miercuri, 18 martie 2009

Vedere de pe Centură. România ca o pradă

Vedere de pe Centură
România ca o pradă
Oare ce mai reprezintă statul pentru cei care fură de rup? Are rost să ne mai întrebăm? Toţi am primit răspunsul de la un om de afaceri. „Statul este un pachet de legi care generează instituţii care trebuie să fie puternice. În momentul în care instituţiile statului sunt puternice, atunci suspiciunea de fraudă, care planează asupra tuturor şi a toate, începe să se estompeze. O instituţie puternică spulberă suspiciunea. Istoria ne arată că rezerva de cadre a partidelor nu este pregătită. Aşa că apelează în exterior. Lista de oameni ai lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume. Şi nu e vorba de Liviu Mihaiu. Aţi uitat de Traian Ungureanu, Sever Voinescu, Cătălin Avramescu. Şi oameni pe care nu-i cunosc. Au lucrat în structuri private. Enunţat de anumiţi domni, cuvântul „mogul” are conotaţii negative, fără nicio legătură cu realitatea. Este un cuvânt ca oricare altul, care vrea să definească un grup de ticăloşi. Eu mă consider un om de afaceri. Oamenii de afaceri pot încerca să-şi planteze oamenii în structuri-cheie ale statului. Nu am oameni în structurile statului. Pentru mine ar fi mai uşor să cumpăr unul din structură, decât să-l plasez acolo, dacă aş vrea să fac astfel de lucruri... Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele, este treaba statului. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege. Întăriţi-vă statul!”, a recomandat Sorin Ovidiu Vântu. Aici ar trebui să intervină oamenii politici. Dacă am avea. Doar prin ei ne putem construi statul şi, indirect, ţara. Altfel, eforturile oamenilor obişnuiţi – fie ei şi oameni de afaceri, „moguli”, „oligarhi” – ar fi inutile, iar statul se prăbuşeşte în anomie fiindcă structurile mafiote parazitează sistemul. Actorul Dorel Vişan, un prisăcar pasionat, spunea recent că un stup bezmetic mai poate fi salvat extrem de greu şi foarte rar. Spre deosebire de statul român actual, o familie de albine este un sistem perfect. Dacă ştiubeiul rămâne fără matcă (bez matki – în limba slavă), adică „bezmetic”, albinele lucrătoare îşi dezvoltă nişte false ovare şi încep să depună ele însele ouă. Numai că ouăle lor nu sunt fecundate şi nu iese nimic din ele, iar stupul moare. Eu îi consider pe oamenii de afaceri oneşti tot un fel de albine lucrătoare, mai eficiente decât majoritatea. Ce ne facem atunci când „mogulii” au o atitudine antinaţională? Dar atunci când politicianul ajuns la putere e dublat de un „oligarh”? Dinu Patriciu spune frecvent că statul este un prost administrator şi că trebuie privatizate resursele strategice. Nu întâmplător, Tăricelu a semnat contractul pentru a vinde pielea ursului de lângă Insula Şerpilor, înainte să aflăm sentinţa finală de la Haga. După ce „a colaborat intens” cu teleastul Dani Oţil care are stil, Mihaela Rădulescu dă tot din casă: „Îl veţi regăsi pe fostul meu soţ Elan Schwartzenberg bine ascuns, deci trebuie să căutaţi bine, în toate campaniile electorale, când de-o parte, când de cealaltă, îl veţi regăsi în off-shore-uri îndepărtate. În terenuri dintre cele mai disputate şi chiar drept puşculiţă pentru banii unor grei politicieni din ţara asta fără stăpân”. Cât de puţin îi trebuie unei femei de lume să devină... patrioată.

Ieşirea pe pajişte!
Dar bine că a venit şi primăvara! Sub imperiul verbului „a ieşi”. Iese iarba, ies gândacii pe pajişte, iese ursul din bârlog, ies urzicile. Ştevia! România avea peste 11 milioane de asistaţi în anul 2008, iar acum producţia de ştevie ar trebui să fie dublă. Un pensionar a ieşit şi el cu Biblioteca pentru Toţi pe trotuarul de la Doamna Ghica din Bucureşti. Pentru tinerii de azi, care se culturalizează prin Humanitas, pot spune că „bpt” era cea mai accesibilă colecţie de carte. Cu doar zece lei, cumpărai un clasic din literatura universală sau din cea naţională. Bătrânul şi-a înşirat cărţile pe trotuar şi aşteaptă. „Le dau ieftin. Le am de la copii. Unele le-au primit ca premii la şcoală. Băiatul s-a dus în Australia, fata trăieşte în Canada. Mie nu-mi trebuie, iar pensia nu-mi mai ajunge”, îmi explică omul. M-am răzgândit, nu mai cumpăr când aud. Ies vacile domnului. Ies şi politicienii pentru o nouă campanie electorală. Pentru Parlamentul European, fiindcă trebuie să trimitem şi acolo pe cei mai reprezentativi fii ai naţiei. Pe Elena Băsescu şi pe Alina Mungiu-Pippidi. Nu, ori pe una, ori pe alta, că Alina Mungiu nu încape cu Elena tatei în tot Strasbourgu, că fata e tare-n tată. Dar şi cealaltă-n clanţă şi guşă. Nu e om al muncii, cu dosar-beton. Cel mai frumos iese tot Prostănacu pe pajiştea de la Cotroceni, unde culege ghiocei în calitate de preşedinte al României. La anu şi la mulţi ani, fireşte, îngână şi Adrian Năstase. Dar pe pajişte poţi să faci multe alte lucruri. De exemplu, poţi să paşti. Până atunci însă, Prostănacu simte că aliatul Marinelu îl trage pe sfoară. „Guvernează pe furiş. Acum zece ani, eram pur şi simplu cu pantalonii în vine în faţa Fondului Monetar Internaţional”. Deocamdată, Prostănacu zice că Marinelu călăreşte Guvernul pe deşelate, pe-o bucă. „Dacă se va încerca încălecarea întregului Guvern, inclusiv a părţii PSD, vă spun că PSD este foarte nărăvaş...”, ameninţă Prostănacu. „O să rămână virgin... L-am ajutat să supravieţuiască, altfel nu mai era preşedintele partidului... măcar atâta bun-simţ poate să aibă. Mircea Geoană o să rămână virgin dacă-şi va pune centura de castitate. O să facem tot ce se poate ca, fiind al doilea om în stat, să-i oferim o centură de castitate, să şi-o pună”, a spus Marinelu. Şi când a auzit că Prostănacu vrea pe pajişte la Cotroceni, Marinelu avea o jubilaîie de păianjen: „Ce intenţie nefericită are!” Olandezu Zburător îi dăduse aripi la imaginaţie Prostănacului: “Nu vreau să-i dăm satisfacţie lui Traian Băsescu, să se excite el în Palatul Cotroceni că ne-a băgat la guvernare”. Olandezu Zburător e convins că Prostănacu îi va sfărâma capul cu dinţii actualului preşedinte. Aşa că Marinelu i-a recomandat „nărăvaşului” să nu se mai plimbe la munte „împreună cu domnul Vanghele care îi creează inspiraţie profundă, îl energizează şi-i pune centura de castitate”... Nu le-am dat o lună de miere şi au început postul de fiere. Prostănacu nu ştie cum să iasă din cleşte, dar se consolează uşor: „Să câştigăm noi alegerile prezidenţiale şi să te ţii cazacioc în PSD. Ce-o să ne mai distrăm!” Dar noi? Nărăvaşul va face ca turcii la Plevna.
Poetu Portofel şi danful de pârci
Când ţi-a dat Din Patriciu cu păcură pe urechi, în mod sigur ai toate speranţele să nu te mai mănânce rapănul de care suferă godacii şatrelor de prin Slobozia. Aşa se întâmplă şi cu Poetu Portofel. După ce a spus pe steclă în emisiunea Feţele de la Cotidianu că “Boc e un bou, bă!”, acum îşi cere scuze în “Cotidianul” de la… “bou”. După care adaugă o inepţie mai mare ca filologul uitat din el. “Printr-o ciudăţenie lingvistică, numele domnului Boc, pronunţat în limba turcă, ar echivala cu magiunul din hazna, pe când în germană, cu un “k” în coadă, domnul Boc n-ar conduce guverne, ci ar mârli capre pe valea Rinului, deoarece când zici Bock, zici ţap”. Trec peste obsesia trivială de a râde gratuit de numele oamenilor sau de fizionomia lor, atunci când tarele morale ale personajelor nu justifică “stilistic” o asemenea atitudine. Poetu Portofel nu ştie însă aspecte elementare ale limbii române. Ţapul nu “mârleşte” capre, ţapul pârceşte capre. Şi în mod sigur, berbecul mârleşte oi chiar şi prin ciulinii de la Slobozia. Regret că poetul Mircea Dinescu a fost omorât în ziua de 22 decembrie 1989, de când “se face şi el că lucrează”. Aşa se face că a invitat-o pe Elena Udrea la o paranghelie la Cetate, iar blonda era tare mândră cu iedul în braţe. Uitate erau ânjurăturile neaoşe, scuipate prin strungăreaţă.

Dacul Floricel spiona şi el
Plutonierul şef Floricel Achim era registrator-şef la Biroul de documente clasificate de la Divizia 1 Infanterie „Dacica”. S-a gândit să facă şi el un ban. Agenţii ucraineni au spionat în România pentru Rusia, anunţă Consiliul Suprem de Apărare de la Kiev. Conform presei de la Kiev, spionii ucraineni şi bulgarul Petăr Marinov Zikolov (sau Zikulov) au oferit informaţiile militare secrete din România unor structuri interesate din Federaţia Rusă. Ministerul ucrainean de Externe “nu comentează situaţia”. Aceeaşi atitudine are şi şeful diplomaţiei de la Bucureşti. “Ministerul de Externe nu se amestecă într-o chestiune în derulare”, a declarat Cristian Diaconescu. Consiliul Suprem de Apărare de la Kiev consideră că diplomaţii ucraineni, expulzaţi din România, erau de fapt spioni ruşi, anunţă jurnalul “Cegodnia”. “Pentru noi, România nu are secrete deosebite, dar ruşii au un interes major în această direcţie, mai ales din domeniul NATO, susţine “sursa”. Cu alte cuvinte, ucrainenii cunoşteau informaţiile NATO din România şi s-au gândit să le ofere şi ruşilor. “Bucureştiul încearcă activ să discrediteze Ucraina în ochii Europei, obţinând, parţial, blocarea lucrărilor la canalul Dunăre-Marea Neagră”. Este vorba de canalul Chilia-Bîstroe. CSAT de la Kiev apreciază că, dacă românii îi vor putea convinge pe europeni şi pe cei de la NATO că diplomaţii ucraineni au lucrat pentru Rusia, în viitorul apropiat se va proceda la fel cu ataşaţii militari ucraineni de la Bruxelles, Paris şi Berlin. Adevărul este că Ucraina nu s-a debarasat de “conservele” SVR-GRU, oricâte pretenţii de suveranitate ar afişa. Deşi situaţia este foarte gravă, oficial, Bucureştiul tace. Mai mult, caută şi găseşte note optimiste pe o relaţie care excelează prin tensiune. “Nu amestecăm interesele României şi Ministerul de Externe într-o chestiune în derulare, sunt proceduri care respectă”… (probabil prevederile legale – n.n.), a precizat Cristian Diaconescu. El este convins şi susţine că are probe că relaţiile dintre România şi Ucraina ar fi “substanţiale şi pozitive în continuare”. “Este o relaţie bilaterală extrem de importantă pentru România. Pachetul de orientare pozitivă a acestor relaţii bilaterale este în continuare încurajator, inclusiv pentru România”, a adăugat Cristian Diaconescu în faţa studenţilor de la Facultatea de Drept din Bucurteşti. După care a adăugat că “s-a consumat prea mult oxigen din relaţia cu Ucraina”. Reamintim că săptămâna trecută doi ataşaţi militari de la Ambasada Ucrainei de la Bucureşti au fost expulzaţi fiindcă au cumpărat informaţii secrete de la un spion bulgar în România. La fel de tăcută a fost şi Ambasada Ucrainei de la Bucureşti. “Ministerul de Externe al Ucrainei nu comentează această situaţie. De regulă, asemenea întâmplări, asemenea activităţi nu se comentează de către factorii oficiali, doar se analizează în presă”, a afirmat ieri Vasilii Kirilici, şeful biroului de presă al MAE de la Kiev, citat de agenţia UNIAN. El a adăugat că asemenea incidente diplomatice nu sunt rare în practica internaţională.

„Andrei, apostolul lupilor”
Editura „Dacica” din Bucureşti a publicat cartea „Andrei, apostolul lupilor”. În a doua ediţie, Dumitru Manolache face o prezentare exhaustivă asupra „Celui dintâi chemat” şi asupra peregrinărilor lui pe meleagurile dacilor. „Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”, le-a spus Mântuitorul apostolilor. Andrei a tras la sorţi chiar lumea lupilor Daciei. Autorul aduce dovezi evidente că în lumea dacilor creştinarea s-a făcut încă din primul secol. Nimic nu apare din senin, aşa cum Meşterul Manole şi-a ridicat mânăstirea pe ruinele unui templu vechi. Faptul că dacii nu au ripostat cu violenţă în faţa noii credinţe denotă apropierea spirituală dintre creştinism şi zalmoxianism. Scrierea ieromonahului Gheorghe Ghelasie de la Mânăstirea Frăsinei este o dovadă tulburătoare. Magul ce bătrân s-a întors din Egipt şi i-a convins pe preoţii lui Zalmoxis să accepte credinţa creştină. Deoarece chiar Zăul Moş a lăsat cuvânt: „Când va veni Însuşi Dumnezeu pe pământ, chipul meu va trece în alt chip. Că eu sunt doar umbra acestuia. Aşteptaţi marea zi pe care s-o primiţi cu toate inimile deschise, că sufletul acestui neam are deja Taina lui...” Prin urmare, fie că s-au numit pelasgi, daci, traci, geţi, valahi (volohi), românii sunt cu mult mai vechi decât creştinismul. Tocmai această vechime spirituală le-a conferit înţelepciunea de a prelua creştinismul, chiar dacă biserica le-a schimbat numele strămoşeşti cu nume de împrumut. Ortodoxia noastră a conservat cel mai bine tradiţiile dacice, impropriu denumite „păgâne”, devenind astfel un fenomen foarte complex. Religiozitatea adâncă a dacilor a făcut posibilă asimilarea rapidă a creştinismului. Aşa se explică numeroasele contaminări din jurul apostolului Andrei, după cum se poate vedea şi din balada-colind a lui Ion Dinu. Una din tradiţiile magice este şi al doilea botez de la Copuzu din noaptea Învierii, care ar putea fi o reminiscenţă a primului botez dacic. Într-o lume zalmoxiană, atât de apropiată şi de cultul lui Mithra, care se extinsese în toată societatea romană, apostolul Andrei a venit în numele Domnului. Iată de ce misiunea lui aici nu a fost tragică, aşa cum avea să se întâmple în alte regiuni ale imperiului.
“Bucureştiul cultivă tendinţe unioniste în Ucraina”
Ucrainenii au avut reacţii “pe surse” în presa lor. Dacă nu ar fi fost adevărată acuza de spionaj, evident că oficialii de la Kiev ar fi sărit de un stânjen. O fac, dar sub anonimat, prin contraatac neprincipial, de limbaj sovietic: “n relaţiile bilaterale cu Ucraina, Bucureştiul foloseşte activ standarde duble – pe de o parte, România, ca stat membru al NATO şi UE. Demonstrează activ susţinerea direcţiei de integrare euroatlantică a Ucrainei, iar pe de altă parte, folosind instrumente corespunzătoare ale UE şi NATO, se amestecă în treburile interne ale Ucrainei, în particular în problema politicii lingvistice din Ucraina, folosind practica modelării unor pretexte artificiale în vederea acuzării statelor vecine - în speţă, a Ucrainei, unde există o comunitate română - că nu respectă drepturile minorităţilor naţionale”, spune “o sursă diplomatică” pentru ziarul “Ukrainska Pravda”. Inutil să mai amintim că minoritatea ucraineană din România este reprezentată automat în Parlamentul de la Bucureşti, ceea ce nu se întâmplă cu minoritatea autohtonă română din Ucraina. n acelaşi ziar s-a anunţat că Radu Filip, ataşatul militar al României de la Kiev, şi Iustinian Focşa, secretarul II al Consulatului României din Cernăuţi, au fost expulzaţi pentru prejudicii aduse securităţii statului vecin. Cei doi “au depus eforturi de răspândire în rândul comunităţii vorbitoare de limbă română din Ucraina a unor tendinţe unioniste (unyonyste – sic!) şi separatiste”, spunea altă “sursă” pentru acelaşi ziar. Cunoscând spaimele cu care au trăit diplomaţii români din Ucraina, putem afirma că niciun reprezentant oficial nu a încercat să facă măcar un gest “unyonyst şi separatist”. Ucraina a moştenit de la URSS nu numai teritorii care nu i se cuvin, dar şi apucăturile bolşevice: suspiciunea excesivă, aroganţa barbară, complexul de superioritate imperială, iar, mai nou, complexul moştenirii necuvenite.
Cine a stârnit furnicarul din războiul umbrelor? Publicaţia Standart din Bulgaria anunţă că agentul Petăr Marinov Zikolov era de un an în vizorul Direcţiei de Informaţii a armatei de la Sofia, dar la Bucureşti era urmărit din anul 2005. Ataşatul militar ucrainean Serghei Ilniţki de la Bucureşti primea informaţiile secrete de la Marinov Zikolov, care le lua de la subofiţerul Achim Floricel. Cazul aminteşte de cercul creat de Dorinel Mucea-Codruţ Şereş-Stancev-Vadim Beniatov. Alt bulgar, aflat în legătură tot cu un rus. Ambii s-au volatilizat din România, iar dosarul pare să fie bagatelizat. Avea Ucraina oficială interesul să spioneze ţara noastră, dacă tot ar vrea să intre în NATO? Teoretic, nu. Practic, da. Rusia spionează pe toată lumea şi pe ea însăşi. Avea tot interesul. De ce scandalul a izbucnit acum? Cine l-a developat? Teodor Meleşcanu sugerează că Traian Băsescu ar fi interesat de acest lucru. De ce? Nu explică, dar putem presupune că s-a simţit lezat că Dmitrii Medvedev nu vrea să-l primească (încă) la Kremlin? Greu de susţinut, dar e cert că s-a luat măsura divulgării acestui caz de spionaj chiar atunci când Cristian Diaconescu era la Moscova. Ar fi făcut-o Traian Băsescu în condiţiile în care, oricum,“cei 322” îi reproşează de trei ani că el ar fi distrus relaţiile minunate cu Moscova, că din cauza lui primim gaze mai scumpe ( “Axa Washington-Londra-Bucureşti”, “Marea Neagră - lac rusesc” etc.)? Greu de presupus. Traian Băsescu şi-a anulat vizita la Kiev înaintea izbucnirii acestui scandal, dar gestul poate fi explicat mai mult prin turnura politică turbulentă din ţara vecină. Pentru o ţară ca Ucraina, unde inflaţia a ajuns la 20,9%, iar preţurile cresc mereu, orice explozie sau implozie este posibilă.
Floricel primea de la bulgarul Petăr Marinov Zikolov ridicola sumă de 800-1000 de dolari pentru trădare. El era în vizor de cinci ani, lucru confirmat de MApN. Standart arată că Zikolov era agent al Serviciului Militar de Informaţii, spiona bazele din Bulgaria, dar şi românii l-au racolat. Şi atunci, l-am dat în gât din prostie, în loc să-l folosim? Plauzibil. Acelaşi spion este nepotul generalului Vassil Zikolov, şeful Direcţiei de Informaţii a Armatei bulgare din perioada 1967-1990. James Appathurai, purtătorul de cuvânt al NATO, a afirmat că Alianţa Nord-Atlantică “are toată încrederea în abilitatea autorităţilor române de a controla situaţia”. Să fie dezavuarea spionilor un eşec al activităţii SRI sau trebuiau nişte argumente pentru utilitatea serviciilor speciale în preajma dezbaterii legilor siguranţei naţionale? Dificil de susţinut fiindcă Zikolov era sub lupă de multă vreme. Consiliul Suprem de Apărare a României se reuneşte joi la Palatul Cotroceni. O afirmaţie şocantă a făcut ieri la Riga şi Mihail Saakaşvili, preşedintele Georgiei: invazia rusă din Georgia a început de pe teritoriul Ucrainei. Mai precis, navele de război de la Sevastopol, care formează Flota Mării Negre, au plecat din Crimeea spre frontiera cu Osetia de Sud cu şase zile înainte de invazia rusă. “Preşedintele Ucrainei a încercat să le oprească prin decret prezidenţial, dar comandanţii ruşi au ignorat avertismentul”, a spus Saakaşvili. Nu cunoaştem ce impact ar putea avea “operaţiunea Floricel-Zikolov” asupra securităţii noastre naţionale. Urmaşii vor găsi răspunsul în arhive.
Noul pact Molotov-Ribbentrop
Viktor Iuşcenko o acuză de trădare a Ucrainei pe Iulia Timoşenko, în tandem cu Vladimir Putin.În timp ce comuniştii ucraineni defilează prin toată ţara pentru a deturna sentinţa definitivă şi irevocabilă de la Haga, manifestând în faţa Ministerului Afacerilor Externe de la Kiev spre a se respinge hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie, preşedintele Viktor Iuşcenko o acuză pe Iulia Timoşenko de înaltă trădare: primul ministru ar fi încheiat nişte înţelegeri în domeniul gazelor cu Federaţia Rusă, ca un al doilea pact Molotov-Ribbentrop. În acelaşi timp, Vladimir Putin i-ar fi promis şi cinci miliarde de dolari. Iulia Timoşenko a cerut expertiza UE pentru acordurile semnate cu Moscova în domeniul gazului metan. “După cele două acorduri di n domeniul gazelor naturale, a fost încheiat şi un protocol secret Ribbentrop-Molotov, în care este vorba despre un împrumut de cinci miliarde de dolari din partea Rusiei”, a afirmat preşedintele Viktor Iuşcenko, preluat de ziarul “Ukrainska Pravda”. Declaraţia a fost făcută la o reuniune a Consiliului de Securitate şi Apărare a Ucrainei. El susţine că blonda cu coadă ar fi acceptat “varianta zero” la împărţirea patrimoniului fostei Uniuni Sovietice, fără să aibă acordul lui şi nici al Parlamentului. Iuşcenko a avertizat că acordul semnat de Timoşenko şi Putin “miroase a corupţie de la o poştă”. Concluzia lui Iuşcenko este cel puţin aiuritoare: “Iulia Timoşenko nu era mandatată pentru a adopta deciziile luate în urma negocierilor de la Moscova”. Blonda a ripostat vehement şi a acuzat Consiliul de Securitate şi de Apărare a Ucrainei că este o umbrelă a structurilor corupte.
Împrumutul oferit de Vladimir Putin ar fi folosit pentru acoperirea deficitului bugetar al Ucrainei. Kievul a mai solicitat împrumuturi de la Statele Unite, Uniunea Europeană, China şi de la Japonia. Ministerul rus de Finanţe a confirmat că negocierile cu Ucraina pentru un credit de cinci miliarde de dolari ar fi în curs, dar că autorităţile de la Kiev nu au făcut încă o cerere oficială în acest sens. Presa ucraineană susţine că Moscova pretinde în schimb ca Ucraina să renunţe la pretenţiile ei asupra patrimoniului Uniunii Sovietice. În urma acestor contracte, Ucraina va beneficia în 2009 de o reducere cu 20% a preţului european al gazelor ruseşti livrate, a cărui medie se ridică în primul trimestru al anului 2009 la 450 de dolari pe mia de metri cubi. În contrapartidă, Federaţia Rusă va plăti tranzitul gazelor spre Europa prin teritoriul Ucrainei la acelaşi tarif ca în 2008, convenit la 1,7 dolari pe mia de metri cubi la o sută de kilometri. Iuşcenko o mai acuză pe blondă că, în urma acestor acorduri, Ucraina ar putea să piardă controlul asupra sistemului de conducte de gaze şi de petrol, preluat de la fosta URSS. Andrei Kuklinski, adjunctul şefului administraţiei prezidenţiale de la Kiev, avertiza şi el că Ucraina ar putea să aibă destinul Belarus care, sub presiunea datoriilor faţă de Rusia, i-a cedat acesteia lanţul de gazoducte şi alte sisteme strategice. În plus, Moscova ar fi cerut ca flota din Marea Neagră să rămână pe teritoriul ucrainean.
Şi fiindcă Iuşcenko a adus vorba de funie în casa spânzuratului, trebuie să-i reamintim că Pactul Molotov-Ribbentrop s-a încheiat la 23 august 1939. Victimele acestei înţelegeri abuzive dintre Stalin şi Hitler au fost România, Polonia, Cehoslovacia şi ţările baltice. Polonia a primit recompense teritoriale spre vest, în detrimentul Germaniei, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. După căderea comunismului, ţările baltice au scăpat din ghearele Kremlinului, iar Republica Moldova şi-a declarat independenţa mai mult faţă de… România, singura ţară care suportă în continuare consecinţele Pactului Molotov-Ribbentrop. Politicienii noştri au găsit şi descoperă noi justificări. După destrămarea URSS, Ucraina s-a trezit în braţe cu Herţa, cu nordul Maramureşului, cu nordul şi sudul Basarabiei, dar şi cu Insula {erpilor. Iată de ce acuzele aduse de Iuşcenko premierului ucrainean denotă cel puţin ignoranţă. Pentru Ucraina, Pactul Molotov-Ribbentrop este sfânt, ar trebui pus în ramă de aur pe Maidanul de la Kiev. De aceea, şi cele şase judeţe basarabene ar trebui numite direct Republica Molotov, ca un omagiu pentru cel care a contribuit la acest jaf teritorial, cu tragediile care au urmat pentru românii de-acolo. Iuşcenko o acuză pe Timoşenko de vânzarea patrimoniului URSS către Rusia, dar oare în acest “patrimoniu” nu intră în primul rând teritoriile româneşti, atribuite Ucrainei? Miliardarul George Soros aprecia recent că “Rusia e greu de îmblânzit, dar poate fi sedusă”. Dar Ucraina? Ţara se confruntă cu mari tensiuni interne, iar criza le amplifică. Viktor Pinzenik, ministrul ucrainean de Finanţe a demisionat din cauza dezacordurilor cu şefa. Ieri a avut loc la Kiev o amplă demonstraţie de susţinere a primarului Leonid Cernoveşki, ameninţat cu destituirea. La Kremlin, în sala de malahit, Dimitri Medvedev şi preşedintele turc Abdullah Gull au semnat, tot ieri, un acord de cooperare în domeniul energiei nucleare. (Nu departe de Samara, Rusia a ridicat un munte întreg de minereuri de uraniu furat din România după 1950). Acum, Rusia este principalul partener comercial al Turciei şi în domeniul nuclear. Cele două ţări au semnat un acord de peste 60 de miliarde de dolari în domeniul energiei electrice, pentru următorii 15 ani. Schimburile lor comerciale au depăşit, în 2008, 37,8 miliarde de dolari. 63% din necesarul de gaz al Turciei vine din Rusia, dar şi 29% din necesarul anual de petrol. “}ările noastre sunt puteri în regiunea Mării Negre. Trebuie să depunem eforturi comune pentru menţinerea păcii şi a securităţii în regiunea Mării Negre şi a Caucazului”, a recomandat Medvedev. Prin urmare, raporturile dintre Turcia şi Rusia ţin de agenda geopolitică, unde partenerii mai mici nu contează. Pe de altă parte, “Izvestia” avertizează NATO că ar putea să-şi rupă dinţii în sloiurile Oceanului Asrctic, unde numai Rusia “cu tehnologia ei” se simte ca acasă. A miza acum în România pe mârţoaga de la Kiev, care are şi veleităţi de putere regională, înseamnă a neglija realitatea. Reamintim că, după semnarea acordului dintre Germania şi Rusia pentru construirea conductei North Stream, ce va merge pe sub Marea Baltică, Polonia acuza Berlinul şi Moscova că au elaborat un al doilea pact Molotov-Ribbentrop în domeniul gazelor. Aprecierea lui Lech Kaczynski era corectă fiindcă un asemenea proiect, conceput de Putin şi Schroeder, izolează ţările baltice şi Polonia. “Rusia a devenit din nou agresivă şi un jucător activ pe arena internaţională, ea se întoarce în Europa, iar acest fapt nu poate să nu îngrijoreze. Dar toate punctele câştigate de Rusia sunt doar pe teren geopolitic. Forţa Rusiei stă în poziţia ei geopolitică, iar acestui avantaj geopolitic UE i-ar putea contrapune principiile societăţii deschise şi democratice, o politică unitară şi comună, precum şi sprijinirea fostelor republici sovietice”, crede Soros. Nimic mai fals. Rusia şi Ucraina moştenesc reflexele sovietice (nu degeaba se consideră amândouă succesoarele URSS), iar “principiile societăţii deschise” ar fi doar nişte paliative. Ucraina este butoiul cu pulbere al Europei, iar Ivan umblă prin preajmă cu chiştocul aprins.

Frăţie şi diversiune
Voronin susţine că România finanţează campania electorală a partidelor unioniste pentru alegerile din 5 aprilie. Preşedintele Vladimir Voronin a declarat că România susţine formaţiunile politice pro-europene din Basarabia. El e convins că serviciile secrete din ţara noastră s-au mobilizat pentru ca unioniştii de dincolo de Prut să preia puterea la Chişinău. Front comun fac şi oamenii de afaceri din România pentru susţinerea politicienilor basarabeni, care pot garanta aderarea la Uniunea Europeană. Confruntarea politică de dincolo de Prut pare să se dea mai abitir ca oricând între Rusia şi Uniunea Europeană/NATO, între Rusia/Ucraina şi România. Este aici şi una din explicaţiile pentru “coincidenţele” din războiul de spionaj din regiune. Aflat în cădere liberă, Vladimir Voronin dă tonul atacurilor contra României, dar nu suflă nimic despre Rusia sau Ucraina, cu mult mai implicate în procesul electoral de dincolo de Prut. La un recent miting electoral din Găgăuzia, generalul de miliţie susţinea că Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Partidul Liberal ar fi creaţia serviciilor secrete româneşti. (Ar fi fabulos, iar dacă ar fi şi adevărat, aş fi primul care m-aş înclina…). “Aceste două partide liberale – vă spun cu mâna pe inimă - nu sunt partide moldovineşti. Partidul condus de Chirtoacă (este vorba de Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele Partidului Liberal – n.n.), acest băieţaş de oraş, este condus direct de preşedintele României, Traian Băsescu. Al doilea partid liberal, cel al lui Filat (Vlad Filat, preşedintele PLDM – n.n.), este dirijat de fostul preşedinte al României, Ion Iliescu”, a afirmat Voronin (Cioroiu, în rusă). E adevărat că Traian Băsescu şi-a manifestat deschis opţiunea unionistă şi sprijinul pentru aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană, dar de aici şi până la “amestecul în treburile interne” ale Republicii Molotov, mai este cale lungă. Trebuie oameni dedicaţi, devotaţi, trebuie mulţi bani ăi multă consecvenţă. De unde? În ce-l priveşte pe Ion Iliescu, el poate l-ar fi susţinut prioritar pe Dumitru Diacov. Ştie el de ce.
Oficioasa gazetă “Moldova Suverană” îi prinde în horă şi pe miliardarii din România, care ar vrea să sfâşie republicuţa. Ce bine-ar fi! Numai aşa poate România ar urca de pe poziţia a zecea printre investitorii de dincolo de Prut, înaintea Rusiei, a Olandei, Italiei, Spaniei sau Israelului. Un oarecare Saşa Furman, coleg de gândire cu Mihai Conţiu, care se prezintă drept “defector” de la Serviciul Român de Informaţii Externe, este convins că partidele politice unioniste au luat bani din România încă înainte de campania electorală. “În 2009, surpinzător, campania electorală a Partidului Liberal şi a Miăcării “Acţiunea Europeană” (MAE) a rămas suspendată, investiţiile româneşti fiind diminuate considerabil. Liberalii lui Mihai Ghimpu au încercat să iniţieze negocierile cu anturajul lui Traian Băsescu, dar tentativa a eşuat. Totodată, MAE a închis mai multe acţiuni electorale”, crede Saşa Furman. Ei, dar altfel stau lucrurile în lumea oligarhilor din România, care aruncă paralele pe Prut în plină criză. “În timp ce Băsescu renunţă la Ghimpu (preşedintele Partidului Liberal), miliardarul Dinu Patriciu, la indicaţia ex-premierului român, Călin Popescu Tăriceanu, finanţează campania electorală a Partidului Liberal Democrat. Graţie milioanelor investite de Patriciu, Vlad Filat ţine sub control dur mai multe mijloace de informare în masă”, susţine gazeta lui Voronin. (Dacă ar fi adevărat, aş fi primul care ar cere ca Dinu Patriciu să primească tot platoul continental din preajma Insulei Şerpilor…). Autorul stă într-un peş şi vede prin Chişinău prea multe maşini cu numere româneşti de înmatriculare şi-atunci trebuie să fie ceva. “Formaţiunile pro-româneşti din R. Moldova luptă nu doar pentru voturile electoratului, ci şi pentru acapararea investiţiilor bucureştene. (…) Campania parlamentară a fost transformată într-o veritabilă fabrică de spălare a banilor”, conchide Furman.
Cine să fie “sălbaticul violator de bărbaţi”?
Patimă grea şi politica frăţânilor din Basarabia! Cel puţin, Mihai Conţiu, care îi consideră spioni ai României pe toţi basarabenii unionişti, pe toţi intelectualii de elită din Basarabia, a început să-i numere pe pederaştii de la Chişinău. Constantin Tănase “ştie că duşmanul său adevărat, un moldovean care a fost într-o mare funcţie, un sălbatic violator de bărbaţi, este refugiat peste graniţă”, crede Conţiu, omul de încredere al lui Voronin. Care să fie “sălbaticul violator de bărbaţi” printre urmaşii bourilor din Basarabia? Nu am aflat. Aici publică şi Eduard Ovidiu Ohanesian un raport despre producţia şi comerţul cu arme, în care ar fi implicaţi generalul Aurel Cazacu, fost director la Romtehnica şi la Romarm, Constantin Cetinoiu, Costică Lapteş, Gheorghe Nemţeanu, Eugen Nicolăescu, Norica Niculai, ofiţerul american Ira Quinn, Irvin Ray Dyer III, Maximilian Heinrich von Habsburg-Lothringen, Maximilian von Habsburg. Deputatul Viorel Badea a propus în faţa Parlamentului de la Bucureşti realizarea unei emisiuni despre Basarabia la TVR1. Probabil peste un veac. La Pro TV Chişinău, Ilie Ilaşcu a afirmat că Mircea Snegur nu i-a permis să-l lichideze pe Igor Smirnov în 1991-1992. Acelaşi Snegur nu a fost de acord nici cu încarcerarea lui Smirnov, deşi existau probe pentru 25 de ani de puşcărie. Ilaşcu este convins că Moscova a declanşat războiul din 1992 pentru a nimici Mişcarea de Eliberare Naţională. Partidul Democrat are necazuri cu Ada Milea din România fiindcă a preluat cântecul “Cu secerea -n mână/ şi ciocanu/ împărţim ciolanu”… Sergiu Praporşcik de la “Flux” ne asigură că Voronin şi Iurie Roşca nu “sunt vânduţi ruşilor”, dar Vlad Filat sigur “este omul lui Igor Smirnov”.
Criminalul Gribenco a fost prins. Ministrul Dan Nica ne-a povestit că Serghei Gribenco „e specializat în crimă organizată, cu activitate contrainformativă”. Are cetăţenie română, în timp ce românii din Basarabia aşteaptă câte zece ani aprobările, adică până expiră actele şi o iau de la capăt. Dacă e „contrainfomativ” ne asigură şi vrăjitoarea Norvegia, mama lu Danemarcu, mânca-tz-aş. Dar Serghei Gribenco nu există. Mai pe şleau, nu este niciun cetăţean moldovan cu numele Serghei Gribenco sau Gribenko, arată Ministerul Informaţiei de la Chişinău.