Oana Cristina Patrichi - Tehnologia de creștere a vacilor de pe Insula Jersey

Pe Insula Jersey, se află 5000 de vaci  din rasa cu același nume, din care 3000 se mulg. Tot acest efectiv este distribuit în  22 de cirezi pe toată insula. Primele 12 ferme au câte 300 de vaci. Proprietarii vor să ajungă în timp la 15-18 ferme, fiecare cu peste 200 de vaci. O singură fermă este independentă de cooperativă și are propriul magazin pe insulă, unde vinde brânzeturi, iaurt și înghețată. Este o cireadă mică, de 60 de vaci și se numește Classic Herd. Pe insulă există și o cireadă de  300 de vaci pentru carne.

Venind aici, am înțeles de ce urmașii normanzilor din Jersey au urcat vaca pe lirele lor, alături de portretul reginei. Ca să înțeleg cum s-a format nucleul genetic al rasei Jersey, am vorbit cu Alan James, managerul de producție al Lăptăriei Jersey, cu James Godfrey, director general la Societatea Regală pentru Agricultură și Horticultură de pe Insula Jersey, și cu David Hambrook, managerul general al societății Jersey Island Genetics.

A existat presupunerea că rasa ar putea proveni din Israel (Palestina) , deci din Orientul Mijlociu, dar, din punct de vedere genetic, Jersey este mai apropiată  de vacile din stepele rusești. Numai pe această insulă s-a putut însă realiza izolarea genetică absolută timp de sute de ani pentru a decanta o asemenea valoare. Vacile Jersey sunt foarte rezistente la frig si căldură extremă. Le poți vedea în Orientul Mijlociu, în Dubai sau în... Quebec.

În cea mai mare parte a anului, pasc pe pășuni supraînsămânțate. Iarna, primesc porumb de siloz, fân, semifân și concentrate. Nu prezintă distocii la fătare, pentru că au cartilaje foarte flexibile în pelvis. Vițelul rămâne lângă mamă după fătare și este alăptat de două ori pe zi.

Au făcut unii încrucișări cu Belgian Blue, dar metișii arătau ca niște monștri. Au obținut vaci de carne, dar nu au avut distocii.

Fermierii primesc 47 pence pe litrul de lapte și Paul Houze consideră că este un preț bun, dat fiind costul furajelor de 35 – 40 de lire pe tonă. “Acum conducerea unei ferme este complexă. Trebuie să știi cum să operezi o afacere. ªi apoi înveți să mulgi vaca. Pe timpul meu, mulgeam vaca și speram să vină cineva să cumpere laptele,” își amintește Paul Houze. 

În privința tehnologiei, s-a dorit la un moment dat introducerea instalației rotative de muls, dar acest dispozitiv este pentru cirezi foarte mari și nu au așa ceva pe insulă. Era greu pentru că trebuia să aducă tehnicieni din afară,  iar transportul pe timpul iernii este dificil. Costul și insecuritatea au făcut ca fermierii să renunțe.

Avantajul că fermele se află pe o insulă este nivelul excelent de sănătate. Bolile de pe continent sau din Martea Britanie nu ajung aici. Nu au tuberculoză, brucella sau alte boli. Dezavantajul de pe insulă este accesul dificil la tehnicieni și la tehnologie, atunci când este nevoie.

Organizarea

La început, existau 1000 de ferme pe Jersey, dar toate erau foarte mici, de numai 6 vaci unele. Au decis să facă cirezi mai mari și acum au 22 de ferme. Avantajul: prețul de cost și calitatea laptelui. Dezavantajul: riscul pierderii întregii cirezi din cauza vreunei boli, ceea ce poate reduce cu 20% întregul șeptel al insulei. Soluția a fost să nu importe vaci vii și lapte.  Este, de asemenea, o problemă de comerț, pentru că dacă imporți vaci și lapte, acestea pot scoate vaca Jersey de pe piață.

În anul 1833, s-a creat Asociația crescătorilor, iar Cartea Cirezilor (Cartea de Rasă) a fost creată în 1866. Această carte înregistrează pedigree-ul vacilor încă de-atunci. Cuprinde înregistrări despre parametrii laptelui, despre boli, certificatele bolilor. Jersey Genetics este un semtest. Se ocupă de colectarea materialului seminal de la tauri, îl procesează, apoi ameliorează rasa prin importuri.

Exigențe pentru taurii de import

Din 2008, guvernul a schimbat legea și a permis importul de tauri vii. David Hambrook spune că sunt trei cerințe minime pentru a importa un taur pe insulă:

I Originea

- pedigree înregistrat timp de 7 generații;

- certificat că nu există niciun taur din altă rasă printre strămoșii lui;

- testare ADN a identității taurului;

- testare ADN pentru strămoși;

- testare ADN pentru rasă.

II Certificat de sănătate.

III Testare genetică.

“Nu interzicem importul pe baze genetice, dar îi lăsăm pe fermieri să decidă. Ei vor ce e mai bun din punct de vedere genetic, dar noi nu vrem să importăm cei mai buni tauri pentru că se poate ajunge la consangvinizare. Îi încurajăm pe fermieri să poarte discuții deschise. Avem un club al fermierilor miercuri seara în timpul verii, unde discută despre fermele lor și îi încurajăm pe fermieri să fie diferiți.”

Au monitorizat nivelul de consangvinizare.  Au realizat un program de cercetare cu SUA, au trimis mostre de spermă din 1960, de la peste 400 de tauri. Au comparat nivelul de consangvinizare și au constatat că este aproximativ același cu al populației de vaci din SUA. “Deci este un lucru bun. Am fost foarte atenți la acest lucru.”

David Hambrook  este managerul general la Jersey Island Genetics, care este o subsidiară a Societății Regale pentru Agricultură și Horticultură din Jersey. Compania se ocupă de colectarea  materialului seminal, cumpără spermă, importă echipament și face controlul drastic al laptelui. În privința Cărții Cirezilor, este a doua rasă din lume care are o singură Carte de rasă, după rasa Hereford.

Cum spuneam, Cartea de Rasă împlinește 150 de ani în 2016. În 1833, s-a creat societatea regală, care a trimis oameni pe insulă ca să caute cele mai bune animale. Au notat orice detaliu: culoarea părului, culoarea limbii etc. Li s-au dat nume. Pentru tăurași, s-au asigurat că au mame potrivite. Scopul Cărții de Rasă a eliminarea animalelor indezirabile.

Cel mai bun lapte din lume

Cea  mai mare parte a laptelui de pe insulă este procesat printr-o cooperativă, care se numește Lăptăria Jersey, apărută în 1952. Este deținută de fermieri. O cooperativă statutară, creată printr-o lege a guvernului de pe insulă. Principiul e simplu: nu furnizezi nimic, nu iei nimic. Prețul laptelui este o combinație între prețul produsului și investiția producătorilor în lăptărie.

Lăptăria vinde tot laptele și produsele. Se deduc cheltuielile și reinvestițiile, iar restul e dat  producătorilor, proporțional cu contribuția lor. În plus, sunt bonusuri plătite pentru calitatea laptelui. De asemenea, se deduc bonusurile dacă laptele nu este de calitate. Sunt și bonusuri dacă îndeplinești condițiile contractului cât mai bine: cantitatea mai mare de lapte livrat lăptăriei.

Alan James mi-a vorbit despre Lăptăria Jersey, care produce lactate pentru cele mai scumpe hoteluri din Anglia și din lume. Desigur, și pentru familia regală din Anglia. Calitatea produselor diferă în funcție de solicitant.

Lăptăria are 64 de angajați. Când preiau laptele de la fermieri, iau probe pentru depistarea antibioticelor, a cantității de apă din lapte, chimicale, conținutul de grăsime și de bacterii. Aici ajung 13.5 milioane de litri în fiecare an. Este o fabrică nouă, construită de cinci  ani. Face o gamă largă de produse: lapte proaspăt, lapte cu viață lungă, unt, mai multe sortimente de înghețată, smântână, diverse tipuri de iaurturi. O singură fabrică face toată gama de produse lactate. Lucrează patru zile pe săptămână în procesare, de la 6 dimineața până la 15.45. În weekend, nu procesează nimic, dar colectează lapte. În fabrică lucrează mai multe naționalități: Jersey beans (localnicii din Jersey), englezi, francezi, portughezi, polonezi și o româncă în laborator. Unii au lucrat aici peste 30 de ani. Toți sunt mândri că produc cele mai bune lactate din lume.

“Trebuie să rămânem competitivi”

Cea mai mare parte din cei 13 milioane de litri de lapte, adică 9 milioane, ajung pe insulă. Exportă unt în UK la supermarketul Mark&Spencer, vând prin rețea de distribuție înghețată la 10 centre de distribuție din Anglia, Honk Kong, Koreea de Sud, Burma, trimit unt în Japonia. Folosesc o firmă de intermediari  ca să-și vândă produsele pe piața internatională.

“Trebuie să rămânem competitivi  pentru că marca noastră este calitatea. Ca o afacere mică, am vrea să vindem la  supermarketuri din UK, dar avem voie să vindem o cantitate prea mică de produse. ªi nu era viabil să continuăm.” Am aflat că și Alan James are timp liber: joacă golf, gătește și este un bucătar bun.

Insula este independentă politic de Marea Britanie și de UE.  Nu primește ajutor financiar de la UK sau UE, dar nici nu trebuie sa plătească taxe acestor organisme. Face comerț liber cu ambele, dar totul trebuie să fie în conformitate cu standardul european. Cu Asia, își pot stabili singuri standardul, dar este de obicei mai ridicat decât al lor. În multe cazuri, ei au adoptat standardul european, așa că lăptăria Jersey se încadrează.

James Godfrey, director general la Societatea Regală pentru Agricultură și Horticultură din Jersey, spune că agricultura a fost cea mai importantă parte a vieții de pe Jersey. Din anii 1920-1930, rolul agriculturii a scăzut. După 1950, turismul a înflorit. După 1970, serviciile financiare au preluat conducerea, fiind cea mai importantă industrie acum.

Implicarea Guvernului

Înainte de cooperativă, existau mai mulți crescători cu câteva vaci fiecare. O cireadă de 20 de vaci era mare atunci. Oamenii se duceau la fermă să cumpere lapte și produse lactate, un proces “foarte informal”, după cum spune James. Guvernul s-a implicat într-o lăptărie. Lăptăriile care  nu puteau vinde laptele îl dădeau acestei fabrici. După 1952, Guvernul a decis ca tot laptele să fie dat unei singure lăptării pentru că soluția anterioară n-a funcționat.

Acum cooperativa este deținută de producători, dar ei nu au acțiuni în această cooperativă. Dacă toți vor vrea să părăsească cooperativa, va fi o problemă: cum se vor împărți bunurile lăptăriei? “Dar afacerea continuă, ca și cum nu se va termina niciodată,” spune James.

                   

Oana Cristina PATRICHI

Corespondență din Marea Britanie

.