Vedere de pe Centură. Flacăra violet l-a pârpolit complet pe Mircea Geoană

Vedere de pe Centură
Flacăra violet l-a pârpolit complet pe Mircea Geoană

“Nenorocirea e că Geoană singur şi-a tăiat craca de sub picioare, ieşirile lui publice sunt dincolo de relaţia firească cu partidul din care face parte.”
(Tataie, meditând cu glas tare despre cel care l-a considerat “cancerul democraţiei”)

Ţăranii mei de la Crăieşti au o vorbă izvorâtă din vechi bătălii cu gardul: “Când doi îţi spun că eşti beat (“bat”), du-te şi te culcă”. La fel şi în politică: dacă ţi-a zis Bătrâna Şulfă că eşti “Prostănac”, trebuie să fugi! Nu mai este cale de întoarcere. Noul conflict în care Prostănacu a intrat cu tot cu urechi după ce a crezut că iar a făcut coajă este şi ultimul blestem al flăcării violet. Eu am spus demult că e mort şi nu m-a crezut. Cine aş fi eu?
Nu a crezut nici că Bătrâna Deşcă nu uită şi, mai ales, nu iartă. Ştie el de unde a învăţat tehnica. Şi ca să nu fie niciun dubiu, i-a adus aminte: “Am pierdut alegerile pe mâna noastră în 2004. Şi alegerile prezidenţiale din 2009 tot pe mâna noastră, din cauza gafelor aceluiaşi om, Geoană. În 2004, a vrut neapărat să vadă lumea că este candidat la postul de premieri şi a ieşit cu o declaraţie publică, în care spunea că nu avem nevoie la alegeri de voturile PRM. Şi PRM a votat cu Băsescu. Şi tot el a făcut gafa care a dus la pierderea propriilor alegeri”.
Şi totuşi Tataie poartă o mare vină în educarea pupilului: i-a amintit mereu, fie şi indirect, că el este Prostănacu, nu altul. E ca atunci când îi spui zilnic unui copil că e tâmpit şi el chiar sfârşeşte aşa. Înainte să fie executat de puştanul Dan Şova, şeful celei mai tari comisii la morală din Partidu lu Mukles, o fătucă i-a sărit cu microfonul în faţă şi l-a întrebat abrupt: “Vă daţi demisia?” La care Prostănacu s-a răsucit pe cîlcâie şi le-a spus tuturor: “Nu, dragii mei. Eu vreau să escaladăm această situaţie”. Nu contează ce-a vrut să spună, dar el a escladat-o detot. Şi în timp ce Şova aştepta pe coadă să vină la judecata partidului, Prostănacu face conferinţă de presă şi dă din casă. Aflăm aşa că Guzganu Rozaliu amuşină iar la bortă: a angajat o societate de lobby sau de labby, cum pronunţa o vestită cronicăreasă cu picioare lungi, ca să-l ducă pe Sorin Oprescu la o întâlnire cu Blumbergării de la New-York. Doctorul ar fi fost încadrat de Lolek şi Bolek. Care Klaus Werner Johannis? Să fim serioşi! Ei voiau să le spună Blumbergărilor uite, domne, candidatul nostru la preşedinţie din partea USL, marcaţi banu că vom fi noi recunoscători. Găsim noi pe urmă ce... Şi s-a dus Prostănacu prin America în postură de şef al Opoziţiei, fără să fie.
Şi atunci băieţii cu şorţ şi-au pus mănuşile pe masă. Şi l-au executat. Pontănacu a vrut să pară bărbată. Şi a fost. Iar Nepotu Mătuşii Tamara îi sufla în ceafă...
Privindu-i acum pe Lolek şi Bolek din toate unghiurile, cum, Doamne, iartă-mă, să conducă ei România? Păi ce, România este un cătun? Dacă îi lăsăm singuri, nici acolo nu pot fi aleşi primari fiindcă nu ştiu să dea « Bună ziua ! » unor oameni obişnuiţi, cu necazurile lor uitate. Ce să le spună Lolek şi Bolek? Că ştiu să dea la ... « Darţ » ?
Ţin foarte mult să le dau o veste proastă celor care cred în sondaje pritocite pe bani grei : Lolek şi Bolek vor pierde alegerile. Ce să faci cu aceste două nevoie ? Care duc în cârcă a treia nevoie, pe Dan Voiculescu. Aşa că ţineţi-vă bine, Partidu Bocilor va rămâne la putere. Sigur, cu o majoritate discretă, să nu bată la ochi. Dau mutarea în plic şi nu am greşit niciodată. Se poate verifica...


Europa cu două viteze. Noi o preferăm pe a treia

Pe vremea Mult Iubitului, circula o anecdotă după ce am început noi să fabricăm automobile Oltcit. S-au supărat moldovebii de la Iaşi şi au anunţat că vor fabrica şi ei Mercedes cu trei viteze: Înşet, Înşetişor şî diloc. Gânditorul Sarkozy şi-a propus să facă Uniunea Europeană să meargă cu două viteze. Noi credem că ar fi necesară şi a treia pentru România, Bulgaria şi alţii ca noi.
Euroscepticii britanici îi împiedică pe Merkel şi pe Sarkozy să facă o Europă mai ţapănă. Premierul britanic David Cameron a ţinut un discurs la Londra, prin care face apel la liderii europeni, în primul rând la Merkel şi Sarkozy, să nu creeze un bloc politic şi economic rigid, care vizează reducerea drepturilor pe care le au ţările periferice la zona euro. El a declarat că este necesar să se transfere competenţe mai semnificative de la Bruxelles către guvernele naţionale.
"Euroscepticii au luat totdeauna poziţie: cu cât este mai slabă puterea la Bruxelles, cu atât este mai bine. Ultima declaraţie publică a lui David Cameron arată că dosarul UE are prea multe găuri pentru a se putea rezolva. De aceea, se pare că trebuie schimbate principiile fundamentale ale Uniunii Europene", constată Feodor Lukianov, redactor şef la revista "Rusia în politica globală".
"Este evident că Londra se teme că Merkel şi Sarkozy, prin autoritatea lor, ar putea practic să schimbe şefi de guverne din alte state ale Uniunii Europene. La conducerea Italiei şi a Greciei, au fost puşi oameni care se supun mai mult Fondului Monetar Internaţional şi celor de la Bruxelles, decât propriilor parlamente naţionale", afirmă politologul german Alexander Rahr. El crede că englezii nu vor accepta niciodată faptul că "nişte comisari de la Bruxelles sau vreun preşedinte al Europei" ar putea decide de capul lor soarta Marii Britanii, care şi-a conservat orgoliile imperiale.
"În Uniunea Europeană, există două abordări principale. Una este franco-germană: să se creeze un nucleu dur al Uniunii Europene, iar celelalte ţări să rămână, într-o formă sau alta, la periferie. O altă abordare este cea britanică: să respingem rigiditatea şi să facem maxim flexibile raporturile dintre UE şi Bruxelles", continuă Lukianov.
"Se desenează un fel de Europă cu mai multe viteze. Fondatorii Uniunii Europene (în primul rând Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg) vor forma un spaţiu federativ cu reguli dure şi cu o diciplină financiară exemplară. Iar Anglia nu are decât să-şi păstreze lira ei şi să rămână la cheremul forţelor pieţei speculative stihinice. Şi cu toate acestea, pe termen lung - iar acest lucru l-au înţeles cei din Europa - este evident cine e câştigătorul integrării, consideră Rene Andre, ex-secretar al Adunării Naţionale din Franţa, expert în domeniul pieţelor şi al comerţului exterior.
Opiniile diferă în Germania şi în alte ţări ale Uniunii Europene, crede Alexander Rahr. Dacă îi întrebi pe majoritatea oamenilor de pe stradă de oriunde, ei vor susţine ideile lui David Cameron, vor spune că statele naţionale trebuie să-şi păstreze suveranitatea. Şi că birocraţia de la Bruxelles nu e necesară pentru nimeni. Însă liderii europeni, reprezentanţii elitelor politice naţionale înţeleg altfel: fără Uniunea Europeană, ei sunt nişte nimeni şi nu înseamnă nimic.
"Ţigăneala din Uniunea Europeană nu este jocul nostru. Rusia trebuie să adopte o poziţie de observator detaşat şi interesat", crede Lukianov.
El susţine că, pentru Moscova, viziunea britanică este de preferat. Dacă UE se transformă într-o uniune şi mai dură de state, va fi mai simplu să construiască relaţii bilaterale cu reprezentanţii statelor respective. Autorităţile ruse au demonstrat că o asemenea abordare este de preferat fiindcă a rezolvat unele probleme prin intermediul Berlinului sau Parisului.


Strategia Dunării şi pragmatismul proiectului Nord Stream

În aceeşi zi în care cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele rus Dmitri Mwedvedev inaugurau la Lubin, în nord-estul Germaniei, gazoductul Nord Stream, la Bucureşti începea reuniunea informală a miniştrilor de Externe din ţările implicate în Strategia Dunării. Două proiecte care nu au nicio legătură, dar care reflectă abordări diametral opuse. Gazoductul Nord Stream s-a făcut prin eforturi uriaşe din partea Germaniei şi a Rusiei. Gazele naturale din gheţurile Siberiei vor ajunge spre vestul Europei în urma unui acord despre care oficialii polonezi spuneau că este al doilea pact Molotov-Ribbentrop. Berlinul a vrut şi s-a făcut. Chiar dacă au fost riposte din partea unor ţări membre ale Uniunii Europene. Germania nu s-a sinchisit de practicile monopoliste ale trustului Gazprom, însă oficialii de la Bruxelles abordează lucrurile dintr-o altă perspectivă. Viziunea colectivă nu permite creşterea excesivă a
dependenţei energetice faţă de Rusia şi aşa se explică de ce Comisia Europeană a declanşat controale pe continent la toate filialele Gazprom pentru a combate practicile monopoliste ale ruşilor. Aşa că momentul inaugurării a fost puţin umbrit de anchetele supervizate de Günther Oettinger, comisarul Uniunii Europene pentru energie. Tot un neamţ, la fel ca Gerhard Schroeder, prezent la ceremonia de la Lubin. În calitate de sfătuitor la Gazprom...
Comparativ cu proiectul pragmatic de la Marea Baltică, Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) este un poem. Frumos, dar un poem. Fără fundament economic. Nu putem nega importanţa strategică a acestui proiect faraonic, care ar împinge influenţa Uniunii Europene spre Caucaz şi, mai departe, spre Asia Centrală. Abia acum, s-ar putea construi o replică modernă la Drumul Mătăsii, cu un mare impact în dezvoltarea acestor regiuni. Dar cu ce?
Cele patru axe prioritare ale Strategiei sunt: conectivitatea (transport intermodal, cultură şi turism, reţele de energie), protecţia mediului (managementul resurselor de apă, protecţia biodiversităţii şi managementul riscurilor), creşterea prosperităţii regiunii Dunării (educaţie, cercetare, competitivitate) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă).
Primadonele de afiş în această vastă acţiune ar fi Austria şi România. Liderii din Consiliul European au aprobat încă din iunie Strategia Dunării ca pe un proiect de 100 de miliarde de euro. Însă cine pune banii?
14 ţări participă la Strategia Dunării, din care 8 sunt state membre ale UE (Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Slovenia, România şi Bulgaria), restul fiind state ne-membre (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Republica Moldova şi Ucraina).
Nivelul de complexitate în realizarea Strategiei Dunării este incomparabil mai ridicat decât gazoductul Nord Stream. Nu acest aspect am avut în vizor când am comparat două realităţi atât de diferite. Să vedem etapele mai importante ale birocraţiei europene până la recenta reuniune informală a miniştrilor de Externe de la Bucureşti. În iunie 2009, Consiliul European a aprobat iniţiativa privind Strategia Dunării ca pe un proiect european şi a solicitat Comisiei Europene elaborarea unei Strategii până la sfârşitul anului 2010. La 8 noiembrie 2010, la summit-ul la nivel înalt din capitala României, s-a finalizat dezbaterea pe tema viitoarei Strategii Dunărene. La 3 februarie 2011, Johannes Hahn, comisarul european pentru politici regionale, a anunţat oficila repartizarea domeniilor prioritare din cadrul SUERD. Fiecare stat riveran va coordona un anume domeniu. România se va ocupa de transport (inclusiv de navigaţia pe Dunăre),
împreună cu Austria. Să sperăm că ne putem pune toată nădejdea în austrieci. România va promova cultura şi turismul în regiune împreună cu Bulgaria. Aici va fi vesel. Va superviza şi managementul riscurilor pentru mediu, alături de Ungaria. În mod sigur, Roşia Montana va deveni o prioritate pentru Budapesta.
Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă, în frunte cu Ion Iliescu, preşedintele acestei fundaţii, a organizat în septembrie, tot la Bucureşti, conferinţa internaţională "Strategia pentru Regiunea Dunării – Prezent şi Viitor". A venit şi Philip Weller, preşedintele executiv al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea din cadrul Comisiei Europene. Dacă se ocupă şi hidrologul Ion Iliescu de această "Strategie", sigur vom reuşi. Are experienţă, chiar dacă nu a proiectat niciun iaz câtă vreme a condus România.

La Forumul Economic al Dunării, desfăşurat după recenta reuniune informală a miniştrilor de externe ai ţărilor riverane, a fost prezentat proiectul „Green Danube Ports”, propus de ProDanube, o reţea de peste 60 de companii private care-şi propun să îmbunătăţească competitivitatea transportului şi logisticii pe Dunăre. Obiectivul său este îmbunătăţirea performanţelor porturilor dunărene din perspectiva mediului, dar şi creşterea productivităţii economice a acestora prin investiţii în tehnologii verzi şi prin crearea de noi servicii verzi aferente. Proiectul-pilot are ca prim domeniu de acţiune reciclarea echipamentelor tehnice nefolosite precum macarale, tractoare şi alte utilaje ieşite din uz şi reciclarea şi relocarea sedimentelor poluate. Alexandru Capatu, expert şi preşedinte al Pro Danube International, a subliniat importanţa investiţiilor în echipamente şi facilităţi portuare eco-eficiente, care să
ducă la
reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi la creşterea eficienţei de operare. Proiectul Green Ports mai prevede şi reducerea nivelului de zgomot şi măsuri de reducere a prafului. În plus, fiecare port dunărean ar trebui să-şi găsească cea mai eficientă şi potrivită formă de energie regenerabilă: eoliană, solară, hidro, biomasă, geotermală. O altă direcţie de acţiune ar trebui s-o constituie prezervarea naturii, cu accent pe restaurarea ecosistemelor.

"Noi v-am oferit instrumentul"

Teodor Baconschi a deschis lucrările Forumului Economic privind Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), organizat în marja Reuniunii informale de la Bucureşti a miniştrilor de externe din statele riverane Dunării. Manifestarea s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.

Forumul Economic a reunit peste 150 de reprezentanţi ai societăţii civile, mediului de afaceri şi academic, diplomaţi şi exponenţi ai autorităţilor naţionale şi locale din state riverane Dunării. Manifestarea, intitulată 'Areas of Excellence in the Danube macro-region', a oferit participanţilor cadrul pentru a-şi expune propriile viziuni, iniţiative şi a încurajat stabilirea de parteneriate concrete pentru implementarea Planului de acţiune al Strategiei UE pentru Regiunea Dunării.
Ministrul Baconschi cunoaşte bine dificultăţile perioadei: "Ştiţi la fel de bine ca mine că traversăm o severă criză economico-financiară, care ne determină să regândim modul de a interacţiona în afaceri şi care a adâncit competiţia economică la nivel global. Comisia Europeană a lansat recent un pachet de regulamente privind politica de coeziune, o propunere de reformare a Politicii Agricole Comune şi o propunere privind viitorul buget UE. Ne aflăm la debutul negocierilor pentru viitoarea perspectivă financiară a Uniunii Europene (2014-2020) şi este clar că aceste provocări reprezintă deopotrivă o şansă, depinde de noi să o fructificăm, dar astăzi, mai mult ca oricând, este timpul să acţionăm".
Pentru a accesa însă aceste fonduri, trebuie să pregătim proiecte viabile încă de pe acum şi să le promovăm cât mai intens. Problema nu ar fi lipsa banilor, ci capacitatea de absorb?ie. De asemenea, asistenţa tehnică în pregătirea proiectelor va fi decisivă, şi aici lucrăm pentru identificarea de soluţii care să asigure atât calitate înaltă a proiectelor, cât şi, implicit, o rată cât mai mare de reuşită a acestora.
Nu putem trece prea uşor peste discursul entuziast al lui Teodor Baconschi, ministrul nostru de Externe. "Ca politician creştin-democrat (sic!) şi ca membru al Guvernului, cred foarte mult în spiritul subsidiarităţii. Strategia Dunării nu este pentru guverne, ci pentru comunităţi. Această Strategie priveşte în special comunităţile locale, dar şi pe cele de afaceri, ca şi comunităţile religioase. De aceea, de la implementarea ei nu pot fi excluşi cei care gândesc, cei care fac şi cei pentru care se fac aceste proiecte! Guvernele au doar rolul de garant şi de catalizator, nu de maestru de ceremonii. Este, cred, datoria dumneavoastră să transformaţi Strategia într-un succes; noi v-am oferit instrumentul". Chiar dacă este "politician creştin-democrat", el nu ezită aă avertizeze asupra birocraţiei: "Structura de gestionare a Strategiei, ca şi a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice, este poate aparent stufoasă. Doresc
însă să evităm, pe cât posibil, birocratizarea acesteia. Am pledat şi ieri şi în alte ocazii la Bruxelles pentru o simplificare a procedurilor de accesare a fondurilor comunitare, şi facem deja nişte eforturi, mai ales după apariţia Ministerului Afacerilor Europene în structura executivului, pentru a simplifica aceste proceduri şi la nivel intern".
Şi totuşi, banii! De unde banii?
Ministrul găseşte răspunsul şi aici: "Pentru a accesa însă aceste fonduri, trebuie să pregătim proiecte viabile încă de pe acum şi să le promovăm cât mai intens. Problema nu ar fi lipsa banilor, ci capacitatea de absorbţie. De asemenea, asistenţa tehnică în pregătirea proiectelor va fi decisivă, şi aici lucrăm pentru identificarea de soluţii care să asigure atât calitate înaltă a proiectelor, cât şi, implicit, o rată cât mai mare de reuşită a acestora. Există proiecte concrete iniţiate şi o listă de propuneri cu o valoare de care nu mă îndoiesc. Aş menţiona dezvoltarea porturilor „verzi” la Dunăre, crearea unei reţele a oraşelor creative, elaborarea unui Atlas integrat privind bazinul Dunării, autostrada Timişoara-Belgrad, de care s-a vorbit recent şi în cursul vizitei de stat pe care a făcut-o preşedintele Traian Băsescu în Serbia, proiectul de gestionare a riscurilor în Delta Dunării,
dezvoltarea transportului de containere pe Dunăre, dezvoltarea reţelei de porturi dunărene, implementarea unor servicii de schimb de informaţii privind râurile, crearea unei reţele pentru cercetarea ştiinţifică şi a unui centru de excelenţă pentru Dunăre şi Marea Neagră. Vizăm de asemenea, de partea română, armonizarea legislaţiei pentru utilizarea carburanţilor pe Dunăre şi construirea a două poduri pe Dunăre".
Cine vor fi beneficiarii? Ei ştiu ce li se oferă pe tavă? Ne temem că nu.
"Trebuie să avem în faţa ochilor toţi actorii, toţi participanţii, reţeaua de IMM-uri de-a lungul Dunării, comunităţile locale cu aleşii lor, dar şi cu cetăţenii lor, cu studenţii lor, cu elevii lor, cu mediul lor academic, cu reţeaua lor de ONG-uri. Avem deci tot evantaiul deschis şi sunt convins că, printr-o bună comunicare legată de Strategia Dunării, putem atinge toate capilarităţile acestui joc de echipă. Până acum nu am comunicat foarte bine, pot spune că puţini primari de pe cursul Dunării pe segmentul românesc sunt astăzi la curent cu Strategia UE pentru Regiune Dunării, deşi lor li se adresează, este foarte greu să duci informaţia într-o formă simplă şi care să se transforme şi în acţiune", ne recomandă ministrul Baconschi.
A găsit şi formula înălţătoare, care să implice actori diverşi de dragul ideii europene: "Trebuie să folosim Dunărea ca pe o coloană vertebrală a Europei Centrale şi a Europei".
Teodor Baconschi s-a întâlnit cu vicecancelarul austriac Michael Spindelegger, cu care a iniţiat prima Reuniune informală a miniştrilor de Externe din statele riverane Dunării. Recent a fost creat un grup special de acţiune pentru aspectele financiare, cu “rezultate încurajatoare”, susţine şeful diplomaţiei române. El a mai spus, însă, că este nevoie de sprijin substanţial din partea instituţiilor financiare internaţionale şi a sistemului bancar, pentru a finanţa proiectele ce vor fi dezvoltate în regiunea Dunării. Baconschi a amintit cele mai importante proiecte prezentate: Centrul internaţional de cercetare pentru studierea sistemelor fluviu-deltă-mare, care va fi localizat la Murighiol, în Delta Dunării, un Centru de excelenţă pentru promovarea exporturilor, un Centru logistic pentru sud-estul Europei la Constanţa, planuri de dezvoltare urbană pentru porturile dunărene, precum cele de la Sulina sau Corabia, rute
ecologice pentru turişti.
Vicecancelarul Michael Spindelegger, ministrul austriac de Externe, a subliniat că este nevoie de investiţii în porturile Dunării, dând exemplul portului Galaţi, un punct cheie pentru regiune, dar a cărui infrastructură are nevoie de multe îmbunătăţiri. Este nevoie de studii de fezabilitate, pentru a evidenţia aspectele speciale pentru utilizarea Dunării. Managementul deşeurilor navelor este o necesitate şi este nevoie de o abordarea transnaţională şi eficientă a acestei probleme, spune Spindelegger.
La rândul său, ambasadorul Johannes Eigner, coordonator naţional al SUERD din partea Austriei, a subliniat importanţa menţinerii interesului cetăţenilor pentru acest proiect european şi a unei bune coordonări între aşteptările acestora şi rezultatele obţinute.
Kurt Puchinger, reprezentant al municipalităţii Viena şi coordonator de domeniu prioritar în cadrul SUERD, a subliniat necesitatea dezvoltării unei platforme intermediare între proiectele de dezvoltare pentru Regiunea Dunării şi cele legate de obţinerea finanţării, insistând asupra nevoii de îmbunătăţire a ratei de absorbţie a fondurilor europene într-un mod creativ şi eficient.
De la reţele de tineret transdanubiene, până la construirea de hidrocentrale şi crearea de porturi verzi, eficiente energetic dar şi economic, toate proiectele sunt posibile. Ne-o arată exemplul german dat de municipalitatea Ulm.

Primarul oraşului Ulm, Ivo Gönner, vorbeşte deja despre proiecte concrete. „Vrem să creăm în cooperare cu alte oraşe o reţea a tinerilor din spaţiul dunărean, fie că sunt studenţi sau angajaţi, şi să le dăm posibilitatea să trăiască câteva săptămâni în mai multe oraşe de pe Dunăre”. Scopul este desigur să cunoască tineri de vârsta lor şi să se creeze o identitate comună în acest spaţiu. Oraşele au obligaţia de a le asigura cazare în familii pentru ca aceştia să poată rămâne acolo şi să ia contact cu realitatea locală, prin participarea la cursuri, la şcoală şi prin vizitarea locurilor de muncă ale codunărenilor lor. Tot în acest scop, Donaucamp, tabăra care are loc din doi în doi ani la Ulm, presupune 14 zile în care sunt invitaţi tineri din întreg spaţiul danubian care discută despre muncă, cultură şi sport. „Acest evenimente vrem să le propagăm de-a lungul Dunării”, spune primarul
din Ulm.
Primăria Ulm cooperează şi cu România într-un proiect de construire a unor locuinţe pe o insulă din Turnu Severin. Ideea este ca fiecare oraş de la Dunăre să construiască acolo o casă bazată pe energiile regenerabile - solară etc. De asemenea, există o conlucrare în domeniul generării de energie prin construirea de hidrocentrale. Mai mult, germanii stabilesc contacte cu întreprinderi din macroregiunea dunării care sunt invitate să vină şi să vadă infrastructura de cercetare şi dezvoltare din oraşul Ulm.
De partea austriacă, Markus Simoner de la ViaDonau, organismul însărcinat cu prioritatea 1a. Îmbunătăţirea mobilităţii şi multimodalităţii pe Dunăre - pe căile navigabile interioare, susţine că există mari proiecte de infrastructură, legate de căile navigabile care sunt conforme cu TEN(reţeaua trans-europeană de transport). În România se derulează două proiecte mari: ISPA-1, doar românesc, apoi şi unul cu Bulgaria. În plus există foarte multe proiecte pentru porturi încadrate în Programul Operaţional pentru Transport. Austria, Germania şi România au proiecte în domeniul sistemelor inteligente de transport. Via Donau este implicată de 10 ani în toate activităţile legate de îmbunătăţirea căilor navale. „Austria este foarte interesată de această strategie a Dunării pentru că ştie că Dunărea nu poate fi îmbunătăţită de o singură ţară. Avem nevoie de cooperare, de proiecte comune. Dacă ameliorăm
doar segmentul austriac , de doar 350 de kilometri, este insuficient pentru că Dunărea se întinde pe 2.800 de km, iar pe o rută de 2.400 de km este navigabilă. De aceea este logic să lucrăm împreună şi să căutăm finanţări europene”, explică Simoner.
Dar strategia Dunării este în opinia lui încă „un bebeluş de 6 luni”, despre care nu se ştie cum se va dezvolta. „Sper însă ca ea să devină o ancoră pentru întreaga regiune. Trebuie să poziţionăm Europa mai bine ca regiune, în ciuda crizei economice. Bugetul UE 2014-2020 nu trebuie să uite de strategia Dunării, ci s-o folosească ca pe o ancoră. Strategia este încă pe hârtie, dar vrem s-o implementăm”, spune austriacul.

Duşul rece al profesorului Daniel Dăianu

Profesorul Daniel Dăianu a atras atenţia că, în actualul context european financiar, atragerea de fonduri europene poate fi un proces dificil, subliniind nevoia de atragere de capital din zone terţe. Alături de avantajele menţionate, unul din beneficiile economice ale dezvoltării dunărene îl va reprezenta reconstrucţia industrială pe baze noi.
Fostul ministru de Finanţe consideră că Strategia Dunării poate fi o oportunitate pentru ţările riverane fluviului, dar ea poate fi şi o daună colaterală, în contextul în care toată lumea îşi canalizează atenţia pe rezolvarea problemei din zona euro.
"Eu cred că acum este mult mai greu decât a fost în 2008 şi 2009, în prima fază a acestei crize, dar trebuie să reuşim să limităm stricăciunile. Foarte mulţi dintre dvs nu ezitaţi, pornind de la miniştri, până la oficiali guvernamentali, oameni de afaceri, să spuneţi: Strategia Dunării este o mare oportunitate. Da, dar ea poate fi şi o daună colaterală. Pentru că dacă toată lumea este obsedată de rezolvarea zonei euro şi asistarea ţărilor care suferă enorm, Grecia, Portugalia, nu vor mai fi resurse pentru Strategia Dunării, chiar dacă proiectele identificate par să aducă multă valoare. Aceasta este o chestiune şi asupra acestui aspect cred că toată lumea trebuie să mediteze şi mai ales guvernele din regiune. Pentru că guvernele din regiune sunt ale unor ţări care fac parte din zona euro şi sunt ale unor ţări care nu fac parte din zona euro. Alt pericol pe care trebuie să-l evocăm şi care a fost subliniat
de ministrul Baconschi este că fracturile, clivajele în zona aceasta, în bazinul Dunării cresc şi această criză le favorizează", a spus Dăianu.
El a făcut referire, în intervenţia sa, la o afirmaţie a cancelarului german Angela Merkel, potrivit căreia criza economică este un proces care va dura tot deceniul. "Putem noi să căutăm multe posibilităţi de finanţare, dacă grupurile bancare-mamă îşi vor diminua expunerea, nu vor credita economiile - şi băncile austriece au o prezenţă masivă în numeroase ţări din bazinul Dunării -, vom avea o mare problemă", a completat Dăianu.

Fostul ministru a făcut şi o corelare între necesitatea reîntineririi industriale a Europei şi implementarea acestei nevoi în Strategia Dunării, sugerând ca fiind utile şi întâlnirile între miniştrii de Finanţe din ţările riverane Dunării, nu doar a celor de Externe.
Strategia Dunării are nevoie de identificarea unor soluţii prin care să fie aduşi bani din afara Europei în investiţiile pe care le implică acest proiect.
"Va fi greu numai cu BEI, cu BERD-ul. Cum putem aduce bani în investiţii din afara Europei? (...) E bine să fim optimişti, e bine să ne imaginăm, să găsim oportunităţi, dar să şi avem luciditate, să privim realitatea aşa cum este, pentru că va trece timp până se va ieşi din această criză, va trebui să avem forţă să ieşim din criză. Sper ca întâlnirile dvs să ajute într-adevăr ca Strategia Dunării să nu ajungă să fie o daună colaterală şi eforturile acestea să nu fie în zadar", a arătat Dăianu.
Singura rezervă pe care o am faţă de discursul realist al profesorului Dăianu se referă la acele "terţe pieţe", de unde am putea aduce banii pentru Strategia Dunării. Din America? Greu de crezut. Din Rusia? Niciodată! Mai ales că Moscova nici măcar nu participă la acest proiect care se va lega de spaţiul extins al Mării Negre, o viziune europeană, pe care Rusia nu o poate neglija. Atunci vor veni banii din China? Este un alt fetiş: China salvează Europa! Dar de ce s-o salveze? Şi de ce să arunce chinezii bani pe Dunăre ca să ne fie nouă mai bine? China a amânat deja proiectul trenurilor de foarte mare viteză. De ce ar avea bani pentru salvarea Europei?
Şi dacă o va face, vom suporta condiţiile şi preţul?


Argat sau om liber? O dilemă identitară pentru românii din Basarabia

Cu ani în urmă, l-am întrebat pe profesorul Florin Constantiniu de ce se spune că românii ar fi un popor de individualişti, de oameni care îşi urmează propriul destin, fără să le pese de cei din jur. Nu este prea vinovată şi nedreaptă generalizarea?
Marele istoric m-a privit atent peste ochelari – şi ce ape are în privire acest om! – a tăcut o vreme, după care: Individualismul românilor vine dintr-o istorie chinuită. Evul Mediu i-a marcat definitiv. Ei nu erau oameni liberi atunci. Erau clăcaşi, argaţi, vecini, rumâni. Ca să scape de opresiune, noaptea, românul îşi lua nevasta, copiii şi puţina lui agoniseală şi fugea în altă parte, pe altă moşie, la alt stăpân...
Mai târziu, am văzut această idee într-una din cărţile profesorului.
Şi tot nu am fost de acord cu el. Au mai fost şi moşneni, şi răzeşi, adică oameni liberi, puţini şi deci striviţi de aluviunile care au preluat mereu puterea.
„Uite, vezi vârfurile dealurilor? mă întreba acum vreo zece ani un cantor din Pojorâta, Suceava. Acolo stăteau românii pe la 1925, când am ieşi eu la horă. Nu era picior de român în Pojorâta. Numa străini...”
Dacă vom înţelege corect afirmaţia lui Florin Constantiniu, vom putea să percem mai uşor drama conaţionalilor noştri din Basarabia, care au traversat o experienţă infinit mai dureroasă. Nu e de mirare că ei sunt singurii europeni care traversează cea mai absurdă criză identitară de pe continent. Faptul că se chinuie de doi ani să-şi aleagă un preşedinte ne-comunist este o dovadă că acest calvar nu s-a sfârşit. Cum, Dumnezeu, să treci prin epoca Voronin, să fii martorul scenariului din aprilie 2009, când au fost torturaţi şi ucişi tineri nevinovaţi şi încă să nu poţi spune clar, răspicat: Gata, am terminat cu Rusia, cu frisoanele Siberiei! Ajunge! Viitorul nostru este alături de ceilalţi români!
Nu am căderea morală să dau sfaturi unor oameni chinuiţi, însă orice român „de dincoace” are obligaţia măcar să înţeleagă această dilemă nenorocită – argat sau om liber?
Bine, nu au curajul să aleagă un om care spune adevărul frust ca Mihai Ghimpu, fără menajamente: Noi suntem români şi trebuie să fim alături de România cu orice preţ. Nu i-au preţuit suficient nici pe alţi oameni de certă valoare: Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Vitalia Pavlicenco şi mulţi alţii. Atunci pe cine vrem? Pe Marian Lupu, un activist de tip nou? Sau pe Zinaida Grecianaia, pupila lui Voronin?
Care să fie preşedintele ideal pentru Basarabia – Vladimir Putin sau Traian Băsescu?
Nu aş fi pus o asemenea întrebare deplasată, dacă ziarul “Komsomolskaia Pravda” nu publica un pretins sondaj de opinie, din care aflăm că 52% din populaţia Basarabiei l-ar dori ca preşedinte pe... Vladimir Putin. Subliminal, să refacem imperiul!
Sigur, de ochii lumii, “Adevărul Utecist” de la Moscova mai adaugă nişte nume pe lângă mult-iubitul Putin şi au ieşit următoarele rezultate:

- Vladimir Putin 52%
- Angela Merkel 21%
- Mi-e indiferent, să aleagă pe cineva odată 12%
- Dmitri Medvedev 6%
- Silvio Berlusconi 3%
- Nu ştiu, nu mă interesează politica 2%
- Barack Obama - pentru că nu seamănă cu nimeni 2%
- Iulia Timoşenko, măcar avem la cine să
ne uităm şi să ne topim 1%
- Nicolas Sarcozy - pentru că are nevastă frumoasă 1%

După cum se poate observa, Coloana a V-a a ruşilor de la Chişinău nu a desemnat măcar un nume de politician român în acest pretins sondaj de opinie.
Ce concluzie am putea trage de aici? Că basarabenii se uită în continuare fascinaţi spre Moscova fiindcă numai de-acolo le vine lumina. Ei primesc paşaport românesc, îşi redobândesc cetăţenia română – ceea ce este dreptul lor firesc, recunoscut de Traian Băsescu, dar ar vrea să fie conduşi de Vladimir Putin, care s-a comportat ca un criminal chiar şi faţă de ruşii proprii.
Facem pasul mai departe şi deducem din această “consultare” că “poporul moldovan” nu vrea să fie condus nici de Vlad Filat, de Marian Lupu sau de Mihai Ghimpu. Nu, el vrea să fie mânat spre fericire de Putin.
Analistul Viorel Ciubotaru a găsit explicaţia făcăturii:
“Mai dergrabă, oamenii sunt sensibili la propagandă, iar creatorii de imagine şi tehnologii politici îşi realizează obiectivele şi creează figuri care să se suprapună pe un obiectiv, pe o ţintă. Sigur că locuitorii Republicii Moldova vor ca şeful statului lor să urmărească un obiectiv şi să fie mână de fier, acest lucru este inerent pentru natura noastră umană. Cu toate acestea, mulţi au obosit de când nu au un preşedinte ».
Uriaşul analist a mai descoperit un personaj care să emane fericire între Nistru şi Prut : vulpoiul de la Patriarhia din Moscova:
“Ar fi ideal ca preşedinte pentru ţara noastră un politician ca Patriarhul Kirill: un înţelept, un om colocvial, diplomat, continuă să pledeze Viorel Ciubotaru. Cât de frumos a vizitat el Moldova! S-a întâlnit discret cu fiecare conducător: unuia i-a dat, de la altul a luat (este vorba de ordine şi medalii). Şi toţi au rămas mulţumiţi. Pe de altă parte, nu a strigat la nimeni, nu a criticat prea aspru pe nimeni. Şi totuşi, în jurul vizitei şi mai ales a personalităţii lui, emana o energie atât de puternică.
Locuitorii din Republica Moldova l-au creditat întotdeauna pe Putin cu mai multă încredere decât, să spunem, pe Vladimir Voronin, chiar şi la apogeul popularităţii acestuia. Există un astfel de lucru ca o misiune magică. Există noţiunea de magie a reprezentativităţii”.
Şi totuşi, eu m-am mirat când Vlad Filat i-a dus lui Vladimir Putin la Sankt-Petersburg, un coniac din 1946, “anul naşterii Patriarhului Kirill”. Nu mă aşteptam să semneze nici Acordul privind crearea pieţei de liber schimb în Comunitatea Statelor Independente. Balticii au refuzat orice cântec de sirenă de la Kremlin şi unde au ajuns acum? După înlăturarea lui Mircea Druc, politicienii de la Chişinău au rămas cu urechea ciulită spre Moscova, indiferent că s-au numit Snegur, Muravschi, Sangheli, Ciubuc, Lucinski sau Voronin. Toţi, ca o turmă inconştientă, au împins destinul românilor din Basarabia înapoi spre istoria sovietelor.
Şi îl văd acum pe Vlad Filat că se bucură infantil că Putin i-a dat posibilitatea să semneze acordul de liber schimb în spaţiul ex-sovietic. Un asemenea gest politic nu putea să dea bine la gânditorii de la Bruxelles, care au luat-o ca pe un afront.
Imediat, Putin a poruncit să se rediscute la nivel imperial exportul de vinuri basarabene spre Rusia. Şi s-a făcut! De unde concluzia – dacă se mai îndoia cineva – că Moscova practică şantajul economic pentru atingerea obiectivelor politice ale imperiului.
Trebuie să avertizăm că Eurasia gândită de Putin sub cizma Rusiei nu reprezintă un context al competiţiei economice. Seamănă mai mult cu fostul Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), care a însemnat o închisoare a economiilor naţionale pe timpul regimului comunist. Vrea domnul Filat să perpetueze experienţa pentru românii din Republica Moldova? Nu cred că s-a gândit...
După ce partidul lui Filat a susţinut înlăturarea procurorului general Valeri Zubko pentru atacurile raider asupra băncilor alături de Voronin, a venit şi rândul lui Marian Lupu să meargă tot cu tătucu Voronin ca să-l aleagă pe comunistul Artur Reşetnikov în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului. Reşetnikov a fost şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate în 2009, când tinerii de la Chişinău au fost maltrataţi de miliţia comunistă.
« Eu nu voi permite ca Procuratura să devină o măciucă în mâinile politicienilor. Nu-mi cereţi să dau nume de deputaţi sau de înalţi demnitari pentru că eu nu am un asemenea drept, dar le voi da numele dacă mi se cere la şedinţa Comisiei juridice a Parlamentului”, le-a spus Zubko parlamentarilor de la Chişinău.
Inconsecvenţa politicienilor din Alianţa pentru Integrare Europeană ar putea genera un nou dezastru pentru românii din Basarabia. Republica Moldova ar pierde clauzele comerciale favorizante cu Uniunea Europeană dacă va decide să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, a declarat Dirk Schuebel, şeful unei delegaţii a Uniunii Europene la Chişinău. "În cazul în care Republica Moldova încearcă să-şi aprofundeze regimul comercial cu UE, atunci ea trebuie să decidă pe ce drum va merge, fiindcă UE şi Uniunea Vamală sunt lucruri incompatibile pentru noi", a spus diplomatul, explicând că normele, taxele şi tarifele din UE sunt diferite. "Iar în ce priveşte comerţul, acesta va fi un alt nivel de colaborare", a explicat reprezentantul UE. Diplomatul a adăugat că acordul privind zona de liber schimb comercial cu statele din Comunitatea Statelor Independente, pe care R. Moldova ar putea să-l semneze, nu împiedică schimburile de mărfuri cu membrii Uniunii Europene.
Anterior, Partidul Comunist a anunţat că vrea ca republica să adere la uniunea vamală din CSI. "Uniunea Europeană are mari probleme şi nimeni nu aşteaptă Moldova acolo. Aşa că tot ce spun autorităţile moldoveneşti actuale despre călătoria fără vize în UE sunt poveşti", a declarat liderul comunist Vladimir Voronin.
Conform statisticilor, CSI şi UE sunt principalii parteneri comerciali ai Moldovei, arată ITAR-TASS. Volumul livrărilor republicii spre ambele direcţii sunt aproximativ aceelaşi. R. Moldova importă din Europa cu 15% mai mult. Chişinăul va avea dificultăţi cu exportul spre Lumea Veche din cauza neconcordanţei produselor sale cu cerinţele europene.
Ghennadi Onişcenko, şeful Protecţiei Consumatorului din Rusia, a cerut instituţiei pe care o conduce să accelereze promovarea pe piaţa rusă a vinului moldovenesc. Şeful sanitarilor din Rusia a primit acest ordin de la premierul Vladimir Putin.
În aceeaşi zi, la Bucureşti, reprezenmtatnul Federaţiei Ruse la negocierile pentru reglementarea conflictului din Transnistria a avut consultări cu unii reprezentanţi ai MAE din România. Acest lucru a avut loc în ciuda protestelor Transnistriei. Să nu ne facem iluzii însă că Rusia va fi de partea adevărului: ea va cere în continuare “garanţii” că Republica Moldova nu se va uni cu România.
Potrivit celor de la "Nezavisimaia Gazeta", experţii moldoveni au făcut legătura directă între cele două evenimente, pretinzând că "această tranzacţie" se face la Bruxelles.
"După informaţiile mele, întâlnirea lui Putin cu Filat a avut loc cu acordul celor de la Bruxelles, pretinde acelaşi Viorel Ciubotaru, directorul Institutului de Cercetări Europene de la Chişinău. Vinul, care acum merge pe piaţa rusă fără oprelişti, gazul care s-ar putea ieftini pentru noi, precum şi rezolvarea problemei transnistrene - toate acestea trebuie luate într-un singur pachet. Şi răspunsul la întrebarea ce vrea Moscova să obţină în schimb din partea Chişinăului pentru acceptarea vinului şi pentru ieftinirea gazului, trebuie căutat în relaţia Rusia-UE. Acolo au loc adevăratele tratative şi ceea ce vrea să obţină Rusia pentru participarea la reglementarea conflictului transnistrean se află la Bruxelles, iar nu la Chişinău".
Moscova reia acţiunile de refacere a imperiului sub nasul unei Europe slăbite şi incoerente. Prin urmare, dacă Alianţa de la Chişinău va claca în eforturile ei, principalul vinovat este Uniunea Europeană.
"Rusia încearcă să repete modelul integrării europene în fostul spaţiu sovietic şi nu ascunde acest lucru", a declarat pe 21 octombrie europarlamentarul român Ioan Mircea Paşcu, într-un interviu pentru "Europa Liberă". El a comentat astfel semnarea acordului de liber schimb comercial dintre ţările CSI. Europarlamentarul român a precizat că semnarea unui asemenea acord a fost "un pas important în această direcţie". "După câte înţeleg eu, acest document a fost doar parafat, ceea ce înseamnă că a fost semnat doar pentru a stabili că părţile au acceptat conţinutul documentului. Nu a fost semnat ca un acord şi, mai ales, nu a fost ratificat. Rezultă că suntem martorii primului pas în acest proces.
Este prima iniţiere în planurile Rusiei. Dar, deocamdată, nu putem considera această problemă ca fiind rezolvată definitiv", a menţionat Ioan Mircea Paşcu.
"A doua observaţie se referă la faptul că ambele ţări - Republica Moldova şi Ucraina - au arătat declarativ şi faptic că intenţionează să meargă pe calea aderării la Uniunea Europeană, dar aceste două zone de liber schimb comercial - cea a Uniunii Europene şi cea creată de Rusia - nu pot merge împreună, a continuat europarlamentarul român. Acest lucru înseamnă că o ţară nu poate să facă parte din ambele zone fiindcă există o serie de reguli care nu permit să facem aşa ceva. Vom vedea ce va fi. După opinia mea, Ucraina încearcă să dea un semnal că, dacă nu i se oferă "oportunitatea" europeană, atunci ea are oricând oportunitatea rusă. Până în prezent, ea a transmis ruşilor un asemenea mesaj: dacă nu va exista "alternativa" rusească, atunci va merge pe cea europeană. Dar acest joc la ambele capete, aici, la Bruxelles, după câte înţeleg eu, nu este admis".
În ce priveşte Republica Moldova, europarlamentarul român crede că, "dacă Moldova încheie un asemenea acord cu partenerul din răsărit, înseamnă că ţările care nu sunt semnatare ale acordului cu Uniunea Europeană vor putea intra pe uşa din spate a Uniunii prin intermediul Moldovei". "Însă acest lucru este inadmisibil. Rămâne sub un mare semn de întrebare sinceritatea declaraţiilor făcute de liderii respectivi. Dacă despre Ucraina se ştia că ea joacă dublu, atitudinea Moldovei este de neînţeles pentru mine, de neaşteptat. Va fi nevoie de unele explicaţii, iar ritmul negocierilor cu Moldova e posibil să fie încetinit. Totul va depinde de deciziile pe care Comisia Europeană şi Consiliul European le vor lua în această direcţie", a conchis Ioan Mircea Paşcu.
Reamintim că acordul de liber schimb comercial dintre ţările CSI a fost semnat la Sankt-Petersburg, pe 18 octombrie, în timpul reuniunii şefilor de guverne din ţările Comunităţii Statelor Independente.
Dacă europarlamentarii români vor tăcea la Bruxelles, sigur că este posibilă abandonarea definitivă a românilor din Basarabia în braţele primitoare ale Rusiei. Nu e suficient să-ţi manifeşti indignarea doar faţă de ziarişti. Acolo, la Bruxelles, la Washington, trebuie să explicăm mereu şi mereu că românii din Basarabia nu trebuie confundaţi cu ucrainenii, cu beloruşii, nu trebuie luaţi la grămadă, când e vorba de aderarea la Uniunea Europeană.
Chiar dacă mulţi strâmbă din nas, totuşi singurul care a spus-o deschis a fost Traian Băsescu, imediat ce a ajuns la Cotroceni. Atunci nu putea fi bănuit de interese electorale, cum încearcă vuvuzelele astăzi.
Şi atunci sigur că este aberant să vezi jurnalişti ruşi care pretind că majoritatea absolută a basarabenilor şi-ar dori un preşedinte ca Putin, care să-i ducă spre Siberia, ca pe bunicii lor. Dacă aş avea posibilitatea, aş lansa o asemenea întrebare pentru cetăţenii Republicii Moldova: Aţi dori ca Traian Băsescu să candideze la preşedinţie? Ştiu, legea cere să fi locuit 10 ani în Republica Molotov, dar şi legile se schimbă, mai atunci când sunt strâmbe. Iar Vlad Filat să candideze în România...
Dar ce să ne mai agităm noi?
Savanţii au întocmit pentru ONU o hartă a dispariţiei omenirii, conform căreia ruşii şi românii se află printre primele 10 popoare ale lumii care vor dispărea de pe Terra. Prin anul 2888, adică peste 800 de ani. Spre comparaţie, Ucraina va dispărea cu 400 de ani mai târziu. Dispariţia americanilor se va produce într-o perspectivă îndepărtată - adică peste 100.000 de ani.
Oamenii de ştiinţă cred că există popoare care nu vor muri niciodată: toată Africa, Orientul Mijlociu, cu excepţia Iranului, ţările Asiei Centrale şi din Transcaucazia, Afganistanul, Pakistanul, India, Mongolia, Indonezia, Filipine, majoritatea ţărilor din America Latină, cu excepţia locuitorilor din Brazilia şi Chile.
ONU realizează în mod regulat asemenea cercetări de tipul Prognozelor Demografice (UN World Population Prospects). În urma cercetărilor, cele 10 popoare care vor pieri primele sunt următoarele din Macao, Hong Kong, Bosnia şi Herţegovina, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, România, Ungaria, Macedonia. Alte 10 ţări care vor dispărea ultimele de pe Glob ar fi: SUA, Insulele Virgine, Santa Lucia, Tunisia, Franţa, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Australia, Antilele Olandeze, Norvegia.
Dacă ne referiom concret la Rusia, oamenii de ştiinţă se arată de mai multă vreme preocupaţi de perspectiva dispariţiei ei rapide. Recent, CIA a respins datele optimiste, oferite de statistica Rosstat, precizând că rata scăderii populaţiei ruse este de aproape 15 ori mai mare, decât cea indicată în rapoartele oficiale ale acestui serviciu federal.
Privind la rata demografică a românilor, la emigraţia lor patologică, nu cred că trebuie să ne bucurăm de răul ruşilor...


Gazprom captează soarele şi vânul Germaniei

Gazprom a încheiat o tranzacţie prin care cumpără compania germană Envacom, care produce şi vinde energia solară şi eoliană. Compania ocupă un loc nesemnificativ pe piaţa energetică, dar are nevoie de un monopol pentru a ieşi spre beneficiarii finali. Analiştii evaluează afacerea la câteva zeci de milioane de dolari. După opinia lor, Envacom poate deveni o placă turnantă pentru noi tranzacţii ale Gazprom pe piaţa energiei din Europa. Gazprom Marketing and Trading (GMT) a încheiat operaţiunea de cumpărare a 100% din acţiunile companiei germane Envacom Service GmbH. Părţile nu dau în vileag suma la care s-a ridicat tranzacţia. Compania produce energie din surse de energie nepoluante şi regenerabile, activează şi în domeniul telefoniei mobile şi al serviciilor de Internet. La sfârşitul lunii octombrie, acordul a fost aprobat de către Biroul federal german pentru carteluri.
Acum, Envacom va fi rebotezată Gazprom Energy şi se va alătura diviziei Gazprom Marketing and Trading Retail Limited. Afacerea din domeniul telecomunicaţiilor nu este inclusă în tranzacţie şi rămâne la Tillman Wright, fostul proprietar al companiei Envacom.
Envacom Service a fost fondată în anul 1999 şi este una din companiile independente cele mai mari, care furnizează servicii de telefonie mobilă şi de acces la Internet în Germania. De asemenea, este specializată în producerea şi comercializarea energiei solare şi eoliene. Compania are 45 de lucrători şi deserveşte aproximativ 500 de mii de clienţi. Rezultatele financiare nu au fost dezvăluite.
Dzhozua Knol, director general al Gazprom Energy din Germania, a remarcat că "absorbţia este extrem de prietenoasă". "Noi intenţionăm nu numai să ne păstrăm personalul actual şi clienţii, dar să şi investim în dezvoltarea afacerii, să creăm noi locuri de muncă şi să dezvoltăm concurenţa pe piaţa de energie electrică din Germania", arată el într-un mesaj.
Este a doua achiziţie pentru Gazprom din această toamnă. La începutul lui septembrie, monopolul a cumpărat 51% din acţiunile companiei RSP Energy a.s., prin intermediul societăţii Vemex s.r.o din Cehia. Această companie livrează energie electrică şi gaze beneficiarilor finali şi consumatorilor casnici din Cehia. Numărul clienţilor este de aproximativ 17.000, planul de vânzare a gazelor pe 2011 nu depăşeşte 40 de milioane de metri cubi, iar producţia de energie electrică este de 450 MW / h (circa 0,5% din piaţa cehă). De asemenea, Gazprom poartă convorbiri cu societatea germană RWE pentru a crea o societate mixtă în domeniul energiei electrice. Această societate ar putea uni centralele electrice ale companiilor din Germania, Marea Britanie, din Olanda, Belgia şi Luxemburg.
Vitali Kriukov de la IFD-Kapital constată că Envacom este o companie foarte mică, tranzacţia se ridică la "câteva zeci de milioane de dolari", iar pentru Gazrpom este interesantă doar ca "un bilet de intrare" la beneficiarii finali ai energiei electrice din Germania.
Analistul consideră că Envacom poate deveni o platformă pentru noi achizitii, având în vedere că monopolul anunţă planuri de expansiune pe pieţele de energie din Europa. În plus, susţine Vitali Kriukov, în ultima vreme, Gazprom acordă o atenţie tot mai mare resurselor regenerabile de energie, o temă tot mai populară în Europa.
Ia să facem un efort şi să ne imaginăm ce va fi Germania în faţa Rusiei lui Putin peste 10 ani. Iar noi să ne bucurăm de bunăvoinţa nucleului dur al Uniunii Europene, aici, la răscruce cu Ucigă-l Toaca...

Viorel Patrichi