VEDERE DE PE CENTURĂ. Vremea căpuşelor

VEDERE DE PE CENTURĂ

Vremea căpuşelor

“Şi s-au abătut asupra oamenilor şi dobitoacelor mânie mare de căpuşe, ce au adus boleşniţa cea cu întunearec de obrazuri. Şi pre toţi oamenii sugia de sânge. Şi unde se punea pe pământ, până şi pământu puţea…”

(Hronicu beznei la români)

Asta mai trebuia pe bieţii români: să vină căpuşele pe când merg şi ei la un mic ş-o bere să culeagă ştevie! De unde să ştie ei că îi pândea afecţiunea Lyme, de care nici nu auziseră? Aşa se face că, într-un municipiu vestit de pe malul Siretului, au dat năvală spre spitale pentru vaccinuri anti-rabice. Şi încep doctorii, care nu şi-au luat încă Europa în cap, să-i convingă totuşi că turbarea nu se ia de la căpuşă.

Nu e rabie, este „boala cu o mie de feţe”. Îţi ia articulaţiile, îţi taie tendoanele, te scurmă la lingurică, îţi ia minţile şi atunci ne putem aştepta la orice consecinţe. Mai ales că nu ştim că ne-a muşcat căpuşa fiindcă nu doare. Vezi roşu, dar nu ştii de ce, de unde până unde...

Efectul s-a văzut la alegeri. Majoritatea au văzut roşu, iar acum vedem şi noi, ceilalţi care nu am fost muşcaţi. Bieţii oameni au ieşit la vot şi nu ştiau de ce au votat pentru alde Pontănacu, pentru alde Nepotu Mătuşii Tamara sau Guzganu Rozaliu. Nu ştiau. Le explicau agenţii: „Uite, facem suveica: îţi dau un buletin de vot ştampilat, îl bagi în buzunar, primeşti de la şcoală un buletin neştampilat, intri în cabină, scoţi buletinul ştampilat din buzunar, pui buletinul neştampilat în buzunar, ieşi din cabină, bagi buletinul în urnă, vii la nea Jică, pe strada Porumbacu Veronica nr. 322, îi dai buletinul neştampilat şi iei milionu. Ai înţeles?” Culmea e că asta înţelegeau imediat. De unde şi efectul straniu al bolii: simptomatologia ei este contradictorie.

Boala cu o mie de feţe explică de ce Liviu Negoiţă a ieşit din suveică şi a fost preferată o haimana cu patru dosare penale! Muşcat de ploşniţe, Radu Mazăre se duce la o grădiniţiă în vizită şi îi întreabă pe copii: „Voi nu v-aţi încălecat încă? Lasă că vă încălecaţi voi!...” Şi poporul de pe malul Mării l-a ales. Cine să-l mai dea în judecată pe derbedeu? O educatoare stupidă, care râdea servil de glumele reuşite ale ediliului? Sau poate vreun tată muşcat şi el de căpuşă?

Era campanie şi candidaţii trudeau din nou. Mă sună unul: „Alo?! Sunt eu, Prigoană, băiatul ăla cu pliciu! (Râsete şi râgâieli pe fundal, joc perfect). Bă, stai, bă, că vorbesc cu un om... Te aştept pe 10 iunie la vot”. Era şi el muşcat. Altfel cum să-mi imaginez că vine un om normal cu o lozincă de felul „Plici de-aici că vine Prigoană!” Mi-am adus aminte ce făcea el cu pliciu, o vedeam pe Bahmuţanca în fiecare noapte şi l-am votat pe Nicuşor Dan. Eu nu pot vota bolnavi sau derbedei. Aşa că Sorin Pornescu mai rămâne pe capul nostru alţi patru ani. Matematicianul nu are voie să intre nici în Consiliul General ca să-i facă zile fripte. Cine să-l mai întrebe pe Pornescu de ce a dărâmat casa în care a locuit Mihai Eminescu. „Am luat placa memorială d-acolo să n-o fure alţii...”

Când eşti mursicat de parşiva insectă, dedublezi realitatea, o deformezi. Ia uite ce delir i-a provocat lui Daniel Constantin, cel pe care Marinelu l-a supranumit Ăla Micu: „Suntem într-un război de eliberare a ţării.România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă. (Şi el era deja ministru al Agriculturii). Ţineţi-l pe Flutur departe de pădurile din această zonă. Ţineţi-l pe Flutur departe de banii dumneavoastră.” Şi nu l-au mai votat pe Flutur care era un bun gospodar. L-ar fi ales şi pe Omar Haysam dacă ar fi candidat.

Căpuşa te face şi mai obraznic decât erai de la natură. Cârlanu (Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit!) vrea să fie şi preşedintele patriei. Dă din coadă, din copite ca să-i ia locul Marinelului: să se ducă el în locul preşedintelui la Consiliul European de la Bruxelles, unde se reunesc şefii de state, nu de guverne. Pentru el, România este un cătun, nu mai are nici politică externeă pe continent. Şi zice că să meargă Marinelu la Bruxelles când se va discuta politică externă la UE (nu are!), câns se discută despre apărarea UE (nu are!), când vor fi dezbateri pe teme de securitate comună (nu există!). Deci niciodată. Uite simptomele muşcăturii de ploşniţă inseminată pe căpuşă: „Soluţia cea mai bună e cea a unui compromis cu domnul preşedinte şi cea a unui dialog. Eu aş fi vruit să ajungem la un consens să particip eu, şi preşedintele a dorit să ajungem la un consens să participe domnia sa.”

L-a şcolit bine tovarăşul general Dumitru Diakov de la Chişinău, un aliat politic şi nu numai.

Gurile sparte susţin că bani grei pentru căpuşe au venit dintr-o ţară mare şi prietenă de la răsărit, fiindcă Marinelu tulbură visul ţarului Vova. Aşa se explică şi afirmaţia ministrului Andrei Marga despre Vova: Ar fi bine dacă liderii europeni ar fi la fel de inteligenţi şi de creativi ca Vladimir Putin. O fi părând domnul Rompuy cam retardat, dar nu putea înghiţi efectul căpuşei.

"Eu sunt trofeul din Trofeul Calităţii".

"Am să încep cu un citat celebru, din Dzerjinski, fondatorul NKVD: Nu există persoane nevinovate, există persoane de care ne-am ocupat prea puţin", a început fulminant Nepotu Mătuşii Tamara. Codrin Ştefănescu, specialist în magie neagră, a venit cu mai mulţi haidăi “revoluţionari” pe la miezul nopţii în sala de judecată. Cum să reacţioneze nişte femei, muşcate şi ele de căpuşa Lyme? Mai ales că unul din armata de avocaţi plătiţi din leafa Nepotului a spus-o pe şleau: “Lângă Adrian Năstase te simţi ca lângă Antoine de Saint Exupery, mai deştept!” Ce să mai vorbim de tovarăşa Irina Jianu, care ar prefera să facă puşcărie, dar să spună adevărul şi numai adevărul:
"Îl cunosc pe domnul Hrebenciuc, recunosc. Îl cunosc de pe vremea când eram tovarăşi. Eu eram şefă de şantier, el era responsabil cu distribuirea benzinei şi motorinei de la PCR la Consiliul Judeţean Bacău".

În concluzie, Tataie poate fi fericit: a înroşit România din nou. De fapt, el conduce. Pentru că el este părintele “capitalismului de cumetrie” şi al democraţiei de ţoşcă.

Bocii să pupe rezultatele pe care le-au luat. Cei care “au lucrat” au putut să atragă de partea lor căpuşele. Se vede că, fără Marinelu, nu mai fac două parale. Chiar dacă acolo există oameni de certă calitate, pe care nu prea îi găseşti în Partidu lu Mukles.

Poliţia şi-a făcut datoria: nu a explicat de unde erau buletinele de vot gata ştampilate.

România va ieşi din cofă numai atunci când judecătorii şi procurorii vor fi păziţi de jandarmi. Până atunci, ne vom târâ.

200 de ani de criză identitară

Pe data de 28 mai, Hanul lui Manuc a găzduit ultima conferinţă de comunicări ştiinţifice, dedicată împlinirii a 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. Fără ca românii să ştie ceva, cele două imperii au târguit între ele teritoriile românilor din estul Moldovei istorice. Rusia a cerut atunci toată Moldova şi toată Valahia. O simplă conjunctură a făcut ca toţi să vorbim ruseşte. Până la Turnu-Severin. Oare ce mai făceau politicienii noştri azi? Mai aveau ei războaie pumice pentru a stabili dacă Ponta merge la Consiliul European?

Ultima comemorare a fost organizată de Asociaţia Ambasadorilor şi Diplomaţilor de Carieră din România. Presa noastră a lipsit de la apel.

Toţi participanţii au căzut de acord că dezastrul românilor din partea de est a Moldovei istorice a început la 16/28 mai 1812. "Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să poată plânge", ar fi spus generalul Kutuzov, care conducea delegaţia ţaristă de la Bucureşti. Târgul dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus este aniversat şi în prezent de către ruşi, în timp ce românii fac doar comemorări la Chişinău, la Iaşi şi la Bucureşti. Au fost şi congrese de istorie la Chişinău şi la Iaşi, unde istoricii ruşi au venit tot cu tezele lui Stalin: limba moldovenească şi poporul moldovenesc există, era dreptul Rusiei să ia Basarabia, Bucovina şi Herţa pentru că trupele ruseşti au trecut pe-acolo sute de ani, poporul român s-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în unele teritorii ale Valahiei şi Moldovei istorice etc. Iată de ce studiul istoriei naţionale vechi nu trebuie abandonat, cum se întâmplă astăzi în România.

Academicianul Ioan Scurtu a reamintit că tragedia Basarabiei a început cu tot concursul marilor puteri occidentale. La fel s-a întâmplat şi la Conferinţa de pace din 1947, când România, victimă a pactului Molotov-Ribbentrop, a fost abandonată în faţa Rusiei Sovietice. "Sigur că putem considera că Rusia ne-a făcut mult rău, dar teritoriile trebuie să le cerem de la Ucraina, iar nu de la Rusia. Apoi, nu am văzut niciun lider politic de la Bucureşti, care să intervină pe lângă Washington, Londra şi Paris pentru îndreptarea acelui abuz", a spus istoricul.

Sufletul acestei manifestătri a fost ambasadorul Aurel Preda Mătăsaru, care a prezentat o excelentă comunicare. "Rusia îşi face apariţia în teatrul politic european în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Martor în epocă, Jaques Fervourt, un chargé d´affaires francez la Sankt Petersburg, aprecia: "Dacă ambiţiile ruseşti nu sunt luate în seamă, efectele lor ar putea fi fatale pentru vecini…O astfel de naţiune are stofă de cuceritor".

Ţara noastră a simţit din plin efectele acestui avertisment. Astfel, prin tratatul de la Luţk, Petru cel Mare se obligă să nu se amestece în treburile interne ale Moldovei şi să nu intervină în problema succesiunii la tronul Moldovei atunci când acceptă, în articolul 3, că "noi, marele stăpânitor, Măria noastră ţarul, făgăduim pentru noi şi pentru urmaşii urmaşilor noştri la tronul Rusiei să recunoaştem pământurile principatului Moldova ca fiind cele cuprinse între râul Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Buceacului, Dunărea, graniţele ţării munteneşti şi ale Transilvaniei după delimitările făcute cu acele ţări". Cincizeci de ani mai târziu, Metternich, cancelarul imperiului austriac, avertiza că ţarul Rusiei Alexandru I nu "nu concepea o alianţă care să dureze mai mult de 5 ani, «deoarece ceea ce ţarul visează noaptea face ziua»".

Imperiul rus a încorporat astfel Basarabia, efort care a costat Moscova 200 de milioane de ruble de aur pentru mituirea delegaţilor turci la tratativele de la Bucureşti, inclusiv mituirea lui Manuk – bey cu o moşie imensă în Basarabia, precum şi a demnitarilor turci de la Istanbul, la care s-au adăugat reprezentanţii diplomatici ai marilor puteri occidentale ale vremii, acreditaţi în această capitală.

Marea Unire de la 1918 a fost batjocorită pe timp de pace în 1997, când Emil Constantinescu şi Adrian Severin „au acceptat inacceptabilul, semnând – în numele poporului român – Tratatul politic "de bază" cu Ucraina, una din succesoarele imperiului muscălesc, tratat care consfinţea raptul sau cea mai mare parte a lui, înfăptuit de Kutuzov la Bucureşti, acum 200 de ani”, a spus Aurel Preda.

Mircea Snegur i-a propus lui Ion Iliescu unirea, dar a fost refuzat

În 2009, Aurel Preda a publicat cartea "Memoriile unui diplomat oarecare". Atunci mi-a povestit că a redactat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 1991 şi că Mircea Snegur chiar i-a propus lui Ion Iliescu să facă unirea. Cu o condiţie: să-i garanteze funcţia de vicepreşedinte al României. Aurel Preda a acceptat invitaţia lui Vasile Nedelciuc de la Frontul Popular să meargă la Chişinău, unde a redactat Declaraţia de independenţă de la 27 iulie 1991. A conceput-o ca un prim pas spre reunificarea celor două state româneşti. La fel ca Marcel Dinu, a susţinut introducerea în Constituţia României o prevedere clară, referitoare la acest obiectiv naţional. În acest sens, trebuia rezervat un post de vicepreşedinte al României, care să rămână vacant până când se va realiza unirea. Apropiaţii lui Ion Iliescu nu au acceptat.

Aurel Preda mi-a povestit că o delegaţie formată din Vasile Nedelciuc şi Anatol Plugaru, şeful serviciilor secrete de la Chişinău, a venit de două ori la Bucureşti pentru a trata cu Ion Iliescu propunerea lui Mircea Snegur. Nu au fost primiţi.

După prima discuţie cu Aurel Preda, l-am sunat pe Ion Iliescu şi l-am întrebat dacă a existat o asemenea propunere din partea lui Mircea Snegur. "Este o aiureală de-a lui Preda... nu a existat o asemenea propunere... era o perioadă tulbure, nu era posibil aşa ceva...", a fost răspunsul liderului de la Cotroceni.

Şi iarăşi am revenit, peste ani, la discuţia cu ambasadorul Aurel Preda

- Domnule ambasador, cum vă explicaţi că politicienii au lispit de la toate evocările organizate în perioada 13-28 mai?

- Din oportunism. Este o linie constantă a oamenilor politici români. Majoritatea au fost mereu aşa. Au existat şi oameni politici mari, ca Brătienii, Carol I, Ferdinand, Regina Maria, care au dovedit că erau foarte buni români. Ceilalţi - cum a bătut vântul.

- E adevărat că Mircea Snegur a vrut unirea cu România?

- Aşa e.

- Vasile Nedelciuc nu zice nimic, Valeriu Matei neagă. L-am întrebat pe Ion Iliescu şi mi-a spus că "este o aiureală de-a lui Aurel Preda, care nu ştie ce vorbeşte, că era o perioadă tulbure, că nu a fost niciun dialog de acest gen." Până la urmă, care este adevărul? Vă menţineţi afirmaţia?

- Absolut! Mă aşteptam de la domnul Iliescu la un asemenea răspuns, el este şi rămâne un alogen care nu poate gândi ca noi.

- Temători de ce? Este un fapt istoric. Au trecut 20 de ani. Nu putem să-l discutăm? De ce nu s-ar putea face unirea condiţionat pentru a asigura nişte garanţii pentru politicienii de la Chişinău?

- E vorba de un sindrom al obedienţei faţă de imensitatea Estului şi a Vestului. Nici eu nu-i înţeleg.

- Încă o dată, deci acele negocieri pentru reunificarea României au avut loc?

- Sigur. El şi-a închipuit, în absenţa altor granguri de la Bucureşti, că Preda ăsta e ăla care are prerogativele negocierilor şi a fost trimis acolo. Că lucrurile stăteau altfel, asta e altă treabă.

- Deci el cerea un post de vicepreşedinte al României unite?

- El a spus aşa: "Dacă tot faceţi Constituţia acum, spune-i lui Ion Iliescu că noi am vrea un post de vicepreşedinte". (El îşi închipuia că mă bat pe epoleţi cu Iliescu!).

De fapt, şi la 27 martie 1918, basarabenii lui Pan Halipa şi ceilalţi au pus nişte condiţii. Au crezut în 1991 că pot repeta istoria.

　

******

După 200 de ani, românii din Basarabia trăiesc încă o absurdă criză identitară. Evident, falsă şi nu au nicio scuză: au majoritatea absolută acasă la ei. Moldoveni? Români? Dar oltenii de ce nu intră în criză identitară? Aderarea la UE, la NATO? Sau ascultăm de glasul de sirenă al lui Vladimir Putin spre Uniunea Vamală, spre Uniunea Economică Eurasiatică? Adică izolarea tehnologică a Estului, ca pe vremea CAER? Mingea este în terenul Uniunii Europene acum, dar asta nu scuteşte de efort elitele politice şi spirituale de la Chişinău şi Bucureşti.

Şi în timp ce noi facem evocări, ruşii au luat toată producţia de vinuri, cu tot cu vii. Spaniolii de la Union Fenosa au acaparat resursele şi circuitele energetice ale Republicii Moldova. Israelul are băncile şi producţia de alimente, iar Germania realizează între Nistru şi Prut cea mai mare cantitate de sfeclă-de-zahăr din istoria ţinutului.

România se mai gândeşte. Să sperăm că va construi măcar gazoductul Iaşi-Ungheni, apoi o linie ferată europeană, cu fonduri atrase inteligent de la UE...

Restul e vorbă.

　

De ce a părăsit Budapesta Nabucco?

Ţară membră NATO, primită fără rezerve în Uniunea Europeană înaintea României, Ungaria a driblat toate solicitările mai importante ale aliaţilor în momente dramatice: a refuzat să trimită militari în Irak, a ocolit cât a putut Afganistanul, nu-şi respectă obligaţiile pur economice faţă de UE. În plus, Ungaria lui Viktor Orban îşi provoacă vecinii cu pretenţii revizioniste absurde în centrul Uniunii Europene şi are o Constituţie demnă de secolul al XIX-lea. Dacă mai dorea cineva o probă, ea a venit: Ungaria a abandonat proiectul comunitar NABUCCO, gândit să reprezinte o alternativă la resursele de gaz din Rusia. Comisia Europeană tace. Consiliul European nu mai are replică.

Reamintim că, pe 23 aprilie, la Bruxelles, în ajunul unei întâlniri personale cu Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, premierul Viktor Orban a anunţat că societatea MOL din Ungaria abandonează proiectul internaţional NABUCCO. "Proiectul NABUCCO are probleme, le-a spus el atunci jurnaliştilor. Eu nu am intrat în detalii, dar, din ceea ce văd, chiar şi compania ungară MOL părăseşte proiectul."

În urma acestei declaraţii, pe 27 aprilie, deputatul Attila Meshterhazi, preşedintele Partidului Socialist din Ungaria (MSZP), împreună cu alt deputat socialist, a trimis o solicitare scrisă către premierul Ungariei, cu rugămintea să explice motivele abandonării proiectului NABUCCO şi cine a luat concret această decizie.

În plus, socialiştii voiau să ştie dacă există un acord guvernamental cu MOL pentru finanţarea proiectului. Conform normelor parlamentare de la Budapesta, răspunsul la o interpelare din partea deputaţilor trebuie dat în decurs de 15 zile după înregistrarea cererii. Pe data de 12 mai, termenul a expirat. MSZP, aflat în opoziţie, se pregătea deja de proteste dacă premierul ignoră solicitarea. Însă, pe data de 14 mai, în după amiaza zilei de sâmbătă, s-a anunţat că un răspuns scris la solicitarea socialiştilor către premier va fi pregătit de către Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării.

Marţi, 15 mai, presa ungară a aflat conţinutul acestui răspuns. Ministrul Dezvoltării răspundea concret că responsabilii consorţiului NABUCCO nu au aflat de la premierul Victor Orban că MOL părăseşte proiectul. În răspunsul la interpelarea deputaţilor socialişti, se subliniază că MOL a semnat un acord de participare la proiectul NABUCCO pe bază de drept privat şi premierul ungar nu decide referitor la afacerile companiei MOL. Să presupunem că aşa a fost.

În plus, ministrul Dezvoltării a precizat, în răspunsul la interpelarea Opoziţiei, că firma fiică a companiei MOL, Földgázszállító Zrt. (FGSZ), care e specializată în construcţia de gazoducte, rămâne încă în cadrul proiectului NABUCCO. Cu toate acestea, firma a refuzat să finanţeze cheltuielile pentru proiect în anul 2012, până când consorţiul nu precizează ce se întâmplă cu zăcământul Şah-Deniz şi cu rutele gazoductului.

Astfel că, formal, se presupune că Ungaria nu a părăsit încă proiectul NABUCCO. Acţiunile MOL în acest proiect (16,67%) au trecut la FGSZ. Zrt.

În încheiere, Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării din Ungaria, a confirmat că Guvernul rămâne de fapt angajat faţă de proiectul rus South Stream. Cu toate acestea, insistă că este de acord cu reducerea dependenţei Ungariei de gazul importat din Rusia şi, de aceea, nu va respinge tratatele internaţionale, referitoare la acest obiectiv.

Iată deci marele secret: pasiunea bruscă pentru Rusia. Ghici ciupercă ce-i!?

Un articol publicat pe 29 aprilie în "Kommersant" de la Moscova cu privire la această situaţie poartă titlul edificator "Victor Orban, premierul Ungariei, este eroul Rusiei".

Cum ar fi reacţionat cei de la Bruxelles dacă s-ar fi comportat România aşa de “europeneşte”?

Bilderbergerii pun capac lumii

Conferinţa anuală a Clubului Bilderberg a avut loc la Chantilly, Virginia. Este una din cele mai secrete comunităţi elitiste din lume. De aceea, a adunat acolo peste o sută de reprezentanţi din domeniul finanţelor, afacerilor, politicii şi presei. La întrunirea acestei societăţi secrete, au participat, din Rusia, Anatoli Ciubais, Garry Kasparov şi Igor Ivanov, un aparatcik rus extrem de misterios.
Societatea Bilderberg a fost creată de către reprezentanţii elitelor din America şi din Europa Occidentală încă de la începutul "războiului rece". Denumirea actuală a clubului vine de la numele unui hotel din Olanda, unde a avut loc prima şedinţă secretă din 1954.
Începând de atunci, Bilderberg este perceput ca unul din principalii actori ai politicii mondiale secrete. Se crede că organizaţia Bilderberg este supervizată de către unul din reprezentanţii-cheie ai clanului Rockefeller, care controlează şi Centrul de Tipărire a Dolarilor (FED). Temele discutate la această conferinţă sunt zăvorâte cu şapte peceţi. Totodată, pe lista invitaţilor se pot vedea nu numai reprezentanţi ai parlamentelor, dar şi ziarişti influenţi, reporteri oficiali pentru evenimente de acest gen. La conferinţa din 2012, au fost prezenţi şi jurnalişti de la cunoscuta publicaţie globalistă "The Economist".
Conferinţa din 2012 a avut loc la începutul lunii iunie. Cu toate acestea, abia acum au apărut în presă unele materiale referitoare la această reuniune care s-a produs într-o conjunctură internaţională principial nouă. Cu puţin timp înainte de întrunirea "clubului", a avut loc un eveniment a cărui semnificaţie istorică se va putea descifra abia peste mulţi ani. Doar cu o zi înainte de congresul Rockefellerilor din Virginia, a apărut în presă o informaţie cu privire la faptul că societatea "Rothshild Investment Trust "Capital Partners"" ("RIT "CP""), care aparţine clanului Rothshild, va pătrunde în capitalul "Rockefeller Financial services" ("RFS"), care gestionează unele din cele mai mari companii din lume, în diverse sectoare ale economiei, societate  deţinută de familia Rockefeller şi de alte familii bogate din Statele Unite.
Termenii tranzacţiei semnalează "cine cui se dă". "RIT" CP " a lui Jacob Rothschild, care controlează active de peste 3 miliarde de dolari, a cumpărat 37% din acţiunile companiei "RFS". Aceasta din urmă controlează 34 miliarde de dolari, printre care unii giganţi ai industriei mondiale ca "Johnson & Johnson", "Procter & Gamble", concernul petrolier "Vallares".
Acţiunile cumpărate aparţineau anterior băncii "Societe Generale", care este controlată de ramura din Franţa a clanului Rothschild. De altfel, cu un an înainte, ramurile clanului din Marea Britanie şi din Franţa anunţaseră că va avea loc fortificarea poziţiei. Condiţiile intrării clanului Rothschild în RFS dau de înţeles fără dubii că fuziunea a avut loc pentru drepturile liderilor. Nu e întâmplător că principala condiţie a tranzacţiei a fost gestionarea exclusiv colectivă a activelor clanului Rockefeller. Nu trebuie totuşi subestimată inteligenţa clanurilor de a transmite calcule eronate pentru dezinformare.
Dar, în orice caz, atunci când astfel de evenimente au loc între clanurile care au devenit principalii instigatori ai celor două războaie mondiale, trebuie să le evaluăm cu mare atenţie.
În SUA, bat la uşă alegerile pentru preşedinte (şi guvernatori) şi ia sfârşit oficial concesiunea pentru tipărirea dolarilor, acordată de Guvernul SUA pentru Federal Reserve System (FED), contract care expiră la 23 decembrie 2012. Este repus în discuţie viitorul dolarului şi al întregului sistem financiar. Este foarte posibil ca pătrunderea clanului Rothschild în fondurile clanului Rockefeller Group să se facă în schimbul menţinerii FED ca o bancă particulară, sub controlul absolut al celor de la Rockefeller Group. Dacă acest lucru este adevărat, vom vedea că se manifestă o unanimitate relativă de opinii printre democraţi şi republicani cu privire la viitorul FED.
Luând în considerare problemele datoriilor SUA, sigur că am putea vorbi despre asaltul reuşit al clanului Rothschild asupra poziţiei adversarilor americani. Cu toate acestea, agenţii financiari ai lui Rockefeller, în special prin intermediul "Goldman and Sachs", au contribuit la creşterea entropiei din zona euro. Problema datoriei Italiei a fost transformată (convertită) în puterea politică a premierului Mario Monti, care este consilierul internaţional al pomenitei bănci "Goldman and Sachs", reprezentantul european al Comisiei Trilaterale, conduse de David Rockefeller şi membru al grupului de organizare a Clubului Bilderberg.
De fapt, sub controlul clanului Rockefeller se află întreaga parte cu probleme a Europei. Însă nu numai. Guvernul Germaniei, condus de Angela Merkel, este, de asemenea, foarte apropiat de Rockefeller Group, care este, oricum, principalul donator financiar european.
Creaturile clanului Rothschild, în establishmentul politic german, au legături, în special cu social-democraţii, care sunt principalii adversari ai lui Merkel la alegerile din 2013. La rândul său, familia Rothschild a atras de partea ei Franţa, punând acolo un preşedinte de stânga.
Astfel că situaţia din Europa dă semne de pat (ca la şah - nota red.VP).
 De peste o sută de ani, clanul Rothschild stabileşte preţul mondial la aur (care este considerat ca un potenţial înlocuitor pentru dolar), iar valuta americană se bazează, în primul rând, pe preţul ţiţeiului, a cărei cotaţie este controlată de Rockefeller Group, care mizează pe "aurul negru", al cărui preţ creşte.
Semnul esenţial, care ne ajută puţin să evaluăm poziţia Rusiei în această bătălie a clanurilor, este că anul trecut s-a format o alianţă strategică între "Rosnefti" şi "Exxon-Mobil", care ţine de Rockefeller, în locul trustului "British Petroleum", care e controlat de clanul Rothschild. Şi aşa, următoarele lupte dintre "liberali" şi "cei de stânga" cu fantoma ridicolă a "alegerilor corecte" se află în curs. Urmărind politica reală, devine clar că "balta" îngustă a Rusiei, care nu reacţionează la romantismul revoluţionar, lipsit de sens, al unei părţi din populaţie, nici la isteriile electorale ale cetăţenilor care protestează, este tot mai izolată. Deşi ultimii chiar suferă sincer pentru ţară.
Având în vedere formarea unei alianţe strategice Rockefeller-Rothschild, se sugerează că se va găsi un oarecare  consens în viitorul apropiat. Iar acum ne aşteaptă spectacolul, care poate să însemne că vom juca după scenariul "am vrut să fie cât mai bine..."
Aflată în situaţia obiectivă a unei suveranităţi limitate, în contextul unei reconstrucţii a lumii, Rusia trebuie să se păstreze în primul rând pe sine, crede comentatorul rus Anatoli Miranovski.

Iată model de gândire imperială: “Având în vedere implicarea elitelor politice ruse în jocurile dintre clanuri la nivel global, participarea Rusiei la unele operaţiuni militare sau la altele devine practic inevitabilă. Mai ales că Rusia este folosită în mod tradiţional de către jucătorii mondiali ca furnizor de carne de tun pentru interesele altora.
Este important ca Rusia să-şi conserve forţele militare în aceste operaţiuni. Mai rămâne să sperăm că proiectul dezbătut acum pentru crearea unor companii militare private pentru asigurarea forţei intereselor străine este orientat spre rezolvarea acestei probleme.
În plus, ţara trebuie să-şi consolideze unicii săi aliaţi - armata şi flota, trebuie să fie pregătită pentru trecerea la propria valută. În acest scop, Rusia trebuie să aibă banii tipăriţi de ea şi Banca de Stat, care să nu fie legate de cercul autonomist de la Banca Centrală.
De o importanţă fundamentală este includerea în Uniunea Vamală a Ucrainei şi apoi dezvoltarea proiectului Spaţiului Economic Eurasiatic, pentru a limita expansiunea Chinei, ceea ce va permite consolidarea statutului viitoarei valute ruseşti pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice”.

Şi iată confirmarea indirectă a scenariului căpuşelor: “România, într-un fel sau altul, a rămas în afara priorităţilor politicii externe ale Federaţiei Ruse”, a spus Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, într-un interviu pentru Analistu Neamului Diştept, care a sărit în barca Marinelului, cu tot cu Dan Andronic…

Viorel Patrichi