Vedere de pe Centură. Patria lui Ionuț

„Eu am iubit și iubesc oamenii, am trei nepoți, putea să fie unul din ei în locul acelui copil. Iertați-ne pe toți dacă puteți! Asta simt acum, în fața dumneavoastră...”

(Sorin Oprescu, primar general, fecior de general de securitate, cu planul de morți depășit la Canal, un băiat simțit, pe care imbecilii din București l-au votat de două ori)

„Cred că Ponta vrea tare proiectul Roşia Montană; a început un joc destul de parşivel”

(Crin Antonescu, președintele Senatului, care doarme pe același fotoliu pe care a stat Mihail Sadoveanu)

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. / Stând la început de anotimp fermecat,/ astăzi ne despărţim cum s-au despărţit apele de uscat./ Totul e atât de firesc în tăcerea noastră./ Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie…/ Alături, umbra albastră/ pentru adevăruri gândite stă mărturie./ Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,/ eu voi fi pământul cu toate păcatele. / Stând la început de anotimp fermecat,/ astăzi ne despărţim/ cum s-au despărţit apele de uscat.

(O poezie scrisă de colegul lor Ștefan Augustin Doinaș, singura bună)

Astăzi, nu ne mai iubim... Astăzi ne bruftuim, dar mâine iar ne iubim. Lolek și Bolek au evoluat și au ajuns așa Căcărel și Parșivel. Privindu-i atent, înțeleg definitiv că tragedia lui Ionuț din groapa de gunoi din Parcul Tei, păstorit de Neculai Onțanu, este simptomatică pentru România actuală. O țară administrată cu picioarele, unde plătitorul de impozite poate fi sfâșiat de câini. Unde primarul bocește că nu-l lasă babele sufletiste să administreze urbea. Unde legea, chiar dacă ar fi perfectă, nu se aplică. Ca într-un bantustan.

Așa că, dragă Ionuț, să nu ne ierți! Nu merităm iertarea ta. Tu sigur ai ierta câinii. Ai dreptate. Nu câinii trebuie omorâți, acești golani merită jugăniți pentru că și-au bătut joc de noi timp de peste douăzeci de ani, încât am ajuns de râsul lumii. Fiecare babă, ajunsă șefă de scară la bloc, este dusă gratuit în excursie pâni ici-șa în Grecia, pe banii noștri, ca să voteze apoi aceleași lighioane. Ei fură milioane de euro în numele câinilor, așa cum șefa de scară ne fură la întreținere în numele ei și în numele primarului. Președintele RADET spune că prețul apei calde trebuie să difere de la un bloc la altul, de la o scară la alta fiindcă apa primită de la Apanova are temperaturi diferite și că trebuie cantități diferite de energie pentru încălzire! Că știe Primăria ce face...

Iar de la baba șefă de scară, haideți să sărim la proiectele faraonice ale lui Dan Șova, o secătură impertinentă, dovadă crasă a „promovării” tineretului merituos în politică, la umbra Nepotului Mătușii Tamara. Și vom vedea că nu există nicio diferență majoră de mentalitate. Șova ar desecretiza contractul cu Bechtel, dar nu-l lasă mă-sa! Adică, spus oficial, cineva a furat contractul original! Fiindcă au ieșit toți din același ou, se comportă identic. Trebuie bani? Parșivel dă o lege că are Monitorul Oficial sub pat și le oferă primarilor libertatea să pretindă orice impozite. Eu nu, primarii cer! Pretinde că privatizează Oltchim Râmnicu-Vâlcea și îngroapă totul într-o telenovelă sinistră cu Dan Diaconescu și cu Elodia. Susține că a găsit investitorul strategic și dă CFR Marfă unui țigan de la Toflea, în umbra căruia se află de fapt Guzganu Rozaliu, Manivelă și Nepotu Mătușii Tamara. Acționari! Ai afaceri cu piei de cloșcă și nu te slăbește Fiscul? Perfect, o treci pe numele unui aurolac. Apoi o bagi în... insolvență. Ionuț, e plină patria ta de asemenea golănii!

Semnează legea pentru ca „Gheibriel” de la Buhuși să scoată și aurul care a mai rămas la Roșia Montana, dar este contra legii semnate de el și anunță că votează împotrivă, că așa i-a cerut nevasta. Și Leana îi cerea Mult Iubitului destule și unde l-a dus? Dacă nu te lasă nevasta, ieși, Parșivel! Ticăloșia lor a ajuns atât de departe, încât au concesionat și dreptul de expropriere către străini. Dacă au ieșit zeci de mii de tineri în stradă, înseamnă că i-a plătit George Soros, un băiet așa bun, tot de la Buhuși, care vrea să smulgă Roșia de la „Gheibriel”. Ei nu aveau nici avizul de mediu și Marinelu i-a avertizat că legea nu respectă Constituția.

Nu este edificator să-l auzim pe Remus Cernea cum clămpăne fiindcă el nu știe ce este o cianură. Fiind un proiect de interes general, care vizează și securitatea națională, trebuie să-și asume specialiștii (profesionsal și penal) riscurile acestei exploatații, să vedem care este atitudinea serviciilor speciale în mijlocul acestor fumigene. Nu partidele să-și asume răspunderea... politică. Știm ce înseamnă acest lucru.

Ce ar fi în stare să-și asume Căcărel sau Parșivel, care spun senin: Eu nu!?

În principiu, Căcărel are dreptate când spune: „De ce nu asumă Guvernul, de ce nu asumă ministrul Mediului, de ce nu asumă premierul acest proiect? De ce mi-l dă mie să decid? Nu înţeleg de ce pur şi simplu nu a asumat o hotărâre de guvern, nu a dat acordul de mediu, în baza acestei convingeri. (...) Cred că premierul vrea tare acest proiect, este dreptul domniei sale, dar nu doreşte să asume răspunderea, aruncând o chestiune la Parlament unde, de asemenea, să nu spunem cine ce votam". Trecem peste forma incorectă „să asume” în loc de „să-și asume”.

Unde duc drumurile supraviețuirii naționale?

Pentru o națiune modernă, drumurile reprezintă chintesența economiei. Fără drumuri de calitate, nu există transporturi corespunzătoare, care trebuie văzute ca un sistem circulator într-un organism viu, adică economia. Fără drumuri bine făcute, națiunea nu este un sistem armonios.

Este aproape inutil să ne mai întrebăm cum stăm noi cu toate rutele în sens larg – în aer, pe pământ sau pe apă, arterele pentru gaze naturale sau pentru țiței. Din nefericire, drumurile proaste atârnă greu în ecuația de modernizare a spațiului românesc. O spun toți transportatorii. Potrivit studiului World Economic Forum, realizat în 140 de ţări, România și Republica Moldova se află spre coada clasamentului. Adică așa arată coada cozilor la infrastructura rutieră, de exemplu:

1. Republica Moldova; 2. Haiti; 3. România; 4. Mongolia; 5. Guineea; 6. Timorul de Est; 7. Gabon; 8. Ucraina; 9. Federația Rusă; 10. Mozambic. Ceva adevăr trebuie să fie aici, mai ales că transportatorii noștri trăiesc cel mai intens coșmarul de pe drumurile noastre. Construcția autostrăzilor merge greu, corupția atacă mai eficient ca pe vremea fanarioților.

Magistrale și regi

Unele semne de revigorare mai apar totuși, măcar de ochii Uniunii Europene. Conaționalii noștri din Republica Moldova spun la autostrăzi „drumuri magistrale”. Majoritatea acestor „drumuri magistrale” au fost construite înainte de 1990. Chișinăul are ceva bani doar pentru „plombarea” lor. Dacă se va semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană, atunci vor mai apărea niște bani. Dacă nu se va semna, mingea spațiului ex-sovietic va țopăi prin ograda celor de la Bruxelles. Ei vor purta toată vina dacă Republica Moldova va fi absorbită din nou spre hăurile Uniunii Eurasiatice. Și atunci, Uniunea Europeană trebuie să demonstreze că drumurile spre democrație autentică se pot construi.

Prima care are datoria morală și interesul imediat să realizeze toate interconectările necesare cu Republica Moldova este România: de la curent electric și gaze până la drumurile magistrale.

Pe când era Anatol Șalaru ministru al Transporturilor la Chișinău, el a discutat cu omologii Anca Boagiu și Alexandru Nazare despre realizarea interconectării viitoarei autostrăzi Târgu-Mureş - Iaşi – Ungheni cu infrastructura de transport rutier de pe teritoriul Republicii Moldova, printr-un pod peste Prut, la Ungheni. Ei au plecat și au rămas amintirile despre discuții.

Unii ziariști sensibili s-au grăbit să „regii asflatului” au trecut Prutul. Printre ei, se află Costel Căşuneanu, care reabilitează drumuri în R. Moldova. El a câştigat câteva contracte de reabilitare a drumurilor naţionale de la conaționalii noştri.

Compania Pa&Co International SRL, prin filiala sa din Republica Moldova, a demarat proiectul de reabilitare a drumului magistral M3 Chişinău - Giurgiuleşti, pe tronsoanele între km 96 şi km 122 şi respectiv între km 122 şi km 151.

Foarte bine, să facă! Dece ar fi rău acest lucru? Prin martie 2014 vor fi gata. Contractul pentru reabilitarea drumului M3 Chişinău-Giurgiuleşti, pe cele două secţiuni menţionate, a fost semnat în iunie 2012 şi are o valoare "la finalizare" de 32,93 milioane de dolari.

În plus, aceeaşi firmă a lui Costel Căşuneanu, Pa&Co, a câştigat şi un contract pentru reabilitarea drumului R14 Bălţi-Sărățeni, km 10+780-km 26+000, beneficiar fiind Administraţia de Stat a Drumurilor din Republica Moldova. Valoarea contractului la finalizare este de 10,91 milioane de dolari, data începerii contractului fiind martie 2011, după cum reiese de pe site-ul Pa&Co International.

Numele firmei Pa&Co este apare menţionat pe site-ul Ministerul Transporturilor din R. Moldova pe lista "lucrărilor de plombare" a reţelei de drumuri:

- M2 Chişinău-Soroca-frontieră cu Ucraina, km 6-26 - SRL „Strabag”(Austria)

- M2 Chişinău-Soroca-frontieră cu Ucraina, km 26-71 - Compania „Toto Construzioni Generali în asociere cu Taddei Spa” (Italia)

- R14 Bălţi-Sărăteni –M2, km 10-26, km 61-64 - SRL „Pa&Co”(România).

Strategia de Transport şi Logistică mai arată că autorităţile din R Moldova intenţionează să reabiliteze prin parteneriat public privat două drumuri republicane – R1 (Chişinău-Străşeni) şi R2 (Chişinău- Anenii Noi) – cu o lungime de 42 km şi, respectiv, de 28 de km, costurile investiţiei fiind estimate la 84 milioane euro, respectiv 56 milioane euro.

În R. Moldova există 819 km de drumuri magistrale, 2.500 de km de drumuri republicane şi aproape 6.000 de drumuri locale. În total, reabilitarea şi întreţinerea lor a fost estimată în Strategia de Transport şi Logistică la 6,4 miliarde de euro. Nu va putea niciodată să le facă singură.

În 2013, autorităţile dispun de 192 de milioane de euro pentru lucrările de reabilitare şi întreţinere a drumurilor, fonduri considerate insuficiente faţă de necesarul estimat.

Drum de fier spre Europa

Mai precis, spre România.

La Giurgiuleşti, a fost dat în exploatare primul tronson de cale ferată cu ecartament european din Republica Moldova. Acesta va asigura conexiunea pe calea ferată a Portului Internaţional Giurgiuleşti şi comunitatea europeană, la frontiera cu România. Primul tren care a traversat frontiera Republicii Moldova cu România pe ecartament european a venit din Galaţi pe 2 septembrie, la ora 12.00, fiind întâmpinat în gara Giurgiuleşti de către oficiali din ambele state. Trenul a făcut câteva manevre şi s-a întors de unde a venit pe linia îngustă de tip european. Segmentul va fi practicabil în realitate peste două luni, iar între timp se vor face unele ajustări.

Căile ferate din Basarabia, după 1944, au fost reconstruite după modelul rusesc, cu ecartament de 1.524 mm, mai larg decât cel european, de 1.435 mm. Tot pe 2 septembrie, a fost repusă în exploatare, după reconstrucţie, şi linia de cale ferată Giurgiuleşti-Cahul, după ce în iunie 2012, circulaţia pe acest tronson a fost sistată din cauza avarierii pe unele porţiuni.

Damf de gaz rusesc pe conducta independenței

Pe 27 august, de ziua independenței Republicii Moldova față de România (sic!), s-au întâlnit pe Prut, între Ungheni și Iași, premierii celor două state românești – Iurie Leancă și Victor Ponta – cu Gunther Oettinger, comisarul european pentru energie. Ei au tăiat panglica șantierului ce va realiza gazoductul Iași-Ungheni. Rușii l-au botezat imediat „țeava lui Potiomkin” fiindcă parcă este, parcă nu-i...

După discursuri înălțătoare, ziariștii cei neadormiți au constatat că au dispărut și conductele, și utilajele.

După două zile de la inaugurarea şantierului de la Rediu, din judeţul Iaşi, presa a arătat că şantierul a dispărut. Firma care a câştigat licitaţia şi-a luat utilajele şi ţevile şi a plecat. "Astea sunt prostiile tipice, nu a dispărut nimic, a spus Victor Ponta. Este licitaţie adjudecată de către una dintre cele mai bune firme, o firmă austriacă, au termen sfârşitul lui decembrie, până atunci. Eu înţeleg atacurile politice şi poveştile, eu vă spun că la sfârşitul lui decembrie veniţi cu mine să inaugurăm gazoductul", a declarat Victor Ponta pe 3 septembrie.

Să-l credem că așa va fi.

Altfel, se va împlini profeția neghioabă și grobiană a vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău: „Eu sper să nu înghețați la iarnă...”

Un șantaj exprimat clar, cu adresă precisă: dacă nu renunțați la integrarea europeană, nu mai primiți gaze. Deja, Moscova a oprit iar exportul de vinuri din Basarabia.

Vom face însă și drumuri între noi, cât mai bune și mai dese, iar apoi, vorba rostită de bunelul cântărețului Dan Bălan, la inaugurarea monumentului deportaților de la Gara din Chișinău: „Nu mor caii când vor câinii...”

Viorel Patrichi