Vedere de pe Centură. Rumänien, halt!... Nu pagadi!...

Încă de pe timpul în care fostul cancelar german Gerhard Schroeder a fost angajat la Gazprom ca director, au apărut suspiciunile că Germania începe să facă jocul Rusiei. Când s-a declanșat șantierul pentru construirea magistralei Northstream, polonezii au fost primii care au atacat Berlinul că repetă pactul Molotov-Ribbentrop. Se apropie reuniunea Parteneriatului Estic de la Vilnius și este rândul nostru să credem că polonezii aveau dreptate.

Evenimentul din noiembrie are o semnificație strategică majoră pentru estul Europei, deci și pentru toți românii. Dacă Uniunea Europeană reușește să smulgă Ucraina din ghearele iubirii „frățești!” de la Kremlin, atunci procesul de democratizare a continentului va fi ireversibil. Dacă gânditorii de la Bruxelles vor eșua în această tentativă, vina va fi numai a lor și Uniunea Europeană nu va mai conta din punct de vedere politic. Fiindcă este un pariu politic uriaș. Parteneriatul Estic este o inițiativă excelentă a Poloniei și a țărilor baltice, susținută consecvent de România. Este vectorul politic al Occidentului spre spațiul fostului imperiu sovietic, unde Vladimir Puțin pare convins că poate re-crea niște imagini în oglindă pentru Asia: și NATO, și Uniunea Europeană. În loc să se adapteze flexibil la noile condiții geopolitice, create de vechii adversari, Moscova își face iluzii că va rămâne mereu la masa verde a lumii.

Bătălia pentru galaxia Moldova

Niște excelenți umoriști basarabeni au impus brandul „Planeta Moldova”, ridiculizând pretențiile stataliste exagerate ale unor conaționali de-ai noștri de la Chișinău. Eu cred că problematica Republicii Moldova din regiune nu trebuie minimizată, ea este ca o falie tectonică. Pare ridicol că Rusia depune atâta energie pentru o cauză pierdută, făcând jocul unor interese ne-rusești din lume și de la Moscova. Dar, pe de o parte, Kremlinul nu știe ce să mai facă acum cu acest cărbune sub șperlă, pe de altă parte, niciun politician rus nu are curajul să spună: Ajunge cât cheltuim cu Transnistria, nimeni nu ne va plăti niciodată cele 4 miliarde de dolari, la cât a ajuns datoria mafiei de la Tiraspol pentru gazele rusești consumate! Avem problemele noastre în țară și Rusia se poate apăra altfel în fața ofensivei Occidentului!
Iată că, de peste trei ani, Germania se erijează în pacificator de conflicte înghețate. Nu deținea președinția UE și Angela Merkel semna cu Dmitri Medvedev un acord de mântuire a Transnistriei, document despre care nu știm ce anexe secrete mai are.  De fapt, Germania și-a mai manifestat și altădată „dezinteresul” față de Basarabia și Bucovina în favoarea lui Stalin.
Nu am auzit niciun politician german regretând acel moment. În schimb, îi tot vedem sărind în ajutorul Rusiei în detrimentul românilor: i-au invitat pe basarabeni și pe transnistreni în Germania să vadă cum arată un stat federal, unde, nu așa?, nemții trăiesc în totală armonie. Să facă și ei acasă la Chișinău la fel.
După care doamna Merkel vine la Chișinău și îi pune sula în coaste lui Traian Băsescu să semneze tratatul de frontieră cu Republica Molotov. Vladimir Filat a zburat la București și a semnat cu Teodor Baconschi, altfel unionist convins, un asemenea tratat. Trece timpul și se apropie Parteneriatul Estic. Zboară la București Igor Korman, „spikeru” Parlamentului de la Chișinău, un flăcău uns cu toate alifiile Kremlinului, mâna dreaptă a lui Marian Lupu și a lui Dmitri Diakov de la Partidul Democrat din Chișinău. Și a găsit el momentul cel mai oportun să-i ceară pe 1 octombrie lui Traian Băsescu să ratifice tratatul de frontieră, că uite, omologii lui Voronin l-au ratificat.
Și răspunsul vine sec, preluat apoi de toată presa rusă și ucraineană: România nu intenţionează să ratifice tratatul semnat anterior cu privire la regimul de frontieră cu Moldova.
(Corect este "Republica Moldova", iar nu "Moldova". Formularea lejeră "Moldova" induce ideea că întreaga Moldovă istorică este altceva decât România, că se pot alimenta oricând pretenţii teritoriale faţă de statul unitar şi indivizibil România. Nu este recomandabil să folosim nici formulele cel puţin neglijente "relaţiile moldo-române", "români şi moldoveni", frecvente în presa rusă şi tot mai prezente în presa de la Bucureşti. Pe de altă parte, trebuie precizat că Bucureştiul refuză să ratifice tratatul privind frontiera dintre cele două state româneşti fiindcă ar însemna că acceptă consecinţele politice şi juridice ale Pactului Molotov-Ribbentrop, document pe care însuşi Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice l-a declarat, prin vot majoritar, nul şi neavenit. Propaganda neostalinistă invocă respectivul tratat de frontieră tocmai pentru a exercita presiuni asupra Bucureştiului şi asupra Uniunii Europene pentru a-şi perpetua astfel prezenţa la frontiera NATO.).
"Nu, în zadar aşteptaţi... Eu aş vrea să fiu extrem de deschis cu dumneavoastră", i-a spus președintele României. Peste câteva zile, același Traian Băsescu afirmă că e posibil ca în ultimul moment autoritățile de la Chișinău să renunțe să mai semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană, așa cum s-a răzgândit Armenia. Un scenariu funambulesc: forțat de Voronin să renunțe la plimbarea spre Chișinău pentrru a semna tratatul Kozak, Puțin ar putea găsi acum suficiente argumente ca să anihileze definitiv voința alianței actuale din Basarabia. Cu ce argumente vom vedea...
La întoarcerea la Chişinău, Igor Corman a anunţat că speră că această problemă se va rezolva "într-un viitor nu prea îndepărtat". "Parlamentul nostru a ratificat tratatul în iunie şi noi avem o aşteptare rezonabilă că şi Parlamentul României va face acelaşi lucru", a menţionat Corman. În acest context, el a afirmat că, în timpul discuţiei cu preşedintele României pe această temă, "am simţit o reţinere din partea lui". "În conformitate cu legislaţia lor, trataul trebuie supus ratificării de către preşedinte. Eu nu pot să forţez pe nimeni, dar sper că într-un viitor nu prea îndepărtat acest lucru se va întâmpla şi că această problemă sensibilă, tergiversată, în relaţiile moldo-române se va rezolva", a declarat Igor Corman.

Riposta Cancelarului

Auzind ce spune Traian Băsescu, doamna Merkel își trimite urgent pupilul la București:  Philipp Missfelder, deputat în Bundestag din Uniunea Creştin Democrată, președintele tineretului UCD. „România trebuie să-şi îndeplinească promisiunea făcută în noiembrie 2010, de a semna tratatul de frontieră cu Moldova, a spus Missfelder. În ceea ce priveşte Republica Moldova, Germania joacă un rol activ în negocierile pe care le duce cu administraţia de la Chişinău referitor la Parteneriatul Estic cu Uniunea Europeană, dar şi legat de conflictul transnistrean. Avem o implicare activă în conflictul din Transnistria, nu numai pentru că este vorba de graniţa estică a Uniunii Europene. Germania joacă un rol activ în multe conflicte «îngheţate». De la începutul mandatului cancelarului Angela Merkel, în 2005, ţara noastră a adoptat această politică în ceea ce priveşte conflictele îngheţate. Relaţiile noastre cu Rusia sunt foarte bune, ca şi cele economice, de altfel. De aceea, chiar dacă Rusia este sensibilă la subiectul conflictului din Transnistria, cancelarul nostru a dezbătut această chestiune atât cu preşedintele Putin, dar şi cu premierul Rusiei“.
După care aflăm că  Hans-Peter Friedrich, ministrul de Interne al Germaniei, acuză autorităţile din România şi din Bulgaria de nivelul nesatisfăcător al integrării sociale a ţiganilor, ceea ce provoacă o mare presiune a migraţiei asupra altor ţări, în special asupra Germaniei. Prin urmare, Germania se alătură Olandei și Franței și respinge intrarea României în Schengen de grija țiganilor.
Perfidia partenerilor din Occident față de țările mai mici nu mai este o noutate. Întâmplător sau nu, Congresul de la Berlin a condiționat recunoașterea independenței statale a României numai dacă Bucureștiul acceptă naturalizarea tuturor evreilor împinși la noi de toate imperiile vecine: Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman. Așa ne-am pomenit cu cea mai numeroasă minoritate evreiască de pe continent. La fel s-a întâmplat cu țiganii, iar Sfântul Imperiu German are aceleași reflexe și azi. După al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică i-a aruncat în România pe toți țiganii din vestul Ucrainei și din Basarabia, pretextând că toți ar fi fost deportați de mareșalul Ion Antonescu în Transnistria. Mulți au fost folosiți apoi de către activiștii bolșevici pentru distrugerea burghezo-moșierimii și pentru comunizarea României, inclusiv ca torționari și gardieni în pușcării. Așa se explică de ce România are cei mai numeroși țigani de pe continent.
Până vom afla cum procedează concret Berlinul pentru socializarea acestei etnii semi-nomade (desigur, nu cum a făcut altădată...), se apropie Parteneriatul Estic și Germania i-a pus din nou pe români la răscruce de vânturi.
De dragul Rusiei...

Viorel Patrichi