Noi prin noi!: mai 2016

„Mai apoi în zilele acestui Ştefan vodă, fost-au foamete mare şi în ţara Moldovei, şi la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă vodă”.

(Grigore Ureche, un cronicar mârșav, dușmanul lui Ion Iliescu de peste veacuri).

Urmașii comuniștilor se dovedesc mai subtili în cruzime decât învățătorii lor. Mi-amintesc că, la o ședință a „organizației de bază” din fabrică, un coleg foarte vioi s-a ridicat și a anunțat că depune carnetul de partid. Omul voia să plece definitiv în Germania Federală pentru o franzelă amară și ținea să scape de... coadă. Răspunsul a venit prompt: „Șezi blând, băi tovarășe! Nu pleci din partid așa, când vrei tu. Te dăm afară noi când vrem noi”. Și l-au dat afară după tot felul de proceduri, încât acum îi părea rău că a mai cerut să fie exclus.

Ordin de la partid: Să fim înmărmuriți!

Cei de la FSN-PDSR-PSD nu mai au nicio doctrină. Social-democrația lor este praf în ochii proștilor care așteaptă țoșca electorală. Unica lor ideologie este hoția. În haită. Reamintim dictonul lui Miki Șpagă: „Trebuia să vină la noi, vedeam ce și cum și ne despărțeam prieteni...” Cine nu a priceput că hoția este criteriul fundamental de eficiență în munca de partid nu are ce căuta acolo. La fel, cine nu respectă ierarhia mafiotă și vrea să fure mai mult singur este eliminat. („M-au ejaculat!” – apud Marean Van Ghelle.). De aceea, acest partid se comportă uneori ca un balaur din poveștile vechi: el își regenerează mereu capul și își mănâncă vorace coada. Așa au sfârșit cei care se credeau infailibili în această haită: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta... Chiar și Tataie a fost pus la zidul partidului fiindcă el chiar nu a furat, dar a tutelat o perioadă demnă de Ștefan Lăcustă. Probabil că ne vom reveni peste un veac după acest flagel care înseamnă social-democrația mafiotă.

După ce DNA l-a târât prin tribunale pe marele Dragnea pentru măsluirea referendumului de înlăturare a președintelui Traian Băsescu, Justiția a trebuit să dea o sentință: condamnarea definitivă de doi ani cu suspendare.

Au sărit toți ca arși.

"Militanţii, nu numai din PSD, ci ai tuturor partidelor îndeamnă lumea la vot pentru că este sensul unei campanii electorale. La referendum a fost o confruntare dură între poporul român şi Băsescu. Niciun partid nu putea obţine foloase necuvenite. Cred cu tărie în nevinovăţia mea şi solicit achitarea", a spus Liviu Dragnea. Adică, ei erau poporul!

Ordinul pe haită era clar: toți trebuie să suferim!

"Suntem înmărmuriţi. Suntem mai mult decât şocaţi, suntem înmărmuriţi de ce se întâmplă astăzi în România. Deci omul acesta nu a făcut altceva decât să conducă o campanie electorală prin care le-a cerut românilor să iasă la vot, să dea jos un monstru, un tiran, care ne-a făcut praf 10 ani de zile. Pentru asta - foloase necuvenite înseamnă voturi - să-i dai doi ani cu suspendare, în primă instanţă un an. Am crezut că astăzi va fi achitat Liviu Dragnea, pentru că nu are niciun fel de vină”, crede și Codrin Ștefănescu, trompeta disonantă a partidului.

"Eu nu cred că i se pot reproşa foarte multe. De ce există partide şi care este rolul şi misiunea partidului în orice competiţie electorală: să mobilizeze electoratul. Ce a făcut el? Ca reprezentant şi lider al partidului, a militat pentru a mobiliza electoratul la referendumul respectiv. I se poate reproşa aşa ceva unui lider politic? Aceasta este stupizenia acestei decizii”, a afirmat Ion Iliescu despre Justiție. (Păi dacă nu vrea nimeni să se uite serios în dosarele loviturii de stat și ale mineriadelor...).

Sigur că îndemnul lui Dragnea a fost persuasiv, nu șagă: morții de prin Teleorman și din alte județe s-au aliniat și au plecat la vot ca să-l dea jos pe „monstrul care ne-a distrus zece ani de zile”. Am vrut să scriu „persuasiv, nu șpagă”, dar am zis că bate prea mult la ochi. Votul multiplu, șpaga la kil sau la litru, fondurile uriașe, cheltuite pentru propagandă – de unde banii? – toate acestea au fost „mobilizarea specifică a activului de partid”, cum ar zice bătrâna deșcă. Majoritatea celor care au fraudat acel referendum au ajuns la pârnaie – evident, pentru alte matrapazlîcuri. Deci erau niște profesioniști ai fraudei.

Singurul care nu s-a dat înmărmurit și care chiar a crezut că i-a sunat ceasul (astral, desigur) pentru parvenire a fost Valeriu Zgonea, colegul lui Mihai Viteazul și noul Zorro pentru criptocomuniști. Și l-au aruncat din partid ca pe Marean. Din punct de vedere moral, colegul lui Mihai Viteazul avea perfectă dreptate: „În PSD, un lider are responsabilitatea destinului politic a peste jumătate de milion de suflete. Cărora trebuie să le insufle încredere şi speranţă. Nicidecum să le arunce în spate propriile sale probleme.”

Sigur, a postat și mnealui pe feisbuk că așa se poartă în epoca autiștilor. Noi avem două instituții de presă ale poporului plătitor de taxe: Radio România și TVR. Absolut normal ar fi ca un lider politic, președintele și șeful Guvernului să vină în primul rând la aceste instituții pentru comunicate importante. Nu orice babă se uită pe feisbuk și nici nu trebuie, dar ea plătește, săraca, abonamentul. Deci ea are dreptul la informare – în primul rând din partea conducerii României. Moftul feisbukului trebuie lăsat pe seama fițelor demimondene. Autiștii noștri din politică au însă convingerea că numai prin feisbuk pot comunica eficient. Și de-acolo iau fătucile cu buricelul gol nectarul presei contemporane. Comunicăm, comunicăm! Ce vremuri minunate!... Văd frecvent această anomalie. Merge bizonul cu prietena lui la film, la cafenea, la restaurant. Și, în loc s-o privească în ochi și să-i spună ceva frumos, se agață de telefonul mobil și începe să pritocească. Ea ce să facă? Să sară pe el? Nu, sare și ea pe telefonul mobil. Și când te uiți ce ochi are fata și ce blugi rupți în genunchi... mai că-ți vine să-i smulgi debilului telefonul din labe...

Vorbeam cu o mătușă de pe valea Bahluiului, care s-a mutat la oraș din cauza singurătății. „Acum, mamaie, să tot trăiești, ai cu cine sta de vorbă. Ești cu fata aici la oraș...” „Ei, nu, că-i ocupată, momucuțîi, îi ocupatî. Aghe vini di la sărviși, fași șeva di mâncari, mânâncî șî pi urmă sî sui în pat șî betoneazî... Cu șini sî grăiești?” „Atunci stai de vorbă cu ginerele că-i om învățat...” „Nu poati niși el, săracu, momucuțîi, vini di la sărviși, mânâncî, sî puni înaintea tilivizorului șî betoneazî...” „Poți să vorbești cu nepoții, că de-acuma-s mari, te poți înțelege cu ei...” „D-apăi șî ii, sărașii, vin di la școalî, mânâncî și mai găsăsc, niși nu apucî sî-ș mai facî lecțîili, sărașii, cî s-apucî di betonat...”

Și atunci, Klaus Iohannis să stea ca baba de pe valea Bahluiului? S-apucă și „betonează” și el... Asta se cheamă comunicare cu țara care te-a ales, ți-a acordat încredere, în speranța că scapă de haita roșie.

Când s-a oprit un minut, l-a sunat pe Dragnea. Și imediat geambașul de la Smîrdioasa trage clopotul în târg, dar nu pe feisbuk. Direct!

„M-a sunat, nu e prima oară când mă sună. M-a sunat, vineri seara, pe la ora 7. Recunosc că eram la volan și i-am cerut să aștepte câteva minute. Atâta mi-a spus că îi pare rău în plan personal, dar, în plan politic, crede că ar trebui să mă retrag. Eu cred că poate, fără să-și dea seama, a intrat într-o zonă neconstituțională. Un partid are interese profund legitime și oamenii au și niște drepturi, inclusiv acela de a-și alege liderul politic. Nu are dreptul să se amestece în viața internă a niciunui partid. Cei de la PNL au dreptul să atace, dar nu președintele”, s-a spovedit Liviu Dragnea la pastorul Gâdea. (Ce alăturare ideală: Hai la pastorul Gâdea să te facă nemuritor în politică! Cum să te spovedești, bă, la... gâde?..

După care, brusc, Dragnea are o revelație: „Victor Ponta este pregătit pentru multe funcții, pentru toate funcțiile”. Cu alte cuvinte, PSD are nevoie de doi pușcăriași în frunte, nu doar de unul. Prin urmare, Dragnea este agentul electoral al lui Traian Băsescu: numai Marinelu putea să-și bage coada așa de adânc aici... El i-a sfătuit.

"Suntem într-o situație de criză, cu un lider inculpat și un adjunct condamnat", a spus Zgonea, referindu-se la Victor Ponta si Liviu Dragnea, la o zi dupa ședința Biroului Permanent Național al partidului.

Apocalipsa de partid este văzută de Zgonea în tempera de parabolă, semn că personajul l-a lăsat demult în urmă pe Vasile Roaită: „Mă uitam aseară la un documentar despre antilopele gnu care trec peste un râu. Masculul alfa sare în râu și fără, să gândescă, sar toate femelele după masculul alfa. Însă acel râu este plin de crocodili. Asa este și PSD- ul astăzi. Scapă cine poate. Am atras atenția că vulnerabilizăm tot partidul și miile de candidați,” a avertizat șarpele din dudăul partidului. Pesediștii și antilopele gnu! Ce frumos! Dar parcă dinozaurii și morsele cu fildeși, varanii cu platoșă ar fi mai aproape de adevărata imagine.

În zadar Bătrâna Deșcă a ridicat flamura roșie, demult zdrențuită prin lupte intestine, avertizând că partidul „are responsabilități atât față de membrii și simpatizanții săi, de oamenii de stânga din România, cât și față de toți cetățenii”. Zgonea a fost dat afară. Mai ales că șarpele de dudău spusese că Dragnea este masculul alfa și niște „femele” au sărit după el printre crocodili. Cum adică, activiștii pesediști ar fi niște muieri proaste?...

Că bine i-a mai citit Nenea Iancu, chiar dacă ei l-au depășit demult imaginația:

„Trahanache: (lui Dandanache) Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică şi cu Joiţica... Eu trebuie să mă duc la alegere: peste o jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo... D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape... suntem tari, stimabile... tari... Nu o să ai majoritate, stimabile...

Dandanache: Cum se poate? Să nu te pomeneşti cu vrun balotaz? 'Ai?... a mai păţit-o si alţii...

Trahanache: Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi?... zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.

Dandanache: A, asa? (cu siguranţă.) Se-nţeledze... Niţi nu se putea altfel...”

Cnuta lui Traian Băsescu și țara primarilor pușcăriabili

Știind că au transformnat populația într-o târlă de cerșetori, partidele noastre au permis apariția unor candidați gata încătușați. Fie și măcar moral. Cum este cazul lui Robert Turcescu, care vrea să ajungă primar de București din partea Mișcării Populare a lui Traian Băsescu. Vă amintiți cum nega Roberțel că ar fi angajatul lui Vântu, că a fost cu el pe iaht în Creta? Autodenunțul „acoperitului” a fost un alt pas grav pentru el și pentru cei care mai pot avea încredere într-un asemenea individ. După vestitul moment cu imnul național și cu semnificația cuvântului „cnută”, în care Traian Băsescu a dovedit că este un politician magistral, după ce l-a băgat pe Roberțel sub masă la aparat, Marinelu ni-l aduce de mână și ni-l prezintă drept cel mai redutabil candidat la primăria Capitalei. Înseamnă că are o părere excelentissimă despre noi, bucureștenii... Iată ce scria Roberțel pe blog după ce ne-a spus că nu mai știe cine este, că a devenit ținta unui atac paranormal:

"Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos câteva dintre statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să nu-l trădez pe bunul Dumnezeu și să fac această mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în fața lui Christos, chiar dacă astăzi, celor ce vor citi și vor vedea acest text poate că nu le va fi foarte clar ce se întâmplă. Rugati-vă pentru mine si cu mine să fim iertați și izbăviți. Sunt pregătit să îndur oprobiul public, îl merit, dar sper să avem parte de legi și de judecători drepți. Cu Dumnezeu înainte și va fi bine! Vă cer iertare tuturor".

Păi nu spuneai tu, copilu, că nu știi cine ești? Că nu ai fost plătit?... Și ce vină avem noi, bă, ca să fim iertați odată cu tine? Am turnat amândoi la aceeași sursă? Nenorocitule...

Să fiu bine înțeles. Eu nu am nimic contra ofițerilor acoperiți, fie ei în politică sau în presă. Serviciile secrete trebuie să aibă profesioniști în zonele delicate. Repet: „profesioniști”. Politicienii, ziariștii nu au decât să se apere, legea trebuie aplicată. Te-a apucat spovedania, n-ai decât să intri la pârnaie. Nu te așteaptă gloria monumentelor pentru „acoperiți”. Însă tocmai aici este hiba: nu vrem să avem legi clare pentru servicii, pentru politicieni, pentru ziariști. Restul e povestea lui Roberțel cu „cnuta” politicianului.

„Este o mizerie fără limite, dar plecaţi de la premisa că, la sfârşitul mandatului, am făcut afirmaţia că am îngenuncheat vechiul sistem, dar nu l-am făcut să dispară. El s-a manifestat premergător înscrierii mele în cursa pentru Primăria Capitalei şi m-a pus în faţa unei situaţii imposibile, şi anume să candidez în calitate de suspect - lucru pe care nu-l puteam accepta, pentru că mi-aş fi negat tot mandatul meu de zece ani la Cotroceni. Ce vă pot garanta, însă: este o minciună, un mod de a rezolva problemele politice pe care cei care încă se mai hrănesc din învăţăturile lui Voiculescu, dar şi slugile lui din instituţiile statului, îl fac. Este un joc murdar”, a afirmat Traian Băsescu.

Bine, să zicem că fostul președinte era corect, că nu a fost informat de servicii cu privire la hoțiile din dosarele Microsoft, EADS, Hexit Pharma... Fostul președinte spune că nu a fost informat, Victor Ponta pretinde că nu știa nimic, Dacian Cioloș e prea nou ca să afle ce știe...

Noi pe cine credem?

Cu ani în urmă, am avut prilejul să-l întreb pe generalul Coldea dacă SRI a informat în legătură cu înstrăinarea patrimoniului PETROM, mai ales că Împăratul Năstase ne asigura că a vândut numai rafinăriile și benzinăriile, nu și resursele naturale. „SRI a făcut 19 informări cu privire la PETROM”. Evident că acele informări au ajuns la Ion Iliescu, la... Adrian Năstase și la toată haita. Sigur că eu îl cred pe generalul Coldea, chiar dacă pot fi considerat naiv!

Marian Munteanu este „omul lui Virgil Măgureanu”!

După ce au văzut că Bușoi este un homuncul în fața marelui public, după ce Ludovic Orban a pus botul în mod lamentabil pe când nici nu începuse campania electorală, liberalii l-au desemnat candidat la primăria Bucureștilor pe Marian Munteanu. Un om cu o gândire naționalistă, în sensul bun al cuvântului, cu un altfel de discurs, cu un trecut cumplit de pe timpul mineriadelor. Era evident cea mai bună candidatură politică pentru București. Nu a fost suficient. Prietenii de la Buhuși sau mercenarii lor i-au sărit în cârcă imediat. Și Marian Munteanu a clacat. Sau liberalii s-au muiat... În orice caz, au fost destui care le-au vrut binele, dar și ei și-au făcut-o cu mâna lor: votează cu PSD pentru alegeri locale într-un singur tur, după care se răzgândesc și vor două tururi, dar era prea târziu.

Am să dau doar un singur exemplu: Dan Tăpălagă. Un gazetar redutabil printre noii jurnaliști. Așa credeam și l-am apreciat o vreme. Până când au apărut comenzile.

„Marian Munteanu reprezintă o ruşine, titrează Dan Tăpălagă. Cum a aterizat propunerea pe masa partidului este un mister în sine. Anunțul formal l-a făcut în fața partidului Cătălin Predoiu, în calitate de șef al filialei București. Dar în mintea cui s-a născut oare grandiosul proiect de a-l vinde pe candidatul lui Măgureanu la președinție drept un "produs civic" bun pentru București? Cine l-a găsit pe acest Dan Puric neterminat și l-a vârât pe gâtul liberalilor? Cum de l-au înghițit toți fără să regurgiteze în secunda doi? Ce o fi fost în capul lor? A treia propunere a liberalilor, după Bușoi și Orban, este un delir mistico-naționalist, cu substrat antioccidental, de inspirație legionară, născut în spuma tulbure a anilor 90.

Adoptat în tinerețe de adepții naționalismului primitiv și neolegionar, de Ion Coja și alți etnocentriști feroce, de defunctul PUNR, iar mai târziu de securiștii din vechea generație, Marian Munteanu a renăscut la începutul anului în studioul lui Rareș Bogdan de la Realitatea TV, cu o nouă mărgică tricoloră de vânzare în talciocul ideilor second-hand: Grupul pentru România”.

Mă opresc aici. Devine dezagreabil să mai citez. Dacă vorbești despre România, ca Marian Munteanu, ești legionar, „naționalist primitiv”. Este bizar că asemenea calificative au fost lansate de un ziarist relativ tânăr. Chiar să nu știe Dan Tăpălagă ce rol a avut și cât a suferit Marian Munteanu în 1990-1992? Sigur că am întâlnit descreierați care au scris că scena în care un miner (sau ofițer) l-a târât pe Marian Munteanu la fântâna de la Piața Universității ca să-i taie capul cu securea a fost comandată de... Virgil Măgureanu. Dan Tăpălagă nu este departe de asemenea elucubrații. Ori e legionar, ori este omul lui Măgureanu?! Nu se poate altfel, domnule Tăpălagă? Așa cum Dan Puric nu este mason, cum pretindeți voi. De fapt, Ion Iliescu ne spunea în mai 1990 că în Piața Universității s-au adunat legionarii! Printre care era și Marian Munteanu. Câtă derută și câtă ticăloșie?

"Este limpede că este nevoie de altceva. Asta este concluzia mea. Convingerea mea este că este nevoie de o mobilizare de dimensiuni insurecţionale. Nu este nevoie doar de o intervenţie civică, ci şi de o insurecţie civică. Altfel acest sistem nu poate fi dislocat. Este un sistem profund corupt care nu poate fi învins", spunea Marian Munteanu. După care a adăugat: „Eu nu fur!” Asta le-a creat frisoane tuturor. Păi noi pentru asta te punem acolo, mă? Să ne spui că nu furi? Ești nebun? Și apoi s-a speriat și el. Și a tăcut.

În anul 2000, eram în preajma „etnocentristului feroce” Mircea Druc. Din același motiv pentru care marele istoric Florin Constantiniu spunea: „Dacă aș intra vreodată în politică, atunci locul meu ar fi lângă Mircea Druc, acest român de origine extraterestră, remarcabil prin onestitatea lui”. Eram în Partidul Național al Reîntregirii, singurul la care am aderat. Am făcut alianță mai întâi cu Partidul Unității Naționale din România, condus atunci de Valeriu Tabără. Într-o zi, Mircea Druc m-a întrebat ce cred despre o posibilă candidatură prezidențială a lui Marian Munteanu pentru alianța noastră. M-a entuziasmat ideea pentru că Marian Munteanu însemna un timbru nou în politica din România. Eram convins că așa vom putea să-l debarcăm pe Ion Iliescu. Mircea Druc l-a sunat și Marian Munteanu a acceptat. A făcut o impresie deosebită printre noi.

Peste vreo lună, Mircea Druc m-a întrebat cum aș vedea o alianță cu Partidul Național Român, inventat de Virgil Măgureanu. Eu le-am spus celor doi lideri ai alianței că ideea este nocivă, că Măgureanu nu poate fi perceput drept urmașul lui Iuliu Maniu, cel care a pus bazele Partidului Național Român. „Uneori, în politică, 2 plus 1 nu fac trei, ar putea să facă zero. Virgil Măgureanu este perceput ca un asasin al lui Ceaușescu, s-a dovedit că este un emanat al Securității și memoria colectivă a românilor nu iartă acest lucru...” Și ce-oi mai fi spus eu atunci... Nu a mai zis nimeni nimic și alianța s-a făcut, dar intuiția mea s-a dovedit corectă. A continuat cooperarea cu Marian Munteanu și după venirea lui Virgil Măgureanu, dar fostul rebel din Piața Universității venea extrem de rar la întâlnirile cu noi. A avut o singură dezbatere publică televizată cu Vadim Tudor, pe care l-a surclasat. Și din nou am zis că vom câștiga lupta pentru președinție, dar deodată, fără să ne anunțe în cadrul unei întruniri, cum ar fi fost normal, Marian Munteanu a ieșit, inexplicabil pentru noi, din cursă. L-am revăzut recent la emisiunea lui Rareș Bogdan (sau Bogdan Rareș). Am avut chiar o întâlnire cu Marian Munteanu și cu doctorul Florin Mătrescu din Germania, care dorea foarte mult să-l cunoască și să-și ofere serviciile. Marian Munteanu mi s-a părut foarte crispat și precipitat la acea întâlnire de dinaintea Paștelui. „Fundația se va numi Alianța Noastră”. „De ce nu-i spuneți Alianța Noastră Creștină?”, a întrebat Florin Mătrescu. „Cuvântul „creștin” are o încărcătură doctrinară prea puterniocă și nu vreau să mă încarc cu asemenea lucruri...”, a răspuns Marian Munteanu. Și Florin Mătrescu a rămas uluit de această reacție...

E adevărat că în politica reală nu poți porni de la ipostaze spirituale mai vechi, de la mituri ancestrale, care-i despart pe oameni. Trebuie să vezi dincolo de mituri în constituirea unui nou partid și să nu te legi de idoli. Dar asta-i o altă chestiune...

Obscenitățile lui Matei Vișniec de la Teatrul Național

Merg frecvent la teatru. De patruzeci de ani, nu prea am ratat spectacole mari. După 1990, lucrurile s-au schimbat dramatic și aici. Nu știu cine le șoptește șefilor din cultură, din artă, din presă, din învățământ că „românii asta vor”. Adică lucruri de mântuială, enormități despre națiunea lor. Cu unele excepții, și repertoriul Teatrului Național din București este tot mai precar. De exemplu, „Câte-n lună și în stele” este un spectacol de la care oamenii așteaptă emoții adânci, până când îl auzi pe Horațiu Mălăele: „Avem un trecut dă căcat, avem un prezent dă căcat. Bine că măcar nu avem niciun viitor”. Fără nicio coeziune artistică în acest context, Ion Caramitru recită ca un decrepit obsedat sexual: „În lumea asta sunt femei/ Din ochi ce izvorăsc scântei,/ Însă oricât ar fi de sus,/ Ca tine nu-s, ca tine nu-s...” Și tremură tot, și fâsâie din limbă ca un maniac bolnav de Parkinson. Unde este pasiunea lui Eminescu din aceste versuri? Nu-l mai recunosc pe Ion Caramitru de altădată, care făcea educație artistică prin intermediul operei lui Eminescu. Concesia făcută prostului gust din partea unui artist ca el este impardonabilă, mai ales că a fost cel mai bun ministru al Culturii de după 1990. Doar îl văzusem în rolul lui Prospero din „Furtuna” și acolo m-a impresionat...

Și am luat bilete la „Recviem” de Matei Vișniec. Dramaturg jucat în toată lumea bună și subțire... Și recviem a fost! Luați-vă copiii și mergeți acolo să le faceți educație!

Spectacolul este creația lui Matei Vișniec și a lui Alexandru Dabija, despre care știam că este pidosnic, dar nici chiar așa. Au lucrat permanent împreună la acest spectacol. Așa scrie în prezentare.

Se revoltă militarii morți pe front: vor și ei să treacă pe sub arcul de triumf. De ce să treacă numai cei vii? Să treacă numai eroii norocoși? Ideea mi s-a părut interesasnță, dar ce a urmat a fost un dezastru. „Mă băieți, stați așa, vi s-a dat lumină de sus...” „Vi s-a dat un căcat...”, strigă în cor Lenin, Stalin și Troțki. Vin și dezertorii: „Vrem și noi să trecem pe sub arcul de triumf. Noi nu am crezut în victorie și de aceea am trădat, deci am fost realiști...” Și vin și cei dispăruți, vin și cei care au murit „în stare de erecție”. Și pe scenă se declanșează un fel de priapism general: militarii poartă niște mătărângi rozalii pe sub izmene, pe care au grijă să le arate și spectatorilor. Stalin vrea să facă chiftele din această mulțime neghioabă și montează cu Lenin și cu Troțki o mașină manuală de tocat și militarii morți vin cu podoabele să le toace la bucătărie. Finalul este... apoteotic. Vișniec imaginează trecerea pe sub arcul de triumf cu cântec, înainte, marș! „Cât am trăit, ne-am căcat pe noi...” Lenin, Stalin și Troțki repetă: „Cât ați trăit, v-ați căcat pe voi...” „Când am fost la război, ne-am căcat pe noi...” Și cei trei repetă... și tot așa. Și toți militarii au izmenele galbene în partea dorsală...

Putem deduce că așa s-au comportat militarii români la Mărășești, la Mărăști, la Oituz? Sau poate la Cotu Donului, la Oarba de Mureș? Aici, autorul introduce un artificiu: apare „mama universală” care își plânge fiii, apar și vreo trei mujahedini în stare de erecție... Ca să nu mai particularizăm, da?...

Unde este arta aici?

Maeștrilor, strălucitorilor, obscenitatea nu are nicio legătură cu arta! Creangă și Arghezi au scris texte corozive, dar acolo chiar era artă. Nu orice scatologie este artă. Nu orice obsesie pusă pe hârtie sau, mai ales, pe scenă este artă. Pentru Dumnezeu, opriți-vă, altfel vă huiduim la scenă deschisă. Până la urmă, noi vă plătim, nu invers...

Ei bine, eu nu am avut bun creștere să mă ridic și să plec din sală.

Nicolae Manolescu: „Eugen Simion este un tâmpit”

În același context, trebuie evaluat și Nicolae Manolescu. Marele profesor a vorbit extrem de ireverențios despre academicianul Eugen Simion, care nu l-a insultat niciodată. Eugen Simion a fost suspendat din Uniunea Scriitorilor pentru că nu și-ar fi plătit cotizația. Cineva îi atribuie lui Eugen Simion că ar fi spus că a fost exclus, dar profesorul vorbise de suspendare.

„Nu, n-am fost exclus...Am fost suspendat. M-au suspendat că am întârziat să plătesc cotizaţia. Nu m-a căutat nimeni, nu m-a întrebat nimeni înainte de a mă suspenda şi am aflat că există o comisie de monitorizare. N-o să mă sinucid din cauza asta. S-a întâmplat anul trecut. Am rămas aşa. N-am răspuns la chestia asta. Fostul meu coleg şi prieten, Manolescu, coleg de Academie, a găsit că aşa e bine. Sper ca USR să devină mai puternică şi mai bogată prin această suspendare a mea,” a precizat Eugen Simion.

Iar Niky reacționează ca la stână:

„Nu l-a exclus nimeni, iar suspendarea este o formă statutară dacă nu-şi plăteşte cotizaţia. Vine, şi-o plăteşte, rămâne în...dar n-are drept să voteze. Atâta tot. Cum să-l exclud pe Eugen Simion din Uniune? E o prostie. Nu ştiu de ce profită de chestia asta. Puteţi să daţi asta pe post: că eu am zis că e un tâmpit.” Și a repetat: „Este un tâmpit!”

De asemenea, Nicolae Manolescu a lămurit şi situaţia lui Nicolae Breban. Nicolae Breban a declarat că a fost exclus din USR, exprimându-şi nemulţumirea şi furia faţă de acest lucru: „Am fost exclus din Uniunea Scriitorilor. Îmi pare rău că Uniunea Scriitorilor, în loc să se ocupe de problemele grave ale învăţământului, ale culturii... Vedeţi că e atacată şi programa şcolară. Ei se ocupă cu fleacuri acolo, dau lumea afară, fac şedinţe, ca pe vremea comunismului.”

În schimb, invitat fiind la o emisiune a Nicoletei Savin, Niky vorbea despre „prietenul meu Horia Roman Patapievici”, care ar fi fost nedreptățit fiindcă „s-a izolat din context” ce a spus gânditorul despre români, despre Eminescu și despre limba română. Alții au vorbit, alții au scris, nu el... El... n-așa?!...

David și Ron, doi copii de la Mossad așa de curați...

Cam de o sută de ani, unii politicieni români au dobândit niște reflexe de sclavi. Inepția lor vine dintr-un calcul lamentabil: dacă vrei să reușești în politica lumii, să devii influent, musai să ai în posturi cheie niște evrei. Nu români! Practica a devenit tabu. Nicolae Ceaușescu l-a re-inventat pe Silviu Brucan. Își pregătea groparul. La ordinul lui, Brucan a primit diplomă de liceu și de studii superioare în 24 de ore ca să-l poată trimite ambasador la... Washington. La fel gândesc și lighioanele actuale. Vrei să ai baftă în afaceri? Musai să te asociezi cu un evreu. Vrei să lovești decisiv un adversar român? Trebuie să-ți găsești partenerul tot acolo. Așa se face că „doi moguli de presă” i-au angajat pe Weinwe Ron şi Geclowicz David, doi ofițeri de la Mossad, s-o atace pe șefa DNA pentru intimidare. Raportul DIICOT este edificator:

„Weinwe Ron şi Geclowicz David au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”. Au venit două Rașele frumoase și dsperate, mamemle celor doi ofițeri, și au protestat la DNA pentru că feciorii lor ar fi „niște copii nevinovați și curați, fă fie arestați la domiciliul din Israel”.

Să vedem cine clachează...

Facem unirea sau ne vor mânca și câinii din traistă?

În 2018, se împlinesc 100 de ani de la marea unire din anul 1918. Dacian Cioloș a vorbit chiar patetic despre acel moment care trebuie cinstit măcar cu o autostradă care să lege Basarabia de Transilvania. "Intenţia noastră este să propunem Parlamentului un proiect de Lege a Centenarului care să includă şi o componentă a unor proiecte de infrastructură pe care să le dedicăm Centenarului şi această autostradă, din punctul nostru de vedere, ar trebui să fie parte a acestui proiect pe care să ni-l asumă ca atare indiferent ce se întâmplă din punct de vedere politic", a spus premierul în cadul unei întâlniri cu parlamentarii din Moldova.

Dacian Cioloş a făcut această referire în contextul în care le spunea senatorilor şi deputaţilor care reprezintă judeţele din Moldova că este foarte important să se realizeze conexiuni de transport între regiunile istorice ale ţării, Muntenia, Transilvania şi Moldova. "Autostrada Târgu-Mureş-Iaşi-Ungheni este un proiect pe care vrem să-l ţinem în actualitate chiar dacă în momentul de faţă nu avem resurse bugetare pentru a-l putea executa ca atare. Din calculele făcute, costul total integral al proiectului este undeva la 4 miliarde de euro (...). Costul studiului de fezabilitate şi al proiectului tehnic este undeva la 6 milioane de euro şi aici vom încerca să găsim resurse anul acesta", a spus Dacian Cioloş.

Iată însă ce reacție au rușii de la Regnum. Evident, „o semnează anonimă” la REGNUM NOVOSTI:

„Bucureştiul caută 4 miliarde de euro pentru construirea unei autostrăzi dedicate împlinirii a 100 de ani de la cucerirea Basarabiei şi a Transilvaniei de către România

Autoritățile române intenționează să pună în aplicare o serie de proiecte de infrastructură, cu prilejul împlinirii unui veac de când România a ocupat Basarabia şi Transilvania în anul 1918. Bucureştiul are în plan, mai ales, construirea unei autostrăzi pe ruta Ungheni-Iaşi-Târgu-Mureş, care să lege Basarabia de Transilvania. Numai că nu există bani în bugetul României pentru realizarea unui asemenea proiect şi Bucureştiul intenţionează să meargă din nou cu mâna întinsă la Bruxelles.

«Noi intenţionăm să propunem Parlamentului un proiect de Lege a Centenarului Unirii, care să includă şi o componentă a unor proiecte de infrastructură, pe care noi dorim să le dedicăm Centenarului "Marii Uniri" din 1918. Iar acest traseu (Ungheni - Iași - Târgu-Mureș), din punctul nostru de vedere, trebuie să reprezinte o parte a acestui proiect, de care noi ne-am putea lega, indiferent de evenimentele politice», a declarat Dacian Cioloș, prim-ministrul României, în timpul unei întâlniri cu deputații români.

Şeful Guvernului a recunoscut că Bucureştiul nu are resurse bugetare pentru construirea acestei autostrăzi în acest moment. "Conform estimărilor, costul total al proiectului este de aproximativ 4 miliarde de euro. Costul studiului de fezabilitate și proiectul tehnic se ridică la aproximativ 6 milioane de euro, iar noi încercăm să găsim resurse în acest an", a spus Dacian Cioloş. El crede că elaborarea studiului de fezabilitate şi a proiectului tehnic va dura aproximativ 18 luni.

În România, prin expresia "Marea Unire", se înţelege ocuparea, în 1918, a Transilvaniei care făcea parte din Austro-Ungaria, şi a Basarabiei care făcea parte din Rusia încă din 1812. Pe 27 martie 1918, la şedinţa Sfatului Ţării din Basarabia, s-a ridicat problema unirii Basarabiei cu România, iar pe 26 noiembrie 1918, sub presiunea trupelor româneşti de ocupaţie şi în absenţa a 25% din numărul deputaţilor, s-a adoptat decizia privind "alipirea necondiţionată a Basarabiei la România", care a fost urmată de un protest al unei părţi semnificative din numărul deputaţilor, care au trimis o notă de protest României. Sfatul Ţării era parlamentul care a proclamat pe teritoriul Guberniei Basarabia din Imperiul Rus în decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească. A durat numai un an. Luând decizia unirii cu România, şi-a încetat existenţa şi, în consecinţă, a dispărut însăşi republica prin decretul regelui României.

Ocupaţia românească din Basarabuia nu a fost recunoscută niciodată de Uniunea Sovietică. În anul 1924, pe teritoriul Transnistriei și în regiunile învecinate ale RSS Ucrainene, s-a format Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (cu capitala la Balta - nota red. VP), în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Pe 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia, iar în urma unirii cu Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, s-a format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au fost încorporate în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Cu toate acestea, un an mai târziu, în 1941, România a re-ocupat aceste teritorii și alte regiuni din URSS, care au fost, în cele din urmă, eliberate de Armata Roșie în 1944. Înainte de ocupaţia din anul 1918, Basarabia nu a fost niciodată teritoriul României, ţară care a apărut ca stat independent în urma hotărârii Congresului de la Berlin, din 1878”.

Ziariştii anonimi și politicienii din Rusia consideră că nu a existat un stat al românilor înaintea Congresului de la Berlin. După această logică neostalinistă, Federaţia Rusă nu a existat înainte de 1991. Prin urmare, Moscova nu mai trebuie să ridice pretenţii la teritorii care au aparţinut Imperiului Rus sau Uniunii Sovietice fiindcă erau alte imperii. Pe de altă parte, Basarabia chiar a făcut parte din România după unirea lui Alexandru Ioan Cuza din 1859. Mai precis, este vorba de sudul Basarabiei, aflat acum în Ucraina şi de la care chiar derivă numele inventat Basarabia. Întregul teritoriu dintre Prut şi Nistru a făcut parte din Moldova istorică, stat centralizat, lucru recunoscut prin tratatul semnat de Petru cel Mare cu Dimitrie Cantemir la 13 aprilie 1711, la Luțk, în Polonia, localitate aflată azi în Ucraina, tot din cauza Kremlinului.

Împotriva planurilor de integrare cu țara vecină s-a pronunţat şi Renato Usatîi, primarul oraşului Bălţi şi liderul Partidului Nostru, care participase anterior la organizarea unor acţiuni comune cu socialiştii, dar apoi s-a produs o ruptură în rândurile opoziţiei. "Este foarte simptomatic faptul că toate acestea se întâmplă cu permisiunea autorităților moldoveneşti anti-populare. În centrul capitalei se adună nişte oameni care promovează o foaie de parcurs pentru anihilarea statului şi creează un consiliu de lichidare. Toate aceste lucruri sunt de neconceput în orice țară independentă, cu excepția Moldovei", a spus liderul opoziției.

Igor Dodon şi Renato Usatîi, cei doi corifei ai politicii moscovite de la Chişinău, păreau prieteni la toartă pe timpul protestelor. Curtea Constituţională le-a stricat prietenia veşnică prin decizia privitoare la alegerea preşedintelui de către întregul popor din Republica Molotov. Mai precis, poate candida la preşedinţia republicii oricare cetăţean moldovean, care a stat 10 ani în republică şi care a împlinit 40 de ani. Igor Dodon se vede prezident deja şi a fremătat de bucurie că a scăpat de competiţia cu Renato Usatîi pentru că primarul din Bălţi nu are încă 40 de ani. Aşa se explică "ruptura din rândurile opoziţiei" şi refuzul lui Usatîi de a aproba mitingul lui Igor Dodon prin Bălţi, unde el este primar.

Niciodată în istorie, nici chiar în 1918, nu au existat condiții atât de favorabile pentru unire. Dacă vom cere aprobări de peste tot, nu vom obține nimic. În 1918, România era distrusă, Bucureștiul fusese ocupat și totuși am realizat rapid visul millenar: reîntregirea națională.

România şi-a prezentat în Parlamentul European propriul "Katîni"

Creat de aliații lui Hitler și de cei care neagă Holocaustul, mitul despre "masacrarea românilor" din Uniunea Sovietică a ajuns până la Bruxelles, arată REGNUM."Europa trebuie să afle că românii au plătit prea scump pentru decizia altora de a împărți poporul român prin pactul Ribbentrop-Molotov", a declarat eurodeputatul român Siegfried Mureşan la deschiderea expozitiei "Masacrul de la Fântâna Albă. 75 ani - O pagine de istorie ascunsă". Expoziția este dedicată evenimentelor din aprilie 1941, când, în satul Fântâna Albă din nordul Bucovinei (care acum se cheamă Bila Kriniţia, regiunea Cernăuți din Ucraina), au fost împuşcaţi nişte locuitori din satele învecinate, care încercau să fugă din Uniunea Sovietică în România peste frontieră. Conform datelor din arhivele KGB din Uniunea Sovietică, este vorba de aproximativ 20 de oameni ucişi pentru trecerea ilegală a frontierei. Alte surse din arhive arată că au fost ucişi 44.

"Mărturiile localnicilor", răspândite prin România, arătau că au fost ucişi între 200 şi 2000 de oameni. Unii "istorici" români au hotărât să nu se mai încurce cu mărunţişuri şi au arătat că e vorba de 7000 până la 15.000 de oameni ucişi. Ca urmare, istoriografia românească a rămas la cifra de 3000 de "români ucişi de grănicerii sovietici". La acest tablou al "masacrului", au fost adăugate subiecte referitoare la români răniţi "spintecaţi cu săbiile", pe alţii "i-au îngropat de vii, erau bătrâni, femei şi copii", iar "gropile comune au fost umplute cu var stins", spune REGNUM.

Reamintim că toate textele de propagandă neo-stalinistă, publicate de REGNUM contra României, sunt anonime. Nimeni nu-şi asumă asemenea compuneri despre tragediile din timpul lui Stalin, tragedii care pot fi considerate un holocaust al românilor, dar şi al altor popoare, în primul rând, al ruşilor şi al ucrainenilor. După apariţia cărţilor lui Soljeniţin, nu aş fi crezut

că pot să mai apară indivizi care să nege asemenea evidenţe cumplite. Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200 și aproximativ 2.000-3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune, săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți, s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul. Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Eu am fost la Fântâna Albă în 1991, am discutat cu martori din Ostriţa. Relatările lor aminteau de sălbăticia Evului Mediu. De la ei am aflat despre zvonurile lansate de NKVD că se deschide frontiera pentru trecerea liberă în România. Povesteau plângând şi nu aş putea bănui vreodată că acei oameni ar fi putut să mai mintă în starea în care se aflau. Pentru care motiv? Deoarece ruşii continuă să desconsidere tragediile provocate de Stalin şi ai lui în estul Europei, ei nu se vor putea bucura de încrederea acestor popoare, deci nici din partea românilor.

Și iată comentariul rușilor anonimi:

„Istoricii români susțin, de asemenea, că organele NKVD i-au informat greșit în mod deliberat pe locuitorii din Valea Siretului că au voie să treacă liber în România. Surse din Ucraina, la rândul lor, au scris că incidentul a fost rezultatul unei provocări a serviciilor secrete din Romania, cu scopul de "a submina ocupația sovietică" din nordul Bucovinei. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în România, la acel moment, era instalată dictatura fascistă a lui Ion Antonescu, iar evenimentele de la Fântâna Albă au avut loc cu două luni și jumătate înainte ca fasciștii români, împreună cu Germania nazistă, să invadeze Uniunea Sovietică.

De tema "martirilor de la Fântâna Albă" s-a ocupat scriitorul român Paul Goma, care este originar din Basarabia şi care a trăit o lungă perioadă în România, iar apoi a plecat în Franţa. Paul Goma a devenit faimos pentru vederile sale antisemite și pentru negarea Holocaustului, lucru care, în general, este tipic pentru istoriografia românească în ansamblul ei.

În 2011, la 70 de ani de la evenimentele din 1941, ziua de 1 aprilie a fost proclamată în România drept "Ziua Națională în amintirea românilor care au fost victime ale masacrului de la Fântâna Albă, ale deportărilor, foametei și altor represiuni ale regimului totalitar sovietic în Bucovina de Nord și Basarabia."

La deschiderea expoziției de la Parlamentul European, Siegfried Mureșan a declarat că evenimentele care s-au întâmplat în aprilie 1941, la Fântâna Albă, "au fost ascunse de sovietici mulţi ani şi mai târziu de către autorităţile ruse". "Nu ne era permis să aflăm, să discutăm, nici chiar să amintim der această pagină neagră din istoria românilor", a spus eurodeputatul român. El a precizat că, datorită expoziţiei de la Parlamentul European, reprezentanţii statelor membre din Uniunea Europeană vor afla în sfârşit despre "acest masacru, comparabil cu masacrarea elitei poloneze de la Katîni".

Istoricul Mihai Nicolae din România a spus la deschiderea expoziţiei că, până în anul 1989, nu se vorbea nimic nici în

Românuia despre evenimentele de la Fântâna Albă, iar mai târziu, şi autorităţile Ucrainei au împiedicat investigarea acestor fapte. "Până la revoluția din 1989 (se referă aici la răsturnarea și executarea dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu - nota IA REGNUM) nu se putea vorbi, nu se putea scrie nimic despre acest lucru. Aşa că noi avem puţină istopriografie, puţine cercetări. După 1990, vecinii noştri ucraineni au blocat o perioadă orice tentativă de dialog pentru înțelegerea acestui fenomen, a acestei crime în masă. Totuşi, mai târziu, după ce au înţeles că nu este răspunderea lor, ucrainenii au adăugat mai multe documente pentru această investigaţie", a declarat Nicolae. Europarlamentarul român Theodor Stolojan a spus că toate aceste "spurcăciuni" au fost rezultatul "unui acord sinistru între cele două dictaturi - Germania nazistă și Uniunea Sovietică."

În anul 1918, teritoriul Basarabiei, care făcea parte din Imperiul Rus din 1812, şi nordul Bucovinei, care se afla în componenţa Austro-Ungariei, au fost ocupate de România. Ocuparea Basarabiei de către România nu a fost recunoscută niciodată de către Uniunea Sovietică. În 1924, pe teritoriul Transnistriei și în regiunile învecinate ale RSS Ucrainene, s-a format Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, în componenţa URSS. Sudul Basarabiei și nordul Bucovinei au fost încorporate în RSS Ucrainene. (În realitate, împărţirea Basarabiei în trei s-a făcut abia după război. Ea a fost anexată mai întâi direct la Uniunea Sovietică. La fel, Herţa, care nu a făcut obiectul pactului Molotov-Ribbentrop, a fost pur şi simplu invadată în 1944 şi alipită apoi la Ucraina sovietică - nota red. VP).

Cu toate acestea, peste un an, în 1941, România a ocupat din nou aceste teritorii şi alte teritorii din Uniunea Sovietică, eliberate definitiv de Armata Roşie în anul 1944. Până la ocuparea din 1917, Basarabia nu a fost niciodată un teritoriu al României, care a apărut ca stat independent prin decizia Congresului de la Berlin din anul 1878.

(Basarabia a făcut mereu parte din Moldova istorică, la fel ca toată Bucovina. Aceste denumiri nici nu existau. Fiind teritorii moldoveneşti ancestrale, deci româneşti, era normal să se unească apoi cu România când condiţiile politice aveau s-o permită - nota red. VP).

În perioada 1941-1944, armata română a participat la al Doilea Război Mondial de partea Germaniei fasciste şi avea cel mai mare contingent militar ptrintre ţările satelite ale Germaniei (267.727 de oameni). În teritoriile ocupate de România din Moldova, Transnistria și Ucraina, în perioada 1941-1944, fasciștii români au ucis, conform unor estimări diferite, de la 380.000 la 600.000 de evrei. Nu există încă date precise cu privire la pierderile provocate Uniunii Sovietice ca urmare a ocupaţiei române. Ofensiva Armatei Roșii din august 1944 a dus la o lovitură de stat în România. Regele Mihai I l-a răsturnat pe dictatorul fascist Ion Antonescu şi a trecut de partea coaliţiei antihitleriste pe 25 august 1944”.

Așa se scrie astăzi în Rusia despre România. Deci nu s-a schimbat nimic de pe vremea lui Stalin.

Viorel Patrichi


Așa arată Parcul Cișmigiu astăzi, 30 mai 2016. Cişmigiu este cel mai vechi parc din Bucureşti, fiind inaugurat în 1854. Acum este cel mai murdar parc din Capitală. Sorin Oprescu a introdus „democratizarea parcurilor”, adică orice nărod se poate tolăni pe iarbă, prin flori, cu „pretinii”, cu câinii lui cu tot. Gardurile netalice din perioada interbelică au fost furate. De fapt, pe Sorin Oprescu nu-l interesa libertatea nărodului de a călca pe iarbă. El le-a dat voie să se tăvălească unde vor fiindcă nu avea de gând să mai facă nimic. Cunoașteți scandalul declanșat de controlul Curții de Conturi, când am aflat și noi cât costă o panseluță care nu s-a plantat niciodată. Pe banii noștri! Acum, susaiul și brusturii domnesc prin Cișmigiu. În august vin ciorile și pictează cu găinaț toate băncile.	î		În 1780, Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, i-a poruncit „Marelui Cişmigiu”, adică şefului lucrărilor peste cişmelele oraşului, să construiască două cişmele în această zonă. Una dintre acele cişmele a fost aşezată înspre strada Ştirbei Vodă, pe locul grădinii de astăzi. În apropierea acestei cişmele şi-a construit o casă „marele cişmigiu”. Inaugurarea oficială a Grădinii Cişmigiu a avut loc în anul 1854, mult mai târziu. Pentru realizarea grădinii, au fost aduşi circa 30.000 de arbori şi arbuşti din jurul oraşului, precum şi plante ornamentale de la Braşov şi Viena. În 1882, Cişmigiul a fost iluminat electric. Vizitatorii nu aveau voie să vorbească tare, urât sau să facă mizerie, iar orice activitate comercială era interzisă. Balta care se afla pe teren a fost transformată într-un lac superb în mijlocul căruia a fost aşezată o fântână arteziană. În 1852, parcul a fost împrejmuit în întregime şi s-au adus lebede şi pelicani. În anul 1856 o parte a lacului a secat după ce pantofarii din zonă au aruncat o mulţime de materiale cu care lucrau În parc, La Cetate, există şi ruinele unei mănăstiri construite în anul 1756 de logofătul Văcărescu. Din mănăstire pornea un tunel secret care făcea legătura între Palatul Creţulescu şi malul Dâmboviţei. Cândva, Cişmigiul adăpostea o mică grădina zoologică cu urşi, vulpi, lupi, castori, peşti, lebede, păuni şi multe alte vieţuitoare. Animalele au fost scoase treptat, îngrijirea lor fiind destul de costisitoare. Putin peste 150 de ani, dar estimarile celor care il ingrijesc in Parcul Cismigiu prevad ca va atinge cam 300 de ani. A fost declarat monument al naturii si este cel mai vechi copac din Bucuresti. Parc administrat de catre Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti (A.L.P.A.B.)	cel mai vechi parc din Bucureşti, fiind inaugurat în 1854. Citeste mai mult: adev.ro/nnh27i

Noi prin noi!

luni, 30 mai 2016

Teme pentru alegerea primarilor!

Susaiul și brusturii lui Sorin Oprescu. Trebuie votați urmașii lui!

România lucrului țapăn făcut. Șarpele de dudău

Despre mine

Persoane interesate

Arhivă blog