Doctorul Pavel Chirilă sau tămăduirea prin rugăciune

L-am cunoscut pe doctorul Pavel Chirilă în cabinetul lui simplu de la clinica Naturalia din Voluntari, înconjurat de icoane şi de pacienţi. Unii nervoşi că erau nevoiţi să aştepte prea mult la coadă şi că mai apărusem şi eu pe-acolo. Mai ales că trebuie să se programeze cu două-trei luni înainte ca să ajungă la profesorul de sănătate. Oameni de toate vârstele, inclusiv copii, veniţi din toată ţara, ca la izvorul cel viu. În preajma lui, simţi liniştea şi căldura unui eremit, chiar şi atunci când vorbeşte despre suferinţele românilor. Vraciul trăitor fără de arginţi…

- Domnule profesor Pavel Chirilă, nu am avut bucuria spirituală să vă cunosc, dar vă privesc de departe activitatea şi performanţele de mai multă vreme. Pentru mulţi români, dumneavoastră aţi depăşit statutul de medic şi oamenii vă percep ca pe un tămăduitor pentru trup şi suflet, un vraci în sensul vechi al cuvântului. Aşa cum vorbea Platon despre taumaturgii dacilor, care vindecau concomitent trupul şi sufletul. O realitate istorică despre care, din nefericire, nu mai ştim mare lucru. Înainte să cercetaţi versetele biblice despre boli şi vindecarea lor, cum şi când aţi descoperit calea tămăduirii prin suflet?

Pavel Chirilă: Au contribuit două “conjuncturi favorabile”. La Spitalul de Urgenţă, unde am lucrat, am avut ocazia să îngrijesc mulţi bolnavi în stare gravă, din cauza reacţiilor adverse la medicamente. Atunci mi-am pus problema dacă medicina pe care am învăţat-o în facultate este într-adevăr un sistem epistemologic moral sau trebuie să caut şi existenţa altor moduri de a aborda şi vindeca bolnavii.

Tot în acea vreme căutam argumente biblice şi raţionale pentru validarea, în mintea mea, a credinţei ortodoxe, ca expresie a adevărului revelat deplin celor care îşi caută mântuirea. Am descoperit adevărul ortodox pe o cale “istorică”, atunci când am citit în operele lui Evdokimov: “Sunt fericit că atunci când mă duc duminica la liturghie, Sfântul Ioan Gură de Aur se ruga cum mă rog eu astăzi, şi că eu mă rog astăzi, cum se ruga Sfântul Ioan Gură de Aur în secolul IV”.

Într-o astfel de situaţie am început să studiez Sfânta Scriptură pentru a extrage versetele cu temă medicală. Aceste versete mi-au devenit ulterior un dascăl perfect.

- Veniţi dintr-o familie de ţărani credincioşi, care au avut de suferit din cauza trăirilor lor sufleteşti. Există vreo întâmplare din copilărie, care să vă fi marcat calea dreaptă de mai târziu?

Pavel Chirilă: Sfânta Tradiţie a Bisericii se corelează perfect cu obiceiurile tărâmului autentic de a-şi consolida o tradiţie proprie universului sătesc. În satul meu era obiceiul că, dacă un ţăran venea cu caşul de la stână şi intra în sat în vremea liturghiei, el dejuga boii în timpul epiclezei care era marcată de “o anumită tragere a clopotelor”.

- Aţi lucrat la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti lângă bolnavii care au încercat să-şi ia zilele. E adevărat că sinucigaşii ar fi oameni necredincioşi, motiv pentru care sunt repudiaţi de biserică? Cât timp avea un doctor tânăr să se roage pentru sănătatea lor? Medicii susţin (între patru ochi) că nu trebuie să te implici sufleteşte, altfel unde ajungi?…

Pavel Chirilă: Actul sinucigaş este încărcat de valenţe complicate, misterioase sau întunecate. Nu poate fi judecat simplu. Majoritatea celor care aveau o tentativă de sinucidere regretau. Este posibil ca, între momentul tentaţiei şi moartea biologică (secunde, minute, ore, zile), pocăinţa să fie atât de mare, încât sufletul să se salveze.

“Cine nu este un om al adevărului nu trebuie să facă jurnalism”

- Cine este gazetarul care, aparent, a provocat distrugerea spitalului “Christiana” şi ce interese se ascundeau în spatele acelei campanii de calomniere? Cine era preşedintele Curţii de Conturi şi cine a profitat ulterior de munca depusă de dumneavoastră şi de echipa dumneavoastră? Aţi încercat să ajungeţi atunci la Ion Iliescu?

Pavel Chirilă: Gazetăria este o profesiune întemeiată şi practicată pe o condiţie şi statură morală deosebită. De aceea, cine nu este moral şi drept, cine nu este un om al adevărului nu trebuie să facă jurnalism. Distrugerea CHRISTIANEI a fost programată printr-un scenariu.

În primii 4 ani, toate ziarele vorbeau laudativ despre CHRISTIANA. La un moment dat, ziariştii au început să vină rând pe rând să prezinte totul pe negativ. Întrebările lor erau aceleaşi, adică trase de cineva la xerox. Nu există o libertate a presei, ci doar libertatea de a face rău, la comandă. Când a apărut al treilea ziarist, i-am spus eu întrebările pe care urma să mi le pună. A recunoscut că a fost trimis să denigreze şi a refuzat să scrie.

Patrimoniul CHRISTIANEI a fost spulberat astfel:

- o parte a trecut de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul de Interne şi a ajuns sediul serviciului Poliţiei de Circulaţie;

- o parte a devenit Mănăstirea Christiana;

- o parte a ajuns la un privat;

- o parte la Poliţia Comunitară, sector 2.

Nu am ajuns la preşedintele ţării, considerându-l incapabil să rezolve problema.

- Cum aţi reuşit să depăşiţi drama provocată de episodul “Christiana” şi cum v-a ajutat rugăciunea?

Pavel Chirilă: Preotul Voicescu, după ce i-am prezentat semnalele pe care le aveam, că începe distrugerea CHRISTIANEI, mi-a spus: Mai bine să pierdem CHRISTIANA, decât să ne pierdem sufletul în vreun compromis oarecare. Zidurile se pot reface oricând.

- De ce ar fi Ortodoxia mai aproape de Dumnezeul tuturor lumilor decât alte culte sau religii? Ce şanse are un ateu să se vindece, dacă el nu se roagă trăind?

Pavel Chirilă: Atât Sfinţii Părinţi, cât şi unele studii de psihologie modernă spun că, până nu-i ierţi pe toţi cei care ţi-au greşit, vindecarea nu începe. Ortodoxia, mai mult decât toate celelalte religii şi culte creştine, valorizează pocăinţa şi iubirea.

- De ce homeopatia? Ne puteţi vorbi despre unele cazuri de vindecare?

Pavel Chirilă: Homeopatia este una din metodele de tratament. Are avantajul că e lipsită de reacţii adverse. Ca orice metodă însă, nu lucrează singură, ci prin terapeutul care o exersează şi care trebuie să fie creştin, ca actul terapeutic să fie complet.

- Alexandr Soljeniţîn sugerează că s-ar fi vindecat de cancer printr-un tratament neconvenţional, bazat pe coaja de mesteacăn. Aţi cercetat această variantă? Cancerul se poate vindeca sau doar preveni? Dar diabetul, schizofrenia care îi transformă pe oameni în martiri necunoscuţi?

Pavel Chirilă: Există acum în comerţ remediul anticancer, numit CHAGA, preparat din ciuperca de mesteacăn, numită INONOTUS OBLIQUS. Într-o treime din cazuri, cancerul se poate preveni printr-un stil de viaţă corect.

- Ce este proiectul NERA şi de ce ar trebui să-l sprijinim?

Pavel Chirilă: Proiectul NERA sau Clinica Nera este un Centru de Cercetare în Recuperare Oncologică, practic prima clinică de Recuperare Oncologică din România. Este o metodă de tratament, care, până acum, lipsea cu desăvârşire din ţara noastră, în condiţiile în care România are cei mai deterioraţi indicatori de cancer, comparativ cu toate ţările europene.

A avea o “ţară Bio” este un ideal pe care doar nişte guvernanţi luminaţi şi un popor educat îl pot atinge. Din păcate, poporul consumă alimente poluate grav cu aditivi şi astfel stimulează producţia lor în continuare, iar Guvernul este foarte dispus să permită uşor folosirea insecticidelor sau E-urilor nesigure sau chiar toxice.

Românii – cea mai bolnavă naţiune din Europa

M-am dus la doctorul Chirilă pentru că voiam să ştiu ce destin poate fi hărăzit unei naţiuni cu o sănătate atât de precară, cum am ajuns noi. „Este cel mai bolnav popor din Europa”, o spune direct, folosind limbajul implacabil al statisticilor. „Poporul român este pe locul întâi nu numai la cancer. Are cea mai ridicată mortalitate infantilă de pe continent, un indicator semnificativ şi foarte grav de sănătate publică. Atunci când vrei să cunoşti o ţară despre care nu ştii nimic, e suficient să dai un telefon sau să intri pe site la Eurostat şi să afli ce mortalitate infantilă are ţara respectivă. Şi asta spune aproape totul despre populaţie: şi despre PIB, şi despre nivelul de trai, şi despre cultura populaţiei, despre mentalităţi, obiceiuri din vechime. România are spor negativ de populaţie. Are cea mai multă tuberculoză din Europa. Are cel mai mult cancer din Euopa. Are cea mai scurtă speranţă de viaţă”.

„Guvernul a sunat?” „Nu.” „Dar Poporul Român a sunat?” "Nu!"

Doctorul crede că se poate ameliora starea de sănătate a poporului român numai printr-un efort comun al guvernanţilor şi al populaţiei. Mai ales că bolile grave au frecvent legătură cu hrana noastră. „În băuturile răcoritoare, se foloseşte drept conservant sorbatul de potasiu, mai bine tolerat de corpul uman.

În România, se pune benzoat de sodiu, care e scos în afara legii în Occident fiindcă e cancerigen. Suntem în Uniunea Europeană, dar Guvernul României e liber să hotărască dacă permite anumite substanţe în ţară sau nu. Aceeaşi băutură întâlnită la Paris poate fi băută în România, dar cu benzoat de sodiu, care e cancerigen. Confirmat!”

Ce soluţii există ca românii să nu mai bea o băutură cancerigenă: ori Guvernul să dea o lege şi să interzică substanţa, ori populaţia să înţeleagă acest lucru şi să nu mai cumpere nicio sticlă de băutură răcoritoare, neagră sau galbenă. E clar că, dacă poporul român nu mai cumpără, producătorii închid şi pleacă în India. Dar nu se întâmplă nimic.

În 2002, când s-a dat hotărârea de Guvern cu iodarea universală a sării, Pavel Chirilă a intervenit şi a avertizat că va creşte cancerul în România. Nu l-au crezut.

„Ministerul m-a tras de urechi, mi-a trimis aici Sanepidul, m-a amendat. Peste cinci ani, am refăcut statistica de la Centrul Naţional de Statistică Sanitară. Cancerul de tiroidă s-a dublat în patru ani şi jumătate din cauza sării iodate.

Un ziarist de la „Ziua” mi-a luat un interviu şi a pus un titlu tare: „Guvernul României bagă cancerul în tiroida românilor”.

După două săptămâni, l-am căutat pe ziarist: Te-a sunat cineva de la Guvern? Nu. De la Preşedinţie? Nu. De la Avocatul Poporului? Nu. De la Ministerul Sănătăţii? Nu. Domnule, dar poporul român te-a sunat? Nu”. Cam aşa arată grijile doctorului Pavel Chirilă.

S-a născut în 1946, la Slatina Nera (Caraş-Severin), într-o familie de oameni credincioşi, care au făcut ani grei de închisoare în timpul bolşevicilor.

A fost medic de ţară, apoi a lucrat la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, printre bolnavii care avuseseră tentative de sinucidere.

În timp ce scria cartea despre vindecările din Biblie, a decis că trebuie să apropie actul medical de rugăciune.

După 1989, a construit Spitalul creştin Christiana din Bucureşti, o şcoală sanitară postliceală, o editură şi o clinică – toate cu aceeaşi denumire care impunea. Apoi a conceput clinica de tratamente naturiste “Naturalia”, mai sus de Pădurea Andronache, lângă Bucureşti, Centrul de îngrijiri paliative „Sfânta Irina” pentru bolnavii de cancer.

A ctitorit o mânăstire de maici în Pipera, alta la Slatina Nera, o biserică în Voluntari. Apoi a conceput clinica de recuperare oncologică „Nera”, care se va ridica pe Valea Nerei. Numai prin donaţii. Pentru asemenea fapte, a avut îndrumători spirituali pe măsură:

părintele Visarion de la Clocociov, părintele Sofian Boghiu, părintele Ilarion Argatu, părintele Ioanichie Bălan, părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu…

„Am simţit că nu le plăcea mirosul de tămâie”

Multe lucruri absurde, chiar dramatice i s-au întâmplat pentru faptele lui bune. „Eu am visat în anii aceia de după evenimentele din decembrie 1989 să construiesc relaţia dintre medicină şi credinţă. Cum a fost Christiana.

Oficialilor nu le-a plăcut ideea.

Când au început să mă ancheteze, mă tot întrebau de ce am adus eu un preot în consiliul de administraţie al unui spital de stat. Christiana era un spital al Ministerului Sănătăţii. Nu era normal să-mi pună o asemenea întrebare, pentru că preotul era angajat pe postul din spital, aprobat de Minsiterul Sănătăţii, de Patriarhie. Am avut un protocol de colaborare.

Le-am spus că el cunoştea problemele şi chiar patologia spirituală a bolnavilor şi, în al doilea rând, era un foarte bun veghetor al moralei şi disciplinei salariaţilor.

Eu aveam nevoie de asta. Dacă un salariat greşea sau nu se purta frumos cu bolnavii, era normal să existe un om care să atragă atenţia cu grijă şi fermitate. Era un spital dedicat cazurilor sociale.

Anchetatorii au găsit un caz acolo – un călugăr internat. Prin definiţe, călugărul este simbolul sărăciei. El nu are avere personală la mânăstire. Mi-au reproşat chiar în scris. „Acest călugăr nu este un caz social pentru că are cinci fraţi”. Era tot o chestiune de mentalitate. Ce dacă avea cinci fraţi? El părăsise lumea aceasta laică şi s-a retras la mânăstire, unde nu mai are nimic.

Am simţit că nu le plăcea mirosul de tămâie.

A fost o greşeală de fond la mine atunci. Şi vă spun de ce. În 1990, când eu am făcut Fundaţia Christiana, am anunţat-o public, la televizor, cu părintele Boicescu.

Nu exista legea sponsorizării. Donaţii nu erau într-o lume de oameni săraci. Această fundaţie făcută de noi avea în cont 50 de lei, cât am dat noi, membrii fondatori. Mă sunau şi cereau bani să facă operaţii de apendicită la New-York pentru că „aici nu sunt doctori buni”, „am patru copii, vă rog să-mi daţi o casă”. „Noi suntem fundaţie”. „Dar aţi spus că faceţi acte filantropice...”

A avut noroc la început pe când era ministru doctorul Dan Enăchescu, un om înţelept, luminat. „Eu te ajut, tu vrei să lucrezi fără ciubuc. Cu biserica, deci cu morala. Eu îl fac numai dacă tu vrei să fii director. Îţi dau 24 de ore. Mâine vii şi-mi spui. Că dacă nu, nu-l fac. Eu nici nu cred că vei găsi doctori care să lucreze acolo fără ciubuc.”

Pavel Chirilă a renunţat astfel la cariera universitară, la cercetare. A găsit şi câţiva doctori buni, care chiar nu voiau ciubuc. Nu a înfiinţat cabinete de ginecologie, ca să nu apară tentaţia avorturilor. Veneau străinii cu ajutoare. Ministerul avea clădirea şi un microscop. Atât.

„În şase luni, eu am dotat spitalul numai cu donaţii din Occident. Cu laboratoare, cu tot. Străinii spuneau aşa: „Nu ai procedat bine că ai făcut acest parteneriat cu statul. Te vor distruge! Am trecut şi noi prin aşa ceva în urmă cu o sută de ani. Statul este un fel de monstru, nesigur, cu funcţionari care se schimbă mereu şi nici nu ştii cu cine vei lucra şi pe cine să tragi la răspundere dacă se greşeşte ceva.”.

Eu tot le spuneam că îi vom creştina şi noi pe funcţionari, că a distrus Ceauşescu atâtea biserici, pe lângă spitale, mai facem câte o biserică. Şi tot străinii au avut dreptate. După cinci ani, statul a înfiinţat, statul a distrus”.

Nu a reuşit să-i creştineze pe oamenii lui Ion Iliescu. Şi ei au distrus tot.

„În materie de cancer, nu există un remediu eficient până la ora actuală. Punct! Totul este o luptă de a prelungi puţin viaţa. Iar industria farmaceutică de citostatice domină de departe legile acestui comerţ”, spune doctorul.

România are 480.000 de bolnavi de cancer. O treime din aceşti bolnavi puteau să nu treacă prin acest calvar.

În Italia, există 120 de clinici de recuperare oncologică. În România nu este niciuna.

După drama de la Christiana, doctorul Chirilă vrea un nou început la clinica Nera.

Fără sprijinul otrăvit al statului. După modelul Sfântului Vasile cel Mare.

A trăit să vadă că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Şi încearcă din nou...

Autor: Viorel Patrichi