Mircea Druc a rămas același om simplu și direct, însă complex, dar nu alambicat, gata oricând să găsească explicația firească a oricărui fenomen din societatea românească. Un gânditor autentic, cu viziunea sferei asupra întregului spațiu ancestral românesc. Un om de care România ar fi avut nevoie în toți acești 30 de ani de buimăceală. Marele lui defect - inapetența coabitării în haită, așa cum s-a profilat preapolitica din țara noastră. Tot ce spunea acest om prin 1990 s-a verificat în timp și este valabil și astăzi.