusia (peste 400 de dolari pentru 1000 de metri cubi), Gazprom sublinia mereu că principalul avantaj pe care îl oferă europenilor este livrarea neîntreruptă.
Pe 3 februarie, Comisia Europeană anunţa că 9 ţări au fost afectate din cauza deficitului de gaze din Rusia: Polonia, Slovacia, Austria, Ungaria, Bulgaria, România, Grecia şi Italia. Deficitul cel mai mare s-a remarcat în Austria (30%), Italia (24%) şi Polonia (8%). S-au plâns că nu le ajunge gazul şi companiile germane RWE şi E.ON Ruhrgas, GDF Suez din Franţa, iar compania de tranzit Bulgartransgas a informat că deficitul se manifestă şi în Macedonia şi în Turcia. Compania PGNiG din Polonia a transmis că "aşteaptă explicaţii" pentru insuficienţa gazului, iar cei de la compania italiană ENI au spus că, deocamdată, pot acoperi deficitul şi au refuzat să mai comenteze.
Răspunsuri similare au dat şi cei de la GDF Suez şi RWE.
Cei de la Gazprom au comunicat că problemele au apărut nu numai din vina lor, dar şi din cauza ţărilor de tranzit - Ucraina îşi trage mai mult gaz, decât este prevăzut în contract (150-170 milioane de metri cubi, faţă de 130 de milioane, cât i se cuvenea).
În Turcia, dacă există rapoarte de penurie, gazul se livrează chiar "peste volumele prevăzute în contract de 6-8 milioane de metri cubi pe zi", a precizat Alexandr Medvedev, dar se pierde undeva pe drum. Însă atât autorităţile din Ucraina, cât şi Bulgartransgas (transportatorul gazului spre Turcia) resping acuzele. Naftogaz s-a oferit chiar să ajute Gazprom "ca să asigure cantitatea necesară de gaze pentru Europa".
Bătălia se duce pe toate fronturile pentru ca Europa să rămână captivă. Există îndoieli cu privire la tehnologia extracţiei gazelor din şisturi bituminoase? Ruşii îşi scote experţi să ne arate ce pericole ne pasc – şi este posibil.
La demonstraţiile “anti-sistem” din ianuarie, a apărut în Piaţa Universităţii o lozincă bizară: “Gazele de şisturi nu rezolvă dependenţa României de Rusia!”.
E clar?


Un studiu făcut de ruşi despre ungurii din România


De-atâta tananică pin pieţe, am neglijat unele lucruri grave, care se petrec cu noi, contra noastră. Ruşii de la Regnum fac un studiu-beton despre recensământul din România. Şi nu întâmplător: cu aceeaşi obsesie, leagă Basarabia de Transilvania. Un as murdar, jucat de Stalin pe timpul lui Petru Groza: Vreţi Basarabi? Pierdeţi Transilvania!
Institutul Naţional de Statistică din România a publicat pe 2 februarie rezultatele recensământului populaţiei, care a fost efectuat în octombrie 2011. « Aceste rezultate sunt dramatice, după cum arată demografii români. În comparaţie cu recensământul precedent din anul 2002, populaţia României s-a redus cu peste 2,5 milioane de oameni, adică cu 12,1%. Recensământul României din 2002 arăta că populaţia României era de 21.680.974 de oameni. Ultimul recensământ din 2011 indică o populaţie de 19.042.936 de locuitori, deci cu 2.638.038 de oameni mai puţin, decât în anul 2002”, spune Regnum.
În plus, 52.8% din locuitorii României trăiesc în oraşe, iar 47,2% - la sate. Reducerea considerabilă a populaţiei României se explică prin emigraţia spre alte ţări din Uniunea Europeană. Astfel că autorităţile române au numărat peste hotare în decembrie 2011 2,8 milioane de români.
Am să-i contrazic puţinb pe specialişti. În 1990, România avea 23,2 milioane de locuitori. Numărul emigranţilor români este însă cu mult mai mare, comparativ cu cifra avansată de oficialităţi - 2,8 milioane. Prin urmare, comparativ cu anul 1990, numărul emigranţilor din România depăşeşte 4 milioane de locuitori. Fără să-i luăm în considerare pe românii care au emigrat în perioada interbelică şi în "epoca de aur".

Din numărul de 2,8 milioane de români, 910.000 s-au mutat definitiv în străinătate, iar temporar locuiesc acolo 659.000.
Conform recensământului din 2011, compoziţia naţională a populaţiei din România arată în felul următor:
- români - 16,87 milioane (88,6%);
- unguri - 1.238.000 (6,5%);
- ţigani - 619.000 (3,2%);
- ucraineni - 51,700
- germani - 36.900

Nu şi-au precizat naţionalitatea 59.200 de locuitori (0,3%).
Demografii constată că, pentru prima dată în istorie după recensământul din 1930, proporţia minorităţilor naţionale din România creşte, nu se reduce. În 2002, minorităţile naţionale din România reprezentau 10,5%. Conform recensământului din 2011, au crescut la 11,4%.

A crescut numărul ţiganilor, ucrainenilor şi tătarilor

Creşterea ponderii minorităţilor se datorează ţiganilor, ucrainenilor şi tătarilor.
Populaţia ţigănească din România a crescut, în cifre absolute, de la 535.000 la 619.000 de locuitori, iar în procente - de la 2,45%, la 3,2%. În Transilvania, cel mai ridicat procent de ţigani se află în judeţele Mureş (8,8%), Sălaj (6,9%) şi Bihor (6,1%). Germanii din România (saşii) au scăzut de la 59.764 la 51.700 de oameni. Conform recensământului din 2011, numărul ungurilor din România este de 1.238.000 de oameni, deci cu 193.807 mai puţini, decât în 2002. Prin urmare, populaţia maghiară s-a redus cu 13,6%, ceea ce depăşeşte indicele analog la nivelul întregii ţări. În 2002, erau 1.431.807 unguri (adică 6,6% din populaţia României). Acum, s-au redus la 6,5% din populaţia României. În judeţele Transilvaniei, minoritatea maghiară este răspândită în felul următor.
- Harghita - 258.615 (84,8%);
- Covasna - 151.787 (73,6%).
- Mureş - 200.989 (românii reprezintă în Mureş 37,8% din populaţie);
- Cluj - 103.457
În judeţele din Partium:
- Satu-Mare - 113.541 ( românii reprezintă în Satu-Mare 34,5%),
- Bihor - 138.441 (25,2% unguri);
- Sălaj - 50.659 (românii din Sălaj reprezintă 23,2%).

Experţii maghiari consideră că situaţia demografică nu este disperată pentru ungurii din Transilvania. Recensământul din octombrie 2011 a demonstrat că în Transilvania are loc un proces de diferenţiere a aşezărilor etnice între unguri şi români, pe linia nord-sud a ţinutului. În judeţele cu secui şi în Partium, numărul maghiarilor este constant. În timp ce populaţuia românească de aici se reduce. În aceste zone însă creşte şi numărul ţiganilor. Trebuie precizat că în judeţele cu secui, ţiganii s-au declarat unguri. În Partium, ţiganii vorbesc ungureşte, dar se declară ţigani.
Aceişi experţi unguri nu recunosc că ungurii îi asimilează pe ţiganii din nordul Transilvaniei, pe românii din Harghita şi Covasna, dar şi pe ceangăii din Moldova.
Evoluţia minorităţii maghiare din centrul Transilvaniei este negativă. În judeţele Mureş, Cluj şi Feher (Alba), românii îi asimilează pe unguri. Şi asta în ciuda faptului că oraşul Kolozhvar (Cluj-Napoca pentru români) este capitala informală a ţinutului Transilvania, care continuă să rămână principalul centru al culturii maghiare.
Situaţia este şi mai rea pentru minoritatea maghiară în partea de sud a Transilvaniei. Între cele două recensăminte din 2002 şi 2011, minoritatea maghiară a scăzut aici de trei ori. Se reduce din cauza asimilării prin căsătorii mixte şi din cauza unei migraţii intense.
Concurenţa dintre partidele ungureşti din Transilvania devine tot mai acută în acest an electoral. A mai rămas puţin până la alegerile locale din iunie din România. Pentru UDMR au apărut partide concurente autonomiste - Partidul Popular Maghiar din Transilvania (EMNP) şi Partidul Civic Maghiar (MPP). După 12 ani, ungurii vor să smulgă de la români postul de primar al oraşului Târgu-Mureş. De aceea, partidele maghiare au vrut să semneze un acord pentru o alianţă pre-electroală, la propunerea lui Laszlo Tokes. Cele două partide autonomiste acuză UDMR că a refuzat să semneze acordul.

Conflictul ceangăilor din Moldova cu Uniunea Maghiară

“Ceangăii sunt un sub-etnos maghiar, care trăieşte în Moldova românească”, spune Regnum.
Cercetările arată însă că ceangăii sunt români maghiarizaţi.
Şi mai departe: “Precizăm că Moldova istorică a secolului al XIX-lea era împărţită în două părţi. Partea de est a Moldovei istorice - Basarabia - reprezintă acum Republica Moldova”. În realitate, doar 6 judeţe din vechea Basarabie intră în componenţa Republicii Moldova, celelealte au fost oferite de Stalin Ucrainei, la fel ca nordul Bucovinei.
Vorbim aici de Moldova românească. “Ceangăii au uitat limba maghiară şi acum Guvernul Ungariei încearcă să-i înveţe limba maghiară prin programul de învăţământ”. În perioada 2002-2006, Budapesta a cheltuit 360 de milioane de forinţi în acest scop, iar în perioada 2006-2011 - a mai cheltuit 320 de milioane ca să-i înveţe limba maghiară pe ceangăi. Presa din Ungaria scrie că pe 2 februarie toată conducerea Uniunii maghiare a ceangăilor din Moldova (MCSMSZ) şi-a dat demisia. MCSMSZ se ocupă de programa de învăţare a limbii maghiare în Modlova. Cauza demisiei a fost reducerea ajutorului financiar acordat de Ungaria din cauza expirării contractului la 1 ianuarie 2012 dintre MCSMSZ şi fundaţia ungară Gabor Betlen.
Guvernul Fidesz a lansat în 2010 un program pentru educarea ceangăilor. Aşa că 2200 de copii ceangăi din 25 de sate din Moldova învaţă maghiara. Şapte sate de ceangăi s-au afiliat la Ţinutul Secuiesc şi au primit la Miercurea-Ciuc o clădire pentru copiii lor, care au astfel şcoală şi cămin. Deci copiii de ceangăi s-au mutat din mediul lingvistic românesc în mediul de limbă maghiară. Programul educativ este achitat anual de Ungaria - 140 de milioane de forinţi. În plus, MCSMSZ primeşte bani de la Guvernul din România şi din surse străine.
Acum Budapesta a făcut două fundaţii pentru sprijinirea ceangăilor, dar nu au fost cooptaţi şi membrii MCSMSZ fiindcă au cam deturnat banii veniţi din Ungaria. UDMR a ripostat.
Cu toate acestea, Budapesta continuă să-i plătească pe profesorii ceangăilor.


“Dau această horă de sufletul lui Gheorghe…”


Cu ani în urmă, am participat la un simpozion de la Timişoarea despre românii … de pretutindeni. Sau, cum spun unii total anapoda, “diaspora românilor”. Cum o să fie “diasporă” românii din Cernăuţi sau din Macedonia? Din Basarabia sau din Ungaria?...
La terminarea manifestării, le-am spus unor colegi că voi merge în Valea Timocului. “Ce să cautaţi acolo? m-a luat la roată o duduie din Timişoara. Ce, credeţi că ei au nevoie de noi? Păi, ştiţi cum trăiesc ei încă de pe vremea lui Tito? Ei au văzut toată Europa, au lucrat în America, în Germania. Dumneata ce ai văzut? Ai fost în Italia, ca ei? Au maşini de lux, au vile şi ar fi în stare să te angajeze să le dai cu mătura pe treptele de marmură...”
Sincer să fiu, am rămas uşor derutat, nu ştiam dacă să mă mai duc sau nu.
Şi m-am dus.
Impresia mea a fost cu totul alta. Românii din Timoc nu se subsumează unei imagini simpliste. Existenţa lor dramatică, fără o identitate recunoscută deschis de sîrbi, i-a marcat. Prin destinul lor teribil, ei seamănă mai degrabă cu românii din Transnistria. Fiindcă mulţi sîrbi au aceeaşi mentalitate ca ruşi sau ucrainenii de dincolo de Nistru faţă de românii care au mai scăpat de şenilele tancurilor staliniste.
Românii din Timoc au rămas însă oameni foarte comunicativi şi calzi. Am stat la un profesor de lângă Bod. Nu m-a pus să dau cu mătura pe treptele de marmură, deşi aş fi făcut-o, fără să mi-o ceară. Ei vorbesc o română arhaică, un grai bănăţean mult mai bine conservat, decât cel din România.
Am stat acolo o săptămână, timp în care am asistat la un priveghi aşa cum numai la mine la Crăieşti, în Moldova, mai văzusem în copilărie.
Murise un bătrân nu departe şi profesorul m-a dus să văd şi eu. Noaptea, au ieşit din casă toţi la răscrucea drumurilor. În casă rămăsese doar mortul. Bărbaţii aprinseseră un foc de bârne în mijlocul răscrucii. Lângă un gard, o orchestră a început să cânte o horă veche, cu nişte ritmuri de tobe, cum mai auzisem doar în Bihor sau în Maramureş. Bărbaţi şi femei, fete şi flăcăi s-au prins în horă. O horă înceată, aproape târâtă, în jurul focului. Trei bătrâne, cu nişte coşuri împletite pe braţ, treceau prin faţa fiecărui oaspete: “Dau de pomană ist foc şî iastă horă de sufletu lu Gheorghe!” Şi fiecare primea un colac şi o lumânare.
Se auzea doar muzica monotonă, cu tobele care cădeau pe paşi sau paşii care călcau pe tobe.
Ei bine, aceşti oameni nu au dreptul elementar să înveţe la şcoală în limba lor, nu au voie să aibă propria biserică în limba română.
E adevărat, ei nu-şi spun români, îşi zic vlahi. Aşa cum oltenii se consideră olteni, iar moldovenii – moldoveni. Indiferent însă de regiunea lor, toţi au conştiinţa apartenenţei la aceeaşi naţiune – românii.
Sigur, cuvântul “vlah” nu este un nume de apă, ca “oltean” sau “moldovean”. “Vlah – valah” este numele dat de popoarele vecine pentru urmaşii dacilor. În indoeuropeană, radicalul “wal”, “vol” înseamnă... “lup”, adică “dac”.
În Timoc, trăiesc peste 500.000 de români. Ei au nevoie de sprijinul României, chiar mai mult decât românii din Voivodina. Numele lor au fost slavizate nepermis, nu li se permite nici să se roage în limba lor. La întâlnirea cu preşedintele sîrb Boris Tadici, Traian Băsescu a avut o reacţie pe care nu pot s-o accept:
"Nu vom face niciun gest de amestec în treburile interne ale Serbiei. Asa cum nici noi nu am accepa amestecul din afară prin care cineva să ne întrebe ce facem cu ceangăii din Moldova sau cu ungurii din Transilvania".
Să lăsăm la o parte faptul că românii din Harghita şi Covasna sunt asimilaţi sub ochii noştri, în centrul României! Dar s-a ajuns până acolo, încât Ungaria finanţează chiar şi maghiarizarea ceangăilor din Moldova. Tot sub ochii noştri! Prin urmare, noi nu ne amestecăm în treburile interne ale Serbiei – şi nici nu trebuie, dar nu ne implicăm adecvat nici în treburile interne ale României. Sigur, accept să-l aud pe senatorul Wiliam Brânză afirmând că drama preotului din Mălainiţa “este un zvon, trebuie cercetat, nu-i chiar aşa”. Aş avea deci motive să spun că nu e nicio brânză de capul acestui senator. Însă o asemenea declaraţie aparţine preşedintelui tuturor românilor.
Noi nu cerem să ne amestecăm în treburile interne ale Serbiei, dar avem obligaţia să pretindem respectarea drepturilor elementare ale românilor din Timoc. Iar acum Serbia are nevoie de recomandarea României pentru aderarea la Uniunea Europeană. De ce “tradiţionala prietenie româno-sîrbă” trebuie să presupună doar concesii istorice din partea României?
Noi le acordăm sîrbilor din România până şi dreptul de a fi reprezentaţi automat în Parlamentul de la Bucureşti. Serbia nu recunoaşte niciun drept pentru românii din Timoc.
Fiindcă ne bîlbîim penibil şi fără motiv, pe data de 25 ianuarie 2012, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat un amendament la Rezoluţia 1632/2008, prin care a prelungit monitorizarea Serbiei în problema acordării drepturilor legitime vlahilor, dar a precizat introducerea limbii vlahe în şcolile şi în presa din Timoc. Pentru această rezoluţie ineptă, sîrbii au avut sprijinul ucrainenilor şi al ruşilor, care – ce coincidenţă! Fac acelaşi lucru cu “moldovanii”.
Degeaba îi plătim pe parlamentarii care merg la Consiliul Europei. Nu au făcut nimic pentru a crea un front comun cu parlamentarii din Occident pentru a contracara votul slavilor. Aşa cum bolşevicii au inventat limba moldovenească, sîrbii au convins Europa că există limba vlahilor. Cu litere chirilice sau latine.
Ca în Transnistria.
Puneţi mâna pe carte, bă, înainte să pretindeţi că vă bateţi pentru drepturile românilor prin “foruri europene”!

Viorel Patrichi