Cum să cerșești pentru pisicile tale?

Prin 1993, m-am nimerit la Moscova. Era un ianuarie geros. Rusia lui Elțin trecea printr-o criză alimentară cumplită. Atunci am văzut un șir de rusoaice, lung, de peste un kilometru, pe Bulevardul Arbat. Majoritatea erau femei vârstnice: ieșiseră cu pisicile în brațe. Erau tot felul de rase comune sau exotice: siameze, birmaneze, angora, albastre de Rusia, afgane, persane... Pe după gât, purtau câte un cartonaș pe care scria: „Nu mai am bani ca să-i  iau de mâncare. O vând!” Rar mi-a fost dat să văd o scenă atât de dramatică.
Imaginea mi-a revenit în minte atunci când am aflat că președintele Klaus Iohannis și-a trecut motanii la tainul statului român. Adică, să-i hrănim mâțele pe banii noștri. Ce trăsătură de caracter denotă acest lucru?
Dar poate că omul procedează corect și ne invită să plătim nemțește pentru toate plăcerile noastre.
Așa că ia puneți mână de la mână și plătiți și păentru motanii mei...