„Mai
apoi în zilele acestui Ştefan vodă, fost-au foamete mare şi în
ţara Moldovei, şi la unguri, că au venit lăcuste multe, de au
mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă
vodă”.
(Grigore
Ureche, un cronicar mârșav, dușmanul lui Ion Iliescu
de peste veacuri).
Urmașii
comuniștilor se dovedesc mai subtili în
cruzime decât învățătorii lor. Mi-amintesc că, la o ședință
a „organizației de bază” din fabrică, un coleg foarte vioi s-a
ridicat și a anunțat că depune carnetul de partid. Omul voia să
plece definitiv în Germania Federală pentru o franzelă amară și
ținea să scape de... coadă. Răspunsul a venit prompt: „Șezi
blând, băi tovarășe! Nu pleci din partid așa, când vrei tu. Te
dăm afară noi când vrem noi”. Și l-au dat afară după tot
felul de proceduri, încât acum îi părea rău că a mai cerut să
fie exclus.
Ordin de
la partid: Să fim înmărmuriți!
Cei
de la FSN-PDSR-PSD nu mai au nicio doctrină.
Social-democrația lor este praf în ochii proștilor care așteaptă
țoșca electorală. Unica lor ideologie este hoția. În haită.
Reamintim dictonul lui Miki Șpagă: „Trebuia să vină la noi,
vedeam ce și cum și ne despărțeam prieteni...” Cine nu a
priceput că hoția este criteriul fundamental de eficiență în
munca de partid nu are ce căuta acolo. La fel, cine nu respectă
ierarhia mafiotă și vrea să fure mai mult singur este eliminat.
(„M-au ejaculat!” – apud Marean Van Ghelle.). De aceea, acest
partid se comportă uneori ca un balaur din poveștile vechi: el își
regenerează mereu capul și își mănâncă vorace coada. Așa au
sfârșit cei care se credeau infailibili în această haită: Adrian
Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta... Chiar și Tataie a fost pus
la zidul partidului fiindcă el chiar nu a furat, dar a tutelat o
perioadă demnă de Ștefan Lăcustă. Probabil că ne vom reveni
peste un veac după acest flagel care înseamnă social-democrația
mafiotă.
După
ce DNA l-a târât prin tribunale pe marele Dragnea pentru măsluirea
referendumului de înlăturare a președintelui Traian Băsescu,
Justiția a trebuit să dea o sentință: condamnarea definitivă de
doi ani cu suspendare.
Au sărit
toți ca arși.
"Militanţii,
nu numai din PSD, ci ai tuturor partidelor îndeamnă lumea la vot
pentru că este sensul unei campanii electorale. La referendum a fost
o confruntare dură între poporul român şi Băsescu. Niciun partid
nu putea obţine foloase necuvenite. Cred cu tărie în nevinovăţia
mea şi solicit achitarea", a spus Liviu Dragnea.
Adică, ei erau poporul!
Ordinul
pe haită era clar: toți trebuie să suferim!
"Suntem
înmărmuriţi. Suntem mai mult decât şocaţi, suntem înmărmuriţi
de ce se întâmplă astăzi în România. Deci omul acesta nu a
făcut altceva decât să conducă o campanie electorală prin care
le-a cerut românilor să iasă la vot, să dea jos un monstru, un
tiran, care ne-a făcut praf 10 ani de zile. Pentru asta - foloase
necuvenite înseamnă voturi - să-i dai doi ani cu suspendare,
în primă instanţă un an. Am crezut că astăzi va fi achitat
Liviu Dragnea, pentru că nu are niciun fel de vină”, crede și
Codrin Ștefănescu, trompeta disonantă a partidului.
"Eu
nu cred că i se pot reproşa foarte multe. De ce există partide şi
care este rolul şi misiunea partidului în orice competiţie
electorală: să mobilizeze electoratul. Ce a făcut el? Ca
reprezentant şi lider al partidului,
a militat pentru a mobiliza electoratul la referendumul respectiv. I
se poate reproşa aşa ceva unui lider politic? Aceasta este
stupizenia acestei decizii”, a afirmat Ion Iliescu despre Justiție.
(Păi dacă nu vrea nimeni să se uite serios în dosarele loviturii
de stat și ale mineriadelor...).
Sigur
că îndemnul lui Dragnea a fost persuasiv, nu șagă: morții de
prin Teleorman și din alte județe s-au aliniat și au plecat la vot
ca să-l dea jos pe „monstrul care ne-a distrus zece ani de zile”.
Am vrut să scriu „persuasiv, nu șpagă”, dar am zis că bate
prea mult la ochi. Votul multiplu, șpaga
la kil sau la litru, fondurile uriașe, cheltuite pentru propagandă
– de unde banii? – toate acestea au fost „mobilizarea specifică
a activului de partid”, cum ar zice bătrâna deșcă. Majoritatea
celor care au fraudat acel referendum au ajuns la pârnaie –
evident, pentru alte matrapazlîcuri. Deci erau niște profesioniști
ai fraudei.
Singurul
care nu s-a dat
înmărmurit și care chiar a crezut că i-a sunat ceasul (astral,
desigur) pentru parvenire a fost Valeriu Zgonea, colegul lui Mihai
Viteazul și noul Zorro pentru criptocomuniști. Și l-au aruncat din
partid ca pe Marean. Din punct de vedere moral, colegul lui Mihai
Viteazul avea perfectă dreptate: „În PSD, un lider are
responsabilitatea destinului politic a peste jumătate de milion de
suflete. Cărora trebuie să le insufle încredere şi speranţă.
Nicidecum să le arunce în spate propriile sale probleme.”
Sigur,
a postat și mnealui pe feisbuk că așa se poartă în epoca
autiștilor. Noi avem două instituții de presă ale poporului
plătitor de taxe: Radio România și TVR. Absolut normal ar fi ca un
lider politic, președintele și șeful Guvernului să vină în
primul rând la aceste instituții pentru comunicate importante.
Nu orice babă se uită pe feisbuk și nici nu trebuie, dar ea
plătește, săraca, abonamentul. Deci ea are dreptul la informare –
în primul rând din partea conducerii României. Moftul feisbukului
trebuie lăsat pe seama fițelor demimondene. Autiștii noștri din
politică au însă convingerea că numai prin feisbuk pot comunica
eficient. Și de-acolo iau fătucile cu buricelul gol nectarul presei
contemporane. Comunicăm, comunicăm! Ce vremuri minunate!... Văd
frecvent această anomalie. Merge bizonul cu prietena lui la film, la
cafenea, la restaurant. Și, în loc s-o privească în ochi și să-i
spună ceva frumos, se agață de telefonul mobil și începe să
pritocească. Ea ce să facă? Să sară pe el? Nu, sare și ea pe
telefonul mobil. Și când te uiți ce ochi are fata și ce blugi
rupți în genunchi... mai că-ți vine să-i smulgi debilului
telefonul din labe...
Vorbeam
cu o mătușă de pe valea Bahluiului, care s-a mutat la oraș din
cauza singurătății. „Acum, mamaie, să tot trăiești, ai cu
cine sta de vorbă. Ești cu fata aici la oraș...” „Ei, nu, că-i
ocupată, momucuțîi, îi ocupatî. Aghe vini di la sărviși, fași
șeva di mâncari, mânâncî șî pi urmă sî sui în pat șî
betoneazî... Cu șini sî grăiești?” „Atunci stai de vorbă cu ginerele că-i om
învățat...” „Nu poati niși el, săracu, momucuțîi, vini di
la sărviși, mânâncî, sî puni înaintea tilivizorului șî
betoneazî...” „Poți să vorbești cu nepoții, că de-acuma-s
mari, te poți înțelege cu ei...” „D-apăi șî ii, sărașii,
vin di la școalî, mânâncî și mai găsăsc, niși nu apucî sî-ș
mai facî lecțîili, sărașii, cî s-apucî di betonat...”
Și
atunci, Klaus Iohannis să stea ca baba de pe valea Bahluiului?
S-apucă și „betonează” și el...
Asta se cheamă comunicare cu țara care te-a ales, ți-a acordat
încredere, în speranța că scapă de haita roșie.
Când
s-a oprit un minut, l-a
sunat pe Dragnea. Și imediat geambașul de la Smîrdioasa trage
clopotul în târg, dar nu pe feisbuk. Direct!
„M-a
sunat, nu e prima oară când mă sună. M-a sunat, vineri seara, pe
la ora 7. Recunosc că eram la volan și i-am cerut să aștepte
câteva minute. Atâta mi-a spus că îi pare rău în plan
personal, dar, în plan politic, crede că ar trebui să mă retrag.
Eu cred că poate, fără să-și dea seama, a intrat într-o zonă
neconstituțională. Un partid are interese profund legitime și
oamenii au și niște drepturi, inclusiv acela de a-și alege liderul
politic. Nu are dreptul să se amestece în viața internă a
niciunui partid. Cei de la PNL au dreptul să atace, dar nu
președintele”, s-a spovedit Liviu Dragnea la pastorul Gâdea. (Ce
alăturare ideală: Hai la pastorul Gâdea să te facă nemuritor în
politică! Cum să te spovedești, bă, la... gâde?..
După
care, brusc, Dragnea are o revelație: „Victor Ponta este pregătit
pentru multe funcții, pentru toate funcțiile”. Cu alte cuvinte,
PSD are nevoie de doi pușcăriași în frunte, nu doar de unul. Prin
urmare, Dragnea este agentul electoral al lui Traian Băsescu: numai
Marinelu putea să-și bage coada așa de adânc aici... El i-a
sfătuit.
"Suntem
într-o situație
de criză, cu un lider inculpat și un adjunct condamnat", a
spus Zgonea, referindu-se la Victor Ponta si Liviu Dragnea, la o zi
dupa ședința Biroului Permanent Național al partidului.
Apocalipsa
de partid este văzută de Zgonea în tempera de parabolă, semn că
personajul l-a lăsat demult în urmă pe Vasile Roaită: „Mă
uitam aseară la un documentar despre antilopele gnu care trec peste
un râu. Masculul alfa sare în râu și fără, să gândescă, sar
toate femelele după masculul alfa. Însă acel râu este plin de
crocodili. Asa este și PSD- ul astăzi. Scapă cine poate. Am
atras atenția că vulnerabilizăm tot partidul și miile de
candidați,” a
avertizat șarpele din dudăul partidului. Pesediștii și antilopele
gnu! Ce frumos! Dar parcă dinozaurii și morsele cu fildeși,
varanii cu platoșă ar fi mai aproape de adevărata imagine.
În
zadar Bătrâna
Deșcă a ridicat flamura roșie, demult zdrențuită prin lupte
intestine, avertizând că partidul „are responsabilități atât
față de membrii și simpatizanții săi, de oamenii de stânga din
România, cât și față de toți cetățenii”. Zgonea a fost dat
afară. Mai ales că șarpele de dudău spusese că Dragnea este
masculul alfa și niște „femele” au sărit după el printre
crocodili. Cum adică, activiștii pesediști ar fi niște muieri
proaste?...
Că
bine i-a mai citit Nenea Iancu, chiar dacă ei l-au depășit
demult imaginația:
„Trahanache:
(lui Dandanache) Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică şi cu
Joiţica... Eu trebuie să mă duc la alegere: peste o jumătate de
ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo... D-ta n-ai nici o
grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape... suntem tari,
stimabile... tari... Nu o să ai majoritate, stimabile...
Dandanache:
Cum se poate? Să nu te pomeneşti cu vrun balotaz? 'Ai?... a mai
păţit-o si alţii...
Trahanache:
Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi?... zic: nu
majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.
Dandanache:
A, asa? (cu siguranţă.) Se-nţeledze... Niţi nu se putea
altfel...”
Cnuta
lui Traian Băsescu și țara
primarilor pușcăriabili
Știind
că au transformnat populația într-o târlă de cerșetori,
partidele noastre au permis apariția unor candidați gata
încătușați.
Fie și măcar moral. Cum este cazul lui Robert Turcescu, care vrea
să ajungă primar de București din partea Mișcării Populare a lui
Traian Băsescu. Vă amintiți cum nega Roberțel că ar fi angajatul
lui Vântu, că a fost cu el pe iaht în Creta? Autodenunțul
„acoperitului” a fost un alt pas grav pentru el și pentru cei
care mai pot avea încredere într-un asemenea individ. După
vestitul moment cu imnul național și cu semnificația cuvântului
„cnută”, în care Traian Băsescu a dovedit că este un
politician magistral, după ce l-a băgat pe Roberțel sub masă la
aparat, Marinelu ni-l aduce de mână și ni-l prezintă drept cel
mai redutabil candidat la primăria Capitalei. Înseamnă că are o
părere excelentissimă despre noi, bucureștenii... Iată ce scria
Roberțel pe blog după ce ne-a spus că nu mai știe cine este, că
a devenit ținta unui atac paranormal:
"Da,
am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos câteva dintre
statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să
nu-l trădez pe bunul Dumnezeu și să fac această mărturisire
publică. Refuz să fiu Iuda în fața lui Christos, chiar dacă
astăzi, celor ce vor citi și vor vedea acest text poate că nu le
va fi foarte clar ce se întâmplă. Rugati-vă pentru mine si cu
mine să fim iertați
și izbăviți. Sunt pregătit să îndur oprobiul public, îl merit,
dar sper să avem parte de legi și de judecători drepți. Cu
Dumnezeu înainte și va fi bine! Vă cer iertare tuturor".
Păi
nu spuneai tu, copilu, că nu știi cine ești?
Că nu ai fost plătit?... Și ce vină avem noi, bă, ca să fim
iertați odată cu tine? Am turnat amândoi la aceeași sursă?
Nenorocitule...
Să
fiu bine înțeles. Eu nu am nimic contra ofițerilor acoperiți, fie
ei în politică sau în presă. Serviciile
secrete trebuie să aibă profesioniști în zonele delicate. Repet:
„profesioniști”. Politicienii, ziariștii nu au decât să se
apere, legea trebuie aplicată. Te-a apucat spovedania, n-ai decât
să intri la pârnaie. Nu te așteaptă gloria monumentelor pentru
„acoperiți”. Însă tocmai aici este hiba: nu vrem să avem legi
clare pentru servicii, pentru politicieni, pentru ziariști. Restul e
povestea lui Roberțel cu „cnuta” politicianului.
„Este
o mizerie fără limite, dar plecaţi de la premisa că, la sfârşitul
mandatului, am făcut afirmaţia că am îngenuncheat vechiul sistem,
dar nu l-am făcut să dispară. El s-a manifestat premergător
înscrierii mele în cursa pentru Primăria Capitalei şi m-a pus în
faţa unei situaţii imposibile, şi anume să candidez în calitate
de suspect - lucru pe care nu-l puteam accepta, pentru că mi-aş fi
negat tot mandatul meu de zece ani la Cotroceni. Ce vă pot garanta,
însă: este o minciună, un mod de a rezolva problemele politice pe
care cei care încă se mai hrănesc din învăţăturile lui
Voiculescu, dar şi slugile lui din instituţiile statului, îl fac.
Este un joc murdar”, a afirmat Traian Băsescu.
Bine,
să zicem că
fostul președinte era corect, că nu a fost informat de servicii cu
privire la hoțiile din dosarele Microsoft, EADS, Hexit Pharma...
Fostul președinte spune că nu a fost informat, Victor Ponta
pretinde că nu știa nimic, Dacian Cioloș e prea nou ca să afle ce
știe...
Noi pe
cine credem?
Cu
ani în urmă, am avut prilejul să-l întreb pe generalul Coldea
dacă SRI a informat în legătură cu înstrăinarea patrimoniului
PETROM, mai ales că Împăratul Năstase ne asigura că a vândut
numai rafinăriile și benzinăriile, nu și resursele naturale. „SRI
a făcut 19 informări cu privire la PETROM”. Evident
că acele informări au ajuns la Ion Iliescu, la... Adrian Năstase
și la toată haita. Sigur că eu îl cred pe generalul Coldea, chiar
dacă pot fi considerat naiv!
Marian
Munteanu este „omul lui Virgil Măgureanu”!
După
ce au văzut că Bușoi este un homuncul în fața marelui public,
după ce Ludovic Orban a pus botul în mod lamentabil pe când nici
nu începuse campania electorală, liberalii l-au desemnat candidat
la primăria Bucureștilor pe Marian Munteanu. Un om cu o gândire
naționalistă, în sensul bun al cuvântului, cu un altfel de
discurs, cu un trecut cumplit de pe timpul mineriadelor. Era evident cea mai bună candidatură politică pentru București. Nu a fost
suficient. Prietenii de la Buhuși sau mercenarii lor i-au sărit în
cârcă imediat. Și Marian Munteanu a clacat. Sau liberalii s-au
muiat... În orice caz, au fost destui care le-au vrut binele, dar și
ei și-au făcut-o cu mâna lor: votează cu PSD pentru alegeri
locale într-un singur tur, după care se răzgândesc și vor două
tururi, dar era prea târziu.
Am
să dau doar un singur exemplu: Dan
Tăpălagă. Un gazetar redutabil printre noii jurnaliști. Așa
credeam și l-am apreciat o vreme. Până când au apărut comenzile.
„Marian
Munteanu reprezintă o ruşine, titrează Dan Tăpălagă. Cum a
aterizat propunerea pe masa partidului este un mister în sine.
Anunțul formal l-a făcut în fața partidului Cătălin Predoiu, în
calitate de șef al filialei București. Dar în mintea cui s-a
născut oare grandiosul proiect de a-l vinde pe candidatul lui
Măgureanu la președinție drept un "produs civic" bun
pentru București? Cine l-a găsit pe acest Dan Puric neterminat și
l-a vârât pe gâtul liberalilor? Cum de l-au înghițit toți fără
să regurgiteze în secunda doi? Ce o fi fost în capul lor? A treia
propunere a liberalilor, după Bușoi și Orban, este un delir
mistico-naționalist, cu substrat antioccidental, de inspirație
legionară, născut în spuma tulbure a anilor 90.
Adoptat
în tinerețe de adepții naționalismului
primitiv și neolegionar, de Ion Coja și alți etnocentriști
feroce, de defunctul PUNR, iar mai târziu de securiștii din vechea
generație, Marian Munteanu
a renăscut la începutul anului în studioul lui Rareș Bogdan de la
Realitatea TV, cu o nouă mărgică tricoloră de vânzare în
talciocul ideilor second-hand: Grupul pentru România”.
Mă
opresc aici. Devine dezagreabil să mai citez. Dacă vorbești despre
România, ca Marian Munteanu, ești legionar, „naționalist
primitiv”. Este bizar că asemenea calificative au fost lansate de
un ziarist relativ tânăr. Chiar să nu știe Dan Tăpălagă ce rol
a avut și cât a suferit Marian Munteanu în 1990-1992? Sigur că am
întâlnit descreierați care au scris că scena în care un miner
(sau ofițer) l-a târât pe Marian Munteanu la fântâna de la Piața
Universității ca să-i taie capul cu securea a fost comandată
de... Virgil Măgureanu. Dan Tăpălagă nu este departe de asemenea
elucubrații. Ori e legionar, ori este omul lui Măgureanu?! Nu se
poate altfel, domnule Tăpălagă? Așa cum Dan Puric nu este mason,
cum pretindeți voi. De fapt, Ion Iliescu ne spunea în mai 1990 că
în Piața Universității s-au adunat legionarii! Printre care era
și Marian Munteanu. Câtă derută și câtă ticăloșie?
"Este
limpede că este nevoie de altceva. Asta este concluzia mea.
Convingerea mea este că este nevoie de o mobilizare de dimensiuni
insurecţionale. Nu este nevoie doar de o intervenţie civică, ci şi
de o insurecţie civică. Altfel acest sistem nu poate fi dislocat.
Este un sistem profund corupt care nu poate fi învins",
spunea Marian Munteanu. După care a adăugat: „Eu nu fur!” Asta
le-a creat frisoane tuturor. Păi noi pentru asta te punem acolo, mă? Să ne spui că nu furi? Ești nebun? Și
apoi s-a speriat și el. Și a tăcut.
În
anul 2000, eram în preajma „etnocentristului feroce”
Mircea Druc. Din același motiv pentru care marele istoric Florin
Constantiniu spunea: „Dacă aș intra vreodată în politică,
atunci locul meu ar fi lângă Mircea Druc, acest român de origine
extraterestră, remarcabil prin onestitatea lui”. Eram în Partidul
Național al Reîntregirii, singurul la care am aderat. Am făcut
alianță mai întâi cu Partidul Unității Naționale din România,
condus atunci de Valeriu Tabără. Într-o zi, Mircea Druc m-a
întrebat ce cred despre o posibilă candidatură prezidențială a
lui Marian Munteanu pentru alianța noastră. M-a entuziasmat ideea
pentru că Marian Munteanu însemna un timbru nou în politica din
România. Eram convins că așa vom putea să-l debarcăm pe Ion
Iliescu. Mircea Druc l-a sunat și Marian Munteanu a acceptat. A
făcut o impresie deosebită printre noi.
Peste
vreo lună, Mircea Druc m-a întrebat cum aș vedea o alianță cu
Partidul Național Român, inventat de Virgil Măgureanu. Eu le-am
spus celor doi lideri ai alianței că ideea este nocivă, că Măgureanu nu poate fi perceput drept urmașul lui Iuliu Maniu, cel care a pus bazele Partidului Național Român. „Uneori,
în politică, 2 plus 1 nu fac trei, ar putea să facă zero. Virgil
Măgureanu este perceput ca un asasin al lui Ceaușescu,
s-a dovedit că este un emanat al Securității și memoria colectivă
a românilor nu iartă acest lucru...” Și ce-oi mai fi spus eu
atunci... Nu a mai zis nimeni nimic și alianța s-a făcut, dar
intuiția mea s-a dovedit corectă. A continuat cooperarea cu Marian
Munteanu și după venirea lui Virgil Măgureanu, dar fostul rebel
din Piața Universității venea extrem de rar la întâlnirile cu
noi. A avut o singură dezbatere publică televizată cu Vadim Tudor,
pe care l-a surclasat. Și din nou am zis că vom câștiga lupta
pentru președinție, dar deodată, fără să ne anunțe în
cadrul unei întruniri, cum ar fi fost normal, Marian Munteanu a ieșit, inexplicabil pentru
noi, din cursă. L-am revăzut recent la emisiunea lui Rareș Bogdan
(sau Bogdan Rareș). Am avut chiar o întâlnire cu Marian Munteanu
și cu doctorul Florin Mătrescu din Germania, care dorea foarte mult
să-l cunoască și să-și ofere serviciile. Marian Munteanu mi s-a
părut foarte crispat și precipitat la acea întâlnire de dinaintea
Paștelui. „Fundația se va numi Alianța Noastră”. „De ce
nu-i spuneți Alianța Noastră Creștină?”, a întrebat Florin
Mătrescu. „Cuvântul „creștin” are o încărcătură
doctrinară prea puterniocă și nu vreau să mă încarc cu asemenea
lucruri...”, a răspuns Marian Munteanu. Și Florin Mătrescu a
rămas uluit de această reacție...
E
adevărat că în politica reală nu poți porni de la ipostaze
spirituale mai vechi, de la mituri
ancestrale, care-i despart pe oameni. Trebuie să vezi dincolo de
mituri în constituirea unui nou partid și să nu te legi de idoli.
Dar asta-i o altă chestiune...
Obscenitățile
lui Matei Vișniec de la Teatrul Național
Merg
frecvent la teatru. De patruzeci de ani, nu prea am ratat spectacole
mari. După 1990, lucrurile s-au schimbat dramatic și aici. Nu știu
cine le șoptește șefilor din cultură, din artă, din presă, din
învățământ că „românii asta vor”. Adică lucruri de
mântuială, enormități despre națiunea lor. Cu unele excepții, și repertoriul Teatrului Național
din București este tot mai precar. De exemplu, „Câte-n lună și
în stele” este un spectacol de la care oamenii așteaptă emoții
adânci, până când îl auzi pe Horațiu Mălăele: „Avem un
trecut dă căcat, avem un prezent dă căcat. Bine că măcar nu
avem niciun viitor”. Fără nicio coeziune artistică în acest
context, Ion Caramitru recită ca un decrepit obsedat sexual: „În
lumea asta sunt femei/ Din ochi ce izvorăsc scântei,/ Însă oricât
ar fi de sus,/ Ca tine nu-s, ca tine nu-s...” Și tremură tot, și
fâsâie din limbă ca un maniac bolnav de Parkinson. Unde este pasiunea lui Eminescu din
aceste versuri? Nu-l mai recunosc pe Ion Caramitru de altădată,
care făcea educație artistică prin intermediul operei lui
Eminescu. Concesia făcută prostului gust din partea unui artist ca
el este impardonabilă, mai ales că a fost cel mai bun ministru al Culturii de după 1990. Doar îl văzusem în rolul lui Prospero din
„Furtuna” și acolo m-a impresionat...
Și
am luat bilete la „Recviem” de Matei Vișniec.
Dramaturg jucat în toată lumea bună și subțire... Și recviem a
fost! Luați-vă copiii și mergeți acolo să le faceți educație!
Spectacolul
este creația lui Matei Vișniec și a lui Alexandru Dabija, despre
care știam că este pidosnic, dar nici chiar așa.
Au lucrat permanent împreună la acest spectacol. Așa scrie în
prezentare.
Se
revoltă militarii morți pe front: vor și ei să treacă pe sub
arcul de triumf.
De ce să treacă numai cei vii? Să treacă numai eroii norocoși? Ideea mi
s-a părut interesasnță, dar ce a urmat a fost un dezastru. „Mă
băieți, stați așa, vi s-a dat lumină de sus...” „Vi s-a dat
un căcat...”, strigă în cor Lenin, Stalin și Troțki. Vin și
dezertorii: „Vrem și noi să trecem pe sub arcul de triumf. Noi nu
am crezut în victorie și de aceea am trădat, deci am fost
realiști...” Și vin și cei dispăruți, vin și cei care au
murit „în stare de erecție”. Și pe scenă se declanșează un
fel de priapism general: militarii poartă niște mătărângi
rozalii pe sub izmene, pe care au grijă să le arate și
spectatorilor. Stalin vrea să facă chiftele din această mulțime
neghioabă și montează cu Lenin și cu Troțki o mașină manuală
de tocat și militarii morți vin cu podoabele să le toace la
bucătărie. Finalul este... apoteotic. Vișniec imaginează trecerea
pe sub arcul de triumf cu cântec, înainte, marș! „Cât am trăit,
ne-am căcat pe noi...” Lenin, Stalin și Troțki repetă: „Cât
ați trăit, v-ați căcat pe voi...” „Când am fost la război,
ne-am căcat pe noi...” Și cei trei repetă... și tot așa. Și
toți militarii au izmenele galbene în partea dorsală...
Putem
deduce că așa s-au comportat militarii români la Mărășești, la
Mărăști, la Oituz? Sau poate la Cotu Donului, la Oarba de Mureș?
Aici, autorul introduce un artificiu: apare „mama universală”
care își plânge fiii, apar și vreo trei mujahedini în stare de
erecție... Ca să nu mai particularizăm, da?...
Unde este
arta aici?
Maeștrilor,
strălucitorilor, obscenitatea nu are nicio legătură cu arta!
Creangă și Arghezi au scris texte corozive, dar acolo chiar era
artă. Nu orice scatologie este artă. Nu orice
obsesie pusă pe hârtie sau, mai ales, pe scenă este artă. Pentru
Dumnezeu, opriți-vă, altfel vă huiduim la scenă deschisă. Până la urmă, noi vă plătim, nu invers...
Ei bine, eu nu am avut bun creștere să mă ridic și să plec din sală.
Nicolae
Manolescu: „Eugen Simion este un tâmpit”
În
același context, trebuie evaluat și Nicolae Manolescu. Marele
profesor a vorbit extrem de ireverențios despre academicianul Eugen
Simion, care nu l-a insultat niciodată. Eugen Simion a fost
suspendat din Uniunea Scriitorilor pentru că nu și-ar fi plătit
cotizația. Cineva îi atribuie lui Eugen Simion că ar fi spus că a
fost exclus, dar profesorul vorbise de suspendare.
„Nu,
n-am fost exclus...Am fost suspendat. M-au suspendat că am întârziat
să plătesc cotizaţia. Nu m-a căutat nimeni, nu m-a întrebat
nimeni înainte de a mă suspenda şi am aflat că există o comisie
de monitorizare. N-o să mă sinucid din cauza asta. S-a întâmplat
anul trecut. Am rămas aşa. N-am răspuns la chestia asta. Fostul
meu coleg şi prieten, Manolescu, coleg de Academie, a găsit că aşa
e bine. Sper ca USR să devină mai puternică şi mai bogată prin
această suspendare a mea,” a precizat Eugen Simion.
Iar Niky
reacționează ca la stână:
„Nu l-a
exclus nimeni, iar suspendarea este o formă statutară dacă nu-şi
plăteşte cotizaţia. Vine, şi-o plăteşte, rămâne în...dar
n-are drept să voteze. Atâta tot. Cum să-l exclud pe Eugen Simion
din Uniune? E o prostie. Nu ştiu de ce profită de chestia asta.
Puteţi să daţi asta pe post: că eu am zis că e un tâmpit.” Și a repetat: „Este un tâmpit!”
De
asemenea, Nicolae Manolescu a lămurit şi situaţia lui Nicolae
Breban. Nicolae Breban a declarat că a fost exclus din USR,
exprimându-şi nemulţumirea şi furia faţă de acest lucru: „Am
fost exclus din Uniunea Scriitorilor. Îmi pare rău că Uniunea
Scriitorilor, în loc să se ocupe de problemele grave ale
învăţământului, ale culturii... Vedeţi că e atacată şi
programa şcolară. Ei se ocupă cu fleacuri acolo, dau lumea afară,
fac şedinţe, ca pe vremea comunismului.”
În
schimb, invitat
fiind la o emisiune a Nicoletei Savin, Niky vorbea despre „prietenul
meu Horia Roman Patapievici”, care ar fi fost nedreptățit fiindcă
„s-a izolat din context” ce a spus gânditorul despre români,
despre Eminescu și despre limba română. Alții au vorbit, alții
au scris, nu el... El... n-așa?!...
David
și Ron, doi copii de la Mossad așa
de curați...
Cam
de o sută de ani, unii politicieni români au dobândit niște
reflexe de sclavi. Inepția lor vine dintr-un calcul lamentabil: dacă
vrei să reușești
în politica lumii, să devii influent, musai să ai în posturi
cheie niște evrei. Nu români! Practica a devenit tabu. Nicolae
Ceaușescu l-a re-inventat pe Silviu Brucan. Își pregătea
groparul. La ordinul lui, Brucan a primit diplomă de liceu și de
studii superioare în 24 de ore ca să-l poată trimite ambasador
la... Washington. La fel gândesc și lighioanele actuale. Vrei să
ai baftă în afaceri? Musai să te asociezi cu un evreu. Vrei să
lovești decisiv un adversar român? Trebuie să-ți găsești
partenerul tot acolo. Așa se face că „doi moguli de presă”
i-au angajat pe Weinwe Ron şi Geclowicz David, doi ofițeri de la
Mossad, s-o atace pe șefa DNA pentru intimidare. Raportul DIICOT
este edificator:
„Weinwe
Ron şi Geclowicz David au iniţiat şi constituit un grup
infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni,
respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice,
constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu
caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri,
precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii
credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de
poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului
corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului
acestora”. Au venit două Rașele frumoase și dsperate, mamemle celor doi ofițeri, și au protestat la
DNA pentru că feciorii lor ar fi „niște copii nevinovați și
curați, fă fie arestați la domiciliul din Israel”.
Să vedem
cine clachează...
Facem
unirea sau ne vor mânca și câinii din traistă?
În
2018, se împlinesc 100 de ani de la marea unire din anul 1918.
Dacian Cioloș a vorbit chiar patetic despre acel moment care trebuie
cinstit măcar cu o autostradă care să lege Basarabia de
Transilvania. "Intenţia
noastră este să propunem Parlamentului un proiect de Lege a
Centenarului care să includă şi o componentă a unor proiecte de
infrastructură pe care să le dedicăm Centenarului şi această
autostradă, din punctul nostru de vedere, ar trebui să fie parte a
acestui proiect pe care să ni-l asumă ca atare indiferent ce se
întâmplă din punct de vedere politic", a spus premierul în
cadul unei întâlniri cu parlamentarii din Moldova.
Dacian
Cioloş a făcut această referire în contextul în care le spunea
senatorilor şi deputaţilor care reprezintă judeţele din Moldova
că este foarte important să se realizeze conexiuni de transport
între regiunile istorice ale ţării, Muntenia, Transilvania şi
Moldova. "Autostrada Târgu-Mureş-Iaşi-Ungheni este un proiect
pe care vrem să-l ţinem în actualitate chiar dacă în momentul de
faţă nu avem resurse bugetare pentru a-l putea executa ca atare.
Din calculele făcute, costul total integral al proiectului este
undeva la 4 miliarde de euro (...). Costul studiului de fezabilitate
şi al proiectului tehnic este undeva la 6 milioane de euro şi aici
vom încerca să găsim resurse anul acesta", a spus Dacian
Cioloş.
Iată însă
ce reacție au rușii de la Regnum. Evident, „o semnează anonimă”
la REGNUM NOVOSTI:
„Bucureştiul
caută 4 miliarde de euro pentru construirea unei autostrăzi
dedicate împlinirii a 100 de ani de la cucerirea Basarabiei şi a
Transilvaniei de către România
Autoritățile
române intenționează să pună în aplicare o serie de proiecte de
infrastructură, cu prilejul împlinirii unui veac de când România
a ocupat Basarabia şi Transilvania în anul 1918. Bucureştiul are
în plan, mai ales, construirea unei autostrăzi pe ruta
Ungheni-Iaşi-Târgu-Mureş, care să lege Basarabia de Transilvania.
Numai că nu există bani în bugetul României pentru realizarea
unui asemenea proiect şi Bucureştiul intenţionează să meargă
din nou cu mâna întinsă la Bruxelles.
«Noi
intenţionăm să propunem Parlamentului un proiect de Lege a
Centenarului Unirii, care să includă şi o componentă a unor
proiecte de infrastructură, pe care noi dorim să le dedicăm
Centenarului "Marii Uniri" din 1918. Iar acest traseu
(Ungheni - Iași - Târgu-Mureș), din punctul nostru de vedere,
trebuie să reprezinte o parte a acestui proiect, de care noi ne-am
putea lega, indiferent de evenimentele politice», a declarat Dacian
Cioloș, prim-ministrul României, în timpul unei întâlniri cu
deputații români.
Şeful
Guvernului a recunoscut că Bucureştiul nu are resurse bugetare
pentru construirea acestei autostrăzi în acest moment. "Conform
estimărilor, costul total al proiectului este de aproximativ 4
miliarde de euro. Costul studiului de fezabilitate și proiectul
tehnic se ridică la aproximativ 6 milioane de euro, iar noi încercăm
să găsim resurse în acest an", a spus Dacian Cioloş. El
crede că elaborarea studiului de fezabilitate şi a proiectului
tehnic va dura aproximativ 18 luni.
În
România, prin expresia "Marea Unire", se înţelege
ocuparea, în 1918, a Transilvaniei care făcea parte din
Austro-Ungaria, şi a Basarabiei care făcea parte din Rusia încă
din 1812. Pe 27 martie 1918, la şedinţa Sfatului Ţării din
Basarabia, s-a ridicat problema unirii Basarabiei cu România, iar pe
26 noiembrie 1918, sub presiunea trupelor româneşti de ocupaţie şi
în absenţa a 25% din numărul deputaţilor, s-a adoptat decizia
privind "alipirea necondiţionată a Basarabiei la România",
care a fost urmată de un protest al unei părţi semnificative din
numărul deputaţilor, care au trimis o notă de protest României.
Sfatul Ţării era parlamentul care a proclamat pe teritoriul
Guberniei Basarabia din Imperiul Rus în decembrie 1917 Republica
Democrată Moldovenească. A durat numai un an. Luând decizia unirii
cu România, şi-a încetat existenţa şi, în consecinţă, a
dispărut însăşi republica prin decretul regelui României.
Ocupaţia
românească din Basarabuia nu a fost recunoscută niciodată de
Uniunea Sovietică. În anul 1924, pe teritoriul Transnistriei și în
regiunile învecinate ale RSS Ucrainene, s-a format Republica
Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (cu capitala la Balta
- nota red. VP), în componenţa Republicii Sovietice Socialiste
Ucrainene. Pe 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi
Basarabia, iar în urma unirii cu Republica Sovietică Socialistă
Autonomă Moldovenească, s-a format Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească.
Sudul
Basarabiei şi nordul Bucovinei au fost încorporate în componenţa
Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Cu toate acestea, un an
mai târziu, în 1941, România a re-ocupat aceste teritorii și alte
regiuni din URSS, care au fost, în cele din urmă, eliberate de
Armata Roșie în 1944. Înainte de ocupaţia din anul 1918,
Basarabia nu a fost niciodată teritoriul României, ţară care a
apărut ca stat independent în urma hotărârii Congresului de la
Berlin, din 1878”.
Ziariştii
anonimi și politicienii din Rusia consideră că nu a existat un
stat al românilor înaintea Congresului de la Berlin. După această
logică neostalinistă, Federaţia Rusă nu a existat înainte de
1991. Prin urmare, Moscova nu mai trebuie să ridice pretenţii la
teritorii care au aparţinut Imperiului Rus sau Uniunii Sovietice
fiindcă erau alte imperii. Pe de altă parte, Basarabia chiar a
făcut parte din România după unirea lui Alexandru Ioan Cuza din
1859. Mai precis, este vorba de sudul Basarabiei, aflat acum în
Ucraina şi de la care chiar derivă numele inventat Basarabia.
Întregul teritoriu dintre Prut şi Nistru a făcut parte din Moldova
istorică, stat centralizat, lucru recunoscut prin tratatul semnat de
Petru cel Mare cu Dimitrie Cantemir la 13 aprilie 1711, la Luțk, în
Polonia, localitate aflată azi în Ucraina, tot din cauza
Kremlinului.
Împotriva
planurilor de integrare cu țara vecină s-a pronunţat şi Renato
Usatîi, primarul oraşului Bălţi şi liderul Partidului Nostru,
care participase anterior la organizarea unor acţiuni comune cu
socialiştii, dar apoi s-a produs o ruptură în rândurile
opoziţiei. "Este foarte simptomatic faptul că toate acestea se
întâmplă cu permisiunea autorităților moldoveneşti
anti-populare. În centrul capitalei se adună nişte oameni care
promovează o foaie de parcurs pentru anihilarea statului şi creează
un consiliu de lichidare. Toate aceste lucruri sunt de neconceput în
orice țară independentă, cu excepția Moldovei", a spus
liderul opoziției.
Igor
Dodon şi Renato Usatîi, cei doi corifei ai politicii moscovite de
la Chişinău, păreau prieteni la toartă pe timpul protestelor.
Curtea Constituţională le-a stricat prietenia veşnică prin
decizia privitoare la alegerea preşedintelui de către întregul
popor din Republica Molotov. Mai precis, poate candida la preşedinţia
republicii oricare cetăţean moldovean, care a stat 10 ani în
republică şi care a împlinit 40 de ani. Igor Dodon se vede
prezident deja şi a fremătat de bucurie că a scăpat de competiţia
cu Renato Usatîi pentru că primarul din Bălţi nu are încă 40 de
ani. Aşa se explică "ruptura din rândurile opoziţiei"
şi refuzul lui Usatîi de a aproba mitingul lui Igor Dodon prin
Bălţi, unde el este primar.
Niciodată
în istorie, nici chiar în 1918, nu au existat condiții atât de
favorabile pentru unire. Dacă vom cere aprobări de peste tot, nu
vom obține nimic. În 1918, România era distrusă, Bucureștiul
fusese ocupat și totuși am realizat rapid visul millenar:
reîntregirea națională.
România
şi-a prezentat în Parlamentul European propriul "Katîni"
Creat
de aliații lui Hitler și de cei care neagă Holocaustul, mitul
despre "masacrarea românilor" din Uniunea Sovietică a
ajuns până la Bruxelles,
arată REGNUM."Europa trebuie să afle că românii au plătit
prea scump pentru decizia altora de a împărți poporul român prin
pactul Ribbentrop-Molotov", a declarat eurodeputatul român
Siegfried Mureşan la deschiderea expozitiei "Masacrul de la
Fântâna Albă. 75 ani - O pagine de istorie ascunsă".
Expoziția este dedicată evenimentelor din aprilie 1941, când, în
satul Fântâna Albă din nordul Bucovinei (care acum se cheamă Bila
Kriniţia, regiunea Cernăuți din Ucraina), au fost împuşcaţi
nişte locuitori din satele învecinate, care încercau să fugă din
Uniunea Sovietică în România peste frontieră. Conform datelor din
arhivele KGB din Uniunea Sovietică, este vorba de aproximativ 20 de
oameni ucişi pentru trecerea ilegală a frontierei. Alte surse din
arhive arată că au fost ucişi 44.
"Mărturiile
localnicilor", răspândite prin România, arătau că au fost
ucişi între 200 şi 2000 de oameni. Unii "istorici"
români au hotărât să nu se mai încurce cu mărunţişuri şi au
arătat că e vorba de 7000 până la 15.000 de oameni ucişi. Ca
urmare, istoriografia românească a rămas la cifra de 3000 de
"români ucişi de grănicerii sovietici". La acest tablou
al "masacrului", au fost adăugate subiecte referitoare la
români răniţi "spintecaţi cu săbiile", pe alţii "i-au
îngropat de vii, erau bătrâni, femei şi copii", iar "gropile
comune au fost umplute cu var stins", spune REGNUM.
Reamintim
că toate textele de propagandă neo-stalinistă, publicate de REGNUM
contra României, sunt anonime. Nimeni nu-şi asumă asemenea
compuneri despre tragediile din timpul lui Stalin, tragedii care pot
fi considerate un holocaust al românilor, dar şi al altor popoare,
în primul rând, al ruşilor şi al ucrainenilor. După apariţia
cărţilor lui Soljeniţin, nu aş fi crezut
că
pot să mai apară indivizi care să nege asemenea evidenţe
cumplite. Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie
1941, atunci când între 200 și aproximativ 2.000-3.000 de români,
locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se
refugieze din Uniunea Sovietică în România. La începutul anului
1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis
trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un
grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului
(Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești,
Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase
(icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică
de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță
sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița
română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce
coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu
mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost
urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru,
răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5
gropi comune, săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind
în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau
muribunzi. Două zile și două nopți, s-a mișcat pământul în
acele gropi, până toți și-au dat duhul. Câțiva, „mai
norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și,
după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc
din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste
care s-a turnat și s-a stins var. Eu am fost la Fântâna Albă în
1991, am discutat cu martori din Ostriţa. Relatările lor aminteau
de sălbăticia Evului Mediu. De la ei am aflat despre zvonurile
lansate de NKVD că se deschide frontiera pentru trecerea liberă în
România. Povesteau plângând şi nu aş putea bănui vreodată că
acei oameni ar fi putut să mai mintă în starea în care se aflau.
Pentru care motiv? Deoarece ruşii continuă să desconsidere
tragediile provocate de Stalin şi ai lui în estul Europei, ei nu se
vor putea bucura de încrederea acestor popoare, deci nici din partea
românilor.
Și iată
comentariul rușilor anonimi:
„Istoricii
români susțin, de asemenea, că organele NKVD i-au informat greșit
în mod deliberat pe locuitorii din Valea Siretului că au voie să
treacă liber în România. Surse din Ucraina, la rândul lor, au
scris că incidentul a fost rezultatul unei provocări a serviciilor
secrete din Romania, cu scopul de "a submina ocupația
sovietică" din nordul Bucovinei. De asemenea, trebuie remarcat
faptul că, în România, la acel moment, era instalată dictatura
fascistă a lui Ion Antonescu, iar evenimentele de la Fântâna Albă
au avut loc cu două luni și jumătate înainte ca fasciștii
români, împreună cu Germania nazistă, să invadeze Uniunea
Sovietică.
De tema
"martirilor de la Fântâna Albă" s-a ocupat scriitorul
român Paul Goma, care este originar din Basarabia şi care a trăit
o lungă perioadă în România, iar apoi a plecat în Franţa. Paul
Goma a devenit faimos pentru vederile sale antisemite și pentru
negarea Holocaustului, lucru care, în general, este tipic pentru
istoriografia românească în ansamblul ei.
În 2011,
la 70 de ani de la evenimentele din 1941, ziua de 1 aprilie a fost
proclamată în România drept "Ziua Națională în amintirea
românilor care au fost victime ale masacrului de la Fântâna Albă,
ale deportărilor, foametei și altor represiuni ale regimului
totalitar sovietic în Bucovina de Nord și Basarabia."
La
deschiderea expoziției de la Parlamentul European, Siegfried Mureșan
a declarat că evenimentele care s-au întâmplat în aprilie 1941,
la Fântâna Albă, "au fost ascunse de sovietici mulţi ani şi
mai târziu de către autorităţile ruse". "Nu ne era
permis să aflăm, să discutăm, nici chiar să amintim der această
pagină neagră din istoria românilor", a spus eurodeputatul
român. El a precizat că, datorită expoziţiei de la Parlamentul
European, reprezentanţii statelor membre din Uniunea Europeană vor
afla în sfârşit despre "acest masacru, comparabil cu
masacrarea elitei poloneze de la Katîni".
Istoricul
Mihai Nicolae din România a spus la deschiderea expoziţiei că,
până în anul 1989, nu se vorbea nimic nici în
Românuia
despre evenimentele de la Fântâna Albă, iar mai târziu, şi
autorităţile Ucrainei au împiedicat investigarea acestor fapte.
"Până la revoluția din 1989 (se referă aici la răsturnarea
și executarea dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu - nota IA
REGNUM) nu se putea vorbi, nu se putea scrie nimic despre acest
lucru. Aşa că noi avem puţină istopriografie, puţine cercetări.
După 1990, vecinii noştri ucraineni au blocat o perioadă orice
tentativă de dialog pentru înțelegerea acestui fenomen, a acestei
crime în masă. Totuşi, mai târziu, după ce au înţeles că nu
este răspunderea lor, ucrainenii au adăugat mai multe documente
pentru această investigaţie", a declarat Nicolae.
Europarlamentarul român Theodor Stolojan a spus că toate aceste
"spurcăciuni" au fost rezultatul "unui acord sinistru
între cele două dictaturi - Germania nazistă și Uniunea
Sovietică."
În
anul 1918, teritoriul Basarabiei, care făcea parte din Imperiul Rus
din 1812, şi nordul Bucovinei, care se afla în componenţa
Austro-Ungariei, au fost ocupate de România. Ocuparea Basarabiei de
către România nu a fost recunoscută niciodată de către Uniunea
Sovietică. În 1924, pe teritoriul Transnistriei și în regiunile
învecinate ale RSS Ucrainene, s-a format Republica Sovietică
Socialistă Autonomă Moldovenească, în componenţa URSS. Sudul
Basarabiei și nordul Bucovinei au fost încorporate în RSS
Ucrainene. (În realitate, împărţirea Basarabiei în trei s-a
făcut abia după război. Ea a fost anexată mai întâi direct la
Uniunea Sovietică. La fel, Herţa, care nu a făcut obiectul
pactului Molotov-Ribbentrop, a fost pur şi simplu invadată în 1944
şi alipită apoi la Ucraina sovietică - nota red. VP).
Cu toate
acestea, peste un an, în 1941, România a ocupat din nou aceste
teritorii şi alte teritorii din Uniunea Sovietică, eliberate
definitiv de Armata Roşie în anul 1944. Până la ocuparea din
1917, Basarabia nu a fost niciodată un teritoriu al României, care
a apărut ca stat independent prin decizia Congresului de la Berlin
din anul 1878.
(Basarabia
a făcut mereu parte din Moldova istorică, la fel ca toată
Bucovina. Aceste denumiri nici nu existau. Fiind teritorii
moldoveneşti ancestrale, deci româneşti, era normal să se unească
apoi cu România când condiţiile politice aveau s-o permită - nota
red. VP).
În
perioada 1941-1944, armata română a participat la al Doilea Război
Mondial de partea Germaniei fasciste şi avea cel mai mare contingent
militar ptrintre ţările satelite ale Germaniei (267.727 de oameni).
În teritoriile ocupate de România din Moldova, Transnistria și
Ucraina, în perioada 1941-1944, fasciștii români au ucis, conform
unor estimări diferite, de la 380.000 la 600.000 de evrei. Nu există
încă date precise cu privire la pierderile provocate Uniunii
Sovietice ca urmare a ocupaţiei române. Ofensiva Armatei Roșii din
august 1944 a dus la o lovitură de stat în România. Regele Mihai I
l-a răsturnat pe dictatorul fascist Ion Antonescu şi a trecut de
partea coaliţiei antihitleriste pe 25 august 1944”.
Așa se
scrie astăzi în Rusia despre România. Deci nu s-a schimbat nimic
de pe vremea lui Stalin.
Viorel
Patrichi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu