Vedere de pe Centură. Proiect de țară cu ticăloși

Trăim timpuri de glorile politică uriașă. În sfârșit, „cele două belele pentru România” ne-au anunțat care este programul lor de guvernare pentru anul de răscruce 2014: înlăturarea lui Traian Băsescu! Ca niște trupeți imbecili, au pus AMR în Parlament. Pe perete, la vedere, nu chiar ca trupeții - pe scândura patului sau pe capacul closetului. Urmăream cu oarece strângere de inimă dacă nu cumva se vor răzgândi și vor stabili ca prioritate alte ținte: găsirea banilor pentru co-finanțarea proiectelor realizate pe fonduri europene; stimularea financiară a celor care deschid o afacere cu minim 5 lucrători; separarea fondurilor pentru sănătate de haznaua pe care clocește rotofei Daniel Chițoiu, să fie așa, ca în Germania – niciun politician să nu se atingă de banii pentru sănătate, pentru învățământ etc. Nuuu! Cele două nevoi au o singură idee de guvernare, și aceea fixă: scoaterea Marinelului de la Cotroceni! Păi poate fi ceva mai înălțător, mai ales că, oricum, președintele pleacă în mod natural, după terminarea celui de-al doilea mandat?! Vedeți că nu v-ați prins? Căcărel și Parșivel au bătut palma din nou și au stabilit ei înde ei că alegerile prezidențiale vor avea loc cu 45 de zile înainte de expirarea mandatului prezidențial pentru Mult-prea-Suspendatu. Dacă nu câștigă din primul tur de izmene, Căcărău e sigur că ia potul din al doilea și tot mai are 15 zile să-i spună Marinelului de la obraz: Pleacă, bă! Să poată zice: noi l-am dat afară! Ne afăm în deplină patologie.


Până atunci, să vedem ce șpagat fac politicienii noștri între anii 2013-2014. Tragem concluzia din start: au început bine ca să înceapă minunat. Au atacat Codul Penal, au făcut o lege de amnistiere a borfașilor pentru marea Ieșeală a lui Adrian Năstase, a lui Gigi Becali cu toată târla lor. Totul, la vreme de așternut, să nu se prindă plebeii. Degeaba. Ei erau în cătarea Marinelului. Și a doua zi, îi cheamă și Uncle Tom sau Ben la ambasada americană să dea cu subsemnatul. Țipete: Nu suntem colonie! Am depășit epoca fanariotă! Nimic. Au protestat de ochii noștri și tot s-au dus în patru labe la amnbasadă. Vine Victoria Nuland să-l întrebe și ea, ca Joe Biden: „Victoraș, unde ai tu de gând să duci România?” Cum, nu știați unde merge gaspadin Viktor? Gurile spurcate susțin că nu a fugit în munți de frică să n-o vadă pe Victoria, că are el o chestie cu muierile: fuge de Elena Udrea, o urăște pe Monica Macovei, mai are ceva și cu Roberta... Nu, s-ar fi dus la Soci să-i ceară lui Mitenka Medvedev un favor: primirea la Vova Puțin. Putin. Adică, Viktoraș a fost la înmormântarea lui Nelson Mandela, deși nu avea ce căuta acolo (oricum îl lăsase fără avion și fără bani pe Marinelu, dar trebuia să meargă cineva la priveghi, să ducă cei nouă colăcei...). Și acolo, ce să vezi? Băiatul acela priceput la proiecte strategice, Tony Blair, care l-a convins și pe Nepotu Mătușii Tamara să dea Combinatul de la Galați pe-o capră, ca Dănilă Prepeleac, însuși Tony îi face lui Viktoraș bucuria să se vadă preț de-o privire cu omușoru ridicat a mirare cu planetarul Barack Obama. Nu ar trebui să aibă în palmares și o primire în Sala „Sfântul Gheorghe” de la Kremlin? Ce să discute el cu Victoria? Că vrea Pentagonul să aducă la Craiova 3000 de mujahedini de la Bagdad, ca să nu-i omoare șiiții? Să-i aducă. Să poată spune rușii: uite, au adus mujahedini prin Oltenia, nici nu-i putem deosebi de wahabbiții lui Cioabă, deci trebuie să parașutăm vreo cinci regimente pe Nistru ca să contracarăm...

Când mai facem „marea curățenie”?
Cine nu crede, musai să-i împrospătăm memoria cu un mesaj subliminal despre Pontănacu și Kondiakov de pe vremea „marii curățenii” contra Mult-prea-Suspendatului:

Поздравления из Бухареста
Posted by admin Posted on Jul - 26 - 2012 1 Comment
От: evgeny_egorov@aprf.gov.ru
Кому: y_ushakov@aprf.gov.ru
Дата: 16 июня 2012
Тема: Поздравления из Бухареста
Передаем Вам признательность г-на Виктора Понта и его поздравления в связи с нашим национальным днем. Как обещал, Г-н Виктор посетил нас 14 июня на приеме, и у нас была отличная возможность, как обычно, обменятся некоторыми очень полезными идеями.
Г-н Виктор сообщил нам, что встреча с господами М. Кондяков и В. Комардин была очень продуктивной и благодарит за оказанную поддержку.
Также, он заверил нас, что с июля начинается процесс очистки, как было запланировано, и он, как и раньше, рассчитывает на нашу помощь.
Он также заверил нас, что с момента окончания очистки, все наши местные инвестиции окупятся.
По понятным причинам, мы свяжемся вновь, уже после 1-го августа.
С уважением,
Евгений

(„Vă transmitem recunoștința domnului Viktor Ponta și felicitările lui cu prilejul zilei noastre naționale. După cum a promis, Gaspadin Viktor ne-a vizitat pe 14 iunie la recepție și am avut o posibilitate excelentă să facem unele schimburi de idei utile. Gaspadin Viktor ne-a comunicat că întâlnirea cu domnii M. Kondiakov și V. Komardin a fost foarte productivă și că mulțumește pentru sprijinul acordat.
De asemenea, el ne-a asigurat că, din iulie, începe procesul de curățenie, așa cum s-a stabilit și el contează, ca și altădată, pe sprijinul nostru. De asemenea, el ne-a încredințat că, din momentul începerii curățeniei, toate investițiile noastre locale vor înflori. Din motive lesne de înțeles, ne vom vedea din nou după 1 august”.)
Făcătura e prea bine croită ca să fie o făcătură. Nu este nicio fisură în text. Nu se compară cu dudele lui Sorin Roșca-Stănescu, alias Ciripoi, care a vrut să demonstreze mânăstirea-ntr-un picior că Ion Iliescu era agent KGB sau că Traian Băsescu a dosit banii în marsupiul unui cangur din Australia. Și n-a ieșit nimic, a trebuit să iasă el de la liberali. Și era consilier de taină pentru Căcărău...
Sare din baie și Frunda (sau Fronda?), un alt consilier strategic de-al Cârlanului: „Mi se pare puțin cu un aer de superioritate, ca și cum ar vorbi dirigintele cu elevii. E normal, trăim într-o lumea globalizată, facem parte din sisteme strategice de apărare, dar ce ar fi dacă spunem că am merge noi în SUA să verificăm situația condamnărilor la moarte, care contravine tuturor convențiilor internaționale sau că mergem să verificăm decizia Parlamentului (adunării statale-n.red) din Colorado, de la 1 ianuarie, de a admite marijuana. Nu suntem colonia americanilor!” S-aude, America? Pontănacu nu și-a făcut timp să comunice cu un înalt mesager al Casei Albe, dar a găsit răgazul să-l felicite pe profetul Gâdea de la Antena 3 cu prilejul zilei de naștere, că nici nu mai știi cine cui se subordonează.
Dar, admitem, România nu este colonie, Washingtonul să-și bage mințile în cap că nici Moscova nu-l chema la raport pe dr. Petru Groza la ambasada sovietică pe timpul lui Stalin, cum face Obi acum. Buuun. Atunci de ce Victor Ponta i-a permis expertului Nicolicea să meargă la ambasada americană să dea raport? Dar celorlalți?
Și apoi ce anume nu le place americanilor la politicienii noștri?Au ei mai mulți parlamentari ca noi? N-au! Păi ai lor au reușit să facă o lege care să-l oblige pe procuror să-l caute pe alesul poporului și să-i spună: „Vă rog să mă iertați, domnu Gică, dar am de gând să vă ascult telefonul începând de pe data de 5...” Și de ce să se ocupe procurorii DNA de aleșii noștri? N-au pe cine ancheta? Parlamentarii nu pot avea conflicte de interese.

Pontănacu vrea să fie alături de Nepotu Mătușii Tamara
Recunoștința este mama politicianului cu ochi oblici. Bogdan Chireeac a deplâns a doua priponire a lui Bombo. „Băsescu a folosit justiţia împotriva adversarilor politici. Trebuie să tac din gură? Eu sunt alături de Adrian Năstase. Am și vorbit cu domnia sa. Cred sincer că, pentru toate lucrurile importante și bune, pe care domnia sa le-a făcut pentru România, ideea de a fi hăituit o viață întreagă de sistemul domnului Băsescu este o mare nedreptate", a spus Victor Ponta. Când dracu să mai guvernezi dacă nu te lasă Băsescu? Și dacă băiatul ăsta vrea să stea lângă Nepotu Mătușii Tamara, de ce să nu-l lăsăm? Nu mai contează că „l-a luat pentru termopane”. Procurorii nu au vrut să meargă mai departe și să cerceteze ce venituri putea avea Adrian Năstase, că el l-a făcut secretar de stat pe Sergiu Sechelariu, care i-a dat la cheie căsoiul din Zambaccian, că, în schimb, fratele Dumitru Sechelariu a primit fabrica Letea din Bacău cu vreo 30 de hectare de teren în oraș, pe care primarul Bacăului a aruncat-o apoi cu trotil în aer ca să facă vile. Dar Ovidiu Grecea care ducea un geamantan mai mare ca el cu pietre semiprețioase la Consulatul din Rio de Janeiro, tot pentru El Însuși. Dar donația aceea prețioasă a unui român bogat din Brazilia, care nu a mai ajuns niciodată la Muzeul de Artă din București (am verificat) și care avea și mobilier chinezesc fin? Unde este Ovidiu Grecea acum? În 2012, l-a desemnat Pontănacu din nou consul general la Rio! Cum să nu fii alături de  Nepotu Mătușii Tamara? Până și Bătrâna Deșcă a fost nevoit să spună sec: „Nu a fost un proces politic”. Adică ai furat, mă!
Dincolo de orice cârdășie, mai există și principii în politică. Reamintim că Helmut Kohl a fost nevoit să iasă din politică după ce s-a aflat că au fost unele malversațiuni cu banii electorali pentru UCD. Angela Merkel, pupila lui Kohl, s-a detașat rapid de unificatorul Germaniei: legea trebuie aplicată, UCD merge mai departe. Și a mers.
Așa se face politica mare, Viktoraș! Dar el umblă cu fițuici fiindcă așa a fost obișnuit. Pentru el, politicva României se reduce la fițuicile pentru extemporal. E adevărat că Adrian Năstase nu era secătura perfectă, încât să spună: „Pe români nu-i interesează plagiatul”.

Voi vota contra Constituției Cozmîncă II
Și dacă nu-l lăsăm să stea alături de  Nepotu Mătușii Tamara (Marinelu a spus răspicat: Victor Viorel Ponta este profund corupt în dosarul Roșia Montană. Ce-o fi vrut să zică și de ce nu a făcut plângere penală?), atunci să rămână lângă Căcărău, ca tusea și junghiul. Amândoi au temperamente de fiare. Nu sunt proști, așa cum susțin tot mai mulți.
Contrar recomandărilor europene, au decis ei să facă referendum pentru modificarea Constituției la aceeași dată cu alegerile pentru Parlamentul European. Președintele devine o fantoșă. Dacă un partid are 30% și să zicem că are cel mai mare scor, președintele e obligat să-l pună pe șeful acelui partid să facă guvernul. Prin urmare, să nu mai scăpăm în veci de Partidu lu Mukles. De exemplu, dacă partidele mai mici fac o majoritate pentru guvernare, nu trebuie luată în considerare. Este o constituție care s-ar potrivi pentru Voronin: Partidul Comuniștilor are cele mai multe voturi, dar majoritatea parlamentară au format-o partidele mai mici.
Noi trebuie să ieșim și să votăm conștiincios o glugă de coceni. Pentru Căcărău, are importanță numai să ajungă el acolo. La Cotroceni se poate încinge un pokăraș ca lumea, apoi tragi la aghioase...
În constituția lui, Căcărău vrea să treacă numărul de 300 de deputați! Peste 80% din numărul alegătorilor veniți la urne au votat la referendumul din 2009 pentru un parlament unicameral cu 300 de membri! Și punct! Căcărel și Parșivel au certitudinea că alegătorii lor ar fi niște imbecili și nu se prind. Tot 300, nu?! Numai că în 2012, Curtea Constituțională a dat un comunicat clar, prin care arată că noua constituție trebuie să respecte rezultatele referendumului din 2009. Și pentru ca noua lege fundamentală „să treacă”, ei au decis să ne cheme la referendum tot două zile la rând, cum a făcut marele Cozmîncă. Am votat contra Constituției atunci din cauza gravelor discrepanțe care o făceau inoperabilă și am avut dreptate. Era o dedicație pentru Adrian Năstase și s-a lipit de coșmarul vieții lui. Voi vota din nou contra Constituției Cozmîncă II pentru că am motive serioase.

Frații basarabeni vor s-o mai „țîi”

Avea Mircea Snegur un ministru de Externe pe care-l chema Neculai Țîu. Gura lumii spune că Iliescu l-ar fi întrebat pe Snegur când vrea să unească Republica Molotov cu România (Sfinte Sisoe!). „Io vreu s-o mai Țîu”, răspundea Snegur care seamănă foarte bine cu... Brejnev. De fapt tovarășu Brejnev a lucrat în tinerețile lui bolșevice prin respublică.
Și uite că, după două decenii de vorbe, ne-am întors tot acolo, ca proștii. Și noi, și ei! Io vreu s-o mai țîu! La fel gândea și caimacamul Vogoride, care nu dorea unirea Moldovei cu Valahia.
În preajma Parteneriatului Estic de la Vilnius și după, Traian Băsescu a vorbit de mai multe ori despre „proiectul de țară: unirea Republicii Moldova cu România”. Victor Ponta a replicat că președintele a băut cu Voronin și nu a făcut nimic timp de nouă ani pentru frații. Aș reaminit aici că Marinelu a făcut prima vizită oficială la Chișinău, nu la Bruxelles sau la Washington. El a insistat mai mult ca oricare președinte pentru apropierea românilor, pentru aderarea la Uniunea Europeană. Prin urmare, dacă ești basarabean și îl auzi pe Ponta, ce poți să mai zici? Iată de ce nu avem nevoie de afirmații politicianiste măcar pe această chestiune care are la origini multă suferință. Lucrurile nu rămân aici și o ia de coadă Iurie Leankă: „Declarațiile lui Traian Băsescu ne-au creat probleme cruciale”. A vrut să spună „complicate”, „dificile”, dar nu cruciale. Trecem peste asta și reținem doar țâfna amicului Leankă. Mai avea puțin și spunea ca Andrei Sangheli: „România nu ne-o dat nișion kărăndaș!” Apoi lucrurile au degenerat și am aflat că Leankă a lucrat la Ambasada Uniunii Sovietice de la București și că era deja racolat. Trecem și peste asta. Apare Vladimir Filat să dreagă busuiocul: Traian Băsescu ne-a ajutat, dar obiectivul nostru național este integrarea europeană. Președintele sugerase doar că unirea cu România ar fi cea mai rapidă formă de aderare la Uniunea Europeană. Altfel, trebuie să așteptăm până la calendele grecești. El a insistat ca Republica Moldova să fie trecută la grupul Serbia, Albania, dar gânditorii de la Chișinău i-au împins pe conaționalii noștri alături de azeri, de ucraineni și de georgieni. Ei gândesc numai în... „pachete”, nu văd altceva. Iată de ce politicienii de la Chișinău ar trebui să priceapă bine mesajul lui Traian Băsescu. Nu mă refer aici la Dmitrii Diakov, la Emil Ciobu sau la Vadim Mișin. Ei au rămas niște captivi sovietici. Nimic mai fals că din cauza lui Traian Băsescu vor acum găgăuzii referendum pentru independență. Ei fac asta din 1990. Fraieri vor fi cei care vor tolera ca orice cătun să facă referendum pentru ieșirea din respublică.
"Problema cu Băsescu, care vrea să ne fericească el cu unirea, mă tulbură pe mine la fel de mult ca şi iniţiativele găgăuzilor. Noi avem "prieteni" în multe părţi. De-a lungul anilor, am tot auzit declaraţii din diverse locuri - de la Bucutreşti şi de la Moscova - care nu prea corespund cu strategia Republicii Moldova", a spus tovarășul Diakov. "R. Moldova are nevoie de sprijin pentru integrarea în UE, de o societate consolidată, iar nu de declaraţiile lui Băsescu, care o divizează. Problema unirii cu România nu este pe ordinea de zi", a spus Leancă. La care, Iulian Chifu, consilierul preşedintelui României, a declarat că premierul moldovean Iurie Leankă "a depăşit orice limită" prin amestecul în treburile interne ale României. Unde e diferența întrea Leankă și Diakov? Comunistul Emil Ciobu a cerut dezbatere parlamentară privind afirmațiile lui Traian Băsescu, care poate fi declarat persona non grata în respublică. Nu te joci! 
Vadim Mişin, liderul partidului "Vozrojdenie" (Renaşterea. A cui renaștere, tovarăși?), a menţionat că posibila românizare a Republicii Moldova a provocat serioase preocupări pentru populaţia rusofonă, la care se pot adăuga şi găgăuzii (în această autonomie funcţionează numai şcoli ruseşti). "Însă un referendum în Găgăuzia nu este legitim, legile moldoveneşti nu dau dreptul autonomiei să ridice asemenea probleme. Dar referendumul este un sondaj de opinie, iar autorităţile moldoveneşti ar putea să permită acestei populaţii să-şi spună opinia", consideră politicianul rus. Totodată, el consideră că e greu de crezut că Parlamentul va pune în dezbatere declaraţiile lui Băsescu: "Oare poate fi pus în discuţie preşedintele unei ţări străine?"
Cum să faci un proiect național cu niște lichele, cu niște ticăloși? Dar de ce trebuie să-i luăm în seamă? Trecerea lui Traian Băsescu peste Prut îi înspăimântă pentru că este un om direct, uneori abrupt, însă numai așa poți uneori să îndrepți lucrurile. În Basarabia, există numeroși tineri care nu mai pot fi ținuți la țăruș. Am spus demult că Rusia a pierdut partida pe Nistru și se va vedea în curând.


America a optat pentru România

Că mai marii lumii se înțeleg în final pe seama țărilor mici este o axiomă. Și totuși, pe segmente mici de timp, se poate întâmpla să fie și altfel uneori. Statele Unite ale Americii au bătut palma cu Federația Rusă pentru ca militarii și echipamentele lor să se retragă din Afganistan prin aeroportul Ulianovsk de pe Volga. Cantități uriașe de materiale specifice urmau să fie transbordate pe tiruri și pe trenuri, iar de aici urmau să meagră spre vestul Europei. După lungi tratative, americanii au renunțat și anunță că vor ateriza pe aerodromul „Mihail Kogălniceanu” de la Constanța.

De fapt, povestea este mai complicată. Chiar dacă au dat bani frumoși timp de un deceniu pentru a utiliza aerodromul Manas din Kîrgîzstan pentru tranzitarea trupelor spre Afganistan, americanii au fost anunțați de la Bișkek că trebuie să plece de-aici în iulie 2014, când expiră contractul. Și atunci, Washingtonul a început negocierile cu rușii pentru a folosi aeroportul Ulianovsk de pe Volga. Ulianovsk este orașul în care s-a născut Vladimir Ilici Ulianov, sup-ranumit Lenin. Este situat la 893 de kilometri est de Moscova, iar vechea lui denumire era Sinbirsk. A fost botezat Ulianovsk în 1924.
Militarii americani de la Kabul aterizau cu avioanele la Ulianovsk. Convoaiele trebuiau apoi însoțite de serviciile lui Putin până la ieșirea din Rusia. A început o întreagă sarabandă în Duma de Stat și în presa de la Moscova. Și atunci, regimul lui Puțin a cerut o sumă enormă pentru ca americanii să folosească această rută. Pentagonul a renunțat la această rută și a preferat alternativa oferită de Traian Băsescu. Chuck Hagel, șeful Pentagonului, și Mircea Dușa, ministrul român al Apărării, au semnat apoi un acord prin care România va fi implicată în operațiunile logistice spre și dinspre Afganistan. Fiindcă nu este vorba doar de retragerea trupelor americane. Va fi nevoie în continuare de un transport intens de materiale spre Kabul. Cei 1500 de militari americani de la Manas vor veni la Constanța. Peste 51.000 de soldați americani se află în Afganistan. Majoritatea vor pleca înapoi spre SUA. La fel se va întâmpla și cu echipamentul greu.

Rușii au pierdut și acum regretă

Ministerul Transporturilor din România va aproba în perioada următoare Masterplanul de Transport, în cadrul căruia sunt prevăzute proiecte de modernizare în valoare de 1,12 miliarde euro, a declarat Ramona Mănescu. „Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanţa a suportat lucrări de reabilitare în valoare de 170 milioane lei”, a spus Ramona Mănescu.
Patru aeronave americane C-17 Globemaster III au venit deja la Mihail Kogălniceanu. Să vedem dacă americanii nu vor prefera să lucreze cu turcii acolo, cum au procedat cu firma fantomă
Framaco Epic Metis JV SRL în 2008. Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al SUA la Bucureşti, a declarat recent că ţara lui consideră România "unul din cei mai buni prieteni şi unul din cei mai buni aliaţi".
După ce au pierdut banii americanilor pentru tranzit, rușii regretă și critică România. Că așa e când pierzi în fața unui amărât. Nu este zi să ne ierte „Golos Rossii” (Vocea Rusiei):
„Dacă mai există cineva în România care nu ştie, atunci, în curând, se va convinge cât de "plăcut" este să stai întins pe plajă aproape de o bază militară. Turiştii ar putea să relateze ce sentimente au trăit în vara trecută
în staţiunea Paphos din Cipru, în momentul în care atacul asupra Siriei părea inevitabil. Toţi se uitau mereu spre orizont şi aşteptau un posibil contraatac asupra staţiunii Akrotiri, situată aproape de baza militară a Marii Britanii. Acum, se va amplasa la Constanţa un nod de transport militar pentru US Navy.
Declaraţia lui Duane Butcher cu privire la România sună impresionant, mai ales dacă se ia în considerare faptul că această tiradă se referă la aproape cea mai săracă ţară din marea familie europeană.
Cu toate acestea, nu se poate nega necesitatea unor puncte de transbordare pentru sprijinul aviatic al operaţiunilor din Afganistan. Dar asta este o altă chestiune. Nu există destul de multe baze militare NATO la Marea Neagră?”
Rusia este foarte preocupată de modul în care se va realiza retragerea americanilor, şi anume, unde vor apărea noi baze militare, cum se va asigura pregătirea de luptă, cum se vor organiza aplicaţiile militare. În acest context, apariţia unor noi puncte de infrastructură pentru prezenţa avansată a Alianţei Nord-Atlantice în imediata apropiere, de fapt, la frontierele Rusiei, reprezintă o problemă şi necesită atenţie şi investigaţie, susține „Golos Rossii”.

Cine a convins Kîrgîzstanul să renunțe la americani?

Sigur că este o întrebare retorică. Kremlinul își apără coloniile. Kîrgîzii au de suferit pierderi. Numai într-un singur an, americanii au plătit pentru menţinerea bazei 60 de milioane de dolari. Alte 140 de milioane de dolari a obţinut Kîrgîzstanul pentru produsele alimentare oferite şi pentru deservire. În unele baruri şi restaurante din jurul obiectivului, americanii au lăsat anual peste 2 milioane de "verzişori". Cât îi va costa la Constanţa nu se cunoaşte încă. În presă s-a strecurat cifra de 50 de milioane de dolari. Ca să zbori din portul românesc spre Kabul este de cinci ori mai departe. Desigur, această rută de tranzit nu este cea mai bună.
Amplasarea bazei acasă la "cei mai buni prieteni ai SUA" i-a costat probabil mai ieftin pe americani, iar acest lucru a jucat un rol important în alegerea acestui loc, crede „Nezavisimaia Gazeta”.
Acordul României de a utiliza baza militară de pe aerodromul "Mihail Kogălniceanu" pentru transferul trupelor şi tehnicii militare din Afganistan va transforma portul Constanţa într-un nod important de transport militar pentru forţele navale ale SUA, a declarat însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite cu privire la sosirea navei-pilot "Mount Whitney" din Flota a 6-a.
"Statele Unite ale Americii consideră România unul din cei mai buni prieteni. În ultimul deceniu, după aderarea la NATO din anul 2004, ţara dumneavoastră s-a transformat într-unul din cei mai buni şi mai loiali aliaţi, aducând astfel o contribuţie esenţială în construirea coaliţiilor internaţionale din Kosovo, Irak şi Afganistan", a afirmat diplomatul american pe 18 noiembrie.
De asemenea, însărcinatul cu afaceri a dat asigurări că "Washingtonul va continua să sprijine România pentru pregătirea, îndeplinirea, finanţarea şi achiziţionarea mijloacelor necesare în domeniul securităţii şi al altor programe de cooperare cu forţele române".
Referitor la plecarea Statelor Unite ale Americii de la baza Manas din Kîrgîzstan, sprijinirea operaţiunilor din Afganistan se va asigura de pe aerodromul "Mihail Kogălniceau", situat în apropierea oraşului Constanţa. După cum explicase anterior George Little, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, acest lucru a fost posibil datorită unui acord încheiat între Washington şi Bucureşti, care prevede că "România va sprijini operaţiunile logistice atât spre, cât şi dinspre Afganistan pentru transportul militarilor şi al echipamentelor de luptă". Finalizarea acestui acord a avut loc la mijlocul lunii octombrie.
Actualul acord dintre Washington şi Bişkek, cu privire la utilizarea Centrului de tranzit de la baza "Manas" din Kîrgîzstan, expiră în iulie 2014. Statele Unite ale Americii au folosit această bază pentru a sprijini operaţiunile militare din Afganistan începând din anul 2001.
Avem motive să credem că pentru economia țării noastre, pentru transportatorii noștri, dezvoltarea bazei militare americane de tranzit de la „Mihail Kogălniceanu” poate fi un atu. Depinde cum vom și să-l folosim.
Atunci când ești curtat sau, dimpotriuvă, te afli la ananghie, nu trebuie să ai pretenții excesive. Numai așa poți obține mai mult în timp. Când a auzit că Viktor Ianukovici pretinde ca Ucraina să primească de la UE 160 de miliarde de euro până în 2017, Stefan Fule, comisarul european pentru Extinndere, a rămas mască. Altfel, Kievul se întoarce spre Moscova! În laț!
Asta înseamnă să fii stupid în politică.
După cum crede politicianul rus Eduard Limonov, America este pe ducă și nici Rusia nu se simte bine din cauza Chinei. „Odată cu slăbirea jandarmului internaţional care este America (lucru de dorit pentru Rusia şi pentru întreaga Planetă), lumea contemporană se transformă brusc. Multe ţări vor avea mâinile libere. Acele mâini care astăzi abia râcâie. Statele Unite ale Americii nu sunt veşnice, nu trebuie să ne înşelăm în această privinţă. Au dispărut imperiile puternice ale trecutului, marea Romă a trecut ca un fum.
Ei bine, să ne imaginăm că cele trei ţări - Polonia, Rusia, România - se vor înţelege şi vor rupe Ucraina în bucăţi. Să fantazăm pe această temă. Nu va exista o invazie directă a celor trei state. Liovul şi ce mai este pe-acolo, regiunea Ivano-Frankovsk "vor vrea" să devină parte a statului polonez. Aşa se va manifesta deodată "voinţa populară". România va orienta voinţa populară pentru a anexa teritorii din Ucraina actuală.
Mult mai uşor va fi orientată voinţa populară pe malul stâng al Niprului din Ucraina (iar aici este Bazinul Doneţk, regiunea Harkov) şi Crimeea care vor merge spre Federaţia Rusă”.
Până se împlinește profeția lui Limonov, deocamdată, România a jucat subtil aici și a câștigat o mică partidă contra Rusiei. De fapt, timp de două mandate, Traian Băsescu a arunccat totul pe o singură carte.
După 2014, e posibil să apară alți „ași”...


Drumurile neamului
Drepturile românilor asupra Basarabiei

Prin 1990, am fost la Anenii Noi cu un coleg de presă. Un bătrân de 90 de ani ne-a povestit bucuros că și-a luat pământul îndărăt de la colhoz. „Și cu ce-o să-l muncești, tataie, că abia fâlfâi?!”, îl întreabă colegul, fecior de activist din București. „Apăi, am opt băieți. Și chiar de n-aș ave, l-aș scurma cu unghiile și tot nu l-aș lăsa comuniștilor...” Atunci am înțeles că Moșul de la Anenii Noi nu avea nevoie de referendum ca să-și ia pământul înapoi. „Cum, referendum pentru grădina me? Așa și Țara trebuie să facă și să-și ieie Basarabia acasă. Ce referendum?!...”

Era pentru prima dată când ajungeam în Basarabia. Nu credeam să mai fi rămas asemenea oameni. Și l-am întrebat ce se întâmplă dacă poporul din această provincie nu mai vrea să se întoarcă spre țară. După care a pornit să grăiască de ziceai că-i inspirat de Biblie: „Mâna mea dreaptă vrea să se despartă de trup. Dar are căderea mâna mea dreaptă să se despartă de sine? Mâna mea stângă vrea să se despartă de trup. Dar oare mâna mea stângă are căderea să se rupă de sine? Despre ce vorbești mata, că te văz tânăr încă?” Și nu era popă. „Hai, bă, lasă-l, nu înțelegi că-i dus la Cotu Donului?!...”
Și îndată îl văd pe bătrân că scoate din grajd un armăsar negru, de vreo trei ani, care scăpăra din ochi, sare pe el și dă vreo două ture prin ogradă. Apoi îl proptește forăind în fața colegului și-i întinde căpăstrul: „Amu încalecă și tu!” Maria lui adusese gavanosu de jin pe prispă. Și am băut vin dintr-o bancă de opt kile (borcan) toată noaptea.  ("Am o bancă de jin,/ Un baton, margarin,/ Pe picioare mă țin...").

 Au trecut peste două decenii și noi tot mai vorbim despre drepturile românilor, oriunde s-ar afla ei, asupra Basarabiei. Pe 12 octombrie 2013, am asistat la lansarea cărții „Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaționale (Contribuții la cunoașterea raporturilor diplomatice româno-ruse)”, publicată de ofițerul Dumitru Th. Pârvu în 1944 și reeditată acum de istoricul Ion Constantin.
Cinstita dezbatere a fost prezidată de însuși Adrian Năstase, președintele Fundației „Nicolae Titulescu”. Așa că voi prezenta câteva opinii exprimate acolo, intervenind doar pentru unele clarificări pe care le voi găsi necesare.

Ioan Scurtu: „Beneficiarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina”

Istoria este o carte de învățătură, cum spunea Iorga.Poate să fie și o învățătură proastă. În cazul Basarabiei, atâtea lucruri proaste s-au spus și la noi, și în lume, încât restabilirea adevărului devine o necesitate absolută
Nu mă sfiesc să spun că, în România actuală, istoria este tratată cu desconsiderare, a dispărut ca obiect de studiu la liceu și în genere, abordarea problemelor de istorie este foarte ocolită și de multe ori departe de realitate.
Sigur, ne-am obișnuit să spunem că chestiunea Basarabiei este doar una de geopolitică, de raport de putere între Rusia, Ucraina, SUA, Uniunea Europeană. Dar acele state care pot să aibă un rol pozitiv pentrru istoria noastră trebuie să cunoască realitatea. Și dacă o cunosc, sigur că pot să acționeze ca atare. Dacă vor fi intoxicate, nu vor lua deciziile cele mai corecte. Iar eu cred că acele state au obligația morală de a lua niște decizii corecte. Noi condamnăm mereu pactul Ribbentrop-Molotov, dar să nu uităm că acest pact a fost confirmat de liderii Marii Britanii și ai SUA, iar apoi a fost reconfirmat prin Tratatul de pace din 10 februarie 1947. Și nu numai pactul Ribbentrop-Molotov, mai mult decât atât.
Benefciarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina. Am fost la o întâlnire la Oradea unde m-am întâlnit cu români din Ucraina. Ei mi-au relatat că sunt supuși unei politici de deznaționalizare extrem de intense și că se manifestă un dispreț total față de demnitatea națională a românilor.
Ion Negrei: „Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă”

Cartea a fost prezentată mai întâi la Chișinău, dar tirajul este foarte mic. Ea este foarte utilă, mai ales astăzi. Republica Moldova se află în pragul aderării la Uniunea Europeană. Nu am avut un set de lucrări care ar fi deschis accesul Republicii Moldova în comunitatea europeană. Nu s-au scris lucrări noi. Domnul Ion Constantin a reeditat această lucrare care este foarte utilă pentru demersul european al Republicii Moldova.
Lucrarea era scrisă în timpul războiului. Se întrevedea finalul războiului, dar autorul a rămas ferm și a venit cu soluțiile pentru rezolvarea problemei Basarabiei, indiferent care va fi soarta României și a războiului. Teza a fost susținută în februarie 1944, iar în martie 1944, Armata Roșie ajunge la frontiera României. La Conferința de pace de la Paris, s-a dat prioritate declarațiilor făcute despre Basarabia de tovarășii Stalin și Molotov.
R. Moldova este un stat atipic. Trebuie să înțelegem că nu s-a înregistrat într-un act de identitate caracterul național al statului. Doar în Declarația de independență se face o referire la limba română, în alte acte constitutive nu se face nicio referire la esența națională a statului R. Moldova. Din acest considerent, apar multe probleme: nu putem defini nici scopurile educației, al învățământului, direcția noastră de politică externă etc. Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă. De aceea, este foarte greu de revenit la niște norme de comportament democratic și bazate pe adevărul științific.

Tudor Panțîru: „Recunoașterea Republicii Moldova instituie o nouă realitate juridică”
Adevărul este că Declarația de independență a Republicii Moldova și recunoașterea ei de către România, precum și de comunitatea internațională instituie o nouă realitate juridică, bazată pe dreptul internațional. Acelați lucru se poate spune și despre documentele semnate de România cu URSS după 1940 și până la proclamarea independenței Republicii Moldova. În acest context, vreau să subliniez neapărat un lucru: adevărul este că în partea conștientă a Parlamentului de la Chișinău, din care am făcut parte și eu și domnul Druc, a adoptat Declarația de independență la 27 august 1991 ca un prim pas necesar în procesul reunificării naționale. Un pas impus de realitățile politico-militare, geostrategice de la acea vreme. Din păcate, Parlamentul nu a mai făcut pasul al doilea, dar aceasta este o altă istorie. Cât n-ar părea de paradoxal, consolidarea independenței Republicii Moldova pare a fi astăzi calea reală prin care poate fi realizat visul de reîntregire al românilor.
Adrian Năstase
Ne va vorbi cu pasiunea dintotdeauna, cu acea argumentație inimitabilă, cu o forță politică pe care i le cunoaștem domnul profesor
Mircea Druc: „Românitatea întregului nostru spațiu ancestral se salvează la Nistru!”

După o eclipsă de 50 de ani, ne-am întâlnit pentru prima dată în 1990. Discutam atunci despre perestroika lui Mihail Gorbaciov și eram bucuroși la București și la Chișinău că ținem cu perestroika. Acum ce discutăm? Integrarea europeană. Noi făceam perestroika la Chișinău și la București. Eu susțineam perestroika fiindcă eram unionist. Pentru mine perestroika era o circumstanță istorică în care, susținând cu toată puterea noatră, vom realiza visul nostru – spulberarea imperiului. Nu ne trebuia nouă unioniștilor suucesul perestroikăi. Rezultatul final al perestroikăi, din punctul meu de vedere, era prăbușirea imperiului. Acum nu suntem contra integrării europene, nici nu vreau s-o critic, nici nu vreau s-o laud. Nu sunt nici eurosceptic, nici euroentuziast. Sunt așa: susțin din răsputeri integrarea europeană, inclsuiv a celor șase județe basarabene. Da, și eu cred că, de data aceata, se va integra. O să vă pară naiv ce spun acum, dar în 1990, eu, după contactele pe care le-am avut în SUA, în Europa, aproape eram sigur că noi basarabenii vom intra în Uniunea Europeană înaintea Bucureștiului, odată cu căruța balticilor. Am avut discuții serioase și la Vatican pe tema asta. De aceea, încercam să-l convoing pedl Snegur să ne urcăm în căruța balticilor și să facem ce vor face ei. Aveam această idee naivă, dar Parlamentul de la Chișinău nu a vrut și nu era pregătit. La unire se gândeau numai scriitorii, intelectualii, studenții... Și atunci, și acum, ne gândim așa că las-o mai moale cu Unirea, că uite ce zic unii, că uite ungurii cer Transilvania. Nu ne interesează acest lucru. Bine, am zis, treceți dvs la Nistru, țineți piept cu ucrainenii și cu rămășițele imperiului sovietic și dați-ne nouă voie să luptăm pe frontul de vest, să discutăm noi cu ungurii. Că să nu mișcăm în front. Nu ne interesează! Noi ne rezolvăm problemele noastre.
Aceste șase județe vor adera, dar după semnare va apărea o problemă mai gravă pentru București. Și vă rog să țineți minte ce debitează acest Druc în seara aceasta. Greul va veni pentru București. Dislocările mari vor fi atunci spre est. UE va investi puternic în est, se mută întreprinderile, România va deveni atunci ca biata Ungarie. Și aceste 6 județe basarabene vor fi în interiorul Uniunii Europene.
Foarte bine. Ce pierd românii din asta? Fiindcă unirea nu înseamnă dictatura centralizată pentru românitate numai de la București. E cu totul altceva. Frați basarabeni, dacă ați supraviețuit până acum, nu aveți decât să vă spuneți cuvântul în istoria și în performanțele tuturor românilor dintotdeauna. Trebuie să veniți cu ceva nou, cum a venit Școala Ardeleană. Se va întâmpla acest lucru la Vilnius.
 Eu știu că provocările vor urma. Nu Rusia este factorul principal care nu dorește integrarea Basarabiei în UE. Există și forțe transnaționale. Când ne vom întâlni în Uniunea Europeană, rămâne problema cheie: ce produceți, frați români? Ce valori materiale și spirituale produceți? Suntem cu toții împreună. Și cu asta s-a terminat. Faptul că eu sunt unionist nu este ca să fac plăcere cuiva de la București. Nu m-a interesat niciodată Bucureștiul fiindcă atunci când eu cu frații mei din țările baltice și din Caucaz zguduiam șandramaua bolșevică și eram sigur că va fi așa, ei bine, Bucureștiul avea alte probleme...
Dar de unde știați că va cădea imperiul? Vroiam! Eu asta visam, descântam zi și noapte și s-a destrămat.  Bun, v-ați pus bine cu Gorbaciov și cu asta s-a terminat.
Vă rog să mă credeți, nu e patos. E covingerea mea absolută. La Nistru se rezolvă problema românității, nu a Basarabiei. Iată ceea ce trebuie să conștientizăm fiecare. Românitatea tuturor, și a celor „fruncea” din Banat, și a celor cu complexe de superiroitate din fostul Imperiu Austro-Ungar, și a celor deștepți din București și din Oltenia, și a noastră cu complexul nostru de inferioritate.

Adrian Năstase: „Ne întoarcem la spiritualizarea frontierelor”
Ați provocat o mulțime de nostalgii și sigur că istoria contrafactuală a reprezentat întotdeauna o tentație pentru oamenii politici, pentru istorici mai puțin. Dar mă gândesc că, în definitiv, încercând totuși să învățăm din istorie, trebuie să facem eforturi pentru a folosi momentele favorabile, care ne pot aduce împreună. Nu vreau să folosesc formule mai puternice, dar e clar că ne întoarcem la formula celebră a lui Titulescu , „spiritualizarea frontierelor”. Și în definitiv, relativizarea frontierelor, în interioroul unei frontiere mai largi, dar care vedeți că nu întotdeauna este foarte ușor de obținut chiar și atunci când ai avea dreptul la ea. Mă refer la Spațiul Schengen, dar probabil că nu întâmplător. Este o politică consensuală în UE.
Cartea este un pretext pentru discutarea unei probleme care ne doare. Încercăm să înțelegem, nu doar ce a vrut Gorbaciov, dar și ceea ce ar putea să-și dorească Putin. Dar am impresia că e mai greu cu Putin. 
Mircea Druc:
- E mai ușor.
Adrian Năstase:
E mai ușor!... E mai ușor! Dvs sunteți optimist, eu întotdeauna am fost ceva mai pesimist.
Un paliativ: „Vom fi împreună în UE!”
Au fost și vorbitori care i-au mulțumit lui Adrian Năstase, „eminentă personalitate internațională”. Ce deducem însă din acest dialog elegant? Evident, mulți basarabeni au încă aceeași trilemă, nu dilemă: limbă de stat, limbă moldovenească sau limba română? Dacă ei nu au curajul să rezolve măcar acest adevăr elementar, vorbim de-a surda despre Europa. „Da, noi suntem austrieci și vorbim austriaca!” Oare ce-ar zice nemții dacă ar auzi asemenea minuni de la Viena?
Desprindem apoi ideea că „vom fi împreună în UE!”. Numai stupizii pot să creadă într-o asemenea marotă. Dincolo de adevărul istoric, să vezi  un stat de șase județe care duc în cârcă zeci de ambasade și consulate, un guvern și președinție este o altă poveste demnă de Republica Molotov. Pe banii cui? Apoi, în afară de Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco  și de Nicolae Timofti, nimeni de la Chișinău nu le cere răspicat rușilor să plece cu trupele de pe Nistru.
Am avut prilejul să văd la acest eveniment două personalități care au condus, în etape diferite, guvernele celor două state românești. Unul, care venea din Imperiul Sovietic, dar care fusese dat afară din Partidul Comunist. Celălalt, care a rămas pe baricadele roșii până astăzi, oferindu-le românilor creduli iluzia unui partid de stânga. Unul, care a fost marginalizat total la București, celălalt, care a ajuns în vârful piramidei, de unde s-a prăbușit după un scandal de corupție de dimensiuni planetare. Unul, care se simte fericit în țara lui, fie că e la Chișinău, la București sau la Cernăuți, „ca și când țara ar fi reîntregită”. Celălalt, căruia nu i-a reușit măcar sinuciderea.
Cu ani în urmă, invitat la o emisiune tutelată de Adrian Păunescu la Antena 1, Adrian Năstase l-a trimis pe Mircea Druc „la el acolo acasă, că noi știm ce avem de făcut aici”. (Ce au știut ei să facă se vede.). Și atunci Mircea Druc a răbufnit cu toată durerea și indignarea: „Ia să mergeți dumneavoastră, domnu Năstase, în Siberia, că eu am fost și acolo, să vedeți cum e. Nu ne mai trimiteți pe noi. Eu sunt în țara mea...” „Domnu Druuuuc! Domnu Druuuc!”, striga din rărunchi bardul de la Bîrca.
După două decenii, cei doi foști demnitari nu s-au schimbat.


Ei au știut todeauna ce au de făcut...
Peste două săptămâni, tot la Fundația „Nicolae Titulescu”, și tot sub înaltul patronaj, s-a lansat o carte dedicată Tezaurului României de la Moscova. Am legat cele două momente fiindcă Viorica Moisuc, autoarea cărții, reamintește că sovieticii aveau obiceiul să spună că și-au însușit tezaurul nostru ca o plată  pentru perioada 1918-1944, cât timp România a controlat Basarabia. Dar tot sovieticii uitaseră că afirmau același lucru despre nordul Bucovinei: l-am luat pentru perioada în care România a cucerit Basarabia.
La acest eveniment, Mircea Druc nu a mai fost. Și nimeni nu l-a mai contrazis pe Adrian Năstase, care este convins că a fost inspirată semnarea tratatelor cu Moscova, astfel că Ion Iliescu și ai lui au acceptat să arunce Tezaurul într-o anexă, în grija istoricilor, la fel ca reproșul că Mareșalul Ion Antonescu a avut curajul să atace măreața Uniune Sovietică. (Mulți istorici, ziariști sau politicieni din România susțin această inepție: România trebuia să se oprească la Nistru. Legile războiului spun altceva: agresorul trebuie învins și obligat să retrocedeze teritoriile invadate. Acești civili uită că armata regelui Carol I a trecut Dunărea în 1877 pentru a dobândi independența. Și bine a făcut, dar este aceeași situație și în 1941. De ce nu s-a oprit Carol I la Dunăre?).

Adrian Năstase: „A venit cineva și a spus că Marea Neagră este lac rusesc”

Profesorul I. Anghel spusese că Tezaurul de la Moscova nu este o problemă de istorie, nu este o problemă politică, este o problemă de relație între România și Rusia.
Adrian Năstase are de justificat tratatele:
„Chestiunea Tezaurului este o problemă politică, care a fost în prea mare măsură politizată. Noi am discutat mult în ultimii ani pe această temă și s-a întâmplat cum se întâmplă acum cu intrarea în Spațiul Schengen. Dacă rușii și-au dat seama că acesta este un subiect care ne, a fost utilizat de-a lungul acestor două decenii. Sigur că problema Teazaurului a ajuns un fel de termometru al relațiilor bilaterale, invocate de-a lungul timpului.
Pentru Uniunea Sovietică și pe urmă pentru Rusia, în relația bilaterală a contat foarte mult ideea elaborării și semnării unui tratat de bază. Chiar dacă e vorba de o concepție oarecum depășită pentru perioada de după războiul rece, insistența lor a fost extraordinară. Prima fază a fost cea legată de Tratatul din 1991, care a fost parafat, semnat și după aceea pus la frigider.
În acea perioadă, România era izolată în Europa de Est. Țările din Grupul de la Vișegrad negociau și la dreapta, și la stânga. Iar Ungaria încheiase deja Tratatul pentru minorități și cu Rusia, și cu Ucraina. În aceste condiții, din punct de vedere tactic, tratatul parafat și semnat ne-a permis o situație de relativ confort în așteptarea unei alte faze. Totuși, chiar în acea perioadă, s-a discutat despre Tezaur. Am avut o discuție cu ambasadorul sovietic Felix Bogdanov de la București, pe 13 mai 1991.
Un alt element de discuție din conversația pe care am avut-o cu Andrei Kozîrev, ministrul de Externe al Federației Ruse din 1992. Eu am ridicat problema Tezaurului în vizita de la Moscova și m-a interesat răspunsul lui clasic: „Referitor la Tezaur, o să ne clarificăm. Să ne consultăm și cu celelalte state din fosta URSS pentru a elabora un răspuns. Vom menține această problemă în atenție”. Problema fusese ridicată de președintele Ion Iliescu în fața lui Mihail Gorbaciov, care a spus că nu este la curent.
Trataul de bază trebuia încheiat. Practic, Primakov a venit și a plecat fără să semneze. La momentul acela, datorită faptului că opinia publică era sensibilă, guvernul de atunci era considerat criptocomunist și să nu acționeze într-o anumită direcție, s-a blocat din nou dialogul pe această chestiune.
În anul 2003, am încheiat în sfârșit Tratatul de bază. A apărut un codicil, o anumită formulă care trebuia doar să arate că acel subiect a format obiectul unei negocieri, de discuții și că există o anumită presiune...
În 2004, când am fost în vizită la Moscova și m-am întâlnit cu președintele Putin, am discutat poblema Tezaurului în aceiași termeni. I-am spus că în mod evident subiectul acesta are semnificație deosebită pentru relațiile bilaterale. Eram în siajul tratatului de bază, pe care îl încheiasem în 2003 și lucrurile trebuiau să evoluze prin negocieri, după părerea mea, în condițiile în care, din punctul de vedere al businessului, al politicii externe, Rusia nu era considerată adversar. În momentul în care singura axă de politică externă după 2004 a fost îndreptată într-o altă direcție, și Marea Neagră a fost considerată un lac rusesc, în mod evident, relația ca atare s-a deteriorat.
Să ne dea aurul măcar parțial înapoi...
Sigur, acum să nu înțelegeți greșit. Nu am trecut din zona pro-americană în zona pro-rusă. Dar, fiind adeptul apărării intereselor României, eu cred în continuare că este nevoie ca România să-și dezvolte relații bune cu toate marile puteri, inclusiv cu Rusia. A fost un subiect invocat în discuțiile de la Moscova. Sunt convins că într-un moment prielnic, această chestiune își va găsi cel puțin o rezolvare parțială în funcție de modul în care vom aborda subiectul mai amblu al relațiilor bilaterale.”

*******************************

Am reprodus întocmai opiniile marilor români despre Rusia și drepturile noastre asupra Basarabiei. Să mai crezi și astăzi că tratatele semnate în genunchi cu Moscova după 1990 au fost niște victorii inteligente ale politicii noastre externe, mi se pare jalnic. Noi am semnat tot ce doreau rușii pentru că ei voiau foarte tare acest lucru! Le-am dat întreprinderile dorite. Să nu se supere! Și cu asta ce-am făcut? A primit România gaze mai ieftine pe timpul lui Ion Iliescu? Nu. S-a arătat Kremlinul mai culant față de București? Nu. L-am întrebat pe ambasadorul Ciurilin de ce nu vine Vladimir Puțin la București, așa cum s-a dus prin toate statele vecine. Răspuns: România nu are un proiect prin care să-l convingă pe președintele Federației Ruse să facă aici o vizită oficială.
Vinovat este „cineva care a spus că Marea Neagră este lac rusesc”. Nici nu trebuie amintit de drepturile noastre asupra grădinii bunicilor. Dacă se supără iar rușii!?
După ce am admirat chintesența politicii noastre naționale, mi-am adus aminte iar de bătrânul de la Anenii Noi...


Emigrație și antiselecție
 Din orice perspectivă am evalua lucrurile, este jenant să vezi că românii au ajuns să fie hăituiți prin Uniunea Europeană. Adică acolo unde au visat să ajungă nu doar din motive economice. După șapte ani de grație, Marea Britanie, Germania, Olanda, Spania trebuie să-și deschidă piața muncii și pentru români sau bulgari. Liderii lor politici se fac că plouă însă. Simulează că uită de legile comunitare și chiar de propriile legi. Așa au izbutit și ultimii naivi să descopere că acolo nu stau câinii cu covrigi în coadă, că lumea occidentală civilizată este brăzdată frecvent de fulgerul zdrențuit al urii față de egalii lor din Europa, că dincolo de „corectitudinea politică”, freamătă xenofobia (nu naționalismul!). Iar dacă ajungi totuși la covrigii visați, s-a dus și tinerețea, poate ți-ai distrus și familia. De unde concluzia că oricine crede că Uniunea Europeană face opere de caritate se înșeală amarnic.

Sigur că fiecare țară trebuie să-și apere cetățenii, cu toate că doctrina comunitară susține că toți am avea drepturi egale la obținerea unui loc de muncă, desigur în funcție de calificare. Marea Britanie are 2 milioane de locuri de muncă vacante. La fel stă și Germania. Și totuși, blocajele se mențin și în 2014. Totul se oprește la asistența socială și medicală. Cum apare un român care vrea să lucreze, el e privit ca un posibil infractor care vrea ajutor de șomaj. E normal că vesticii nu vor să împartă beneficiile lor cu sărăntocii din est. Iar acest lucru devine extrem de ușor o temă electorală predilectă. Așa se face că un parlamentar britanic, destul de măsliniu ca să fie englez, vine pe aeroport în ziua de 1 ianuarie ca să vadă el cu ochii lui invazia românilor. Asemenea politicieni versați comunică unui public rudimentar mesaje primitive despre profitorii din Est prin intermediul unei prese rudimentare, care are și tirajul cel mai mare. Nu vezi totuși articole xenofobe despre români prin „Financial Times” sau „Economist”.
„Corecți politic” până la un punct, extremiștii britanici se manifestă de-a dreptul rasist când e vorba despre țiganii din România sau din Bulgaria, chiar dacă au grijă să spună că e vorba de români sau bulgari. De fapt, în Marea Britanie nu se admite să spui despre cineva că ar fi pakistanez, indian, african, arab. Cetățeni britanici și atât! Până și albanezii sau boșimanii au ajuns patroni prin UK. Acolo se vorbește frumos despre ei. Despre români se poate vorbi oricât de urât. Evident că le dăm și ocazia.
Am fost recent la un spital pentru dezintoxicarea drogaților din București. Am cunoscut acolo un țigan de 30 de ani, care se internase când a ajuns în sevraj pentru metadonă. „Anturaju, mânca-ț-aș... Pretena mea... Nu sfătuiesc pe nimeni. Când intru în sevraj, fac pă mine dă durere.” L-am întrebat ce făcea el la Londra. Cumpăra și vindea droguri. „Este o stradă acolo unde numai asta se face. Toată ziua eram pe stradă. Stăteam în cameră cu doi moldoveni care plecau la cinci dimineața și veneau noaptea la zece. Munceau la construcții și mânacu numai pâine cu ketchup, ca să trimită bani acasă. Niște proști...”
Iată de ce vom continua să auzim prin Anglia de Self Sufficient, de Self Employed,  Highly Skilled, de permisiune AWC după ce un angajator ți-a obținut Work Permit în prealabil. Dacă vrea. Dar, de regulă, nu vrea. Preferă să-i lucrezi la negru, să nu-și bată capul cu tine. Bietul spălător de mașini a fost dat afară nu pentru că vorbea prea mult cu ziariștii la telefon, după ce a devenit erou, ci pentru că a spus că va pleca în construcții unde se câștigă mai bine. Oricum, patronii preferă să nu te vadă că ai de-a face cu oficiali prea băgăreți. Și au necazuri lucrătorii români și ei încearcă să discute cu cineva de la consulatul țării lor. Acolo se simulează că se primesc prea multe apeluri și te îndrumă să trimiți un e-mail la consulara@roemb.co.uk și că vei primi tu cândva un ajutor din partea țării tale. Mai bine să-și ia nădejdea de la instituțiile statului român.

Depistarea angajaților puturoși
Abia și-a construit marea coaliție de guvernare cu PSD că doamna Angela Merkel are și ea necazuri cu imigranții. Și atunci, ca să nu se rupă alianța, Berlinul declanşează lupta cu "turismul de dragul alocaţiilor şi al ajutorului de şomaj". Consiliul de Miniştri a anunţat că s-a creat o comisie specială pentru elaborarea unor măsuri pentru depistarea lucrătorilor imigranţi, care vin în Germania nu în căutare de lucru, ci pentru beneficii sociale.  "Foarte frecvent, nivelul de calificare profesională al celor sosiţi din România în Germania este destul de scăzut şi ei nu au capacitatea să obţină un loc de muncă. În consecinţă, imigranţii trăiesc pe seama jgheabului public, la teica statului. În mod natural, din aceste motive, în rândurile populaţiei, creşte indignarea şi apar manifestări de dreapta", spune Alexander Rahr, directorul Forumului Germano-Rus.
Potrivit calculelor efectuate de Oficiul Federal German de Statistică, în 2013, în Germania, numărul străinilor sosiţi a depăşit numărul nemţilor care şi-au părăsit ţara (400.000 de oameni). Experţii estimează că, în viitorul apropiat, Germania Federală poate să devină şi mai atractivă pentru străini. În special, pentru că "marea coaliţie" a Angelei Merkel a promis că va permite copiilor de imigranţi să aibă dublă cetăţenie. Astfel, se va aproba legea care prevede că aceştia trebuiau să aibă 23 de ani numai o cetăţenie - cea germană sau cea din patria părinţilor lor. Conform ultimelor sondaje de opinie, aproximativ 60% din numărul nemţilor se tem de creşterea numărului de "imigranţi săraci".
În acelaşi timp, după cum arată economiştii germani, din cauza situaţiei demografice dificile, Berlinul are nevoie disperată de un aflux de lucrători bine calificaţi din străinătate. După cum spunea Martin Wansleben, directorul Asociaţiei Federale a Camerelor de Comerţ din Germania, în următorii ani, economia germană va avea nevoie de 1,5 milioane de imigranţi pentru a susţine creşterea economică a ţării.
Ce facem cu România?
„Dacă mergem cu 500.000 de români calificați în UK, îi trimitem pe englezi acasă: noi muncim mai mult și mai bine ca ei”, îmi spunea un om de afaceri din Prahova. S-ar putea să fie așa, dar cu România ce facem?
Recent, am văzut pe valea Timișului un cerb cu 7 ciute după el. Toate ciutele erau frumoase, dar el era sfrijit rău. Altădată, cerbul care cucerea un ciopor de ciute arăta falnic. M-a lămurit un inginer de la Romsilva: „Este un fenomen general. Nemernicii împușcă toate exemplarele superbe și lasă în viață numai cerbii neîmpliniți. Așa se face antiselecția, domnule, și dispare specia...”
Antiselecția românilor a început odată cu industrializarea forțată. Au rămas copiii cei mai slab înzestrați prin satele noastre. Procesul a continuat și mai devastator după 1990, când „ne-am luat porția de libertate”.
La nivelul întregii țări.
Viorel Patrichi