Printre maidanezi

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă un câine,
Să fim cât mai mulți
După cei desculți.
Și pe toți să-i latre
Pe la noi prin șatre.
Un câine bărbat
Și neînfricat
Să urle turbat,
ca un apucat
Care-l prețuiește
Pe cel ce-l belește.
Când l-ai asmuți,
Nu s-ar mai opri.
Până la Vidin
L-ar goni pe Crin,
Însuși Parșivel
Ar fugi la Shell...

(din eposu inepuizabil al poporului terminat)