„E de la Legea
Talionului, ochi pentru ochi!”
(Dan
Voiculescu, senator)
„Un Senat de 100
de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi!
Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi
cetăţeni!” (Pitagora, un geometru)
„Noi
vrem să
muncim, președintele nu ne lasă nici la transporturi, nici la
agricultură... Noi
vrem să
muncim, președintele se ocupă să ne saboteze. Eu mă ocup de
pâine, președintele de circ...”
»
„Păcat
că nu avem președinte ca să-i plesnească pe unguri...”
(Același
Victor Ponta, omologul lui Ionel I.C. Brătianu)
După
o vară infernală, tot privind eu spre tananica națională din
ringul politicianist, m-am convins definitiv că Pitagora are
dreptate – sunt prea mulți!, iar eu, care nu am fost niciodată
«băsist»,
am devenit, nici
mai mult, nici mai puțin, „băsescolog”.
Fiindcă,
tot văzând eu ani la rând o haită de indivizi care sar în cârca
unui singur om, rezultă una din două: ori acel om este o javră
turbată și trebuie anihilat, ori acei indivizi reprezintă o
primejdie pentru securitatea națională. Și atunci cum facem?
Pentru Tataie și ai lui, Coposu a fost un pericol până a murit.
Noi am vrea să muncim, dar nu ne lasă Coposu. Și cum dezastrele
economico-sociale veneau la rând, Coposu era de vină. Iar ei aveau
toată puterea!
Se
rostogolește Varanu din limuzină în fața clădirii
Departamentului Național Anticorupție. Specialistele cu microfon și
cu buricelu gol sar spre el și îl previn că a pierdut o lentilă
de la ochelari. Varanu fâșneț scoate lentila din buzunarul de la
piept și spune că a... scăpat-o. Toate au crezut. A pierdut
lentila și nu a simțit, era marcat! Mai târziu, pune un sclav,
poate pe Ciuvică, să scrie pe blog:
„E de la Legea Talionului, ochi pentru ochi!”.
O dedicație pentru Marinelu, deși flagrantul pentru șantaj fusese
evident și nu i l-a făcut președintele. Dar batracianul ajuns în
politică se dă lovit de Zeus sau măcar de Scaraoțki, atunci când
e prins cu labele în miere. E prea puțin să spui că te-a lucrat
un procuror sau un ofițer oarecare. Nuuu, Obama personal a dat ordin
să fiu arestat!
Iese
și Ciuvică de la tangoul cu procurorii și fătucile se aruncă pe
el. Ce ați pățit, domnu Ciuvică, de ce tremurați, domnu Ciuvică?
„Tremur pentru că pe mine tot timpul mă emoţionează băsiştii”.
De ce vă clănțăne dinții, domnule Ciuvică! „A, mă
impresionează băsiștii și eu când îi văd...” Da, dar vă
clămpăne fălcile rău... Ce v-au făcut procurorii? „O bășină
băsistă...” Vă rog să n-o jigniți pe colega mea... „Nu, dar
pe mine băsiștii...” Stăncuța de trestie (asta înseamnă în
limba română „ciuvică”) a intrat în marele șantaj al
Varanului care și el este nevinovat.
Stăpânul
Antenelor este un bun exemplu de promovare a tinerilor în politică.
Și la contracte frauduloase cu statul. Și mulți au dosare penale,
inclusiv de spionaj în favoarta unor puteri străine. Și alte
partide „promovează tinerii” cu studii aproximative, la fel: în
umbra păsării de pradă.
Ceea
ce se întâmplă în ograda Varanului este simptomatic și pentru
regresul presei din România. Indivizi de asemenea teapă au distrus
presa noastră mare. Dumitru Tinu, Cornel Nistorescu, Sorin
Roșca-Stănescu, devenit „oaie de teracotă” în Parlament,
Petre Mihai Băcanu, Dan Diaconescu, Horia Alexandrescu, Bogdan
Chireac și mulți alții au contribuit la compromiterea gravă a
meseriei de gazetar în țara noastră. Pe mine nu mă mai crede
nimeni când spun că stau și acum într-un apartament confort II.
Sporit! „Hai, domne, eu nu văd ce mașină are Nistorescu...”
Dacă stau de vorbă cu un om prin țară pentru că îmi place un
lucru bine făcut de el sau vreau să-i aflu necazurile, mă întreabă
la urmă: „Și acum, cât mă costă?” Acesta este efectul
fripturismului în presă. Mulți au devenit chibiți pe lângă
politicieni veroși, au făcut presiuni asupra adversarilor din lumea
afacerilor sau chiar asupra Justiției, pretinzând că își fac
meseria. De aceea, românii au o părere tot mai proastă despre noi.
Cârnățarii din presă au cărat ani la rând banii cu sacoșa de
un leu de la stăpânii lor și au creat impresia că nu se poate
scrie onest, că românii vor o presă imundă, imorală, de scandal,
că nimeni nu vrea să mai citească lucruri serioase în această
țară.
Și
am ajuns aici. Nu mai dă nimeni doi bani pe noi. Și stăpânii din
politică ne privesc cu dispreț, sigur, până la campania
electorală.
A
murit Florin Constantiniu, cel mai mare istoric al timpului nostru,
un om de o rectitudine rară. Televiziunile nu au dat nicio știre
(cu excepția TVR, la sfârșit de jurnal) și mai marii au refuzat
să-i ofere un loc în Cimitirul Belu, deși i se cuvenea. Toate
specialistele vorbeau despre Războinicu Luminii, cum să stea el în
bezna de la Jilava, el care...? Sigur, au rămas niște țărani fără
pământuri, dar el e credincios. Mii de dosare pentru pământurile
din Pipera, Snagov, Șanțu, Gruiu au fost îngropate cu NUP. Presa
trebuia să moară cu mafia de gât, măcar era un sfârșit glorios.
A murit Gheorghe Buzatu, un savant care a proiectat multă lumină
asupra istoriei noastre contemporane. Nu a dat nimeni nicio știre în
presa mare. A murit o murătură care pretindea că este regele
țiganilor. Telenovelă pe toate posturile! Și atunci m-am dus la un
raft de bibliotecă și am deschis „Țiganiada”
lui Ioan Budai-Deleanu: „Prin țigani se înțeleg și alții...”
Monica
Macovei, o speranță pentru „Dreapta”
Marinelu
a scos la interval Mișcarea Populară. Care mișcare, care popor e
mai greu de spus. Dar sigur e populară! Și de dreapta! Dacă e
populară? E musai de dreapta. L-a pus în frunte pe Eugen Tomac, un
tânăr născut în satul Babele, lângă Ismail, unde a văzut
lumina și Mareșalul Alexandru Averescu. Este un om decent,
manierat, dar insuficient maturizat politic, deși cred că ar
rezista cu brio în fața unui miștocar ca Victor Ponta. În orice
caz, nu merita ironia deplasată a lui Cristian Tudor Popescu, care
i-a stâlcit nejustificat numele: „Tolomac”. Prin intermediul lui
Eugen Tomac, Mișcarea Populară ar putea lua câteva zeci de mii de
voturi în Basarabia la europarlamentare. Și Eba ar putea trece
pragul din nou fiindcă pe relația cu Vasile Blaga – Adio și n-am
cuvinte! Eugen Tomac trebuie să mai crească pentru a conta în
bordelul politicii de la București. Din nefericire, Mihai Răzvan
Ungureanu și Mihail Neamțu au fost devorați prematur. Adrian
Papahagi este încă
o promisiune nenăscută.
Și
totuși, spectrul de pseudo-dreapta (eu cred că nu există partide
de dreapta sau de stânga în România) are și lideri care pot să-l
îngroape pe Căcărău. Marinelu a vorbit frecvent despre șansele
Elenei Udrea, a indus și ideea că o sprijină la alegerile pentru
conducerea PDL, dând apă la moară unor ordinare speculații
erotice. Sigur, între timp, blonda norvegiană a divorțat din
motive de Cucoș: în timp ce ea făcea politică, o neliniștită de
20 de ani din Basarabia i-a luat locul fierbinte. Cucoș voia regim
de slăbire. Și de câte ori am rugat-o eu să facă un copil...
Prin urmare, chiar dacă îl poate ridiculiza pe Căcărău, mai
încet la prezidențiale!
Un
excelent cxandidat la prezidențiale, cu cele mai mari șanse rămâne
Emil Boc. Mulți vor strâmba din bot, dar nu face nimic. În
Transilvania, Căcărău nu ar lua niciun vot contra lui Emil Boc.
Garantat! Niciun ungur nu ar vota cu Căcărău. Garantat! Din
perspectivă economico-socială, prestația tandemului Lolek-Bolek
este nulă. Sigur, e posibil ca Dan Șova, ministrul proiectelor
faraonice de la Partidu lu Mukles, să descopere între timp
contractul cu Bechtel, despre care ne-a spus că a fost furat. Ca
să-l desecretizeze, să știm și noi cum l-a copt mămica, ce a
făcut Nepotu Mătușii Tamara pentru patrie. Sigur, Emil Boc are și
bile negre: lipsa oricărui proiect economic major câtă vreme a
guvernat și faptul că nu a mers până la capăt cu tăierea
pensiilor care nu au acoperire în cotizațiile acestor indivizi
către fondul național de pensii. Chiar dacă îl mai suspendau o
dată.
Nevoia
românilor de legalitate i-ar putea determina să-l voteze și pe
Daniel Morar, care a condus DNA în această perioadă tulbure.
Faima lui de incoruptibil într-o cloacă fără speranțe și fără
perspectivă ar da bine. Probabil că ar fi greu de convins să
candideze, dar șanse mari ar avea.
Și
Monica Macovei l-ar face de comandă pe Căcărău, dacă baronii de
la PDL ar sprijini-o. Dacă voia realmente reforma PDL, Marinelu ar
fi ieșit deschis în sprijinul Monicăi Macovei. Nu m-ar deranja
dacă o femeie puternică ar conduce România. Dimpotrivă. S-ar fura
mai puțin și mulți ar avea motive să tremure. Doar ea ar putea
aplica legea până la capăt. În plus, are o excelentă imagine
externă. Vrea PDL să mai conteze? Monica Macovei este opțiunea cea
mai importantă. Pentru Marinelu ar fi un efort minim să-l impună.
Traian
Băsescu, un Gulliver în politica românilor
Nu
este opinia mea, așa crede ziaristul
Dmitrii Ciubașenko,
un ziarist de la revista de limbă rusă „Panorama”
de la Chișinău. Probabil este ucrainean sau evreu, nu are
importanță, dar scrie bine. În timp ce Armand Goșu scrie în
„România Liberă” un comentariu în care arată că declarațiile
lui Traian Băsescu despre unire ar face imposibilă aderarea
Republicii Moldova la UE. Sigur, Traian Băsescu stă bine cu
minoritarii, dar nu ezită să-i plesnească atunci când sar calul.
Cea mai bună dovadă a fost discursul liber de la Izvoru Mureșului,
unde a punctat următoarele lucruri de bun simț:
- Ungaria
a devenit un focar de instabilitate și România trebuie să conducă
o campanie de descurajare a iredentismului și s-o înhame din nou;
- Ungurii
din Harghita vor avea aceeași autonomie ca românii de la Oltenița;
- Toate
partidele politice din România ar aproba unirea Republicii Moldova
cu Țara, dar nu toți basarabenii doresc acest lucru;
-
Înainte să se lamenteze că vor fi asimilați, românii din afara
țării trebuie mai întâi să fie solidari și coerenți în
mesajul lor că sunt români și că doresc conservarea
spiritualității lor. Numai așa România îi poate ajuta.
Unde
este eroarea, domnule profesor Armand Goșu? Și de ce ar fi România
„idiotul de serviciu”?
Dacă
președintele nu a dat replica o vreme ungurilor reuniți la Tușnad,
Pontănacu a spus „păcat că nu avem președinte”. Dacă
președintele a ieșit cu măciuca argumentelor de bun simț, de ce
iese? Există oameni care nu pricep ce rol are șeful statului. Sau
se fac că nu. Iată unul din motivele principale pentru care România
nu poate fi republică parlamentară. Oamenii au nevoie de un lider
puternic, ultima lor iluzie în apărarea drepturilor naționale.
Când preşedintele
român Traian Băsescu declara că, după ce îi expiră cel de-al
doilea mandat în anul 2014, intenţionează să solicite cetăţenia
moldovenească, mulţi au perceput afirmaţia ca pe o glumă
prostească a unui politician, pe care 9 din 10 cetăţeni din
propria ţară îl consideră clown, scrie "Panorama". Dar
dacă Băsescu îşi îndeplineşte această promisiune şi dacă va
conduce o listă de candidaţi la alegerile parlamentare din
Republica Molodva din 2015, el poate transforma complet politica
moldovenească, provocând apropierea dramatică a unirii Basarabiei
cu România. Dacă pe malul drept al Prutului, Băsescu este un
bufon, un saltimbanc lunatic, pe malul stâng el este un erou
naţional, crede
Ciubașenko. El a fost reales
pentru al doilea mandat prezidenţial datorită voturilor din
diaspora, şi, nu în ultimul rând, datorită românilor basarabeni.
Aşa i-au mulţumit ei celui care le-a dat basarabenilor sute de mii
de paşapoarte româneşti, prin urmare, europene, ceea ce a făcut
să devină realitate principalul vis al moldovenilor - să plece
liber în Spaţiul Schengen fără vize.
Deja există precedente
ale mişcării pe banda opusă, adică de acordare a cetăţeniei
Republicii Moldova cetăţenilor României, continuă "Panorama".
De exemplu, Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, pe când
îndeplinea funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova,
i-a acordat cetăţenia moldovenească consilierului său Dan
Dungaciu. Dacă Ghimpu i-a acordat cetăţenia lui Dungaciu, atunci
nu ne putem îndoi că şi preşedintele Nicolae Timofti îi va
acorda cetăţenia lui Băsescu. (În acest mod, Timofti, fie şi
parţial, s-ar reabilita pentru trimiterea oamenilor la spitalul de
nebuni pentru că ei înşişi se declarau români, pe când el era
judecător sovietic).
Dacă Băsescu intră
în politica moldovenească, el va deveni protagonistul principal,
scrie "Panorama". Pe fondul politicianiştilor locali
liliputani, el va fi pur şi simplu un Gulliver al valului european.
Băsescu nu a ascuns
niciodată că el este în favoarea alipirii Basarabiei la România.
Pe această chestiune, printre toţi politicienii de la Bucureşti
există o unanimitate totală. Ei se pot înjura între ei pentru
probleme de politică internă din România, dar când vine vorba de
"Unire", este un consens general. Politica oficială din
România nu recunoaşte existenţa moldovenilor ca popor, refuză să
semneze cu Moldova tratatul politic bilateral de bază şi tratatul
cu privire la frontiere. Băsescu repetă mereu că dincolo de Prut
"se află o mare de patru milioane de români", notează
„Panorama”.
Și văzând
cum Traian Băsescu „joacă tontoroiul” peste tot, Lucian
Avramescu, un alt mare gazetar care scria ode și plugușoare pentru
Mult Iubitu, și care a îngropat „Tineretul Liber”, al doilea
ziar ca tiraj și ca fonduri, după „România Liberă”, scrie cu
năduf ideologic și doctrinar în „Jurnalul Național” al
Varanului:
”Ponta, în numele a
ceea ce am înghițit, ca om și ca scriitor, pentru voi, în numele
nemeritatelor înjurături primite scuipăcios și puturos, în
numele batjocurii de a mă lăsa la cheremul celui mai netrebnic
fanariot pe care l-a avut, din toate vremurile, România, în numele
celor ce am crezut, eu nu cu totul, dar alții da, că sunteți, că
sunteți oameni, vă atenționez cu toată sila – vă bag în
pizda mamii voastre.”
Nu
putem achiesa la această trimitere escatologică, care atestă
evoluția presei române.
Combaterea
neostalinismului
Iată și
reacția agenților de la IA REGNUM NOVOSTI pentru a vedea ce cred
rușii azi despre români:
"Conform
Constituţiei Moldovei, limba de stat din această ţară este "limba
moldovenească pe baza grafiei latine". Noţiunile de "români",
"popor român" şi "limbă română" sunt creaţia
lingviştilor din Transilvania cu grafie latină, au fost inventate
la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Scrisul moldovenesc există în
chirilică din secolul al XVI-lea.
La 31 august 1989,
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a
adoptat Legea privind statutul limbii de stat în RSSM şi Legea
privind "revenirea" limbii moldoveneşti la grafia latină,
în timp ce moldovenii din Transnistria au păstrat grafia chirilică
a limbii moldoveneşti.
Conform poziţiei
oficiale actuale a României, poziţie împărtăşită şi de
susţinătorii unionismului românesc, Moldova este "al doilea
stat românesc", moldovenii sunt "români", limba
moldovenească este "română". Totodată, conform datelor
oficiale ale recensământului din anul 2004, recunoscut de Biroul
Naţional de Statistică din Moldova, s-au declarat români 2,2% din
numărul locuitorilor ţării, moldoveni - 75,8%. Pe de altă parte,
78,4% din numărul moldovenilor au indicat ca limbă maternă limba
moldovenească, iar 18,8% - româna.
Pe de altă parte, este
artificială şi însăşi problema ridicată de Bucureşti, după
care moldovenii şi ucrainenii ar fi "români", pentru că
identitatea românească a apărut din punct de vedere istoric după
identitatea moldovenească. Pe de altă parte, formarea românilor ca
naţie a avut loc pe nişte porţiuni de teritoriu din actuala
Românie - în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, pe când Basarabia se afla deja în componenţa
Imperiului Rus, iar Bucovina - în componeţa Austro-Ungariei. Cu
toate acestea, faptul că a ocupuat aceste teritorii în perioadele
1918-1940 şi 1941-1944 serveşte până în prezent pentru Bucureşti
ca pretext să afirme că populaţia moldovenească din aceste
teritorii ar fi alcătuită din "români" şi să pretindă,
într-un fel sau altul, să-şi exercite influenţa şi prezenţa în
regiune.
(Pentru a combate ideea
neostalinistă, conform căreia moldovenii ar fi altceva decât
români, trebuie folosite argumente istoriografice. Nu lingviştii
transilvăneni au folosit primii noţiunea de "român",
ci... moldovenii.
Grigore Ureche nota la
1642 în « Letopiseţul Ţării Moldovei » : “Rumânii, câţi să
află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la
Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm
se trag “. Miron Costin spune mai târziu acelaşi lucru:
„Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii
la vedere felul neamului, din ce izvor şi seminţie suntu lăcuitorii
ţării noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românii din
ţările ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi
odată descălecaţi suntu”.
"Cartea Românească
de Învăţătură" a mitropolitului Varlaam a apărut în 1643
şi Varlaam era moldovean, nu transilvănean. El nu a scris "Carte
Moldovenească..." În sfârşit, stolnicul Constantin
Cantacuzino din Valahia confirmă ce scriu cronicarii moldoveni:
"toţi câţi sunt rumâni (...) toţi aceştia dintr-o fântână
au izvorât şi cură”. Lingviştii Şcolii Ardelene au scris abia
peste o sută de ani despre originea comună a tuturor românilor.
Opiniile unor ziarişti şi politicieni ruşi sau ucraineni cu
privire la originea şi identitatea românilor arată cât de
important şi de actual rămâne studiul atent al istoriei noastre
vechi - nota Viorel
Patrichi).
Conform studiului
"Limba rusă în spaţiul post-sovietic: cercetare comparată a
răspândirii ei" (martie 2009), studiu realizat de Grupul de
cercetare "Zirkon", în R. Moldova, limba rusă este
considerată limbă maternă de 20% până la o treime din populaţie,
preferă să vorbească ruseşte peste 40%, vorbesc ruseşte fluent
peste 70%, se pot exprima în rusă peste 90%, înţeleg ruseşte
peste 95%. Pe 1 martie 2011, s-au dat publicităţii rezultatele unui
studiu sociologic, efectuat de Institutul CBS-AXA. Aceste rezultate
atestă că aproximativ 62% din numărul locuitorilor Republicii
Moldova vorbesc liber ruseşte şi scriu în limba rusă corect, 18%
vorbesc ruseşte cursiv, dar scriu cu greşeli, 7% pot să se
înţeleagă cu vorbitorii de limbă rusă, alţi 5% abia înţeleg
rusa, dar nu pot vorbi, şi doar 1% nu o cunosc defel.
Pe de altă parte,
conform datelor unui sondaj de opinie din mai 2010, ralizat de
autoritarul Barometru al opiniei publice din R. Moldova, peste
jumătate din populaţia ţării - 54,1% se pronunţă pentru
acordarea statutului de a doua limbă de stat pentru limba rusă, în
timp ce contra acestei idei s-au manifestat 38,8% din cei
chestionaţi.)
Politicienii şi
experţii de la Bucureşti recunosc că însăşi doctrina
moldovenismului este o ameninţare pentru securitatea naţională a
României, scrie "Panorama". Iar aici ei au dreptate. Dacă
peste Prut s-ar fi creat un stat moldovenesc reintegrat, viabil,
eficient, democratic, prosper, el ar fi devenit un competitor serios
pentru România, iar simpla lui existenţă ar fi fost o ameninţare
pentru ea. Bucureştiul face tot posibilul, şi chiar reuşeşte
foarte bine, pentru ca această ameninţare să fie atenuată. Îi
ajunge iredentismul unguresc din Transilvania, scrie
Panorama. Dacă blocul "Pentru
unire prin integrare europeană", condus de Băsescu, ajunge la
putere în Republica Moldova, atunci totul se va schimba.
Unii analişti politici
din România, iar de câteva ori şi din Polonia, ţară care,
împreună cu Suedia, a gândit "Parteneriatul Estic" ca un
cordon sanitar de-a lungul frontierei de vest a Rusiei, spun deschis
că R. Moldova trebuie să renunţe la Transnistria pentru
perspectiva europeană, scrie "Panorama". Acesta este un
apel logic: dacă Transnistria împiedică deplasarea Republicii
Moldova spre Europa, fiindcă ea însăşi vrea să se mişte spre
Rusia, trebuie să se renunţe la Transnistria.
După ce, la Chişinău,
va veni la putere blocul unionist al lui Băsescu, Transnistria va fi
pierdută definitiv, scrie "Panorama". Cu siguranţă că
Rusia o va recunoaşte şi, prin analogie cu acordul de "asociere
ca membru" sau membru asociat, între UE şi R. Moldova de
asemenea se va încheia cu Tiraspolul un acord asimetric de "asociere
ca membru". UE va încerca să păcălească Transnistria cu
ajutorul Ucrainei filo-europene, ceea ce va face ca Tiraspolul să se
transforme în al doilea Kaliningrad. Desigur, Ucraina nu va doborî
avioanele ruseşti şi nici nu va deraia trenurile ruseşti care merg
spre Transnistria, însă tensiunea din regiune va creşte dramatic.
Băsescu îşi va freca mâinile mulţumit: a luat şi teritoriile, a
recuperat şi demografia, a determinat Ucraina să se certe cu Rusia,
i-a slujit şi pe americani, crede
Ciubașenko.
Formal, R. Moldova se
va putea considera stat independent un timp, asociat cu UE, continuă
"Panorama". Aici, s-ar putea să strâmbe din nas şi să
facă grimase unii deputaţi la trei ace, cu miniştrii lor,
preşedintele de carton, paiaţele de judecători de la Curtea
Constituţională, însă practic Basarabia va deveni o parte a
României, iar frontiera de est a Uniunii Europene şi a NATO se va
muta pe Nistru. Noile autorităţi vor da mâna cu arhiereii şi cu
preoţii de la Mitropolia Moldovei, care se supune Bisericii Ruse, ca
să poată trece apoi în masă la Mitropolia Basarabiei din cadrul
Bisericii Ortodoxe Române.
(Având în vedere că
a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Română, care este
canonică, rezultă că şi Mitropolia Basarabiei este canonică -
nota Viorel Patrichi).
Americanii, în cazul
în care nu susţin această idee, vor rămâne indiferenţi faţă
de evoluţia evenimentelor, în urma cărora NATO se deplasează cu
50 de mile mai spre Est, iar Rusia şi UE, după cum li se pare
americanilor, vor fi tot mai slabe, scrie "Panorama".
Moscova, care, judecând după toate aparenţele, consideră că nu
are cu cine discuta în politica de la Chişinău, se va înţepeni
definitiv în Transnistria şi probabil îşi va trimite acolo
rachetele, în replică la Scutul american din România. Uniunea
Europeană, adică nemţii, nu vor avea timp niciodată să se ocupe
de Basarabia.
Marinelu
bagă sfânta
zîzanie printre ruși și ucraineni
“Cereți
unirea și o vom face!”
(Traian
Băsescu, 17 iulie 2013, Chișinău)
Am
scris sute de articole pe această temă de când lucrez în presă
și nu intenționam să revin dacă
nu aș fi citit o părere publicată de un anume Claudiu Șerban prin
„Adevărul“,
cu titlul “Cui
îi trebuie o Românie dodoloaţă”.
Și cum scrie
acest tânăr părerolog, care este și realizator de emisiune TV?
„Tema unirii României cu Moldova
a reapărut în agenda publică odată cu vizita preşedintelui
Băsescu la Chişinău. O unire mai mică, prin intermediul
integrării Moldovei în UE, este varianta care poate avea sorţi de
izbândă dacă ar fi să dăm crezare oficialilor. Întrebarea care
se pune este însă cui i-ar folosi o asemenea mişcare politică.
Moldovenilor? Românilor? Ruşilor? Nemţilor?”
De
sesizat din start confuzia cultivată conștient, la fel ca în presa
rusă: Cele șase județe din estul Moldovei istorice, care poartă
numele Republica Moldova prin voința lui Molotov și a lui Stalin,
au devenit „Moldova”.
Prin urmare,
trebuie să uităm că Moldova reprezintă altceva și cu mult mai
mult. Confuzia cultivată devine corozivă chiar și pentru
realitatea istorică. Iată de ce grecii sar de un stânjen când aud
de Republica Macedonia, chiar dacă nu au dreptate: macedonenii
adevărați nu au fost și nu sunt nici slavi, dar nici greci. Erau
vechii aromâni. Așa cum Alexandru Macedon nu era nici grec, și
nici bulgar. Confuzia merge mai departe când autorul ne întreabă
cui ar folosi unirea: „Moldovenilor?
Românilor?”.
Cu alte cuvinte,
moldovenii și românii ar fi entități diferite. Claudiu Șerban ne
face totuși o concesie duioasă: „cele
două popoare vorbesc practic aceeaşi limbă”. Ca la “Pravda”,
care vorbește
despre „cele două
popoare”, dar
care admite deja că
„limba
moldovenească
este marker politic”.
Și
tânărul cu privire de stepă ne reamintește că „moldovenii”
sunt de vreo
patru ori mai săraci ca românii. Că Germania Federală a plătit
un preț greu pentru reunificare, iar politicienii noștri nu ar
accepta un asemenea preț. Este adevărat că prețul reîntregirii
naționale a Germaniei a fost și este încă foarte mare, că unii
nemți din vest îi disprețuiesc pe conaționalii lor din landurile
de est, că unii nemți din fosta RDG îi urăsc pe ceilalți fiindcă
nu au încă același nivel de trai, că Uniunea Creștin Democrată
nu-și poate constitui măcar o filială în estul Berlinului. Eu nu
contest că există și nemți stupizi, așa cum nu pot nega
existența lui Claudiu Șerban sau a lui Valentin Mîndrășescu,
această
instituție
FSB de la „Vocea
Rusiei”. Tocmai de aceea, Helmut Kohl s-a folosit de momentul
psihologic, creat de prăbușirea
Zidului de la Berlin. Iată
voința poporului: Unirea! Nimeni nu putea să spună nimic. Cu
siguranță că, dacă ar fi organizat un referendum, așa cum le
pretind rușii altor popoare să facă, majoritatea germanilor nu
acceptau unirea. Aici intervine însă funcția creativă, de vector,
a omului de stat: el se folosește de starea de spirit de moment a
poporului pentru a pune măcar o cărămidă nouă la edificiul
națiunii. Și lucrurile merg mai departe. Nemții occidentali vor
uita de cotizațiile lor pentru unire, nemții din fosta RDG nu vor
mai cunoaște frustrările bunicilor lor și Germania este locomotiva
Europei unite pe cale pașnică. Cum va fi țara lor peste 50 de ani?
Noi
nu am avut un om de stat în 1990, cum era Helmut Kohl. Dacă
generația Cuza-Kogălniceanu-Bălcescu invocau sărăcia internă
sau voința politică a vecinilor, sau organizarea vreunui
referendum, românii ar fi trăit și astăzi în cătune. Dacă
generația Pantelimon Halipa-Maniu-Brătianu s-ar fi gândit la ce ar
putea spune Viena, Budapesta sau Moscova, unirea nu se mai făcea
nici până astăzi. Și s-a făcut, chiar dacă regele Ferdinand a
fost nevoit să fugă la Iași.
Reîntregirea
națională nu este un gheșeft, așa cum crede Claudiu Șerban. Nu
voi prezenta aici avantajele reunificării. Am făcut-o cu alte
prilejuri. Am întâlnit oameni prosperi la Chișinău, la București
sau la Timișoara, dar și mulți săraci. Dacă vreți sărăcie
lucie, mergem în județul Călărași sau în Olt, și vom vedea
realități cum nu găsești în județul Bălți. Sau credeți că
săracii din Cahul au un benghi dublu în frunte față de săracii
din Vaslui? Mașini de mafioți bengoși, la fel de scumpe și de
inaccesibile, vezi și la București, și la Chișinău.
Stelian
Tănase: „Eu
nu vreau să
împart bunăstarea mea europeană cu frații de peste Prut”
Frontul
contra reîntregirii noastre naționale este larg și folosește
tactici diverse.
În
2004, a venit la Hotel Marriott din București Stanislav Belkovski,
un consilier de-al lui Putin, care ne-a pus pe tavă unirea cu cele
șase județe din Basarabia, cu două condiții: să lăsăm
Transnistria în pace și să tolerăm „respublica”
autonomă a
găgăuzilor. Planul urma să se pună în aplicare peste zece ani,
după integrarea României în Uniunea Europeană.
Adică
în 2014. „Eu
nu vreau să împart bunăstarea mea europeană cu frații mei de
dincolo de Prut,”
a spus atunci gânditorul Stelian Tănase. Și a sunat sinistru, ca
la Șerban cel de azi. „Rusia
vrea să
facă
în
Transnistria o enclavă
de tipul Kronstadt“, a spus Tănase
cu gândul
la Königsberg (Kaliningrad) și
ne-a avertizat că
UE nu vrea sărăntoci
de Bălți.
Emil Hurezeanu l-a contrazis: „Argumentele privind sărăcia
din Basarabia sunt absurde“. Mircea Druc a subliniat atunci
că,
din punct de vedere statistic, județul
Chișinău
are o economie mai puternică
decât
a județelor
Cluj sau Iași.
Primul șef
de guvern, ales democratic la Chișinău,
i-a replicat lui Belkovski, într-o
rusă
impecabilă,
că
Rusia „trebuie să
se conformeze planului propus de Statele Unite ale Americii cu
privire la Transnistria. Știți
bine la ce mă
refer...“ El a cerut retragerea trupelor ruse de pe Nistru, premisa
esențială
pentru democratizarea Republicii Moldova. „Este pentru prima dată
când
se discută
problema în
această
cheie la București.
Trebuie să
luăm
în
calcul și
această
posibilitate. Să
ne gândim
însă
la viitoarea mutare a Rusiei după
eventuala noastră
unire. Imediat după
acest eveniment, comunitatea găgăuzilor
din sudul Basarabiei ar decreta unirea cu Transnistria și,
astfel, Rusia ar ajunge până
la Giurgiulești-Galați.
Domnule Belkovski, de ce Rusia nu recunoaște
independența
Ceceniei, a Iakuției
sau a Tatarstanului? Din toate teritoriile fostei Uniuni Sovietice,
Transnistria este cel mai puțin
îndreptățită
sa pretindă
suveranitatea.“
Și
Belkovski a tăcut.
Mărul
cel otrăvit
Zbigniew Brzezinski,
fost consilier pe probleme de securitate al președintelui
american Jimmy Carter, spunea în
memoriile sale că
frontiera României
trebuie să
fie pe Nistru. Există
și
ruși
care gândesc
la fel. Încă
din 1991, Soljenițin
recomanda Rusiei să
abandoneze Basarabia care, spunea el, „este pământ
românesc“.
Același
lucru l-a afirmat recent Valeria Novodvorskaia, o veche disidentă
antisovietică. Într-o emisiune la postul de radio Ecoul Moscovei,
doamna Novodvorskaia le cerea basarabenilor să se întoarcă din
occident și să se unească din nou cu România, iar de la tribuna
Uniunii Europene să lupte pentru Transnistria fiindcă Rusia nu are
ce căuta acolo. Roman Konopliov, cel mai fin analist rus actual,
declarat persona non grata la Tiraspol, scrie frecvent că Rusia a
pierdut partida pe Nistru, că Basarabia nu se mai întoarce spre
ruși și că Ucraina vrea să înșface Transnistria și toată
Basarabia. Prin urmare, Rusia oferă României din nou ceea ce nu
aparține Kremlinului, numai să rămână pe Nistru. Penibilă
iluzie pentru ea, dacă nu acceptă dialogul cu România pentru a
contracara Ucraina.
Noi
avem însă printre noi ”specialiști”
care ne învață
cum să renunțăm la grădina bunicilor. În 1994, Renate Weber,
Gabriel Andreescu și Valentin Stan scriau un „studiu”
de inspirație
Soros, în care
ni se spune să acceptăm consecințele pactului Molotov-Ribbentrop.
Cu argumente „științifice“:
“Sintagma
„țară-mamă” nu mai poate exprima astăzi necesități politice
sau istorice. Ea a fost folosită în contextul elaborării
obiectivelor emancipării popoarelor în perioada constituirii
statelor naționale și a fost valabilă pentru acel moment istoric,
dar ea a avut întotdeauna un conținut etnocratic. Societățile
moderne de astăzi sunt fundamentate pe valorile naționalismului
civic”.
În 2011, au apărut alți campioni la civilie, marca Soros, care ne
demonstrează că moldovenii ar fi altă specie: Cristian
Ghinea, István Horváth, Liliana Popescu, Victoria Stoiciu. Și
atunci eu, care sunt moldovean, adică român liber, ce pot să cred
despre asemenea „studii”?
Că
proiectul absurd al lui Ilia Erenburg, pe care nu l-a acceptat nici
Stalin, nu a murit și că există cercuri care îl dau periodic la
reanimare. Oare rușii din Federația Rusă știu de ce și pentru
cine plătesc impozite în Transnistria?
În calea
reunificării nu stau numai cei năimiți. Eficiente au rămas și
complexele noastre păcătoase.
Complexul
lui Mitică:
- românii
e mai dăștepți ca moldovenii (sic!);
-
moldovenii e săraci;
- dacă ne
unim cu Basarabia, ne invadează toți kaghebiștii d-acolo;
-
noi vrem bunăstare numai pentru cetățenii României (apud
Tănase);
- noi vrem UE, nu
Rusia.
Complexul celui care
nu-i fudul destul:
- noi suntem moldoveni,
dar nu români;
- vom construi o noua
Elveție
întri
Prut șî
Nistru;
- noi nu ni unim cu
țîganii
din Ferentari (sic!);
- noi vrem UE, dar nu
România.
La acestea, se poate
adăuga
si complexul caimacamului Vogoride, un personaj aproape uitat, dar
care s-a opus ridicol la unirea Principatelor Române
de la 1859. Având
aceleași
reflexe ca Vogoride, Voronin pricepe că,
dacă
Basarabia s-ar uni cu România,
ar primi un post de portar la APACA.
“Сe
să căutați în Uniunea Eurasiatică? Locul dumneavoastră este în
Europa. Avem aceleași fețe. Eu nu am văzut pe nimeni cu ochi
oblici pe-aici. Avem aceeași limbă...”,
le-a spus Traian
Băsescu basarabenilor. Apoi
a dat cu bățul
prin gard și a anunțat că intenționează să ceară cetățenia
Republicii Moldova.
Pretext
pentru Roman Konopliov să noteze: „Personalitatea
lui Băsescu este cunoscută şi dincolo de frontierele Moldovei şi
fiecare vizită a lui peste malul Prutului este privită ca o
expansiune a României. Conform unei scheme similare, în scopuri
prieteneşti, Traian Băsescu ar putea să nu se limiteze la
paşaportul moldovenesc. Politicianul român ar putea, de asemenea,
să-şi depună documentele şi pentru cetăţenia Transnistriei, şi
astfel, să-şi manifeste respectul nu numai faţă de autorităţile
Republicii Moldova, dar şi faţă de autorităţile nerecunoscutei
Republici Transnistrene, iar mai târziu, promovând respectul
cuvenit faţă de ambele formaţiuni statale, să le promoveze pe
amândouă în spaţiul european.
Şi în Transnistria,
Băsescu se poate folosi de popularitatea lui printre cei care
solicită cetăţenia română”. Iar Dmitrii Ciubașenko
scrie în
“Panorama”: "Dacă Băsescu intră în politica
moldovenească, el va deveni evident principalul protagonist. Pe
fondul liliputanilor politicianişti de prin părţile locului, el va
fi pur şi simplu un Gulliver al valului european".
Și
iată concluzia
din bezna cugetării
lui Claudiu Șerban: „singura
variantă în care ar exista un profit economic din această unire ar
fi legalizarea prostituţiei”.
Moldovenii
au multă răbdare, dar și mână grea...
Dughin,
sirena lui Putin și destinul românilor
Prăbușirea
comunismului a însemnat pentru neostaliniștii ruși totala derută
ideologică. În loc să caute un model de salvare națională,
generat de specificul poporului rus, pentru a intra astfel în marele
concert al națiunilor creative ale lumii, asemenea gânditori
urmează proiecte revolute și autarhice. Desprindem practic două
direcții pentru supraviețuirea poporului rus din perspectiva
acestor gânditori:
-
Religia pravoslanică. Din această perspectivă, „Moscova este a
treia Romă”, care va domina Europa. Într-o lume tot mai
laicizată, e jenant să mai susții astăzi o asemenea idee. Pe de
altă parte, dacă Moscova este a treia Romă, după Bizanț, ne
aflăm astăzi deja în era celei de-a patra Rome. Nu întâmplător,
Washingtonul a transpus peste Atlantic inclusiv copia Capitoliului de
la Roma...
-
Hoarda de Aur. Oricât ar părea de bizar, există astăzi
intelectuali ruși, care susțin că țara lor ar putea fi
continuatoarea civilizației mongole. Și că Hoarda de Aur ar fi
construcția simbolică a libertății, unde nu interesează pe
nimeni drepturile omului, contează numai meritocrația. Ezoteriștii
ruși pretind că Vladimir Putin ar fi „Țarul cel Alb”. De aici,
arhitectura proiectului dobândește un profil halucinant. „Ai
noștri“
(„NAȘI“)
diferă total de „Ai
lor”.
„Ai
noștri“
reprezintă
civilizaţia europeană terestră și sedentară, în opoziție cu
civilizaţia anglo-saxonă, de tip maritim, invadatoare, care trebuie
aruncată peste Atlantic. Numai așa putem scăpa de influența
americană. La fel ca în plan pravoslanic, Europa va fi nevoită să
accepte mâna generoasă și salvatoare a Rusiei în domeniul
economic, militar și politic. Într-un asemenea delir, s-a prins și
Alexandr Dughin, cu tot cu filosofia lui.
Ce
destin vor avea românii într-o asemenea arhitectură a forței de
la Vladivostok la Lisabona? Invitat la Chișinău de Iurie Roșca -
mai nou, teoreticianul „părții
care devine întreg“
- la PublikaTV,
proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, Alexandr Dughin a precizat că
Rusia își va declanșa întreaga mânie dacă ar fi atacați
„pacificatorii ruși” din Transnistria. De la generalul Alexandr
Lebedi, nimeni nu a mai folosit un limbaj atât de agresiv la adresa
românilor, provocând reacții vituperante la "Revista 22",
"Ziua Veche" sau Romanian Global News: "trompeta
ofensivei pravoslavnice", "Schizofrenicul lui Putin
ameninţă R. Moldova cu războiul chiar de la Chişinău" etc.
Văzând
reacțiile românilor „rusofobi”,
Dughin revine cu
un interviu la postul de radio Golos Rossii și încearcă să dreagă
busuiocul. El reia teza apărării popoarelor mici prin invaziile
țariste contra Imperiului Otoman sau a Imperiului Austro-Ungar:
"Scenariul
georgian a arătat un lucru esenţial: americanii nu sunt capabili să
asigure suveranitatea ţărilor din spaţiul post-sovietic. Cheia
consolidării suveranităţii lor se află la Moscova, care deţine
pârghiile reale în această situaţie: politice, economice,
sociale, culturale. Acest lucru este conştientizat de mulţi în
Republica Moldova, pe care Moscova o percepe ca pe un stat prieten.
De fapt, nu există niciun motiv să rezolvăm problema
transnistreană în maniera Saakaşvili. Eu nu cunosc niciun om din
Chişinău, care să dorească să se procedeze aşa. Dar dacă
(ipotetic) s-ar găsi un asemenea maniac în Republica Moldova şi va
fi provocat un conflict, atunci desigur puterea militară a Rusiei ar
fi suficientă pentru a scoate problema de pe ordinea de zi.
În general, tema unui
conflict militar în Transnistria este o speculaţie. Forţele
politice din România, orientate spre UE şi spre NATO, o aduc în
discuţie. Acestea însă pierd rapid sprijinul populaţiei. Ele au
nevoie de chipul unui duşman. Şi cine este mai potrivit pentru
acest rol, dacă nu Rusia care îşi dezvoltă puterea? Şi ei sperie
populaţia cu "pericolul rusesc" pentru a se menţine în
politică, pentru a continua aceeaşi orientare mortală,
dezastruoasă, de dependenţă faţă de un Bruxelles, vizibil tot
mai slab. De aici şi toate aceste reacţii isterice la declaraţia
mea din timpul vizitei de la Chişinău."
Alexandr Dughin repetă
mereu şi mereu: nu există nicio premisă politică, juridică,
militară, psihologică nici în Republica Moldova, nici în
Transnistria, nici în Rusia pentru "scenariul georgian"
privind rezolvarea problemei transnistrene. Este evident că
proiectul construcţiei Uniunii Eurasiatice este o tendinţă
geopolitică reală de "perestroikă" (Reconstrucţie)
pentru estul Europei, consideră Dughin:
"Proiectul
eurasiatic - Uniunea Economică Eurasiatică - dobândeşte
popularitate. Ţările din spaţiul post-sovietic, din estul Europei
manifestă tot mai mult interes pentru el, la fel cum şi puteri
regionale ca Iranul, Turcia, Grecia care se gândeşte serios să
iasă din Uniunea Europeană. Premierul ungar Viktor Orban vorbeşte
despre perspectivele apropierii de Uniunea Eurasiatică. Într-un
cuvânt, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune, în timp ce
Uniunea Europeană este o stea care se stinge. Şi eu personal nu mă
îndoiesc că Republica Moldova, după alegeri (posibil anticipate),
în cazul în care s-ar forma o coaliţie a comuniştilor şi
patrioţilor, se va orienta spre integrarea în spaţiul eurasiatic”.
Gânditorul
rus are dreptate când presupune că unele țări mici o pot coti la
180 de grade dacă Uniunea Europeană s-ar prăbuși. Oricât ar
părea de ridicol, trebuie să luăm în calcul și un asemenea
scenariu, măcar pentru că alții nu-l omit. De exemplu, Bulgaria,
Grecia, Ungaria au jucat la două capete în cazul proiectului
Nabucco. Grecii fac marșuri contra Germaniei. Ungurii se revoltă
contra tuturor.
România
să adere la Uniunea Eurasiatică și se va uni cu Basarabia!
Dughin își
imaginează o strategie imposibilă: întoarcerea României de la
Uniunea Europeană spre Federația Rusă:
"România este în
mod clar la periferia Uniunii Europene, ea este un musafir nepoftit
acolo, ea e considerată de rang inferior ţărilor defavorizate, cum
ar fi Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. Aceste ţări sunt
desconsiderate şi au fost botezate la grămadă "Grupul PIIGS",
adică, iertaţi-mă, "grupul porcilor". Ce este în acest
caz România, dacă nu o ţară de rangul al zecilea? În Europa
există o percepţie distorsionată despre români, o imagine
negativă. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Nu li se deschide uşa
spre Spaţiul Schengen pentru circulaţie liberă. Pentru cazuri
izolate, individuale, de corupţie, este condamnată o naţiune
întreagă.
Este o situaţie
ruşinoasă pentru o naţiune care posedă o mare cultură ortodoxă,
pe care eu aş numi-o cultură autentică, o bijuterie a culturii
europene din secolele XIX-XX! De fapt, societatea română este una
din cele mai interesante societăţi europene, mai profunde, mai
inteligente şi mai apropiate de noi din punct de vedere spiritual.
Mi se pare că integrarea României în spaţiul eurasiatic s-ar
putea realiza sub semnul identităţii culturale pravoslavnice. Ca
parte a comunităţii eurasiatice, această ţară va fi capabilă nu
numai să-şi rezolve problemele economice, teritoriale, dar, de
asemenea, şi ceea ce este extrem de important pentru conştiinţa
naţională, va fi primită acolo cu bucurie, demnitatea ei va fi
apreciată, va fi tratată ca un partener egal, apropiat prin
civilizaţia sa".
Nici
chiar Dughin nu crede într-un asemenea scenariu, dar îl flutură.
"Faptul
că noi am fost multă vreme separaţi de a treia forţă - de
atlantişti - desigur a jucat un rol. Ei încearcă să ne contrapună
unul celuilalt, construiesc intrigi mărunte, creează o
atmosferă de ostilitate. Dar
toate acestea vor trece. Rusia şi România au aşa de multe lucruri
în comun! Avem încă posibilitatea să ne întâlnim şi să ne
cunoaştem pe planul civilizaţiei generale. Deja se fac primii paşi
în această direcţie. Vor avea loc schimburi de vizite. Elita
intelectuală este capabilă să schimbe atmosfera, să creeze un
climat de înţelegere reciprocă. Noi avem nevoie de un dialog
intercultural, de schimburi în domeniul literaturii. Noi cunoaştem
puţine lucruri despre minunata literatură română, iar românii,
la fel, nu ştiu literatura rusă contemporană.
Eu sunt mândru că,
printre puţinele cărţi ale autorilor ruşi, care au apărut în
ultimii ani la Bucureşti, se află şi lucrarea mea, "Bazele
politologiei", cu o prefaţă scrisă de eminentul filozof român
Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei de
Ştiinţe din România. Paradigma convergenţei inevitabile determină
foarte multe aspecte. Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii
sunt creştini pravoslavnici, popoare legate de un spaţiu regional
comun, care poate să devină o platformă economică unică,
eurasiatică, unde fiecare îşi va găsi un loc demn".
România
să iasă din NATO, din Uniunea Europeană și se va uni cu
Basarabia, care este spațiu strategic pentru Rusia. Se va putea uni
atunci și cu Transnistria, dar să renunțe la... „atlantiști“.
Doar și
Ghinghis Han tolera toate religiile, orice formă de gândire, dar cu
o singură condiție: să se plece în fața Hordei de Aur.
Nabucco
West mortua est!
România
poate cânta
în
Corul Robilor
Pe
când era Vladimir Putin premier, un adjunct de-al lui a vorbit la
superlativ despre South Stream, avertizându-i pe europeni, la
grămadă, că vor cânta în Corul Robilor cu Nabucco al lor. Puțini
au crezut atunci în profeția lui. Și câtă dreptate a avut...
El era
Igor Secin, vicepremierul Guvernului de la Moscova.
Nu cred
însă că toate țările Uniunii Europene vor avea această bucurie
spirituală, menită de ruși, dar România sigur va cânta de...
coloratură.
Construcţia
gazoductului Nabucco, conceput pentru exportul de gaze spre Europa,
ocolind Rusia, este planificată să înceapă în anul 2013. Gazele
din zăcământul Şah-Deniz vor merge însă spre Europa pe o rută
concurentă. Consorţiul internaţional, care a dezvoltat enormul
zăcământ de gaze Şah-Deniz de pe platoul Mării Caspice (situat
la mai puţin de 100 de kilometri sud-est de Baku), şi-a stabilit
opţiunea pentru varianta segmentului occidental al rutei pentru
exportul gazelor naturale spre pieţele europene. Este vorba de
Gazoductul Transadriatic (Trans Adriatic Pipeline - TAP), care va
trece prin teritoriul Greciei şi Albaniei, până în sudul Italiei,
iar de acolo în alte ţări ale Europei. Acţionarii acestui proiect
sunt compania Axpo din Elveţia şi compania Statoil din Norvegia
(fiecare cu câte 42,5% din acţiuni), precum şi trustul E.On din
Germania (15%).
Alternativa concurentă
era proiectul european Nabucco-West, care trebuia să urmeze ruta
spre nord, prin Bulgaria şi România.
Este vorba de
variantele occidentale - partea de est a rutei de transport al
gazului spre Europa din regiunea Mării Caspice (proiectul a fost
botezat Coridorul de Sud), care trece prin teritoriul Georgiei (South
Caucasus Pipeline Expansion - SCPX) şi al Turciei (Trans Anatolian
Pipeline – TANAP).
Cei mai mari acţionari
ai proiectului Şah-Deniz sunt compania britanică British Petroleum
şi Statoil din Norvegia (ele au câte 25,5% din acţiuni), precum şi
compania de stat Socar din Azerbaidjan, societatea Total din Franţa
şi Lukoil din Rusia (fiecare cu câte 10%). Exploatarea acestui
zăcământ a început la sfârşitul anului 2006.
Volumul total de gaze
livrate din zăcământul Şah-Deniz spre Europa, conform planurilor,
ar putea depăşi 20 de miliarde de metri cubi anual. Pentru
comparaţie, în anul 2012, volumul de gaze exportate de Gazprom spre
ţările europene a fost de aproximativ 140 de miliarde de metri
cubi, iar consumul total de gaze în ţările UE este de aproape 470
de miliarde de metri cubi.
Proiectul Nabucco West
(variantă prescurtată a Nabucco) trebuia să treacă de la
frontiera turco-bulgară până la hub-ul austriac de la Baumgarten.
Ambele gazoducte sunt
concurente ale conductei ruseşti South Stream, care va trece din
Rusia pe fundul Mării Negre, prin Bulgaria, în Italia şi Austria.
Lucrările de construcţie vor începe în trimestrul al treilea ,
începerea livrărilor este planificată pentru sfârşitul lui 2015.
TAP va începe să câştige bani nu mai devreme de 2017, când va
începe extracţia în cadrul celei de a doua faze de valorificare a
zăcământului Șah-Deniz
(16 miliarde de metri cubi pe an).
Victoria TAP nu a fost
neaşteptată: încă în august 2012, cei de la Șah
Deniz au convenit cu acţionarii gazoductului să finanţeze
proiectul. La începutul lunii iunie, firma azeră SOCAR (deţine 10%
din Shah Deniz) a cumpărat compania grecească DESFA de distribuţie
a gazelor, scontând că va putea livra în Grecia gaze din
Azerbaidjan prin TAP. Ţara cumpără acum aproape întreaga
cantitate de gaze de la Gazprom.
Totodată, Nabucco West
nu se dezice deocamdată de propriul proiect. Liderul OMV, Gerhard
Roiss,
a remarcat că pierderea în lupta pentru gazele Azerbaidjanului
demonstrează necesitatea găsirii propriilor materii prime. Din
această cauză, OMV se va concentra pe prospecţiunile din
Marea Neagră.
OMV
investește în apele teritoriale de la Neptun un miliard de dolari,
după care va desfășura activități în apele teritoriale ale
Ucrainei și Bulgariei. Evident, bani de la fostul nostru Petrom. Nu
de la Viena. Nu așa că ești deștept dacă dai resursele
strategice străinilor și conaționalii tăi fac munci umile în
Occident?
Grupul austriac ar
putea extrage 6 miliarde de metri cubi anual, potrivit estimărilor
realizate în
urma forării
unei sonde, în
timp ce consorțiul
Șah-Deniz
ar fi livrat prin Nabucco aproximativ 10 miliarde de metri cubi anual
către
Europa Centrală.
Alegerea
apelor
Entuziasmul
celor de la OMV nu trebuie să ne înșele. Gazele
de șist ar putea fi o reușită, dar la fel de bine un prăpăd
pentru mediu. Prăbușirea Nabucco este o înfrângere pentru Uniunea
Europeană. Rusia a vrut să rămână vioara întâi la Marea
Caspică și a reușit deocamdată. După dezastrul provocat în
Golful Mexicului, Rosnefti a ajutat British Petroleum să scape de
catastrofă. Acum era rândul BP să-și manifeste recunoștința
față de Rusia și i-a convins pe azeri să opteze pentru TAP.
Rosnefti e condusă de același... Igor Secin, unul din cei mai
loiali și mai duri aliați ai lui Vladimir Putin. Așa a rămas
România atârnată în cuiul de la Nabucco. Am pierdut locuri de
muncă, am pierdut zeci de milioane de euro pe un proiect omorât de
Kremlin, am pierdut taxe de tranzit și acces liber la gazele
azerilor.
Sigur,
România mai are un proiect iluzoriu: AGRI. Asta înseamnă să luăm
gaze tot din Azerbaidjan sau din Turcmenistan, să le lichefiem în
Georgia, să le transportăm pe Marea Neagră și pe undeva pe la
Constanța să le regazeificăm. Nimeni nu știe cine va finanța
acest proiect.
“Fără
aprobarea nimănui!”
Gunther Oettinger,
comisarul european
pentru energie, a spus că Europa are de câștigat, iar în ce
privește decizia azerilor, “banii
vorbesc”: Nabucco-west
ar fi fost mai lung și mai scump. Nu a dovedit nimeni acest lucru.
Și pentru că i s-a părut că nu a fost suficient de convingător,
domnul Gunther Oettinger a scris pe blog (ca mine) că Nabucco „nu
a murit”. Jose
Manuel Durao Barroso, președintele Comisiei Europene, crede că
„ambele părți au câștigat”. Adică și românii. Cum și-a
legat speranțele de acest proiect, președintele Traian Băsescu era
revoltat:
"Sigur că
România
ar fi avut de câștigat
dacă
proiectul Nabucco se făcea.
Eu nu sunt la vârsta
pubertății
să
cred afirmația
făcută
că
au câștigat
amândoi
pentru că
din TAP vom face niște
prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să
treacă
Nabucco. Am trecut de vârsta
pubertății
politice. Sunt vorbe de consolare, dar România
trebuie să-și
ia soarta strategiei energetice în
mâini. Am informat
Consiliul European că România își va redefini politica
energetică, plecând de la propriile sale resurse și fără a
aștepta aprobarea nimănui."
Reacția președintelui
trădează multă iritare față de infantilismul afișat de Comisia
Europeană în tranșarea politicii energetice pentru estul Uniunii.
În replică,
premierul Ponta a spus că „Nabucco nu e sfârșitul lumii”. Iar
premierul kazah i-a propus să se lege la South Stream, gazoductul
făcut de ruși prin Bulgaria.
Adică să
rămânem tot acolo.
Și nu ar
fi exclus, că multă minte ne mai lipsește...
Viorel PATRICHI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu