Fraudarea alegerilor începe din timp.
Se dau spectacole, pomeni publice, unde este pomenit numele binefăcătorului care va fi beneficiarul votului.
Forma clasică este cunoscută de toată lumea și e primitivă:
- nu contează cine votează, important e cine numără voturile / apud Stalin. Până în prezent, profesorii au fost folosiți la asemenea „munci” în fiecare școală. Începând din anul 1990, profesorii și învățătorii votau, alături de alți membri ai comisiei, într-o sală vecină, iar femeile de serviciu băgau voturile cetățenilor în sobe și le dădeau foc. O anchetă simplă printre femeile de serviciu, „active” și pensionare, ar fi foarte instructivă...
Iată de ce profesorii răspundeau „PREZENT” la parangheliile organizate de unul ca Vanghelie, cu fasole și icre de Manciuria;
- micu și berea cu diverse ocazii;
- găleata sau cizmele de cauciuc;
- puiul congelat sau ulei, zahăr, orez...;
- pătura sau pantofii
- făină de la Comisia Europană, dar cu ștampila PSD sau a Guvernului etc.
Forma administrativă:
- Ascultă comanda la mine: știți cu cine votați...
- Pune. bre mamaie, ștampila ici/șa!
- Vă dau afară pe toți dacă nu iese: el a semnat contractele pentru firma noastră etc.
Votul multiplu
Aici se folosesc de regulă țigani, șomeri și bătrâni.
Poate fi vot cu propriul buletin sau cu CNP-ul altcuiva de care știm că e plecat din țară, nu vine sau a murit, deci sigur nu votează el, așa că votăm noi.
Turismul și votul cu CNP/urile altora. Se folosesc autobuze și microbuze.
Votul suveică sau numai ultima șpagă mai contează
Este cel mai greu de depistat și îmbracă forme de manifestare mafiotă.
Un șef al mafiei locale vine la viitorul beneficiar al votului fraudat, de la care primește o parte din bani. (De exemplu, pentru a mișca un milion de proști, mafia a cheltuit în primul tur 20.000 de euro maxim. O nimica toată! A primit fiecare fraier câte 100 de lei, ca în ultimul discurs-blestem al lui Ceaușescu: Vă mai dau o sută dă lei!).
Șeful mafiei plătește o șpagă la tipografie pentru a obține, de exemplu, 1000 de buletine de vot. Ștampila VOTAT poate fi făcută pe bandă rulantă oriunde în țară. Șeful mafiei se folosește, de regulă, de țigani, dar există și destui români care își transformă casele în „cuiburi mafiote”. Se folosesc automobile pentru a nu bate la ochi. Fetele își sună fraierii să vină la adresa X cu buletinul de identitate. O mașină duce 4-5 fraieri la adresa respectivă. Acolo, fiecare fraier primește un buletin de vot gata ștampilat pe numele candidatului pentru care s-a dat un avans pentru șpagă. Fraierul pune cu grijă votul gata ștampilat în buzunar, în poșetă etc. Merge la secția de vot, ia buletinul de vot și ștampila, apoi intră în cabină. Acolo scoate votul ștampilat și pune în loc votul neștampilat. Iese din cabină și pune în urnă votul ștampilat de mafie. Iese și mașina îl duce iar la adresa X unde predă votul neștampilat de la secția de votare și primește în schimb 100 de lei. Mafia ștampilează votul primit și îl dă altui fraier să procedeze la fel. După alegeri, șeful mafiei primește restul banilor.
Această procedură strict autentică este tot mai folosită începând din anul 2000 și pare o metodă infailibilă de prostire a majorității care votează din convingere, crezând că ar mai putea schimba ceva.
Cunosc cazuri concrete, dar aștept cu interes să văd ce fac organele de drept sau în drept...
vineri, 7 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu