Vedere de pe Centură. Exorcizarea lui Traian Băsescu

„Traian Băsescu are nevoie de tratament psihiatric, aşa cum am mai spus şi în alte dăţi, exorcizarea fiind ultima soluţie care l-ar mai putea face să devină om"
(popa Ilie Sîrbu, cel mai mare socru mic din patria noastră,  împușcat unde nu trebuie de Nepotu Mătușii Tamara)

Vin căldurile verii și, pe arșiță mare, unii politicieni dau în bâiguială, iar câinii turbează la umbră. Noi, cei de pe margine, avem dreptul să ne facem că plouă? Categoric, nu. Dar dacă ne părăsește simțul umorului, ar trebui „să dăm foc la pușcărie și la casa de nebuni”. Fiindcă numai așa mai pot fi scoși din Palatul Parlamentului, unde pretind că i-a trimis poporul.
Popa Ilie Sîrbu îl pune pe toacă pe Marinelu printr-un comunicat care poate deveni oricând probă decisivă într-un dosar penal. De ce? Pentru că președintele a îndrăznit să-l plesnească pe ginerică cel obraznic. Am mai spus că Marinelu și-a căutat năjit și a cumpărat 300 de hectare de teren de la un italian care adunase pământul țăranilor. 300 de hectare! Varanu are numai în comuna Băneasa peste 4000 de hectare luate de la stat, cu tot cu stația modernă de irigații, plătită după 1990 din banii noștri. În Mureș, Varanu are fermă de vaci, cu alte mii de hectare. De ce vuvuzelele lui de la Antene „uită” să amintească de asemenea averi? Dar ceilalți tărâțoși, care au luat cu japca zeci de mii de hectare, tot de la stat? De ce popa Sîrbu nu zice nimic de acești indivizi care s-au căpătuit pe vremea cât a condus Partidu lu Mukles, pe când el a fost ministru al Agriculturii, pe când făcea diguri prin Bărăgan, pe unde nu curgea niciun pârâu?
Popa Sîrbu scrie cu imaginile lui Gîdea: "Cazul Comisiei parlamentare de anchetă privind restituirile de terenuri din comuna Nana, judeţul Călăraşi îl scoate din minţi pe Traian Băsescu". Nu cumva PSD a tutelat majoritatea restituirilor de terenuri din România? Snagov, Gruiu, Otopeni, Șanțu, Ileana și atâtea sate din jurul Bucureștiului au mii de dosare penale pentru fraude cu pământuri. Numai câte cazuri am cunoscut eu de NUP-uri impuse de mafie. Sigur au fost și la Nana retrocedări dubioase, atribuiri ilegale. De ce ministrul Sîrbu nu a cerut aplicarea legii când era obligat s-o facă? De ce nu face plângere acum pentru „abuzurile” președintelui de la Nana? Este senator și are obligația cel puțin morală s/o facă.
Textul este dovada celui mai abject politicianism și merită să cităm copios:
"Traian Băsescu a ajuns atât de exasperat încât, aproape ca niciodată, atacurile de la tribuna prezidenţială sunt din ce în ce mai dese şi mai furibunde. Un prezidiu pe post de tarabă în piaţă, folosit pentru interese de familie. Îndrăzneala muritorilor de rând de a-şi apăra drepturile fireşti i se pare de neconceput, simte, se comportă şi trăieşte ca un dictator demn de ură, în faţa căruia «ţigăncile împuţite», «tonomatele», «păsăricile», «şantajistele de profesie», «procurorii rataţi» şi «tâmpiţii» pe care îi scoate şcoala românească trebuie să aplece capul.
Traian Băsescu suferă de psihoză paranoidă şi atribuie defectele sale unor oameni pe care îi consideră mincinoşi, profund corupţi şi incompetenţi. Ştiu că nu a uitat că a fost demis cu votul a 7,4 milioane de oameni, însă boala din el îi întunecă mintea, nu poate concepe că românii îl percep ca un ilegal, ca un impostor, ca o ruşine pentru România! Ne minte pe noi şi se minte pe sine însuşi! Foloseşte justiţia ca un scut pentru propriile ilegalităţi, se autovictimizează, se erijează în salvatorul ei, singurul apărător al justiţiei, «conducător suprem al partidului, statului şi armatei». Uzează de numele partenerilor europeni şi americani în încercarea de a se da drept „alesul” acestora, spunând că nimic şi nimeni nu îl mai poate impresiona.
Unii spun că a folosit împotriva colegei noastre, senatorul Gabriela Firea, un procedeu specific mafioţilor, securiştilor şi teroriştilor, eu spun că Traian Băsescu are nevoie de tratament psihiatric, aşa cum am mai spus şi în alte dăţi, exorcizarea fiind ultima soluţie care l-ar mai putea face să devină om."
Nu putea coborî mai mult ca Gîdea domnul senator popă. Un dement de la Constanța îl scuipă pe președinte și e dus pe sus. „Din cauza lui a murit sora mea de cancer!” Gîdea îl invită la emisiune, pune deontologic deștu sub nas și îl întreabă: „În închisoare vei fi violat. Te-ai gândit să te sinucizi?” A doua zi, tembelul se zgîrie la gușă, ca Adrian Năstase. TVR1 prezintă incidentul cu detalii, dar uită de momentul când Pontănacu a fost huiduit la Gara de Nord, cu două ore mai târziu. Tot TVR 1 a interzis difuzarea unui interviu cu președintele. Întelectualu Tănase instrumentează prin omisiune, știe mnealui presă...
Ginerică este  captivul mafiei, iar Marinelu știe ce știe: "La Palatul Victoria, baronii nu pot fi opriţi, şi fac cum făcea Mircea Badea, pe la emisiuni: Mă duc, îl iau şi îl dau de toţi pereţii. Păi voi credeţi că, în faţa unui baron, Victor Viorel e cum e în faţa microfoanelor? Îl plesnesc ăia de nu se vede, îi merg fulgii, nu poate avea obrăznicia pe care o afişează în faţa jurnaliştilor, atunci când e în faţa baronilor".
După care Pontănacu a cerut o nouă suspendare a președintelui. Noroc că numai tata socru l-ar fi urmat într-o nouă nebunie.  Până și Ghiță Ciobanu de la Jina, când a văzut că lumea s-a supărat că s-a fotografiat cu Pontănacu, a dat o replică uriașă, ca tohoarca lui:  "Dragi pretini care v-ați supărat pe mine, io nu fac politică, la mine vine multă lume și am poarta deschisă tuturor. Fac poze cu toate oile, dapăi cu oamenii”.
Exasperat de microfoane și de baronii care-i treceau pragul, Pontănacu s-a retras adânc în buncărul de la Ministerul Apărării, acolo unde Ion Iliescu, Silviu Brucan și liberalul Petre Roman au hotărât, pe colacul closetului, asasinarea lui Ceaușescu. S-a clătinat Europa de râs. "Victor Viorel are o problemă de nervi, a cedat nervos, i se pare că numai Armata îl mai poate apăra de furia baronilor, de a mea sigur nu are de ce să se ferească, pentru că eu nu sunt furios pe el, eu sunt la stadiul la care deja de un timp bun îl compătimesc pentru cum a ajuns, din păcate trage şi ţara după el", a spus Traian Băsescu.
Oare cine ar trebui exorcizat, părinte Sîrbu? Mă tem însă că nu ne-ar ajunge nici călugării de la Muntele Athos.
Dacă ești om normal, e foarte greu să râzi în ospiciu, dar noi aici am ajuns... 

 "Rusia este un ocupant, dar asta nu înseamnă că eu sunt duşmanul Rusiei"

Când Traian Băsescu vorbea despre „Marea Neagră – lac rusesc”, i-au sărit toți în cap. Puțini am fost cei dezinteresați, dacă nu cumva eram singurul care am spus că diagnosticul este corect și că trebuie să pornim de la această realitate pentru a ne apăra interesele. Invazia telecomandată din Ucraina este cea mai bună dovadă. Cine crede că politica Rusiei se va umaniza vreodată ori este naiv, ori a fost racolat ca agent de influență. Putin a invadat Georgia, a smuls Abhazia și Osetia de Sud, le-a botezat state, a văzut că Occidentul este incapabil să apere libertatea statelor mici și a atacat Ucraina în 2014. Pretextul: Parteneriatul Estic, apropierea excesivă de Uniunea Europeană. După eșecul „resetării” relațiilor cu Moscova, liderul planetar Barack Obama practică politica soft cu monstrul eurasiatic. Nimic mai penibil. A venit la Varșovia și le-a promis amărâților din estul Europei că va aloca un miliard de dolari pentru a fortifica prezența militară americană în regiunea noastră. Praf în ochi! Bugetul militar al Statelor Unite pe anul 2014 este de 500 de miliarde de dolari.
Să nu se creadă că mă alătur corului care bocește pe umărul muribundei Ucraina. Să fie limpede: România nu are nevoie de „o Ucraină puternică și indivizibilă”, cum ni se susură de pe vremea lui Emil Constantinescu. Ucraina este un stat artificial și imprevizibil. A înhățat de la țările vecine toate teritoriile prăduite de Stalin și nu s-a sinchisit de suferințele popoarelor respective nici până astăzi. Kievul încalcă fragant tratatul semnat cu România care ar putea sp denunțe acel document oricând tocmai din aceste motive. Ucrainenii s-au purtat mai urât ca rușii față de românii din nordul Bucovinei, din nordul Maramureșului, din Herța și din sudul Basarabiei. Prin urmare, de ce ar trebui să regretăm destinul unor indivizi mai agresivi ca ungurii? De fapt, se confruntă doi tâlhari pentru teritorii care nu le aparțin. În cel mai nefericit caz, putem admite că Peninsula Crimeea aparține tătarilor, deși cunoaștem ce masacre au făcut și ei când au ajuns acolo. La rândul lor, rușii i-au deportat sau i-au masacrat pe tătari. Au fost în Crimeea sate compacte de români. Aproape toți au fost deportați sau masacrați de rușii sovietici.
Chiar dacă mizează pe mârțoaga de la Kiev, Marinelu are dreptate în aprecierile lui dure: "Butonul pentru rezolvarea tuturor conflictelor îngheţate din spaţiul post-sovietic se află la Moscova. În acest sens, ea poate, în funcţie de propriile interese, să le rezolve rapid sau să le facă să explodeze, pe rând sau toate odată. Chiar dacă Moscova se va supăra din acest motiv, eu, nefiind duşmanul ei, nu pot, din cauza prieteniei, să nu spun ce văd: că în jurul Mării Negre, se creează un inel de foc: Nagorno Karabah, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria şi acum Crimeea. Eu cred că geografia o cunoaştem la fel - şi noi la Bucureşti, şi diplomaţii de la Moscova. Preşedintele României a spus că Rusia s-a supărat şi atunci când el a afirmat că Marea Negară "este un lac rusesc". "Dar lucrurile aşa stau. Marea Neagră este controlată aproape în totalitate de forţele militare ruse, inclusiv prin comanda exercitată de Moscova asupra conflictelor îngheţate. În locul lor, eu nu m-aş supăra. Eu aş recunoaşte acest lucru şi aş face politica pe care trebuie s-o fac".

Ei ridică România!

Și au venit alegerile pentru Parlamentul European. Românii au tratat cu dispreț scrutinul. Pentru ei, Uniunea Europeană este o abstracțiune. Majoritatea percepe negativ aderarea la UE. Ei chiar cred că UE le-a distrus economia, că le-a pus copiii pe drumuri, nu doar clasa politică internă. Poți să-i contrazici? Când ajunge la putere, mitocanul de la București pune orice decizie eronată, orice hoție proprie pe seama celor de la Bruxelles: „Așa cere UE!” Și o spune senin, cu franchețea prostiei. „Noi am fi vrut altfel, da' UE...”
Aceste alegeri au fost o repetiție pentru fraudele din noiembrie. Mai ales că Dragnea nu va intra la pușcărie pentru falsificarea rezultatelor referendumului, așa cum nu are nimeni curajul să-l înșface pe Dan Voiculescu. Fug judecătorii cei inamovibili care încotro când aud de dosarele Varanului, se trag la pensie, la vilele din munți, primite la cheie din partea mafiei. Justiție, fraților, nu glumă! Și un asemenea nemernic are 200 de milioane leafă pe lună. Partidu lu Mukles a manipulat prostimea abisal prin sondajele de opinie: noi vă plătim și scoateți din pălărie 43% pentru PSD, plus-minus n. Lansăm rezultatele în presă, acolo vor fi înghițite pe nemestecate de „analiști” și formăm „opinia USL câștigă”. De ce să mai mergem la vot, dacă USL tot câștigă? Noi tocmai asta vrem. Furtul voturilor trebuie să se facă elegant. În final, contrazicem subtil sondajele cu 2-3%, chiar dacă se supără sociologii pârâți. Ei și-au luat banii oricum. Și uite-așa, oamenii nu se mai miră că a ieșit USL: Păi dacă așa ziceau sondajele?!... USL nu a murit! Nu așa spune Cârlanu cel Roș?
De ce ar fi trebuit să meargă la vot un român plătit cu 700 de lei pe lună ca să ia Abramburica sau Daciana 10.000 de euro la Bruxelles? Puțină lume a observat că plutonul PSD pentru Parlamentul European a fost condus de cele două pupile ale lui Ion Iliescu din epoci geologice diferite: Abramburica și Corina Crețu. Gurile rele spun că „are boală la părul creț” și de aceea îl căta pe Colin Powell prin piscină. Bătrâna Deșcă a venit să savureze victoria în noaptea când s-au anunțat rezultatele. În această campanie, Pontănacu s-a comportat mai deșănțat decât Nicolae Ceaușescu: apărea „mândru că e român” pe toate afișele cu Voronețul în cârcă, cu Coloana lui Brâncuși pe umăr, cu stema națională lângă piept... Pur și simplu dezagreabil. Dar ce merite ai tu, mă plagiatorule, mă secătură, să apari lângă opera lui Brâncuși? Lângă Ștefan cel Mare? Inutil să te-ntreb de ce nu ți-e rușine. Tot mândru erai când ai dat mii de oameni afară din combinatele rămase încă netăiate? Mândru erai când ai vrut să dai CFR Marfă unui potcovar de la Toflea, năimit de Manivelă? Erai mândru când ai iertat Kazahstanul de datorie pentru Combinatul de la Midia-Năvodari? „Îi spun lui Victor Ponta: Jos labele de pe credința creștin-ortodoxă și de pe bisericile și mânăstirile Bucovinei!”, striga liberalul Alexandru Băișanu de la  Suceava. Sigur, după divorțul lui Căcărău.
Iată de ce prezența la urne a fost lamentabilă.
Sau poate că românii trebuiau să meargă și s-o voteze pe Norica Nicolai, care a pus umărul, alături de nepotu dumisale, la distrugerea Institutului de Sericicultură din Băneasa? Sau pe românca Renate Weber? Sau pe nevasta (altă nevastă pe listă) lui Căcărău. Inconsistent și paradoxal, așa cum l-am definit din momentul în care l-a atacat ca un zăltat pe Marinelu, deși el i-a adus la guvernare pe liberali, Căcărău a anunțat că nu mai vrea să conducă PNL, că nu mai poftește nici la Cotroceni, deși un loc de portar s-ar mai găsi. Oricum, cunoștințele dumisale în materie de conducere a statului nu se ridică mai sus. Dacă Emil Boc nu vrea să candideze, Klaus Johanis are toate șansele să-l ridiculizeze pe imberbul Guevara. L-aș vota și eu fiindcă e mai greu de dat la întors un asemenea urs: dacă țopăie unul ca Dragnea sau ca Ponta în fața lui, se mută de pe un picior pe altul, se uită la ei, iar se mută de pe un picior pe altul și abia apoi spune hotărât „Nu!”. Avem nevoie în continuare de un președinte care să poată spune „Nu!” în fața nemernicilor. Nu e simplu.
Din toată târla de candidați, unicul om care putea fi votat de un om onest fără nicio rezervă era Monica Macovei. Măcar această femeie s-a remarcat la Bruxelles, a fost desemnată „cel mai bun europarlamentar”, nu ca Adrian Severin de la PSD, care nu se mai dădea dus, deși Justiția îi dovedise corupția. Mi-aș fi dorit ca o asemenea femeie să conducă România după Traian Băsescu. Nu există dovezi că a furat, că a umblat cu șoalda. Are curaj să spună lucrurilor pe nume și l-a sfidat chiar și pe Marinelu. De asemenea politicieni avem nevoie. În rest, toată campania PDL a fost o dulce amețeală de-a lui Vasile Blaga, în urma unui somn la coasă după amiază. Nu așa te poți bate cu mafia. Pretinsele partide de dreapta (Care dreapta? Care stânga?) au nevoie de un candidat puternic și intransigent, nu oscilant, fiindcă omul te simte când minți, când nu ești de-acolo. Și atunci de ce să vină la vot pentru tine? Toți au uitat că Pontănacu înseamnă de fapt tot Bătrâna Deșcă, evident, o variantă caricată, dar tot de-acolo.
O surpriză a fost pentru mine Partidul Mișcarea Populară. Mărul Blondei Norvegiene a obținut un rezultat excelent pentru un partid lipsit de structuri teritoriale. Eu știu bine ce înseamnă să construiești un partid de la zero, când primarii te primesc „cu toată condescendența”, cum zic ei, „nu contează partidu, noi vă primim cu toată condescendența”, spunea un ales PDSR de pe la Slobozia. A se citi „noi vă primim cu tot sictirul dacă nu aparțineți...”
M-am nimerit la Piatra-Neamț înaintea alegerilor. Mă plimbam pe Bulevardul Decebal. Peste tot, afișe enorme cu Elena Udrea în blugi, cu cioporu de intelectuali după ea. Tot în blugi și fără Eugen Tomac. Deși acest tânăr a depus eforturi serioase, Blonda Norvegiană i-a tăiat fața. „Noi ridicăm România!”.Venea spre mine un bătrân de vreo 80 de ani, relaxat, cu mâinile la spate. Se plimba și el. Din spate m-au depășit cinci copii de 10-12 ani, toți blonzi și extrem de gălăgioși. Copii frumoși. Când a ajuns în dreptul lui, un copil s-a apropiat de bătrân, a băgat un deget într-o nară și și-a suflat mucii pe haina omului. Și a fugit cu ceilalți puști mai departe. Bătrânul a rămas încremenit. Eu eram tablou, nu mai văzusem așa ceva. Din trei pași, puteam să-l prind pe obraznic, să-l duc la părinți, mă rog, puteam să... N-am făcut nimic. Bătrânul a dat să se șteargă și a rămas cu mâna în aer, de silă. Se simțea cumplit. „Îmi pare rău...”, îndrăznesc să îngaim. „Nu mi s-a mai întâmplat, domnule. Și am fost 40 de ani profesor...” „Vă cunoșteau?” „Nu. Eu locuiesc la Iași. Am venit la Piatra să-mi văd feciorul...”
Am plecat mai departe cu un ciudat sentiment de vină. „Noi ridicăm România!” Unde s-o ridici, Elena? Ce știi tu să faci pentru această Românie care crește, educată de oameni ca Ponta și Abramburica, cu valorile lor - țoșca și umilința? 
Și Blonda avea să iasă și să anunțe că s-a sfătuit cu Marinelu și că, din partea Mărului, va candida Cristian Diaconescu la Președinție. Un om relativ onest, provenit de la PSD, caterisit, trecut prin parohia de la Cotroceni. Rezonabil. Puține șanse în fața partidului-mamut, care stăpânește strategia țoștilor mai bine ca oricare. Și fără primari care să te primească, nu așa, „cu toată condescendența”... Numele lui Traian Băsescu nu este singura garanție suficientă într-o lume ignorantă și ticăloșită.

Structura deschisă a identității românilor

O discuție cu profesorul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie de la Academia Română, este mereu revelatoare. El face parte din categoria erudiților militanți, din ce în ce mai rari la noi și, din nefericire, din ce în ce mai marginalizați. E foarte straniu, dar un om care spune că românii se pot salva prin cultura lor, prin spiritualitatea lor poate deveni incomod pentru falsa gândire politică „corectă”. Ce trebuie să înțelegem noi prin „valori românești”, care ne pot călăuzi calea într-un viitor tot mai sinuos? Am căutat un răspuns la profesorul Ilie Bădescu.

„Îmi vine în minte acum viziunea lui Nicolae Iorga într-o scriere polemică față de perspectiva propusă de Friederich Ratzel – teoria spațiului vital. În replică, Nicolae Iorga propune teoria vitalității popoarelor. Iorga spune că printre trăsăturile ce definesc vitalitatea poporului român este și capacitatea extraordinară de asimilare a influențelor și valorilor culturii universale. Altminteri spus, structura deschisă a identității românești reprezintă o valoare definitorie a acestui popor. De aceea, s-a și spus că românii se disting ca profil între popoarele lumii prin ceea ce s-a numit „omenia românesacă”, o toleranță extraordinară, o receptivitate pe aceeași măsură, deschidere către toate culturile, fără spaimă. Există deci o certitudine a perenității noastre pe acest pământ sau „pe acest petic de cer”, cum ar spune Lucian Blaga. „Identitatea deschisă”, așa cum o numește academicianul Tudorel Postolache, presupune toleranța, omenia românească și, nu în ultimul rând, aș spune valorile ortodoxiei românești. Sau, mai mult, e vorba de apartenența noastră la spiritualitatea creștină. Probabil că în cadrul romanității orientale, sinteza dintre cele patru componente ale spiritului european – tradiția greco-romană, spiritualitatea iudeo-creștină - capătă configurația distinctă și specifică în context european și universal”.

O sinteză de Bizanț și Occident

În câteva cuvinte, m-a dus spre spațiul spiritual lăsat de Paleologi (și) românilor. Are și argumente:  „Unul din marii filozofi germani, contele Herman Alexander von Keyserling, vorbind despre profilul distinctiv al poporului român în lume, indica una din trăsăturile vocaționale ale culturii române misiunea noastră de a mijloci sau chiar de a provoca renașterea Bizanțului spiritual. Prin urmare, în spiritualitatea românească, regăsim cu adevărat un fel de tezaur al renașterii a ceea ce reprezintă Bizanțul spiritual. Aceste valori sunt ilustrate de personalități monumentale, cum este Dimitrie Cantemir, despre care Lucian Blaga spunea că a avut puterea extraordinară de a unifica câmpul stilistic bizantin („bizantinismul static”) cu barocul dinamic apusean.
În aceeași încadrare, putem așeza personalități mari, cum ar fi Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Mircea Eliade, cel care a avut puterea să facă din unghiul propriu, cu puterea de contemplație proprie a spiritului său, oglinda tuturor religiilor lumii - iarăși o trăsătură care definește capacitatea de sinteză a acestei culturi.”

Un destin „ascuns în Dumnezeu”

Ce drum vor avea românii? Unii susțin că am fi prea tineri ca popor fiindcă ne consideră apăruți odată cu Regatul lui Carol I. Alții cred că doar creștinismul ne poate defini. Dar ce este dincolo? Dacă nu întrevedem nimic „dincolo”, putem să nu mai contăm. În fond, și ruși, șii grecii, și nemții sunt tot creștini în felul lor. Dar „dincolo” ce este? Pornind de la această premisă a unei culturi active, dinamice și extrem de permisive, se vorbește foarte frecvent că românii sunt ușor asimilabili, că limba lor va dispărea, că acest popor nu va mai fi. Eu cred într-un dialog onest al culturilor, fără presiuni politico-militare, în care românii nu ar pierde teren în fața altor culturi, în condiții de pace. Am putut dovedi în scurtele perioade de tihnă. Profesorul Bădescu mă trimite la Apostolul Pavel:
„Nu cred în asemenea ipoteze care ne invită să consimțim la teoria dispariției etnice în acest spațiu a unui popor cu un profil atât de distinct și de puternic. Nu cred fiindcă mă bazez pe învățăturile Sfintei Scripturi. Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu a ales dintre ei (se referă la evrei) 7000, prin care, altminteri spus, s-a păstrat trunchiul sănătos al acestui popor și prin care a fost posibilă continuitatea lui dincolo de cumplitele drame etno-istorice. Se regăsește și se întoarce, își recompune destinul în conformitate cu misiunea divină.  Orice popor este chemat. Și indivizii, la fel, vin pe lume, sub semnul unei chemări. Părintele Arsenie Boca spunea că destinul popoarelor este ascuns în Dumnezeu.”

Strategia spirituală pentru combaterea antislecției

Aici a atins indirect și problema antiselecției, inclusiv la români, care se produce sub ochii noștri. Mai ales în lumea satului. Cum se mai poate reconstrui nucleul sănătos al națiunii, în condițiile în care, după cooperativizare, s-a produs o antiselecție gravă în lumea satului, după 1990, a venit al doilea val de antiselecție. Cu consecințe dezastruoase asupra întregii societăți românești.  Ce posibilități avem să reducem consecințele negative pe care acest fenomen le produce asupra românilor? Profesorul Ilie Bădescu ar un răspuns calm dojenitor și aici:  „Selecția socială negativă, cum o numea Eminescu, contraselecția, antiselecția de care vorbiți dumneavoastră, reprezintă un fenomen real, incontestabil. Constantin Rădulescu-Motru, în 1904, în cartea „Cultura română și politicianismul” , chiar avertiza asupra acestei contraselecții, care ar putea să coboare profund în popor și, în felul acesta, să extindă sindromul politicianist, ceea ce numea el „pseudo-cultura” la nivelul larg al întregii societăți. El a avut o intuiție cu valabilitate mult mai vastă, decât sfera poporului român, pentru că, în general, afirmarea societății de masă este contraselectivă. Altminteri spus, masificarea, secularizarea, idolatria consumului, idolatria ideologică, formele nihilismului, care au copleșit societatea modernă și postmodernă, totate acestea sunt expresii ale contraselecției.”

„Revoluția mondială” a lui Dughin

Globalizarea și spațiul secularizant, conflictul dintre Est și Vest, iar noi – la mijloc. Buricul Universului!
„Omul fără credință și-a pierdut sufletul. Este „cadavru vertical”, cum spune Tolstoi. Este trup, se mișcă în lume, are dimensiune, profil sociologic, dear nu mai are suflet. O sociologie care nu face distincția îăntre cele două orizonturi – cel biologic, de supraviețuire, de râvdnire, de plăcere, de nevopi  și cel spiritual, care vizează înălțarea omului și dacă nu-și asumă dimensiunea aceasta înălțătoare a omului trădează misiunea sa gnosiologică, epistemologică și, de fapt, devine aproape agnostic, nu partiucipă la cunoaștere, la prograsul științei. Deci sociologia și toate științele trebuie să se rezidească pe această dimensiune spirituală. De aceea, am crezut că noologia poate explica ordinea spirituală a lumii. Ulterior, am scris „Noopolitica”, lucrare care mi-a deschis calea spre o nouă carte pe care o scriu acum cu doctorul Pavel Chirilă „Politica creștină”. E incontestabil că biserica face propria ei politică, nu e de partid”.
Alianțele evidențiază efectele perverse, cum le spunem noi în sociologie. Noi am îmbrățișat cu foarte multă reticență ipoteza difuzată și de geopoliticianul rus Alexandr Dughin, conform căruia înțelegerea tensiunilor regionale trebuie întotdeauna raportată la marele conflict între cei doi poli: continentalismul euro-asiatic și atlantismul american. Părerea noastră este că această schemă simplifică enorm lucrurile și mai degrabă creează confuzie, decât limpezire. Nu putem ignora puterea de refracție geopolitică a spațiilor regionale.  Buturuga mică răstoarnă carul mare! Am avut un dialog cu profesorul Alexandr Dughin, care este dispus să treacă peste configurațiile regionale și de aceea propune un altfel de deznodământ la aceeași mare tensiune a lumii și anume, spune el, revoluția mondială. Este un concept chiar soteriologic.
Numai prin cunoaștere, spațiul românesc poate să devină factor de securitate în zonă. Adică să fie stat de cultură la Dunărea de Jos, cum spunea Mihai Eminescu, deci un stat activ. România trebuie să devină un stat de necesitate europeană, cum spunea Nicolae Iorga, adică o entitate geopolitică cu funcții foarte bine așezate. Cultura este singura care poate să cucerească alte spații”.
Și câte ar mai fi de spus despre calea neumblată a românilor...
Până atunci însă, țara lor seamănă cu barca lui Ponta de pe ulițele din Teleorman, trasă de edecarii de la Jandarmerie. Epuizat de atâta efort administrativ, Ponta o întreabă peste umăr pe ministreasa de la Mediu: „Tu ce faci, fă Doină, aici? Aveai tu chef de niște inundații?” „Păi nu aveam chef, da...” Trecem peste limbajul academic al Pontănacului și ne vom referi puțin la isteria ortografică a „găozarilor” din presă: toți scriau pe burtiere și prin ziare „Fă, Doină”, în loc de „Fă Doină”. Ei nu pricepeau că acolo nu este vorba de verbul „a face”, nu știu că „fă”, „fa”, „bă”, „mă” determină numele, deci nu se separă prin virgulă. Păi cum să le mai amintești lor despre acordul dintre substantiv și adjectiv în genitiv-dativ, despre utilizarea prepoziției „pe” în acuzativ, de utlizarea prepoziției „din” în loc de „dintre”, norme pe care le fac harcea-parcea? Asemenea reguli simple de scriere pentru clasa a III-a țin deja de studii academice în presa noastră, care stâlcește limba română literară.

Sportul lui Savonarola și gândirea liberă

Sare și Savonarola de pe crucișătorul „Potiomkin” și ne asigură că simpla existență a președintelui este „o crimă indubitabilă”:
„Cel mai mare rău pe care Traian Băsescu l-a făcut acestui popor, şi aşa buimac şi convalescent moral de un sfert de veac încoace, a fost el însuşi, Traian Băsescu. Bilanţul faptelor lui din cele două mandate îl vor face timpul şi istoria, dar soiul de om aflat în fruntea României atâţia ani, expunându-şi caracterul oribil ca model de succes în faţa cetăţenilor şi, mai ales, a celor tineri, e o crimă pentru mine indubitabilă”. Evident, nu Ion Iliescu, nu Adrian Năstase, nu Pontănacu. Cel care a încercat măcar să pună România pe șine este cel mai vinovat! Savonarola  i-a luat astfel apărarea Gabrielei Vrânceanu Firea, cu făcătura ei de anchetă de la Nana, despre care am mai vorbit. Savonarola a condus un ziar mare. De ce nu a dispus anchete săptămânale în Ilfov, la Snagov, la Gruiu, la Otopeni, la Nana etc. ca să vadă toată țara cum „se constituie dreptul de proprietate funciară” pe timpul PDSR-PSD? Aveau ce scrie oamenii lui pe-acolo.
În schimb, Savonarola are instinct și simte ce înseamnă inducerea derizoriului prin contaminare, ca în Piața Obor, după raționamente de care m-am săturat în ultima vreme: TOȚI am fost securiști, TOȚI am fost vinovați penmtru dictatura lui Ceaușescu, TOȚI am furat, TOȚI am copiat licențe și doctorate, TOȚI am fost și rămânem proști... Este Micu Guevara o secătură? Și Marinelu e la fel. Acest as al tenisului din presa contemporană chiar crede că toți am fi niște scatologi. Exemplul este antologic pentru gândirea celui care a condus Clubul român de presă pe tobogan:
„Ce fac Ponta şi Băsescu se numeşte, în termeni sportivi, aruncarea cu căcat cu mâna liberă. Ei cred că nouă ne place căcatul. E vorba de un sport pe care îl practică dl. preşedinte al României şi dl. prim ministru care se numeşte "aruncarea cu căcat cu mâna liberă" (...) În aruncarea către adversar cu această substanţă semisolidă, ea se pierde. Ce reuşeşti e să te mânjeşti în momentul în care arunci cu obuzul respectiv. Nu există o imagine mai exactă pentru că nici măcar nu aruncă cu pietre, care ar putea să le spargă faţa. Aruncă cu această substanţă care nu-i răneşte", a spus Cristian Tudor Popescu.
Până și Nepotu Mătușii Tamara a ajuns la sațietate. Vreau să spun că nici el nu mai suportă firește și s-a gândit să-și ia universul în cap: "M-am gândit, la un moment dat, să renunț la cetățenia română". Pentru că Justiția nu-i dă voie să mai fie ales și i-a oferit „un concept de moarte civilă”. O vreme. Păi nu are dreptate avocatul Viorel Roș, care susține că  Nepotu Mătușii Tamara nu are nevoie să fie reeducat, "pentru că el este educat prin definiție"? "A scris sute de articole și studii. A fost invitat să țină cursuri la Sorbona. A scris o bibliotecă, cât alții nu citesc o viață întreagă", a mai spus avocatul. Mai ales că Nepotu Mătușii Tamara „a urcat Golgota” după Săptămâna Luminată.
Dar uite Golgotă, mă feciori! Nea Stan de la Însurăței se întorcea acasă în ziua de Paști de la un spital din Brăila. Pe jos, pe o distanță de 50 de kilometri, pe marginea drumului național. Nu mai avea bani pentru microbuz sau pentru vreo ocazie. L-au năpădit niște câini și l-au sfâșiat de viu. Mai avea în buzunar 7 lei. Cine moare în ziua de Paști ajunge în Rai, spunea bunica mea de la Crăiești. Așa o fi...

Sofia să mai aștepte!

Bulgaria susținea prin primăvară că face South Stream, chiar dacă UE nu vrea. Aşa a spus Igor Elkin, directorul executiv al companiei "South Stream-Bulgaria", cu prilejul unei mese rotunde, la care au participat specialişti din Rusia, Ungaria, Serbia şi din alte ţări. "Construcţia segmentului bulgăresc al gazoductului trebuie să înceapă în luna iunie. În prezent, se pun de acord unele detalii ale proiectului şi se obţin aprobările corespunzătoare. Gazoductul va intra în exploatare la sfârşitul anului 2015 - începutul anului 2016", a anunţat Elkin.
El a reamintit că lungimea totală a gazoductului South Stream este de 2700 km şi, în cursul acestui an, se vor pompa spre Europa prin această conductă 63 miliarde de metri cubi de gaze. Gazoductul trece prin 11 regiuni din Bulgaria. Aici se vor construi trei staţii de compresare şi o unitate de măsurare a gazelor. "Datorită acestui proiect, în această ţară vor intra investiţii serioase, se va constitui o infrastructură modernă pentru gaze şi se vor crea aproximativ 5000 de noi locuri de muncă", a precizat Elkin. Zeljko Setich (Jeliko Setici), preşedintele Camerei de comerţ şi industrie din Serbia, crede că "South Stream este cel mai important proiect strategic din istoria contemporană", cea mai mare investiţie din economia Serbiei din ultimii zeci de ani. "Proiectul va asigura un acces calitativ la gaze pentru toată regiunea. South Stream va deveni o punte între Est şi Vest, va transforma Balcanii într-un centru energetic", a adăugat Setici. Drew Leyfhayt, reprezentantul companiei Natural Gaz Europe, care a participat la masa rotundă, a remarcat că Bulgaria continuă să acţioneze pentru diversificarea resurselor de gaze, pregăteşte construirea unor interconectoare pentru gaze cu Grecia, România şi Turcia, poartă negocieri pentru livrarea gazelor din Azerbaidjan.
Participanţii la consfătuire şi-au exprimat convingerea că South Stream se va finaliza cu succes. Anterior, reprezentanţii Comisiei Europene declarau că Uniunea Europeană nu consideră prioritrar proiectul gazoductului South Stream. Săptămâna trecută, compania South Stream-Bulgaria a respins informaţiile apărute recent în presă cu privire la demontarea ţevilor gazoductului. "Lucrările la proiectul South Stream din Bulgaria continuă" în Bulgaria, a anunţat compania.
Gazprom construieşte proiectul South Stream pentru diversificarea livărilor de gaze naturale din Europa şi pentru reducerea dependenţei de ţările de tranzit. Compania South Stream Transport B. V. este o întreprindere internaţională mixtă pentru proiectarea, construirea şi exploatarea ulterioară a gazoductului maritim, care va trece pe fundul Mării Negre. Gazprom deţine la această întreprindere mixtă 50% din acţiuni, compania Eni din Italia deţine 20%, iar EDF din Franţa şi Wintershall Holding GmbH din Germania - câte 15%.
Comisia Europeană le-a tăiat maul rușilor și Sofia anunță că a blocat șantierul South Stream. Cât timp? Ușor de dedus.

Vova s-a supărat pe Marinelu

Moscova a calificat drept ofensatoare şi inadmisibile declaraţiile jignitoare ale preşedintelui român Traian Băsescu la adresa preşedintelui rus Vladimir Putin şi consideră că asemenea afirmaţii se pot reflecta negativ asupra relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări. "Am percepţia că este o comandă de la nivelul conducerii superioare, inclusiv de la preşedintele ţării dumneavoastră, ceea ce amplifică retorica anti-rusească", a spus Alexandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, răspunzând astfel la întrebarea unui jurnalist român.
Reamintim că, pe 13 mai, Traian Băsescu l-a criticat pe liderul rus: "Noi îi cerem lui Putin să-şi respecte cuvântul. Toate datele noastre indică faptul că el nu a spus adevărul atunci când a informat comunitatea internaţinală cu privire la retragerea organizată a trupelor militare de la frontiera cu Ucraina. Eu nu am crezut că preşedintele Rusiei poate să nu fie responsabil pentru cuvintele sale. Am fost se pare prea încrezător". El a adăugat că Putin a cerut să se amâne referendumurile din estul Ucrainei, însă, ulterior, Ministerul de Externe al Rusiei a salutat aceste referendumuri.
 Premierul român Victor Ponta a declarat că Bucureştiul şi Chişinăul pot să facă mai mult pentru "integrarea europeană" a Republicii Moldova, fără să irite Rusia şi o parte a societăţii moldoveneşti cu discuţii despre unirea celor două ţări şi despre renunţarea Republicii Moldova la neutralitate. În acest context, Ponta consideră că este necesar să se dea Republicii Moldova unele garanţii de securitate "pentru ca ea să nu mai trăiască permanent cu teama unei invazii din afară".
În ceea ce priveşte proiectul de unificare a Republicii Moldova cu România, premierul Victor Ponta a declarat că "România nu este Uniunea Sovietică să anexeze ceva cu forţa" şi a propus ca, în această etapă, cele două state "să păşească împreună în Europa". "Dar dacă într-un anumit moment, mai târziu, cele două popoare vor decide să meargă mai departe, eu nu voi putea decât să mă bucur de acest lucru", a concluzionat Victor Ponta. Adică „poporul moldovenesc” și... „poporul românesc”, nu?
Iată ce susține propaganda rusă de la IA REGNUM:
Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Basarabia s-a aflat sub jugul otoman. În anul 1812, Basarabia a fost eliberată de armata rusă şi, conform Tratatului de pace de la Bucureşti, încheiat între Rusia şi Turcia, a intrat în componenţa Imperiului Rus. Statul România a apărut ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin din anul 1878. În decembrie 1917, România a ocupat Basarabia care nu i-a aparţinut niciodată. În 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia. În urma alipirii Basarabiei la Transnistria, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
(După cum se observă, propagandiştii neostalinişti "uită" că Basarabia era o provincie din Moldova istorică şi că, fie şi numai cele trei judeţe din sud au făcut parte şi din România unită pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Aşa era văzută istoria românilor în manualele staliniste, ca în acest articol. O altă contradicţie hilară: România nu are dreptul asupra Basarabiei fiindcă "a apărut mai târziu", dar "Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia", spune autorul. Presa rusă şi ucraineană, discursurile politicienilor ruşi sau ucraineni abundă de asemenea interpretări care falsifică grav istoria autentică şi jignesc naţiunea română. Iată de ce nu trebuie să ne preocupe că discuţiile despre adevărul nostru istoric ar putea irita Rusia - nota red. VP).
Pe de altă parte, la fel ca oficialii de la Bucureşti, unioniştii români consideră 1812 şi 1940 drept anii "ocupaţiei ruseşti şi sovietice".
În perioada 1941-1944, armata română a luat parte la Al Doilea Război Mondial, de partea Celui de-al Treilea Reich. România venea cu cel mai numeros contingent printre ţările-satelit ale Germaniei (267.727 militari). În perioada 1941-1944, în teritoriile ocupate de România din Moldova, Transnistria şi Ucraina, fasciştii români au ucis, după diverse surse, de la 380.000 la 600.000 de evrei. Până în prezent, nu există date concrete privind pierderile provocate Uniunii Sovietice de către ocupaţia română.
Ofensiva Armatei Roşii din august 1944 a provocat o lovitură de stat în România. Mihai I, regele României, l-a răsturnat pe dictatorul fascist Ion Antonescu şi ţara a trecut de partea coaliţiei anti-hitleriste la 25 august 1944.
În 2003, majoritatea comunistă din Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea veteranilor, care a pus semnul egalului între drepturile veteranilor din Marele Război de Apărare Naţională şi ale militarilor care au participat la Al Doilea Război Mondial, de partea lui Hitler, în cadrul armatei române de ocupaţie.
Conform poziţiei oficiale a României, atitudine împărtăşită şi de partizanii basarabeni ai unionismului românesc, R. Moldova este "al doilea stat românesc", moldovenii sunt "români", limba moldovenească este "română". De fapt, conform datelor oficiale ale recensământului din anul 2004, date însuşite de Biroul naţional de statistică al Republicii Moldova, s-au declarat români 2,2% din numărul locuitorilor Republicii Moldova, moldoveni - 75,8%. În acest context, 78,4% din numărul moldovenilor au indicat că limba lor maternă este limba moldovenească, iar 18,8% au afirmat că este limba română.
Pe de altă parte, însăşi teoria susţinută de Bucureşti cu privire la "românii" din R. Moldova şi din Ucraina este artificială fiindcă identitatea românească a apărut după identitatea moldovenească din punct de vedere istoric. În plus, formarea românilor ca naţie a avut loc doar pe nişte porţiuni de teritoriu din actuala Românie: în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe când Basarabia era deja în componenţa ImperiuluI Rus, iar Bucovina era în componenţa Austro-Ungariei. Cu toate acestea, simplul fapt că a ocupat aceste teritorii în perioadele 1918-1940 şi 1941-1944 a servit pentru Bucureşti ca pretext să declare că moldovenii din aceste teritorii ar fi "români" şi să pretindă să-şi exercite influenţa şi prezenţa în regiune, într-un fel sau altul.
Cum să fii de acord cu asemenea inepții?

Putin duce țeava spre China

 Acordul ruso-chinez în domeniul gazelor este perceput în cercurile politice şi în presa din Occident ca un fenomen global, care să stimuleze dezvoltarea ambelor puteri şi care să crească ponderea lor pe arena politică mondială. La sediul Uniunii Europene, este multă nervozitate: pârghiile prin care se putea pune presiunea planificată asupra Rusiei în domeniul energiei s-au redus vizibil, deoarece Gazprom nu mai este legat de unica piaţă europeană. Observatorii consideră că acest lucru confirmă inutilitatea sancţiunilor contra Rusiei, obiectiv pentru care diplomaţia americană întreprinde măsuri urgente pentru a-i menţine pe cei de la Bruxelles pe linia de confruntare în criza din Ucraina.
După cum scrie "Der Spiegel", "în atmosfera izolării crescânde din cauza crizei ucrainene, Rusia îşi consolidează legăturile cu China prin contractul în domeniul gazelor. Pentru Moscova, este, de asemenea, un semnal la adresa Occidentului, şi anume că politica sancţiunilor nu funcţionează". Experţii occidentali califică acordul de la Shanghai drept "un gheşeft gigantic". Este evident că strategia rusească de diversificare, datorită căreia "Rusia îşi extinde cercul de clienţi pe seama unui alt cumpărător important de gaze", a fost o mişcare inteligentă. Uniunea Europeană pierde deoarece China, care depindea până acum de piaţa europeană, acum se reorientează spre Rusia vecină. Iar Federaţia Rusă, după cum arată Wirtschaftswoche, devine mai puţin dependentă de ţările europene.
În Europa, se consideră că acordul între Gazprom şi China National Petroleum Corporation (CNPC) nu reprezintă un pericol pentru aprovizionarea constantă cu gaze a ţărilor Uniunii Europene din Rusia. Economiştii au precizat deja că, pentru China, resursele energetice vor oferi zăcăminte noi, iar cele existente rămân pentru Europa.
Însă, pentru Bruxelles, situaţia necesită încă o nouă gândire. A devenit clar că planurile ce vizează reducerea dependenţei de gazul din Siberia sunt absurde ca instrument de presiune asupra Rusiei. De fapt, în spatele lor se află Statele Unite ale Americii. Astfel, în timp ce se afla în România, vicepreşedintele american Joe Biden a insistat ca europenii să se opună Rusiei, care, chipurile, foloseşte resursele enrgetice ca o "amă contra regiunii".
Unii ziarişti occidentali consideră că politica Statelor Unite ale Americii şi a Uniunii Europene în criza ucraineană are un efect de bumerang fiindcă semnarea unor acorduri, nu numai în domeniul gazelor, dar şi în alte sfere importante, între Rusia şi China, va avea consecinţe. Pentru a evita această orientare, secretarul de stat John Kerry a declarat că acordurile respective nu au legătură cu tensiunile din jurul Ucrainei şi "nu constituie o reacţie rapidă la ceea ce se întâmplă acum". De asemenea, se anunţă că, săptămâna trecută, Jacob Lew, secretarul Trezoreriei SUA, uitând aparent că se afla la Beijing, a cerut să nu se mai stea pe gânduri şi să nu se întreprindă nicio măsură care ar avea impact asupra sancţiunilor contra Rusiei.
Observatorii văd în acest contract al gazelor un sprijin fără echiovoc faţă de Moscova în criza ucraineană. "Rusia şi preşedintele Putin demonstrează că nu au fost izolaţi complet, remarcă Ken-Wook Paik, expert la Institutul Oxford pentru probleme energetice. Rusia a arătat că are în China un partener de foarte mare încredere".
După aproape zece ani de tratative, Rusia şi China au semnat, în sfârşit, un contract de livrare a gazelor pe o perioadă de 30 de ani, pe ruta orientală. Volumul gazelor cumpărate este de 38 de miliarde de metri cubi pe an, valoarea totală a livrărilor pe toată perioada fiind de aproximativ 400 de miliarde de dolari, adică la un preţ mediu de 350 de dolari la 1000 de metri cubi de gaz. Acest preţ este considerabil inferior aşteptărilor: conform unei informaţii neoficiale, Gazprom spera să obţină de la CNPC măcar 400 de dolari, la 1000 de metri cubi de gaz.
Gazprom a semnat la Shanghai un acord de furnizare a gazelor pentru China cu trustul naţional CNPC, pe ruta orientală. Contractul a fost semnat de Alexei Miller, şeful Gazpromului, şi Zhou Jiping, director general la CNPC, în prezenţa preşedinţilor Vladimir Putin şi Xi Jinping. Conform noului contract, monopolistul rus va livra Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, în decurs de 30 de ani. Preţul de livrare nu a fost dezvăluit, dar domnul Miller a anunţat că valoarea totală este de 400 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, preţul mediu de livrare în tot acest interval va fi de 350 de dolari la 1000 de metri cubi. Remarcăm că analiştii au estimat, pentru "Kommersant", că preţul minim de livrare spre China al gazelor trebuia să oscileze între 360 şi 390 de dolari la 1000 de metri cubi, pentru ca trustul Gazprom să-şi poată recupera investiţiile din Orient.
Conform datelor neoficiale, Gazprom  a vrut să obţină de la CNPC un preţ de 400 de dolari la 1000 de metri cubi (valoarea concretă depindea de suma plătită în avans). A primit doar 350.
Putin a acceptat să piardă, numai să dea o lecție Europei. Vom mai vedea...

Viorel Patrichi