VEDERE DE PE CENTURĂ. Florin Constantiniu – un reper moral pentru România

VEDERE DE PE CENTURĂ Florin Constantiniu – un reper moral pentru România S-a stins pe când preoţii din România se pregăteau pentru Marele Prohod. Veneau credincioşii la Aer. Sigur, nu e nimic patetic aici. Este doar o coincidenţă, o întâmplare. Ţăranii mei de la Crăieşti cred însă că omul care moare în Vinerea Mare merge în Rai. O fi sau nu adevărat nu ştiu, însă Profesorul nu era un bigot. L-am cunoscut prin 1980, pe când credeam că nu mai poate nimeni vorbi omeneşte despre politica international. Şi atunci l-am ascultat prima data pe Florin Constantiniu. Era un spirit viu, delicat, extreme de modest, cu un fin simţ al umorului. Mai târziu, după asasinarea lui Ceauşescu, am avut bucuria să-l pot invita de câteva ori la o emisiune despre calvarul deportării românilor din Basarabia. Era un împătimit al istoriei. Se vedea la el bucuria comunicării adevărului la care ajunsese prin confruntarea arhivelor britanice, americane, franceze şi sovietice. În preajma invaziei americane din Irak, Profesorul a fost invitat la televiziunea lui Sorin Ovidiu Vântu. Adversarii lui de dialog erau Savonarola şi Emil Hurezeanu. Cei doi voiau să ne convingă pe toţi cât de oportună este cotropirea Bagdadului pentru înlăturarea lui Saddam Hussein care avea arme nucleare, biologice şi chimice. Urma apoi ca americanii să instaureze democraţia de tip occidental pe malurile Tigrului. Cu tancurile, cu rachetele, dar o făceau. Profesorul înţelegea perfect ce înseamnă enunţul arogant al lui George W. Bush: “Organizaţia Naţiunilor Unite este irelevantă”. El ştia ce efecte a avut pentru lume eşecul de la Liga Naţiunilor din perioada interbelică. De aceea, Profesorul cerea respectarea normelor de drept international. Unde ajungem altfel. A trebuit să suporte zâmbete superioare şi rânjete dispreţuitoare, cu subânţelesuri multiple: lasă, domne, că noi ştim ce trebuie făcut, eşti depăşit, nu înţelegi? Iar în final, Profesorul a încheiat aşa: “Mă rog la Dumnezeu ca America să fie învinsă. Şi cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că vor fi mai puţini morţi”. Florin Constantiniu credea în “cealaltă Americă”, acolo unde oamenii au cultul respectului dreptăţii. Peste câteva zile, l-am rugat să vină la emisiunea noastră şi să spună tot ce gândeşte despre invazia din Irak. “Vă rog să mă iertaţi, dar am hotărât să nu mai ies la nicio televiziune. M-au umilit cumplit…” Inutil am mai încercat să-l conving că există şi “cealaltă Românie”, care trebuie să audă vocile autorizate ale ţării. America nu a fost înfrântă în pustiul Babilonului. Soldaţii lui Saddam au ieşit în şlapi din tranşee şi au pupat mâinile agresorilor. Irakul cel căptuşit cu arme nucleare s-a prăbuşit rapid. Saddam a murit spânzurat ca în Evul Mediu şi ţara lui este pe marginea prăpastiei. Nu mai ştie nimeni câţi arabi au murit. Cine să-i mai numere? Ei şi aşa nu ştiu ce este democraţia. În schimb, au murit 4404 militari americani în Irak. Alţii 1924 au sfârşit tragic în Afganistan. Caporalul Aaron Faust a murit pe 15 aprilie, chiar în ziua de Paşti, în provincia Helmand, din Afganistan. În timpul luptelor cu talibanii. Tânărul era din Louisville şi avea 22 de ani. Înaintea invaziei din Irak, CNN anunţa că Pentagonul a adus 3000 de sicrie la baza aeriană NATO de la Aviano, din Italia. S-a înşelat. Profesorul însă a intuit corect ce va însemna invazia americanilor din Irak. El nu ştia însă că Nepotu Mătuşii Tamara avea pariul lui cu NATO şi că mârâia la oricine încerca să scrie adevărul despre “Operation Iraqi Freedom” sau despre “Operation Enduring Freedom”. Un director de ziar, servil până a obţinut postul de sonsul general, a ordonat să se publice în foaia lui un sondaj de opinie, în care au fost inversate datele: rezulta că 75% din români aprobă invazia din Irak. Eram nişte nărozi, nişte criminali! Ştiu acest lucru fiindcă am fost de faţă când i-a cerut unui coleg în plină şedinţă de redacţie să mutileze informaţia. Dacă Profesorul se va întoarce peste 100 de ani şi va citi prin arhive datele acelui sondaj de opinie, oare ce concluzii va trage despre noi? El ştia să citească însă adevărul chiar şi din arhivele sovietice. “Florin Constantiniu era cel mai strălucit istoric al acestui ceas în România", a spus academicianul Răzvan Theodorescu, în ziua când a aflat de moartea colegului său. I-a scăpat un mare adevăr, “drrragă prrrietene”! Într-un excelent interviu acordat lui Ion Longin Popescu, Profesorul nu iertat pe nimeni. Merită un citat mai amplu pentru cei care nu au citit încă: “Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera" nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia - leagănul democraţiei - sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?” Adrian Năstase şi-a amintit cum l-a cunoscut pe Profesor: “Au trecut mai mult de 30 de ani de atunci, dar îl păstrez în memorie pe Florin Constantiniu cu zâmbetul său etern, cu o anumită maliţiozitate, dar împărţind cu prietenii generozitate şi căldura complicităţii intelectuale”. Fireşte, eu nu ştiu ce “ghiduşii spirituale” putea să schimbe Adrian Năstase cu un om de înălţimea morală a lui Florin Constantiniu, cel care a scris “O istorie sinceră a poporului român”. Istoricul nu a iertat pe nimeni fiindcă pe toţi i-a cântărit cu aceeaşi tară a interesului national. De aceea, nici ei nu l-au suportat pe el: niciun partid politic, nici din Opoziţie, nici de la Putere, nu a trimis măcar un activist de rang inferior la Cimitirul Ghencea. Nicio televiziunea nu a făcut măcar o scurtă prezentare onestă a acestui om. Iar vuvuzelele mogulilor ne-au “informat” cum îşi petrece Paştele la puşcărie Bercea Mondialu. Era supremul supliciu pentru sensibilitatea publică a românilor. ACTA – un abuz sau o lege necesară? Pe 26 ianuarie, România a semnat, alături de alte 21 de state membre ale Uniunii Europene, celebrul, de-acum, pact ACTA - Anti-Counterfeiting Trade Agreement. Tradus direct ar însemna “Acordul Anti-Contrafacerii Comerciale”. Nu prea poţi să fii anti-contra… Mai omeneşte este “Acordul pentru Combaterea Contrafecerii Comerciale”. Acest act normativ nu a trecut pe la Organizaţia Naţiunilor Unite, nici pe la UNESCO, mai précis nimeni nu s-a sinchisit de asta. Chiar dacă reglementarea este necesară, acordul a pornit ca un abuz. La prima vedere, era un document necesar, pe care orice om normal de pe Terra putea să-l considere vital pentru lumea globală în care am intrat: am convenit cu toţii că Internetul este util, dar, totodată, este şi groapa de gunoi a omenirii, unde nu se respectă nicio regulă şi unde hoţii fură ca la drumul mare. Nu mă refer la muzică şi filme piratate, o realitate şi asta, deşi este măruntă pe lîngă furturile de tehnologii. Bine, să se instituie o lege planetară pentru garantarea şi apărarea dreptului de proprietate intelectuală şi orice abonat onest va fi de accord. Să fie însă atît de simplu? Să vedem mai întîi despre ce document este vorba, mai ales că a provocat mari emoţii printer internauţi. Comercializarea produselor contrafăcute şi pirateria online trebuie combătute, au zis şefii de state, la presiunea unor companii transnaţionale. Este o idee “nepopoulară“, dar dacă transnaţionalele au cifre de afaceri aşa de mari… Tratatele sau acordurile comerciale sunt de obicei negociate de Comisia Europeană pentru statele Uniunii Europene. În cazul de faţă, Comisia Europeană nu a avut posibilitatea să negocieze articolul 23, cel mai controversat al acordului. Acesta insistă asupra aplicării unor sancţiuni penale, atât pentru cei acuzaţi de piraterie, cât şi pentru cei care ajută sau încurajează această activitate. Aici pot fi incluşi utilizatorii de rând, dar şi provider-ii de Internet. Promotorii Acordul ACTA a fost iniţiat de companii mari, care deţin drepturi de proprietate intelectuală. Vorbim aici de studiouri de film, case de discuri şi companii din industria farmaceutică. Printre numele mari care se remarcă în spatele A.C.T.A se numără MPAA, Time Warner, Sony, The Walt Disney Company, GlaxoSmithKline şi Pfizer. Acordul vizează lupta împotriva contrafacerii în general, a contrafacerii medicamentelor sau a altor bunuri, precum şi a descărcărilor ilegale de pe Internet. Semnarea ACTA a avut loc în cadrul unei ceremonii din capitala Japoniei. Printre alte ţări semnatare ACTA se numără Statele Unite, Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeenlandă, Singapore şi Maroc. Din partea României, acordul a fost semnat de un ataşat comercial al ţării noastre de la Tokyo. Aureian Vreme, ministrul Comunicaţiilor, a declarat că ACTA România nu va intra prea curând în vigoare. Acordul nu a fost încă aprobat de Parlamentul European. ACTA în România urmează să intre în dezbatere şi va primi un vot de-abia în vară. Ulterior, Bucureştiul a anunţat că aşteaptă verdictul Curţii Europene de Justiţie. Germania nu a semnat documentul şi nu se grăbeşte. În spatele uşilor închise Acordul multilateral ACTA propune standarde internaţionale pentru respectarea drepturilor de proprietate intellectuală. Un scop firesc. Dar nu s-a gîndit nimeni la ONU. Era probabil “irrelevantă“, după cum spunea George W. Bush. ACTA a fost elaborat fără consultarea forumurilor multilaterale existente, cum ar fi Organizaţia Mondială pentru Proprietate Intelectuală (OMPI) şi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), organizaţii care au la bază principiile democraţiei şi deschiderii şi care oferă garanţii procedurale clare. ACTA s-a negociat în spatele uşilor închise, fără să se discute cu majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Secretomania a marcat aşa-zisele negocieri pentru ACTA. Presa nu a avut acces la documentele care au stat la baza negocierilor, deşi aceste documente sunt necesare pentru interpretarea multor elemente neclare din textul Acordului. Comisia Europeana nu a realizat niciun studiu de impact cu privire strict la ACTA, ci a reutilizat studii realizate pentru Directivele privind aplicarea drepturilor de proprietate intellectuală (I si II). Nu a fost realizat niciun studiu cu privire la impactul ACTA asupra drepturilor fundamentale, în special în legătură cu state terţe, care adesea nu oferă garanţii referitoare la protecţia vietii private, libertăţii de exprimare şi statul de drept, similare celor din UE. Interesele deţinătorilor de drepturi de proprietate intellectuală au fost puse mai presus de libertatea de exprimare, de viaţa particulară şi alte drepturi fundamentale. “Negociatorii” au prevăzut crearea unei noi instituţii - “Comisia ACTA”, fara să definească însă obligaţiile sau garanţiile necesare pentru ca acest organism să funcţioneze deschis, transparent, să permită exercitarea unui control public asupra acţiunilor sale. Membrii Comisiei ACTA vor fi numiţI, iar nu aleşi. Ei vor putea propune amendamente la ACTA, fără să răspundă în faţa cuiva pentru deciyiile eronate c ear putea fi luate. Încălcarea drepturilor fundamentale Partida cealaltă a invocat imediat şi a scos la înaintare libertatea de exprimare, accesul la cultură şi dreptul la viaţă privată, comerţul internaţional şi libertatea de inovare. Un val de emoţii a cuprins toată Europa. ACTA lasă reglementarea libertăţii de exprimare la discreţia companiilor private, întrucat impune obligaţii referitoare la monitorizarea conţinutului online de către terţe părţi, cum ar fi intermediarii Internet, care nu sunt însă în măsură să reglementeze formele de exprimare în mediul online. ACTA poate împiedica utilizarea patrimoniului cultural al societăţii, întrucît sporeşte sancţiunile şi riscurile de natureă penală pentru utilizarea operelor ai căror proprietari sau deţinători de drepturi de autor sunt dificil sau imposibil de identificat sau localizat (aşa numitele opere orfane). Acordul îI determineă pe furnizorii de Internet să desfăşoare activităţi de supraveghere la nivelul reţelelor proprii şI să pună la dispozitia deţinătorilor de proprietate intellectuală datele personale ale presupuşilor făptuitori. Deja există deţinători de drepturi de autor care pretind bani de la utilizatorii drepturilor de autor, şantajîndu-i cu instanţa de judecată. ACTA va fi la fel de imposibil de aplicat ca Tratatul de la Kyoto, privind protecţia mediului pentru simplul motiv că nu a fost convenit internaţional. Chiar dacă UE va considera că ACTA este un tratat obligatoriu din punct de vedere legal, Statele Unite ale Americii au specificat deja că, din punctul lor de vedere, ACTA reprezintă o “înţelegere” care nu are forţa juridică. Această interpretare poate genera confuzii cu privire la statutul juridic al ACTA, oferind în acelaşi timp mai multă flexibilitate SUA şi, implicit, un avantaj concurenţial faţă de UE. Prevederile ACTA, care afectează viaţa privată şi libertatea de exprimare, vor fi mult mai periculoase în ţările în care nu există legislaţie privind drepturile fundamentale. Iată un aspect mai puţin discutat în dezbaterea anti-piraterie: în timp ce SUA şi Hollywood-ul fac eforturi să combată pirateria online, care este foarte mare în ţările aflate în curs de dezvoltare, precum cele din Estul Europei, nu se ocupă şi de principalul motiv din spatele acestui trend - pirateria este singurul mod prin care consumatorii pot avea produsele pe care şi le doresc. Clienţii din ţările mai puţin dezvoltate sunt cel mai des ignoraţi de marii producători de filme sau de muzică. Preţurile DVD-urilor sunt foarte mari în ţările din Est, în raport cu puterea de cumpărare. Zecile de mii de demonstranţi anti-ACTA din Europa se tem că descărcarea ilegală a unui produs media de pe internet se va transforma dintr-o contravenţie civilă în infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea şi că acordul va permite supravegherea utilizatorilor într-o manieră pe care mulţi o compară cu tactica vechilor regimuri comuniste. Unele state europene au trecut la procesul de ratificare prin parlamentele naţionale. Fără o dezbatere publică adecvată. La 20 martie, Comisia de petiţii a declarat admisibilă o petiţie semnată de 2,5 milioane de persoane împotriva ACTA. România amână ratificarea ACTA până la o decizie a Curţii Europene de Justiţie. China conduce detaşat plutonul hoţilor Aşa cum este conceput, Acordul penrtu Combaterea Contrafacerii Comerciale nu va rezolva problema furturilor care afectează dreptul de proprietate intellectuală pe mapamond. Dimpotrivă, creează bariere în calea comerţului internaţional. China demonstrează deja cum acordurile informale şi lipsite de bază legală cu furnizorii de Internet pot fi folosite cu uşurinţă ca bariere netarifare în calea comerţului. Reuters consideră că estul Europei este o regiune unde pirateria de produse audio-video şi de programe pentru calculator atinge nivele alarmante. Printre argumentele aduse în sprijinul acestei descrieri este o glumă a preşedintelui Traian Băsescu, făcută lui Bill Gates, în 2007, când patronul Microsoft a vizitat România. "Într-o regiune unde un lider, preşedintele României Traian Băsescu, i-a spus lui Bill Gates că pirateria digitală i-a ajutat naţiunea să construiască o industrie de software înfloritoare, este uşor să vezi de ce companiile se tem să ofere o distribuţie mai largă", scrie Reuters. Pirateria online "a ajutat generaţia tânără să descopere computerele… să lanseze dezvoltarea industriei IT… şi i-a ajutat pe români să-şi dezvolte capacitatea creativă", a declarat atunci Traian Băsescu. "A fost o investiţie în prietenia României cu Microsoft şi cu Bill Gates", i-a spus preşedintele Romîniei lui Gates. Nu ştiu dacă trebuie să ne consolăm cu idea că toată lumea fură de la toată lumea. Dacă are ce… Preşedintele Parlamentului European dă din casă Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, a criticat documentul. "Cred că forma sa actuală nu este bună. (...) Nu cred că vom avansa cu acest acord în forma actuală. Eu am făcut apel către Comisia Europeană încă din 2010 să înceteze cu secretele. (...) Nu a făcut asta şi acum primeşte critici", a spus Schulz. Care este socialist, care îl încuraja pe Victor Ponta şI care avertiza Romînia în timpul tulburărilor din ianuarie 2012 că "este periculoasă combinaţia dintre sentimentul de disperare în legătură cu propria bază socială şi amplificarea retoricii rasiste şi xenofobe despre ţapi ispăşitori. Acesta este cel mai mare şi mai periculos risc pentru democraţie", a avertizat preşedintele PE. Fiindcă, nu aşa, ajunseseră şi la Bucureşti măştile atribuite lui Guy Fawkes, un catolic englez, care a vrut să-l asasineze pe regale James I. Unii parlamentari din Seimul de la Varşovia aupurtat şI ei asemenea măşti pentru a dempnstra că ar fi anti-sistem. După ce Guvernul polonez a semnat Acordul, membri ai mişcării Palikot şi-au acoperit feţele cu măştile lui Guy Fawkes, în semn de protest. Întâmplarea s-a petrecut în timpul unei şedinţe a Parlamentului, la Varşovia. Adică să beneficiem de cuceririle globalizării (de exemplu, Internetul), dar să nu răspundem în faţa niciunei legi, fiindcă noi simpatizăm cu hackerii grupului Anonymous. Hackerii Anonymous au piratat site-urile de Internet ale premierului şi Parlamentului polonez, în semn de protest faţă de proiectul ACTA. La nivelul UE, ACTA a re-generat conflictele dintre Parlamentul European şI Comisia Europeană, dintre social-democraţi şi popularii care deţin majoritatea. Socialiştii şi social-democraţii din PE resping categoric ACTA. Ei au cerut Comisiei Europene să găsească alte mijloace de a apăra proprietatea intelectuală europeană pe piaţa globală. Comisia pentru comerţ internaţional (INTA) a PE, cea care va decide în acest dosar, îşi va exprima votul până la sfârşitul lunii mai, urmând ca votul în cadrul plenului PE să aibă loc în iunie. Amnesty International, Reporteri fără Frontiere, Medici fără Frontiere şi Oxfam au cerut la o dezbatere în PE ca Uniunea Europeană să renunţe la ACTA în forma sa actuală, considerându-l o ameninţare pentru libertatea de exprimare şi de informare şi criticând lipsa de transparenţă în care a fost semnat. Organizaţia umanitară Medici fără Frontiere a criticat ACTA, considerându-l un pericol la adresa medicamentelor generice pentru ţările în curs de dezvoltare, deoarece acestea ar putea fi oprite la vamă pe baza prevederilor privind încălcarea mărcilor înregistrate. Acuzaţia este respinsă de Comisia Europeană, cea care a negociat acordul din partea UE. Să mergem la Curte! Comisia Europeană a decis trimiterea ACTA la Curtea Europeană de Justiţie, în contextul îngrijorărilor exprimate în Europa cu privire la posibila incompatibilitate a acordului cu drepturile şi libertăţile fundamentale. Executivul UE a făcut totodată apel la Parlamentul European să nu ia o decizie asupra ACTA până când CEJ nu-şi va exprima propria opinie. Pentru a putea intra în vigoare, ACTA are nevoie şi de aprobarea Parlamentului European, care nu poate însă aduce modificări. Comisia pentru comerţ internaţional a PE a decis recent să nu adreseze propria sesizare către Curtea Europeană de Justiţie, decizie care ar fi dus la prelungirea dezbaterilor din legislativ pe subiectul ACTA. Avocatul diavolului Patru ani “s-a negociat” în secret. Să nu afle ceilalţi… Nu se cunoaşte nici cine a redactat textul, iar cei care au avut posibilitatea să-l vadă la început au fost obligaţi să semneze acorduri de confidenţialitate.. Documentul a fost considerat un acord de schimburi comerciale. Din păcate, el include sacţiuni penale pentru încălcarea drepturilor de autor. Aşa spun unii. Că ar fi regretabil, că e periculos. Însă ne întrebăm de ce drepturile de autor nu trebuie respectate? De ce să nu plătim munca bine făcută, de care nu ne sinhisim să profităm? O altă problemă importantă pentru cei care critică ACTA, cum sunt cei de la Anonymous, este faptul că pirateria şi contrafacerea sunt considerate unul şi acelaşi lucru. Comentatorii spun că ar fi puşi pe picior de egalitate producătorii de mărfuri contrafăcute din China cu utilizatori care partajează gratuit fişiere în reţea. :i totuşi, nu e tot furt? Efectele ACTA vizează şi plagiatul de pe Internet. Aşa că Hantz Peter, un reprezentant al Comitetului de Iniţiativă Bolyai (CIB), i-a acuzat pe Constantin Copotoiu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu Mureş, şi pe prorectorul ştiinţific Klara Brânzaniuc că au plagiat de pe Internet şI că trebuie daţi afară. Hantz Peter milita astfel pentru facultăţile de limbă maghiară la Tîrgu-Mureş, aşa cum a făcut şi la Cluj. Fără ACTA şI tot antisistem… "Doresc să atrag atenţia asupra faptului că doi lideri ai UMF Târgu Mureş, rectorul Constantin Copotoiu şi prorectorul Klara Brânzaniuc, au comis mai multe acte grave de plagiat. Un articol publicat de cei doi în 2011 în revista Acta Medica Marisiensis a fost în întregime copiat din capitolul 4 al tezei de doctorat a lui Wendy Kelder, de la Universitatea din Groningen, Olanda, publicat în 2008. E grav că s-a copiat şi partea de concluzii. De asemenea, un alt articol din aceeaşi revistă, publicat de Brânzaniuc, a fost în mare parte copiat din alte articole scrise în 2006 şi 2010 de mai mulţi autori străini, din Franţa şi Anglia, articolele originale nefigurând în lista referinţelor", a spus Hantz. Articolul 23 al ACTA prevede aplicarea procedurilor şi sancţiunilor penale pentru cazuri de contrafacere şi piraterie. Este foarte posibil ca ţările semnatare să aibă deja legi care să pedepsească aceste acte, însă dacă nu au şi nu promulgă astfel de legi, ele încalcă acordul semnat. Nu sunt vizaţi doar cei care ar încălca drepturile de proprietate intelectuală, ci şi cei care "îi ajută". În aceste condiţii, provider-ii de Internet şi cei care oferă servicii de hosting pot intra sub incidenţa legii pentru că au favorizat accesul la un site care este acuzat că încalcă drepturile de autor. Adică trebuie să te informezi cînd cumperi o găină din Obor dacă nu cumva e furată… Omul lui Putin ne ameninţă cu războiul dacă ne unim Dmitri Rogozin, trimisiul special la Tiraspol din partea tandemului Putin-Medevedev, ne ameninţă cu războiul dacă ne unim cu cele 6 judeţe din Basarabia, care formează acum Republica Molotov. Statutul Transnistriei poate fi amânat pentru vremuri mai bune, crede el. Dmitri Rogozin respinge declaraţiile conform cărora el ar fi mers la Chişinău "pentru a impune recunoaşterea independenţei Transnistriei". "Este o prostie. Eu am vrut să pricep cu cine se poate discuta la Chişinău. Eu am întâlnit acolo oameni pragmatici, care înţeleg avantajele şi valoarea relaţiilor pe termen lung cu Federaţia Rusă", a declarat reprezentantul special al Kremlinului într-un interviu pentru "Kommersant". El a explicat că l-a avut în vedere pe premierul moldovean Vlad Filat şi pe care l-a considerat un om pragmatic, cu care "se poate discuta". Politicianul rus nu a fost de acord nici cu afirmaţiile privind o posibilă apariţie a unui "Memorandum Rogozin", asemănător "Memorandumului Kozak". "Eu nu am o asemenea misiune. Sarcina mea este să asigur securitatea în regiune, să ne înţelegem acolo, să avem raporturi politice şi afaceri normale. Pentru ca transnistrenii să nu se simtă ca indienii într-o rezervaţie, iar moldovenii să nu se creadă în situaţia omului de picioarele căruia atârnă o ancoră şi din cauza căreia nu poate pluti nici să ia o gură de aer", a explicat reprezentantul special al Kremlinului. "Toată lumea este interesată în facilitarea relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol. Dar asta nu înseamnă că există nu ştiu ce plan Rogozin. Eu cred că statutul republicii nerecunoscute poate fi amânat pentru vremuri mai bune. Între timp, la Chişinău, se aud declaraţii cu privire la unificarea urgentă cu România. Concomitent, din partea României, au loc o serie de provocări contra statalităţii moldoveneşti. De aceea, nu se poate vorbi de o rezolvare rapidă a problemei transnistrene", a adăugat Rogozin. Dovada că Putin una spune şi alta fumează Aşa i-a spus Tudor Arghezi lui Titus Popovici care i-a oferit o ţigară burgheză foarte rară în România “Naţionalelor”. Aşa se comportaă şi Kremlinul: una le spune americanilor, unicul partener recunoscut de Moscova, alta face în Transnistria. "În prezent, eu aş vrea să mă concentrez pentru construirea unei economii puternice în Transnistria, cu ajutorul Rusiei şi al altora care vor să ajute Tiraspolul. Să înceapă să producă bani, iar nu să vină cu mâna întinsă. Oamenii care au ajuns la putere la Tiraspol au mândria lor şi declară că ei nu acceptă situaţia în care Rusia trebuie să plătească totul, fără să înţeleagă unde merg banii ruşilor. Eu sunt un politician rus, un demnitar rus, membru al Guvernului. Mie nu mi-e indiferent cum trăiesc oamenii noştri în Rusia şi cum trăiesc transnistrenii, care şi ei sunt cetăţenii Rusiei. Trebuie să dezvoltăm economia şi să rupem izolarea artificială. Să ne mişcăm cu paşi mici, însă înţelegând că principala problemă a Rusiei este securitatea", a menţionat Rogozin. De asemenea, el consideră că "apărarea integrităţii teritoriale a statului nu este o problemă a juriştilor şi avocaţilor, este o chestiune a cetăţenilor. Dacă politicienii moldoveni sunt nişte patrioţi pentru Republica Moldova, atunci trebuie să discutăm cu ei despre variantele rezolvării conflictului transnistrean. Dacă ei s-au legat de România, atunci nu-i putem ajuta să menţină un stat unitar, aşa cum doresc toţi. Nu numai Transnistria, dar se pare că şi alte regiuni din Republica Moldova nu doresc unirea cu România. Spun acest lucru deschis", a subliniat Rogozin. “Dacă vă declaraţi români, graniţele vor fi altele” Se mai îndoieşte cineva de falsul grobian, instrumentat de Rusia prin aşa-zisul format de negocieri “5 plus doi”, unde ruşii îşi bat joc de noi, de SUA şi de Uniunea Europeană? Iată dovada: "Totul depinde de bunăvoinţa celor de la Tiraspol, care îşi aduc aminte evenimentele groaznice, care au avut loc în urmă cu 20 de ani. Se poate oare trata problema cu noii politicieni moldoveni? Nu vor avea loc noi ameninţări şi şantaje din partea lor? Pe de altă parte, politicienii moldoveni trebuie să se hotărască - dacă sunt moldoveni sau români. Dacă sunt români, atunci graniţele vor fi altele. Şi atunci declaraţia mea despre un interval de şase ani rămâne în vigoare. Dacă ei sunt însă moldoveni şi patrioţi ai statului moldovean, atunci ei vor reuşi să dovedească o flexibilitate maximă, înţelepciune şi viziune politică, pentru a construi împreună cu Transnistria viitorul unui stat comun", a adăugat interlocutorul. El a mai spus că Moscova respectă principiul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, "dar acelaşi principiu trebuie să-l respecte şi înşişi moldovenii". "Rusia este garantul securităţii şi este dispusă să accepte orice realitate pe care o construiesc înşişi participanţii la negocieri. Ce ar trebui să facă moldovenii pentru a avea garanţia unui stat unitar? Înainte de toate, să recunoască Transnistria ca partener egal de dialog. Altfel nu se poate concepe nicio reconciliere", este convins reprezentantul special al Kremlinului. "În al doilea rând, crede Rogozin, ei trebuie să găsească un numitor comun pentru evaluarea acelei tragedii care a avut loc în urmă cu 20 de ani. Să se explice între ei, să priceapă cauzele. În al treilea rând, trebuie să creeze condiţii economice normale pentru supravieţuirea economică a ambelor maluri ale Nistrului. În al patrulea rând, să recunoască rolul Rusiei ca singura ţară care are autoritate politică şi putere în regiune. Şi să nu încerce să se joace de-a mâţa cu şoarecele, folosindu-se de mediatorii pe care nu i-a interesat niciodată această regiune. Şi în al cincilea rând, desigur, să priceapă că un stat unitar cu viitor se poate forma exclusiv pe bază federativă sau confederativă". "Sunt pregătite părţile să discute acum aceste aspecte? Nu numai Chişinăul, dar şi Tiraspolul? Eu cred că nu. Iar dacă nu, atunci Rusia nu are dreptul să-şi impună voinţa acolo. Rusia trebuie să fie cumpătată în relaţiile sale cu ambele părţi implicate în conflict, ajutând la rezolvarea conflictului prin intemediul economiei, prin promovarea dialogului, prin consolidarea potenţialului de relaţii", a spus Rogozin. "Dacă Republica Moldova îşi va modifica statutul şi va deveni un stat monolit, dacă ea va încerca să erodeze statutul actual de menţinere a păcii, dacă va atrage Rusia şi alte state în conflict cu unele puteri neregionale, noi ne vom apăra interesele noastre naţionale în afara contextului reglementării conflictului din Transnistria. În acest caz, vă puteţi imagina, în faţa Rusiei vor fi cu totul alte ţinte", a delcarat politicianul. El a făcut şi o paralelă între Transnistria şi evenimentele din august 2008. "Istoria Transnistriei poate fi văzută în contextul acestor evenimente. Teoretic, în iunie 1992, Rusia putea să recunoască Transnistria pentru a-şi asigura prezenţa militară garantată în scopul descurajării ameninţării externe. Însă partea moldovenească a fost de acord atunci ca Rusia să aibă rolul unui pacificator şi, de aceea, Rusia nu a avut un temei să meargă mai departe. Ea şi-a fixat un anumit status-quou, în cadrul căruia ne aflăm şi astăzi. Noi pornim de la premisa că, dacă pacea din această regiune se va menţine şi dacă se va păstra rolul pacificator al Rusiei, atunci orice s-ar întâmpla, status-quo-ul nu trebuie să se erodeze", presupune Rogozin. Rogozin a comentat, de asemenea, opinia răspândită frecvent, după care "Transnistria este bănuţul de care are nevoie Rusia, pentru ca NATO să nu înghită Republica Moldova, iar după ea, şi Ucraina". Vicepremierul rus a spus că "România înseamnă şi NATO". "Baza americană de-acolo este, de fapt, Euro-Scutul NATO. Dacă pe teritoriul României se va dezvolta infrastructura militară, iar dacă Republica Moldova va face cununia civilă cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţe. Deocamdată, acest lucru nu s-a întâmplat şi sper că nu se va întâmpla niciodată", a adăugat el. Cu toate acestea, Rogozin a afirmat din nou că sunt doar speculaţii informaţiile că Moscova va amplasa în Transnistria fie sistemele "Iskander", fie un radar de tip "Voronej", în replică la apariţia elementelor Scutului din România. "Prezenţa militară a Rusiei este reglementată şi noi avem intenţia să continuăm reforma militară şi să asigurăm contingentul nostru din Transnistria cu tot ce este necesar. Iar aici nu este niciun mister. În ce priveşte construirea unor staţii de radiolocaţie, este o temă inactuală, dacă ţinem seama de prognoza făcută de noi pentru această regiune", a explicat emisarul Kremlinului. Răspunzând la întrebarea cât de atractivă este oare Transnistria pentru Rusia în planul prezenţei militare (fără niciun statut), Rogozin a spus că el nu este militar, iar, ca reprezentant al preşedintelui, el trebuie să se ocupe de probleme politice şi economice. "Eu nu cred că vom practica predicţia militară, aşa cum se făcea altădată, în stilul de la începutul secolului al XX-lea. Problema teatrului de operaţiuni militare şi a frontierelor sale se difuzează în forţa de amplificare a razei de acţiune a armelor şi a puterii lor de distrugere. Distanţele de acţiune la viteze hipersonice vor deveni convenţionale. În acest context, principiile şi tradiţiile privind purtarea războaielor conveţionale, ca la mijlocul secolului al XX-lea, prezintă interes mai degrabă pentru istorici, iar nu pentru strategii militari adevăraţi", a adăugat politicianul. "Însă trebuie avut în vedere că, pe teritoriul Transnistriei, trăiesc 160.000 de cetăţeni ai Rusiei. Şi Rusia se poate prevala de existenţa unui paşaport de cetăţean al Rusiei la un om concret pentru a interveni în orice situaţia de viaţă. De aceea, Rusia se va prevala de necesitatea apărării cetăţenilor săi, indiferent cât de departe sunt ei de patrie. Oriunde s-ar afla, ei trăiesc sub umbrela Constituţiei Rusiei", a spus Rogozin. Energia şi geotransporturile strategice Mult-hulitul Marx spunea că, în anumite etape istorice, capitalul monopolist de stat poate juca un rol important pentru ţara respectivă. Astăzi, două state cu economie de comandă utilizează capitalul monopolist de stat pentru a-şi atinge obietivele într-o lume paralizată de criză: China şi Rusia. Guvernele acestor ţări dispun de volume uriaşe de valută occidentală – dolari şi euro – pe care o investesc în proiecte strategice pentru ele. China urmăreşte penetrarea pieţelor de materie primă şi de desfacere, investind inclusive în agricultura din… Africa. Rusia, imperiul cu cele mai vaste şi variate resurse naturale, investeşte puternic în energie. Pentru a controla piaţa furnizării de gaze spre Europa, Vladimir Putin a conceput şi a realizat gazoducte planetare. El a înţeles perfect că resursele energetice vor impune şi politica viitorului. Compania Nord Stream a finalizat, ca la bolşevici, înainte de termen, a doua conductă a gazoductului. Trebuie să înţelegem din start: Putin a cerut şi s-a făcut un gazoduct cu trei conducte paralele, care să ajungă pe fundul mărilor nordice până în Germania. O lucrare fără egal în istorie. Conform unui comunicat al societăţii, "la sfârşitul anului 2012, după punerea în funcţuiune şi după umplerea ţevii cu gaz tehnic, se va putea începe livrarea de gaze naturale spre Europa". "După ce va atinge capacitatea proiectată a ambelor conducte, sistemul de transport automat va putea transporta 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an din Rusia spre Europa, în decurs de minim 50 de ani", transmite compania. Pentru construirea celor două conducte ale gazoductului, s-au folosit 199.755 de ţevi betonate, cu o lungime de 12 metri fiecare, cântărind fiecare 24 de tone. Conductele au fost amplasate cu precizie pe fundul mării, cu ajutorul a trei nave maritime. Pe ansamblu, s-au efectuat 138.850 de îmbinări sudate. Conducta Nord Stream a fost proiectată fără staţii de compresare intermediare. Fiecare din cele două conducte este formată din trei secţiuni, cu o grosime diferită a pereţilor, în funcţie de nivelul presiunii de lucru din interiorul gazoductului, pe toată lungimea traseului, din Rusia şi până în Germania. Punerea în funcţiune a celei de-a doua conducte a început deja. Fiecare din cele trei secţiuni va fi umplută cu apă marină, care a fost purificată şi calibrată în prealabil, iar apoi are loc testul hidraulic de rezistenţă. După terminarea testelor hidraulice, secţiunile se vor conecta sub apă în lunile mai-iunie 2012, în apele teritoriale ale Suediei şi Finlandei. După îndepărtarea apei, cea de-a doua conductă se va usca şi se va conecta la fragmentele terestre ale conductei din Rusia şi din Germania, iar la sfârşitul anului 2012, va începe să furnizeze gaze în sistemul de transport complet automatizat. Prima conductă a fost dată în funcţiune în noiembrie 2011. Atunci l-a întrebat Angela Merkel pe Medvedev de ce mai trebuia şi a treia ţeavă. Va fi nevoie şi de ea, a răspuns preşedintele rus. Nu putea să-I spună că aşa a vrut Putin. Spuneam că politica vine pe conductă. În 2010, Angela Merkel şi Dmitri Medvedev au semnat o “declaraţie comună” cu privire la reglementarea conflictului de pe Nistru. În ce calitate făcea asta Germania, care nu deţinea atunci măcar preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene? Sigur că gestul a fost interpretat ca un alt pact Molotov-Ribbentrop… UE, paralizată de criză Anatoli Ianovski, adjunctul ministrului Energiei din Rusia, spunea recent că ţările europene rămân treptat fără gaze, dar consumă tot mai mult. "Este loc suficient pe această mare piaţă europeană pentru proiectul Nabucco şi pentru alte proiecte, elaborate pentru asigurarea necesarului de gaz pe termen lung în Europa", a conchis Ianovski. Numai că UE, paralizată de criză, a transformat Nabucco într-o caricatură. (Tot Putin a dat cea mai frumoasă definiţie a sincopei continentale: “Uniunea Europeană este ca o veveriţă care are gura plină de alone şi nu poate sparge niciuna”). Proiectul Nabucco prevede transportul de gaze naturale din regiunea caspică spre Europa, ocolind Rusia prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Bulgaria, Ungaria, România şi Austria. Nabucco este în concurenţă cu proiectul ruso-italian "South Stream", o conductă care va fi îngropată pe fundul Mării Negre. Totodată, Ianovski a evaluat negativ situaţia actuală, care s-a creat în jurul gazoductului Transcaspic, ce se poate prelungi de la est la vestul Turciei, până la frontiera cu Bulgaria sau Grecia şi care trebuie să devină parte componentă a proiectului "Coridorului sudic al gazului", în care intră şi Nabucco. Dar Moscova invocă imediat că proiectul Transcaspic nu respectă mediul şi că statutul juridic al Mării Caspice nu s-a rezolvat aşa cum vrea Rusia. South Stream, mai tare ca Nord Stream Nabucco a fost proiectat să transporte anual 31 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce reprezintă 5% din necesarul de gaz al UE din anul 2020. Participanţii la proiect au cote egale de 16,67% din acţiuni: OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Livrările comerciale de materie primă prin gazoductul Nabucco au fost preconizate să înceapă în anul 2017. Startul şantierului pentru construirea conductrei a fost programat pentru anul 2013. South Stream se construieşte tot pentru diversificarea rutelor de livrare a gazelor naturale către beneficiarii europeni. Conform însărcinărilor transmise de premierul rus Vladimir Putin, construcţia gazoductului South Stream trebuie să înceapă în decembrie 2012. Se preconizează că acest gazoduct va avea 4 conducte şi pe fiecare se vor pompa 15,57 miliarde de metri cubi de gaz. Deci mai puternică decât Nord Stream. Inaugurarea primei conducte este planificată pentru decembrie 2015. Gazoductul va ajunge la capacitatea totală de 63 de miliarde de metri cubi în anul 2018. O şansă pentru România? România revendică de la Bulgaria o porţiune din platoul continental al Mării Negre, zonă care probabil are zăcăminte de hidrocarburi. Pe aici va trece şi gazoductul South Stream al Rusiei. Disputa teritorială româno-bulgară se referă la un teritoriu de aproximativ 300 kilometri pătraţi. În prezent, Bulgaria poartă negocieri cu trustul ExxonMobil pentru concesionarea acestei zone pentru explorarea hidrocarburilor. Dacă în timpul următoarei runde de negocieri, acest conflict nu se va rezolva printr-un acord reciproc, atunci Bucureştiul va iniţia un proces la Curtea Internaţională de la Haga. Negocierile dintre Bulgaria şi România pe această problemă au început în anul 1994. Până în prezent, au avut loc 14 runde de consultări. Ultima rundă a avut loc în decembrie 2011, la Sofia, iar următoarea va fi până la sfârşitul acestui an la Bucureşti. În cazul obţinerii unei satisfacţii teritoriale, România va primi aproximativ 50 de metri din platoul continental al Turciei, ceea ce ar însemna un avantaj pentru realizarea proiectului NABUCCO, permiţând "culcarea" gazoductului pe fundul Mării Negre, direct între Turcia şi România. Germania visează la soare şi vânt Nemţii sunt gata să renunţe la gaz în folosul celor mai curate surse de energie. Aşa că s-ar putea să nu se adeverească speranţele Gazpromului că va creşte cererea de gaze după închiderea centralelor nucleare din cauza avariei de la reactorul Fukushima din Japonia. Reprezentanţii grupului au sperat că, în următorii 10 ani, posibilul deficit de gaz din Europa va fi de aproximativ 300-400 miliarde de metri cubi. Însă Germania este gata să-şi înlocuiască centralele atomice, însă nu cu gazul din Rusia. Berlinul cheltuieşte 200 de miliarde de euro pe un mega-proiect pentru centrale electrice eoliene. Problema este cât de repede poate fi pusă în aplicare o asemenea idee. Cancelarul Angela Merkel intenţionează să dezvolte o reţea de centrale electrice eoliene. Suprafaţa totală a acestor centrale va depăşi de şase ori dimensiunile municipiului New-York, iar lungimea liniilor de transport pentru curentul electric, dacă ar fi puse toate în linie dreaptă, s-ar întinde de la Londra la Bagdad, a anunţat recent agenţia Bloomberg. Costurile acestui proiect se estimează la 200 de miliarde de euro, adică 8% din PIB-ul Germaniei pe anul 2011. Necesitatea de a crea o astfel de reţea uriaşă de electrocentrale eoliene se explică prin intenţiile Germaniei de a renunţa la 17 reactoare nucleare, care generază o cincime din electricitatea ţării. "Dacă Germania pune în aplicare cu succes un asemenea proiect, ea va putea să devină un model de urmat pentru alte ţări. Dacă nu va reuşi, va fi un dezastru pentru politicieni, pentru societate şi pentru economia Germaniei", consideră Claudia Kemfert, analist la institutul de cercetări DIW din Berlin. După avaria de la centrala atomică de la Fukushima-1, din martie 2011, Germania a anunţat că intenţionează să renunţe la energia nucleară şi să închidă toate centralele nucleare până în anul 2022. La prima vedere, situaţia cu abandonarea energiei nucleare se joacă pe mâna Rusiei, pentru care veniturile din exporturile de hidrocarburi reprezintă una din sursele de venit pentru buget. În anul 2011, premierul Vladimir Putin, iar apoi Alexei Miller, preşedintele trustului Gazprom, au declarat că e posibilă crearea unor derivaţii suplimentare în cadrul coridorului deja existent al gazoductului South Stream. (Aici, ruşii vor să facă o concesie şi pentru România, astfel ca o derivaţie din South Stream să treacă şi prin ţara noastră - nota red.). Printre altele, Alexandr Medvedev, adjunctul directorului de la Gazprom, a explicat că perspectivele construirii celei de-a treia conducte a gazoductului Nord Stream vor depinde de cererea de gaz din Europa. În următorii 10 ani, Gazprom mizează pe un necesar stabil de 300-400 de miliarde de metri cubi de gaz în Europa şi pe creşterea cererii de gaz (în primul rând, pentru gaz lichefiat), în regiunea Asia-Pacific. Concernul rus intenţionează să satisfacă cererea crescută de gaz, investind în dezvoltarea sa în medie 700-900 de miliarde de ruble pe an, iar investiţiile majore vor fi orientate spre exploatarea zăcămintelor de la Iamal, Ştokman şi din estul Siberiei. Conform planurilor, Gazprom mizează pe o creştere a producţiei din 2012 de până la 528 miliarde de metri cubi de gaz, iar în 2030 - până la 750 de miliarde. Ruşii încă mai speră că nemţii nu vor şti cum să stocheze energia neconvenţională. Şi că nu vor scăpa de ei… Viorel Patrichi