Vedere de pe Centură. USL a călcat pe Toni!

Vedere de pe Centură

USL a călcat pe Toni!

“Nu permite Costituţiunea!...

Curat violare de Costituţiune, da umflaţi-l!”

(I.L. Caragiale, mai viu ca oricând la 100 de ani de la plecarea spre lumea umbrelor)

“Poate să se ducă şi la mama Curţii Constituţionale!”

(Valeriu Zgonea, un persponaj contemporan cu Trahanache, întâmplător preşedintele Camerei Deputaţilor)

În momentul în care Uniunea Social-Liberală a decis înlăturarea lui Traian Băsescu pentru a doua oară, a călcat pe Greblă. Fiindcă replica Uniunii Europene, a Statelor Unite ale Americii şi a multor români a echivalat pentru aceşti ghiogari cu o coadă de greblă peste bot. Nefiind asociat cu niciun partid politic, nefiind simbriaşul nimănui, am căderea morală să văd detaşat ce se întâmplă.

Un repetent şi un plagiator, care nu au o minimă experienţă administrativă sau de viaţă, care nu au condus măcar o tejghea sau un atelier, au creat o majoritate ad-hoc în Parlament şi au întors instituţiile statului pe dos. Programul lor politic este acum limpede pentru toată lumea: “Jos Băsescu!”.

Ceea ce a urmat a fost tactica unor comisari bolşevici nebuni fiindcă au adus România înapoi la epoca mineriadelor. Niciodată nu s-a vorbit atât de urât despre ţara noastră. Fiindcă ideologul acestei lovituri de măciucă este Bătrâna Deşcă. El vorbea încă din 2011 că este momentul suspendării fiindcă poporrrrrrul nu-l iartă pe Marinelu care a tăiat pensii şi salarii.

Platon şi Aristotel chiar a plagiat şi el!

Scânteia a fost arestarea Marelui Sinucis din Zambaccian. Ministrul Ioan Rus a coborât până acolo încât i-a trimis ambulanţă de catifea Temutului Vânător. De unde ştia că va fi sinucis? E logic, dacă ne amintim ce credea ministrul despre plagiatul Pontănacului:

"De vreo două mii şi ceva de ani, de la Aristotel şi Platon, toţi cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe ştiinţe sociale, toţi au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace şi Platon, pe tehnic, de la Newton şi Einstein, toată lumea a plagiat. Ăştia, colegii noştri care se ocupă de drept de la codul napoleonian încoace au contextualizat Codul, dar toţi au plagiat". Nu aşa că toţi am fost şi vom fi la fel? Nici bezna căprarului nu putea fi mai abisală.

Şi dacă Nepotu Mătuşii Tamara a simulat împuşcarea în guşă, ce ar face Varanu-cu-Platoşă să scape de jujău? Dar Fenechiu sau Patriciu şi consilierul Ciripel? Şi lista este foarte lungă…

Tactica ghiogarilor părea infailibilă: Pontănacu a băgat “Monitorul Oficial” sub pat – caz unic în istorie! – ca să publice numai ce şi când vrea el, izolarea Curţii Constituţionale prin ordonanţe de urgenţă, modificarea legii referendumului prin ordonanţă de urgenţă – ei au mai călcat în picioare un referendum unde noi am votat cu majoritate absolută pentru reducerea numărului de parlamentari şi pentru Parlament unicameral. Poporul este suveran! Vorbe! Uite ce au făcut aceşti ghiogari cu referendumul nostru.

Toţi au fost la guvernare, nu mai pot afirma că Marinelu este incapabil de coabitare fiindcă pe toţi i-a luat în guvern, au avut majorităţi absolute. De ce nu au aplicat prevederile referendumului? Tăcere.

În schimb, Tataie ne recomandă să lungim referendumul pentru suspendare pe două zile. Aşa cum a făcut Cozmâncă în 2003, cu actuala Constituţie. După prima zi, iese geniul de la PDSR şi spune: Azi au fost 7%? Foarte bine, mâine vor fi 65%! Şi aşa a fost, iar Constituţia lui Iorgovan, cu destinaţia Adrian Năstase, pe care mulţi am respins-o, a ieşit şi ne omoară nervii şi astăzi. La fel ca Bătrâna Deşcă.

Lovitura de stat s-a lansat public prin citirea unui adevărat rechizitoriu. Parcă retrăiam momentul Târgovişte. Lipsea Brucan, dar a venit tovarăşu Andrei Marga.

L-am ascultat atent pe Toni Greblă. “Atitudinea făţişă a preşedintelui contravine cu legea!” Nu l-am surprins niciodată pe Marinelu folosind o expresie atât de barbară: “contravine cu legea”. Am aflat că Marinelu a subminat economia naţională. Ca la Târvovişte! Inutil să mai întreb cine a şpăguit patrimonial de la Petrom sau atâtea companii încă profitabile. Cine a distrus agricultura din România şi se face că plouă când îi întrebi de sistemul de irigaţii. Da, dar Elena Udrea?! mă întreabă prietenii. Da, dacă ar fi să aleg între o lighioană ca Radu Mazăre şi Elena Udrea, eu aş vota-o pe ea.

Şi ne-a mai spus Greblă că Marinelu a îngrădit presa. Eu i-aş ruga să ne dea un singur exemplu de conducător din istoria românilor, care a fost mai înjurat ca Traian Băsescu…

Cui să spui că este profund imoral să arunci un om în faţa unui popor debusolat, dedat la ţoşcă, hotărât să-l judece pe post de Moţoc fiindcă ar fi vinovat de criza economică din România?

Am aflat între timp misterul butonului 3 de la telefonul prezidenţial, unde sulfa Porumbacu. Instituţiile statului funcţionează ceas şi au trecut déjà pe robot: dacă vrei să ştii cine eşti, apasă butonul 1; dacă vrei să afli cine te plăteşte, apasă butonul 2; dacă vrei să ştii ce agentură te duce de nas, apasă butonul 3; dacă vrei să auzi de la cine erau banii, apasă butonul 4; dacă vrei să afli cât eşti de prost, apasă pe butonul 5”.

Marinelu se va întoarce, dar răul făcut României de aceşti zăltaţi se va îndrepta greu. Fariseii de la Bruxelles abia aşteptau pretexte. Şi au venit.

Dacă nu credeţi, apăsaţi butonul 5!

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut?

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi? Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Putem deveni spectatorii destinului românilor din Est?

Da.

Şi nu este nimic exagerat sau patetic aici. Semnele arată clar că ne comportăm mai retractil decât bătrânii noştri de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care au vrut să-i salveze de la asimilare pe conaţionalii lor din sudul Dunării. Şi au pierdut. Astăzi mai avem doar aşchii acolo, dar se vor risipi şi acelea.

Agresivitatea vecinilor din Est revine în anul 2012, cu elemente noi, anihilându-i pe românii de-acolo.

Siberia nu mai funcţionează. Rusia a găsit însă alte forme pentru deznaţionalizarea românilor. Cea mai perversă este „acordarea cetăţeniei pentru toţi foştii cetăţeni ai Uniunii Sovietice şi ai Imperiului Rus, precum şi pentru urmaşii lor”, după cum a spus Vladimir Putin. Şi vorba lui s-a făcut lege.

Propagandiştii de serviciu au sărit imediat să-i mulţumească lui Putin pentru favorul că le dă cetăţenia Rusiei, care înseamnă – susţin ei – „sentimentul de stabilitate şi de securitate”. Să vedem ce scrie Viktor Josu, un politolog moldovan, pentru IA REGNUM NOVOSTI, cea mai anti-românească publicaţie din tot spaţiul ex-sovietic, făcută pe banii ruşilor:

“În mod evident, mecanismul simplificat de acordare a cetăţeniei ruse, în cazul în care într-adevăr se întâmplă, ar fi un instrument eficient pentru noua integrare eurasiastică, o politică pe care o iniţiază Vladimir Putin în mod clar şi fără echivoc. Ce efect va avea acest instrument în R. Moldova? În haosul în care ne adâncim, al cărei generator este chiar guvernarea noastră, acest lucru poate avea un efect pozitiv în plan psihologic. Când propriul tău stat nu este în stare să ofere cetăţenilor săi sentimentul de stabilitate şi de securitate, oamenii caută un suport socio-psihologic şi adesea îl găsesc în a doua cetăţenie. Acest lucru este natural şi obţinerea cetăţeniei ruse va fi un factor pozitiv”.

Pentru orice om cu scaun la cap, este evident cât de bine ar fi fost dacă propunerea lui Traian Băsescu ar fi fost pusă în aplicare rapid: să se acorde automat cetăţenia română tuturor românilor şi urmaşilor lor din Est. Formalităţile ar fi trebuit să dureze maxim o lună. În realitate, şperţarii şi birocraţia îi târăsc ani la rând pe la consulate.

Există şi binevoitori care au o părere excelentă despre ceea ce fac oficialii de la Bucureşti. Iată ce spune Evgheni Şolari, care, după nume, pare să fie tot român, vândut: “Trebuie să înţelegem că geopolitica are oroare de vid. De aceea, pe urmele Rusiei în retragere, aici vin alţi jucători geopolitici. Şi pun în aplicare, pe teritoriul Rusiei istorice, cu totul alte proiecte naţionale şi de civilizaţie. Iar acum, un paşaport rusesc accesibil va deveni, mai degrabă, o reală alternativă sau mai ales o contrapondere la paşapoartele româneşti, acordate în masă pentru basarabeni. În general, în ce priveşte planul politicii de acordare a cetăţeniei Rusiei, ar trebui să învăţăm mai multe de la România sau, de exemplu, de la Ungaria".

Şolari crede că, "dacă tot a proclamat proiectul eurasiatic, Moscova nu mai are deja dreptul să-şi gândească acţiunile doar în interiorul frontierelor Federaţiei Ruse. Politica de acordare a cetăţeniei este un instrument esenţial şi integrant pentru realizarea proiectului eurasiatic. Misiunea eurasiatică, dacă este să vorbim serios despre ea, iar nu de dragul mito-construcţiei electorale, înseamnă că cetăţenia rusă trebuie acordată fără obstacole şi neîntârziat tuturor celor care s-au născut, care trăiesc şi care doresc s-o obţină din tot spaţiul Rusiei istorice, cu condiţia să stăpânească limba rusă", consideră acest român pierdut.

O altă capcană – gazele furate de mafia din Tiraspol

Ideea lui Putin poate să prindă dacă gânditorii de la Bruxelles nu vor face ochii mari prea târziu. Românii din Republica Moldova şi din Ucraina nu mai sunt doar o problemă a României. Ei pot deveni o problemă europeană dacă Bucureştiul va depune eforturile necesare. Altfel, criza economică poate alimenta cele mai nocive forţe centrifuge spre Moscova. Observaţia este valabilă pentru tot spaţiul ex-sovietic.

În ultima vreme, Kremlinul insistă din nou pentru federalizarea Republicii Moldova, reuşind să convingă şi Berlinul că această idée este constructivă. Nemţii i-au invitat pe basarabeni şi pe transnistreni să vadă cât de bine este să trăieşti într-o federaţie, cum este Germania. Sigur, lipseau nişte trupe de ocupaţie pe-acolo şi oamenii chiar vorbeau limba lor maternă. De fapt, Germania şi-a mai manifestat “lipsa de interes faţă de această regiune” şi altădată. Cu siguranţă, n-o onorează nici astăzi dacă va susţine din nou Rusia, dar ce mai contează onoarea în politica intereselor? Moscova e convinsă că federalizarea Republicii Moldova ar bloca definitiv reîntregirea naţională a României.

În acest scop, Rusia foloseşte inclusiv şantajul economic. De exemplu, pretinde ca datoria de 3,5 miliarde de dolari la gazelle consummate de Transnistria să fie plătită de Chişinău. Sigur, nu o spune direct, însă tergiversează radierea acestei datorii.

Iată ce speranţe are vicepremierul Valeriu Lazăr, care este responsabil de complexul energetic:

"Noi avem acum două probleme. Prima: în cadrul unui viitor contract, să oprim procesul de acumulare a datoriilor prin separarea consumatorilor individuali. Există câţiva beneficiari ai gazului rusesc, printre care şi Tiraspoltransgaz. Acesta va încheia un contract direct cu Gazprom, cumpără gaz şi se socoteşte direct cu Gazprom. Cei de la Gazprom sunt pregătiţi pentru această mutare. Gazprom va livra direct gazul pentru Tiraspol prin Tiraspoltransgaz. Şi apoi începem să lucrăm cu datoria, să curăţăm balanţa companiei Moldova-gaz."

Oficialul basarbean susţine că totuşi Chişinăul nu înţelege de ce trebuie Republica Moldova să plătească datoria pentru gazul folosit, dar neachitat de Transnistria. Valeriu Lazăr crede că "dreptul civil şi comercial din Rusia şi din Republica Moldova ar permite companiei Moldova-gaz să meargă pe următorul scenariu: să transfere datoria. "Adică Moldova-gaz spune: Stimate Gazprom, eu sunt dator la voi, iar Tiraspoltransgaz - la mine. Cereţi voi datoria de la ei. Aşa e legal. Nu e nicio problemă", presupune vicepremierul moldovean.

Lazăr speră ca Moscova să procedeze rezonabil."Eu am simţit o anume schimbare de sentimente acolo. Nu voi da nume, dar, într-o convorbire informală cu nişte colegi ruşi de rang foarte înalt, ni s-au spus următoarele: "Nu înţelegem cum am ajuns noi acolo, în Transnistria, într-o asemenea situaţie". Cert este doar că pe Rusia a costat-o 3,5 miliarde de dolari. Şi Curtea de Conturi din Rusia se interesează de acest lucru fiindcă în Rusia nu a intrat o sumă atât de impresionantă. Prin urmare, încep să apară anumite probleme mai departe, pe circuit. Cei de la Gazprom îşi manifestă de multă vreme nervozitatea pe această temă. Acolo, de fiecare dată, apar ciudăţenii şi acrobaţii juridice şi financiare pentru ca această problemă să nu afecteze activitatea companiei pentru că totuşi, chiar şi pentru Gazprom, 3,5 miliarde de dolari înseamnă bani, nu glumă".

El a mai spus că, "în mai 2012, la întâlnirea de la Ashabad, dintre premierii Rusiei şi Republicii Moldova, s-a făcut auzită o idee promiţătoare, pe care a lansat-o Dmitri Medvedev. El a spus că la Moscova există înţelegerea că problema trebuie rezolvată şi că i s-au deschis ochii Rusiei cu privire la unele lucruri. El a afirmat că ţările noastre trebuie să găsească baza juridică şi financiară, prin care noi vom putea rezolva această chestiune. Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat este un semnal foarte pozitiv. Ne-am lămurit unde sunt banii, ne-a mai rămas să-i scoatem de-acolo sau să radiem datoria. Eu nu văd să existe probleme juridice deosebite ca să facem acest lucru. Avem instrumente. Ar exista voinţă pentru a înţelege acest lucru", a concluzionat Valeriu Lazăr.

Aşa zicem şi noi: mai trebuie şi voinţă…

Lipsa de sincronizare între Bucureşti şi Chişinău

Întâmplător sau ca la cartea serviciilor din Est, de câte ori se produce o apropiere normală între Bucureşti şi Chişinău, de fiecare dată apare un dezastru. În 1990, pe când premierul Mircea Druc făcea pieţe pline la Chişinău, cu tenta indirectă de apropiere de România, la Bucureşti veneau să planteze trandafiri minerii lui Ion Iliescu. Când Traian Băsescu a lansat politica lui ofensivă spre Est, la Chişinău a fost contrapus un bolşevic senile, care a resuscitat toată propaganda stalinistă contra României. Acum, din nou, la Chişinău s-a ridicat o echipă de lideri europeni, cu opţiuni deschise pentru apropierea de România. Imediat, la Bucureşti, s-au ridicat alţi ghiogari care fac elogiul lui Vladimir Putin, ridicându-ne toată Uniunea Europeană în cap.

“Barierele dintre Republica Moldova şi România trebuie scoase pentru ca ambele ţări să se regăsească în Uniunea Europeană", a declarat preşedintele Nicolae Timofti. Într-un interviu pentru eurodialogue.org, el a spus că zidul de pe Prut trebuie să cadă. În ciuda faptului că integrarea europeană este imposibilă atâta timp cât conflictul transnistrean rămâne nerezolvat, şeful statului moldovean a dat de înţeles că prevederile Constituţiei prevalează asupra abordărilor Moscovei sau Kievului în această chestiune.

"Noi am vrea să fim cu România în Uniunea Europeană. Până atunci, inclusiv cu ajutorul fraţilor şi partenerilor noştri din România, noi unificăm legislaţia, procedurile şi mentalităţile. Cu alte cuvinte, vom elimina nedreptatea instalată prin ridicarea zidului de pe Prut după al Doilea Război Mondial. Oamenii de pe ambele maluri ale râului Prut au suferit din cauza acestei decizii politice", a declarat şeful statului.

Ce partener poate avea Nicolae Timofti în… Crin Antonescu? Ce dialog ar putea avea Andrei Marga cu Mihai Ghimpu?

Şi, în timp ce tandemul Pontanescu punea la cale (întâmplător!) lovitura parlamentară de stat contra preşedintelui ales, iată ce spunea Dmitri Rogozin, mesagerul lui Putin la Tiraspol:

"Vom avea o nouă doctrină militară... ea va fi transpusă în practică de noul preşedinte (Vladimir Putin - n.red.). Este o strategie a lupului tehnico-ştiinţific, care nu aleargă după urmă, ci vede punctul spre care fuge iepurele, pe care-l prinde dintr-o singură săritură, pe drumul cel mai scurt”.

Şi dacă pretinşii lideri de la Bucureşti pretend că lucrurile stau altfel, iată ce percepţie are Kremlinul asupra ţării noastre: “România este NATO. Baza americană de acolo este scutul european antirachetă al NATO. Dacă pe teritoriul României va fi desfăşurată infrastructura militară, iar Moldova ar intra într-un fel de căsătorie civilă cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţele ei. Deocamdată, asta nu s-a întâmplat şi, sper, nu se va întâmpla niciodată”.

Iar în acest context, ce ar vrea tandemul Pontanescu?

Să întoarcă armele din nou?

Românii nu vor!

Viorel Patrichi