Victor Ponta - un personaj endemic

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut? „Plagiatul este te miric ce!”, decreta uitatul ţărănist Victor Ciorbea, el însuşi jurist de profesie...

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi?

Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Viorel Patrichi