Mircea Druc - "Cugetă și acționează ca și cum țara ta ar fi reîntregită în fruntariile ei vechi - Nistru, Carpați, Tisa, Dunărea și Marea Neagră. Și vei fi fericit..."
vineri, 22 februarie 2013
Blestemul lui Burebista
Concepte de supravieţuire naţională în era globalizării
Un dialog cu Mircea Druc
Românii, la fel ca toți europenii, se află într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toți, chiar dacă nu
toți ne îngăduim timpul să conștientizăm
acest dezastru. Antiselecţia este în curs şi provoacă efecte de lungă
durată. Alte popoare se pregătesc temeinic pentru a face față experimentelor servite de campionii globalizării. Nu toți europenii vor să devină „sat mondial” și
se pregătesc să riposteze. Înainte de Crăciun, Parlamentul de la
Budapesta a adoptat o lege uluitoare pentru liderii de la Bruxelles:
„Începând cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea cumpăra pământ în
Ungaria”, a comunicat Ministerul Dezvoltării Rurale din țara vecină. Ungurii își conservă spațiul panonic, cucerit târziu, în timp ce noi ne înstrăinăm pământurile. Și e doar un aspect.
Am
căutat un om care să-mi explice acest fenomen. Un om despre care
istoricul Florin Constantiniu spunea că, dacă ar fi să intre vreodată
într-un partid politic, ar merge numai alături de Mircea Druc... L-am
sunat deci pe Mircea Druc, primul șef de guvern anticomunist de la Chișinău, un excelent cunoscător al teoriilor antropologice și al realităților actuale din tot spațiul
eur-asiatic şi nu numai. Când a auzit ce vreau, s-a oţărât: „Adică „să
stăm” şi „să vorbim”, două activităţi din care nu iese nimic. Pentru doi
idealişti care vor să pună lumea la cale. Mie îmi place constatarea
zen: „Cine ştie nu vorbeşte, iar cine vorbeşte nu ştie”... “
După mai multe replici țâfnoase, l-am convins totuşi pe Mircea Druc să stăm de vorbă.
-
Domnule Mircea Druc, trecem printr-o perioadă specială din istoria
eroziunii naţiunilor, fenomen provocat de globalizare. Un fenomen
promovat de trusturile transnaţionale, care şi-au impus astfel
interesele pentru libera circulaţie a capitalurilor. Sigur că, destul de
frecvent, beneficiar este şi omul de rând. El se bucură că poate deveni
cetăţeanul Terrei: poate circula liber, studiază unde poate, munceşte
pentru el sau îşi deschide afaceri proprii, dacă reuşeşte. Patria ubi bene, ubi bene Patria! Așa scria un prelat din Dacia cucerită de legiunile lui Traian. Nimic nu pare
mai atractiv. Unii chiar gândesc că aşa e bine şi li se pare normal să plece oriunde pentru propriul confort. Cei care au gândit așa au fost mereu fericiți. Ei au uitat primii de legământul unității naționale, care stăruie în memoria colectivă a românilor de pe vremea regelui Burebista.
Prin urmare, dacă
urmărim lucrurile însă mai atent, efectul fenomenului asupra statului
naţional este dezastruos. Şi atunci, apar concepte geostrategice noi,
care, practic, ajută tocmai globalizarea şi subminarea statului
naţional. Concepte care sprijină tot trusturile transnaţionale,
ameninţând capacitatea de supravieţuire economică a statului-naţiune.
Ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană cu statele, altădată prospere,
şi care deja nu mai pot să-şi plătească salariile, pensiile, alocaţiile
sociale, este edificator pentru tendinţa acestui fenomen extrem de
nociv.
Ce Destin mai are naţiunea astăzi, în secolul al XXI-lea şi ce noi provocări vor mai fi pentru statul-naţiune în Europa?
- Acest diagnostic este relativ corect. Asta rezultă „când corporaţiile conduc lumea”. Teza lui David Korten este greu de combătut. Cred că marile corporaţii transnaţionale se comportă ca nişte celule canceroase şi vor împărtăşi destinul acestora.
- Da, dar organismul viu poate să moară.
-
Celulele canceroase se dezvoltă egoist într-un organism şi uită de
întregul armonios. Noi, doar noi! Până moare organismul şi atunci mor şi
ele. Dacă dinozaurii economiei corporatiste globale distrug statele (nu numai statele-naţiune se află în pericol), vor pieri.
-
Când m-am referit la statul naţional, m-am gândit că se creează iluzia
că, în locul statului naţional, se poate constitui o structură
suprastatală, tot cu funcţiile unui stat, ca Uniunea Europeană sau
Uniunea Eurasiatică, în care sigur că statul naţional nu-şi mai are
niciun rost şi funcţiile lui sunt preluate de această nouă structură
geostrategică, unde se apără drepturile individuale, nu drepturile
naţionale, etnice. În plină criză, ne vor convinge că numai transferul
suveranităţii spre un centru unic de comandă ne mai poate salva. Şi
toată lumea e fericită.
-
Aşa a fost şi aşa va fi. Imperiul Roman, Imperiul Austro-ungar,
Imperiul Otoman, Uniunea Sovietică au dispărut la fel. Tot pe valul unei mari
cotituri istorice, s-a creat Uniunea Europeană şi vor mai veni şi alte
suprastructuri care, prin definiţie, se nasc şi mor.
„Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi
- Credeţi că ne aflăm iarăşi în faţa unui experiment artificial, care nu are legătură cu natura dezvoltării societăţii umane?
-
În sensul pozitiv al cuvântului, este vorba de forme inventate. Şi cei
care au făcut Uniunea Sovietică poate credeau sincer în asemenea
proiect. Aveau şi principii meschine, ascunse pentru înţelegerea
oamenilor obişnuiţi, dar şi viziuni sincere: credeau că „paradisul
terestru” este un model viabil.
Uniunea
Sovietică a exacerbat politicul, care trebuia să fie pe prim plan,
ignorând economicul şi psihicul. Uniunea Europeană ignoră psihicul şi
politica naţională, dar pune pe prim plan economicul. Şi acest model
este eronat. Vor apărea forme de rezistenţă etnopsihologică. Problemele
naţionale nu dispar, oricât de prosperă ar fi ţara. Norvegia este o
naţiune de invidiat şi tocmai acolo a avut loc un fenomen extrem.
Uniunea
Europeană nu este o noutate. Şi cei care au construit Imperiul Roman
credeau că realizarea lor este culmea civilizaţiei umane. S-a prăbuşit.
Imperiul Britanic, Imperiul Francez erau idei frumoase şi s-au
dezagregat. Ce putea fi mai frumos în materie de civilizaţie inedită,
decât Dacia Felix? Ţara cea mai fericită într-o lume decadentă a
Imperiului Roman, care era oricum construcţia perfectă a lumii antice.
„Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi. Nu dacii au creat conceptul. De ce nu au fost percepute similar şi alte spaţii acaparate de Imperiul Roman: Britania Felix, Palestina Felix, Iberia Felix?
Imperiul Roman a găsit soluţia salvării sale temporare: aurul şi argintul Daciei. Celelalte provincii fuseseră complet epuizate. Dar, afară de criza financiară, imperiul mai
avea un punct nevralgic: după ce a înăbuşit revolta iudaică, toi
creştinii, în loc să rămână pe loc, s-au înghesuit în catacombele din
Roma. Capitala imperiului se sufoca din cauza veneticilor. Imigranţii de
astăzi. Şi a venit ideea genială: Vreţi să nu vă mai persecute nimeni,
vreţi libertate religioasă? Atunci mergeţi în urma trupelor spre Dacia
Felix. Aşa a apărut prima naţiune creştină, cea a românilor. Acesta a fost primul şi cel mai mare genocid din istorie. Şi
genocidul dacilor s-a repetat necruţător. Că aşa este istoria.
- Chiar e plauzibil un asemenea scenariu?
Dacă nu e plauzibil, de ce mă mai întrebaţi? Eu spun ce gândesc. Unde au dispărut primii creştini evrei? S-au volatilizat? Peste
1400 de ani, popoarele de pe continentul american, au trecut exact prin
acelaşi procedeu ca dacii pe timpul romanilor. Tot pentru aur. După
Reconquista, când i-au aruncat peste mare pe mauri, Spania nu mai avea
rezerve de aur şi argint. Colapsul economic părea inevitabil. Şi parcă
l-a trimis Dumnezeu pe Columb, care a promis că
va găsi aur. Şi a găsit. Aşa au apărut şi celelalte imperii, pe acelaşi
concept salvator. În prezent se clatină dolarul şi din nou se caută
aurul şi argintul.
- Acum unde mai găsim aur?
- Mai avem la Roşia Montana, de unde şi publicitatea extrem de agresivă. Vor lua tot ce a mai rămas de la alţii…
Şi Uniunea Europeană dă semne de epuizare
-
Consensul pe care s-a bazat Comunitatea Europeană, ca un nou concept
geostrategic, e posibil să nu reziste în plină criză economică mondială
după delegarea suveranităţilor?
-
Lucrurile se repetă. Plutocraţia a distrus Europa prin cele două
războaie mondiale. Şi din nou întrebarea: ce facem? Un ziarist italian,
Benito Mussolini, aflat pe front, a inventat un model: fascismul. Un alt
ostaş, voluntar austriac, Adolf Hitler, îndurând ororile
tranşeelor, a vrut să salveze şi el omenirea: a inventat nazismul. Un
evreu şi doi ruşi au inventat şi ei ceva: bolşevismul. Toate s-au
epuizat. Şi Uniunea Europeană dă semne de epuizare. Conceptul care stă
la baza Uniunii Europene este la fel de frumos şi de romantic ca idealul
de construcţie a Uniunii Sovietice, care avea cea mai perfectă
constituţie din istorie. Panait Istrati, la început, chiar credea într-o
asemenea utopie.
- Una este să crezi în hârtia scrisă şi altceva este fenomenul real.
-
Sigur. Acum ne aflăm într-o etapă istorică în care intervin mai mulţi
factori, nu numai sociali, nu numai politici sau economici. Apar până şi
elemente cosmice noi...
- Asistăm la o oboseală generalizată a lumii contemporane?
-
Este o epuizare. S-ar putea să intervină ceva. Ştiu puţin, din lecturi,
despre starea de spirit a societăţilor pre-columbiene. Aveau aur mai
mult decât toată Europa luată la un loc. Erau însă osificate în civilizaţia lor. Se temeau, credeau şi aşteptau că va veni cineva din ceruri să-i pedepsească sau să-i salveze. Şi au apărut europenii: bărboşi, călare pe cai - nişte centauri! I-au speriat cu arme de foc, cu alcool şi câini, lucruri nemaivăzute până atunci. „Zeii” debarcaţi i-au derutat într-atât, încât, la început, nu opuneau nicio rezistenţă.
Acum se poate produce un fenomen cosmic, ceea ce ar putea duce la un final similar cu dispariţia
dinozaurilor. Sau poate să apară un contact extraterestru, care nu este
exclus. Şi ceva se va schimba din nou. Este necesară şi posibilă o schimbare radicală. Care nu este intrinsecă, politică. Ea urmează să vină din exterior.
- De unde?
- Din cosmos.
- Nu găsim remediul în lumea noastră concretă?
-
Cine să ofere o nouă paradigmă? Sindicatele? Partidele politice?
Elitele? Societatea civilă? De unde să vină acest imbold, această
străluminare, această clarificare pentru schimbare? Am crezut în
pluralismul de idei. Cât de naivi eram cu două decenii în urmă! S-a
consumat şi acest concept.
Ungurii preferă modelul turanic
-
Exact în această perioadă de diluţie mondială a statului naţional în
special, la care ţin în primul rând, pentru că statul naţional este de
departe verificat în timp şi este cea mai rezistentă formă de organizare
politică, administrativă, regeneratoare a societăţii umane, încep să
apară manifestări, tendinţe care vor să justifice şi să revendice
origini îndepărtate şi cuprinzătoare pentru anumite etnii. Nişte modele
de supravieţuire. Ungurii se dezic de sorgintea lor fino-ugrică şi
pretind că ar fi de origine turanică, turcică. Ruşii vor să-şi salveze
imperiul în jurul etnosului cultural rusesc, indiferent de naţiunile
componente. Vor reuşi aceste modele să devină alternative salvatoare
pentru aceste naţiuni?
- Ungurii sunt creativi, au o perspicacitate a lor. I-a adus de dincolo de munţii Urali,
în Europa, ciclonul istoric numit „marea migraţie a popoarelor”. Cu o
mie de ani urmă, au luat o decizie crucială pentru propriul destin. Au
ales, prin Ştefan cel Sfânt, să treacă la catolicism. Şi-au renegat
„fiinţa ancestrală”, dar au intrat în civilizaţia europeană şi Ungaria a
ajuns imperiu dualist. Ceva asemănător s-a
întâmplat cu khazarii de pe Volga. Aveau o dilemă: să adopte ori
islamul, ori creştinismul. Au preferat mozaismul. La fel şi slavii - au
decis să treacă la creştinism prin intermediul grecilor. Dacă slavii
adoptau islamul sau budismul, prin
cneazul Vladimir, ar fi fost extrem de interesant. Dar dacă adoptau mozaismul? Era o altă istorie. Au optat pentru varianta bizantină a creştinismului şi astăzi evaluează cu ce s-au ales.
- Pe ce mai pot miza acum ungurii?
-
Ungurii au mizat pe destrămarea Uniunii Sovietice. Au mizat pe triumful
Uniunii Europene. Erau siguri că, după înlăturarea lui Nicolae
Ceauşescu, România va fi dezmembrată şi ea. Nici nu se îndoiau de acest
epilog. Erau siguri că, în 1994, Ucraina se va destrăma. Iar Galiţia şi
Transilvania vor intra, împreună cu Ungaria, în NATO şi Uniunea Europeană. Nu era anexarea clasică, dar ar fi fost mulţumiţi.
Până
la urmă, cei mai dezamăgiţi din toată această tevatură au ieşit tot ei,
ungurii. Şi în spatele acestui front, a apărut Ucraina. Dacă intră
Ucraina în NATO şi în Uniunea Europeană, România şi Ungaria ajung a
cincea roată la căruţă. Ungurii nu merg în Anglia să lucreze ca
instalatori, dar se duc polonezii, lituanienii, românii. Şi nu mai ştiu
ce să facă. Uniunea Sovietică prelua producţia fermelor din Ungaria.
Acum e mai greu, Rusia are orice. Ideea fino-ugrică era frumoasă, dar
pare mai atractivă originea turcică. La un calcul aritmetic, nu dă bine
originea fino-ugrică pentru unguri. Sunt prea puţini. Estonienii - circa două milioane, mai sunt 4 milioane de finlandezi, komi-permiacii,
mariiţii. Şi aici se termină cu fino-ugricii. Vreo 10 milioane. Dar lumea turanică e altceva! Turcia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan. Preşedintele Ungariei a declarat: partenerul nostru strategic este
Uzbekistanul. Kazahstanul pretinde şi el să conducă lumea turcică, deşi
ruşii fac tot posibilul să stârnească revolta uigurilor din sud, dar şi
din China. Aşa ar împuşca doi iepuri.
Codul genetic al unei naţiuni – spaţiul, limba şi dorinţa de libertate
Comportamentul ungar este un factor benefic pentru ascensiunea unei naţiuni.
Au acceptat catolicismul şi s-au adaptat la realităţile Europei pentru a
conduce. Românii pretind că ar fi urmaşii Romei, că fac parte din
constelaţia latină europeană, alături de ţările surori Franţa, Italia,
Spania, Portugalia. Dar nu au prestigiul ungurilor în Europa, rămânând mai aproape de Grecia ortodoxă.
- Şi atunci specificul naţional trebuie căutat dincolo de religie?
-
Nu are nimic comun religia cu „specificul naţional”. Religiile, la fel
ca doctrinele internaţionaliste, sunt în detrimentul naţiunilor. Fiecare
religie doreşte să devină universală.
- Şi atunci ce defineşte o naţiune?
- Spaţiul moştenit este esenţial, decisiv pentru o naţiune. Patria mea înseamnă: Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră, Nistrul şi Tisa. Dacă ai înscris în
codul genetic această realitate, eşti român autentic. Este ca la regnul
vegetal, ca la regnul animal. Pământ, apă şi câmp magnetic. Limba. În
secolul al XIX-lea, se făceau studii de lingvistică, de etnopsihologie
pentru a încadra naţiunile. Apoi fondul genetic. Cercetările genetice
arată că turanicii reprezintă doar 2-3% din zestrea genetică a
ungurilor. Evreii fac studii genetice în toate satele de munte din
Spania şi din Portugalia pentru a dovedi că mulţi au fost obligaţi să se
creştineze. Prin urmare, naţiunea este definită de factorul
spaţiu, factorul lingvistic şi de factorul genetic. Spiritualitatea
este un produs al educaţiei. Oamenii vii produc spiritualitatea, nu
invers.
Astăzi,
noua mişcare legionară nu are şanse să se refacă tocmai din cauza
ascensiunii procesului de secularizare. La rândul lor, ruşii susţin că
preoţii lor sunt mai răi ca agenţii KGB de pe timpul lui Stalin. Grecii
pretind că ar fi cei mai buni ortodocşi, dar dau cu piciorul în statul
lor naţional. Nimeni nu plăteşte impozite, nimeni nu munceşte, dar să
vină salvarea! Iranienii sunt musulmani, dar ca naţiune nu au nicio
legătură cu arabii. La fel, polonezii catolici faţă de italieni. Nu faci
o naţiune puternică doar cu ajutorul moaştelor. Trebuie dezvoltată
creativitatea oamenilor care formează o naţiune.
-
Apar gânditori care susţin că Rusia va avea din nou un rol decisiv în
lumea contemporană prin intermediul religiei pravoslavnice. Ei cred că
Rusia ar putea să redevină a treia Romă, cu toate că lumea contemporană a
ajuns, în felul ei, la a patra Romă, laică – America. Barack Obama a
depus jurământul la... Capitoliu! Mai este posibil un asemenea model
religios într-o lume tot mai secularizată?
-
Este o speranţă atât de naivă a unui segment mic de intelectuali ruşi,
încât te cuprinde o tristeţe iremediabilă. Ideea celei de-a Treia Rome e
veche, de pe timpul Imperiului ţarist şi nu are
nicio şansă. Aşa cum lumea comunistă a fost un mit şi nu a rămas nimic
din ea. Aşa au crezut unii că după căderea Uniunii Sovietice, vor reface
fenomenul „Kazacestvo”. Se îmbrăcau cu recuzite căzăceşti teatrale, ca
pe timpul ţarilor. Mulţi au venit să lupte în Transnistria, în 1992, contra „fasciştilor români”. Nişte hachiţe de care nu s-a ales nimic. Apropo! Şi intelectualii români vin cu modele de
guvernare, care să salveze România. Unele chiar constructive, substanţiale. Dar clasa politică nu-i bagă în seamă.
-
Toate modelele spirituale s-au epuizat şi, după 2000 de ani, trecând
prin dezastrul comunist, creştinismul s-a regenerat. Sigur, nu la
aceeaşi dimensiune la care era. De ce religia nu ar fi un model de
salvare?
-
Japonezii nu s-au regenerat doar prin shintoism. Aţi văzut cum s-au
comportat după explozia de la Fukushima? Stăteau la coadă ca să ia o
sticlă de apă, fără să zică nimic. Noi ne îmbrâncim şi pentr-o sticlă de
agheasmă, sau ca să ajungem înaintea celorlalţi să atingem moaştele binefăcătoare. Numai un cod comportamental ca al japonezilor şi un ghid moral similar asigură saltul calitativ - „popor – naţiune –
etnosistem”. Deşi sunt o ramură a budismului, japonezii se comportă total diferit de chinezi sau de indieni.
Putin, „Ţarul cel Alb”, urmaşul lui Ghinghis Han
- Dar modelul Eurasia, la care visează Vladimir Putin? Are şanse?
El vine cu un model de construcţie, care nu e nou, dar l-a introdus în
programul electoral. Baza naţiunii ruse nu ar fi de natură etnică, ci de
natură spirituală rusă. Adică, etnii diferite au constituit o naţiune
timp de o mie de ani în jurul unei singure spiritualităţii, cea rusă. Şi
aşa să rămână!
-
Care spiritualitate rusă? Să impui limba rusă în fostele colonii şi mai
ce? Să impui religia pravoslavnică tuturor? Putin nu vorbeşte de
religie, doar se afişează cu patriarhul. Se alege praful şi de acest
model.
-
Ruşii fac marşuri la ei la Moscova sau la Sankt-Petersburg, unde
scandează numele zeului Perun al slavilor vechi, dar discută şi despre
religia ortodoxă. Este un melanj straniu, care denotă porniri
contradictorii şi paradoxale, o derută spirituală totală. Ce se întâmplă
de fapt cu pretinsul naţionalism rus?
-
Proiectul pravoslavnic vine în contradicţie cu actuala stare de spirit a
societăţii ruse. Acum din Rusia pleacă, de bună voie, mai mulţi decât
după puciul bolşevic din 1917. Au şcoli şi biserici în ţările pe unde se aşează. Dar Kremlinul mai încearcă la Chişinău şi la Kiev să facă autonomii, să impună rusa ca a doua limbă de stat.
Ruşii
să decidă mai întâi care este spaţiul lor geografic, pentru care să
obţină un „certificat de proprietate”, recunoscut de toate naţiunile din Federaţia Rusă şi din fostul Imperiu Sovietic. Altfel nu vor putea depăşi deruta spirituală, iar proiectele de acest gen vor eşua.
Mai vor ruşii Ţările Baltice sau Caucazul? Mai vor ei Asia Centrală? Vor ei ca Transnistria să fie a lor? Atunci vine colapsul. Dar nu cred că ruşii adevăraţi asta îşi doresc. Dacă mata vrei să faci România în Spania, în Italia, când „munţii noştri” rămân pustii, eşti pierdut.
Pe ruşi îi atrage cel mai mult Coasta de Azur a Franţei. Pentru unii e prea scump şi merg spre Spania şi Portugalia. Aleg zone rezidenţiale închise, securizate, la mare, câmpuri de golf, la căldură şi, obligatoriu, pe litoral, fiindcă nu mai vor iarnă rusească. Sunt ermetici, evită să aibă contacte cu diaspora rusă. Nu-i interesează nici conaţionalii lor aflaţi cu diverse ocazii prin vestul Europei. Sunt tineri foarte prosperi, mulţi activează în exploatările petroliere, dar care „s-au cam săturat de Rusia”. E chiar vorba lor. Doresc şi un sistem de învăţământ eficient pentru copiii lor. Este o dovadă că din Rusia continuă să fugă capitalul, inclusiv cel uman.
- Nu e semnul unui dezastru spiritual?
- Nu ştiu… Recent, la Barcelona, a avut loc o întâlnire ruso-spaniolă. Experţii celor mai mari companii imobiliare din Rusia au venit să-i lumineze pe experţii
spanioli: ce oferte preferă ruşii, spre deosebire de ceilalţi
cumpărători de proprietăţi imobiliare. În Valencia, Alicante, ruşii
ocupă locul întâi la cumpărări de case. Ei nu caută locuinţe luxoase, că au suficiente în Rusia. Ei vor un alt mod de viaţă.
- Globalizarea ar putea genera un rău decisiv şi pentru naţiunea rusă?
- Globalizarea, pe care o tot invoci mata, este nocivă în primul rând pentru Rusia. Într-o Uniune Eurasiatică, ruşii nu pot rezista. Cum vor integra (asimila) Ucraina Apuseană, cu vreo douăzeci de milioane de greco-catolici, fascinaţi şi de idealul lui Stefan Bandera? Sau Tatarstanul, care vrea să introducă
alfabetul latin, iar tineretul a declarat: „2013
- Anul hanului Batîi!”. Kazahii demonstrează că Ghinghis-han, cel mai
mare cuceritor al lumii, a fost kazah şi nu de altă etnie. Definitivează
şi ei un proiect de trecere la scrierea latină.
În
competiţia demografică cu musulmanii, care nu vor Lacul Lebedelor şi
nici opera lui Berdeaev, pravoslavnicii nu au nicio şansă. Mortalitatea
la ruşi e galopantă şi depăşeşte rata
natalităţii. Vedeţi statistica: tinerele rusoaice răspund apelului
lansat de Putin - „Să facem copii!” Dar se mărită pe un capăt cu
străini. Majoritatea islamici, din Federaţia Rusă. Şi devin mame eroine
cu zece copii. Insă, când mama e rusoaică, iar tata tătar, caucazian sau german, copilul nu va mai fi rus. Nu au reuşit internaţionaliştii sovietici să impună bolşevismul cu mitraliera, cum vor naţionaliştii ruşi să impună ortodoxia?
Eu nu sunt nici rusofob, nici rusofil. Aş dori şi chiar aş putea contribui modest la consolidarea unor relaţii interstatale adecvate intre România mea şi Rusia. Dar e necesar să înţeleg mai întâi: ce vrea clasa politică de la Bucureşti de la clasa politică de la Moscova? Sunt gata cumva românii „să întoarcă armele”? Că prea deşănţat se agită unii pe la Bucureşti cu „noua politică rusă”.
- Bântuie nişte speculaţii de vreo 20 de ani: Rusia ne-ar da gaze ieftine, Rusia abia aşteaptă să cumpere de la noi şi ceea ce noi nu mai producem dacă…
-
N-are urdă mătuşa! Rusia a obţinut tot ce a dorit de la România: a luat
o rafinărie la Ploieşti, metalurgia, ţevile, aluminiul şi multe altele
prin intermediul occidentalilor. Ar mai trebui şi
sistemul de transport al gazelor. România nu mai produce încălţăminte,
vagoane, mobilă ca să exporte garantat şi planificat în Rusia. Cu banii de care dispun, ruşilor li se aduc acasă toate bunătăţile lumii. Nu mai sunt la cheremul fraţilor din lagărul socialist.
Mie îmi pare curios modelul promovat de revista „Peremenî”, unde elita foştilor
ofiţeri de informaţii din GRU lansează alternativa „Hoarda de Aur”.
Renaşterea modelului politic, spiritual al lui Ghinghis Han. Ei
demonstrează că perioada cea mai frumoasă din istoria lor nu a
reprezentat-o victoria creştinismului în Rusia, ci tocmai cei peste
300 de ani cât au trăit în Hoarda de Aur. Nu întâmplător s-a numit „de
aur”. Nu averea era esenţială, ca în capitalism, ci devotamentul,
meritocraţia. Să serveşti patria cu toată credinţa. Un asemenea model
vine în
contradicţie cu religia ortodoxă.
-
Este Vladimir Putin „Ţarul cel Alb, urmaşul lui Ghinghis Han”, aşa cum
cred ei? Nu cumva acest lucru denotă aceeaşi derivă spirituală totală, fiindcă ruşii nu au un model propriu? Pot ei să propună, nu să impună un model constructiv lumii contemporane?
- Cu toată
erupţia intelectuală rusă, ei încă nu au un model propriu. Lumea
eurasiatică nu este un proiect rusesc şi nu poate fi construită în jurul
unui pivot rusesc. Rusia poate contribui aici
doar cu spaţiul ei geografic. Toate atuurile economice le are China,
acolo este cea mai mare productivitate a muncii. Putin a crezut că va
face o ţară fericită ca Emiratele cu petrodolari. Nu merge. Banii fug.
Să-l spânzurăm pe căpitan!
-
De două decenii, politicienii români au pretins şi încă pretind că au
creat un model strategic pentru România – aderarea şi integrarea în
Uniunea Europeană. Eu cred că aderarea la structurile euro-atlantice
este doar un mijloc, iar nu interesul naţional obiectiv. Cum vor
supravieţui românii ca naţiune într-o lume, care va cunoaşte crize tot
mai puternice?
- Când pluteşti pe o navă „multiculturalistă” în derivă, ce poţi să faci? Germanii ar propune verificarea motoarelor, repararea, sau chiar înlocuirea lor. Britanicii,
probabil, ar căuta să plece pe altă navă. Convinse că nava nu poate fi
salvată, unele seminţii ar începe să înveţe a înota. Primul lucru pe
care l-ar face unii români, ar fi să-l spânzure pe căpitan. „Noi am
plătit bani grei, domnule, şi trebuie să ne daţi şampanie, pişcoturi şi program de croazieră!”. Un singur matelot va formula corect problema:
„Dacă nu ştim exact încotro se îndreaptă nava, toate soluţiile sunt inutile!”
De
şapte ani, tot strigăm „Jos Băsescu!”. Românii naufragiaţi rar când îşi
pun problema direcţiei. După ce elitele au băgat România în impas, l-au
chemat pe mareşal s-o salveze. Iar peste patru ani, l-au dat pe tavă
sovieticilor. Ca să-l împuşte. Ungurii l-au ajutat pe Horthy să scape, să plece în Portugalia. Şi-i fac monumente
şi astăzi. Ne-am mândrit cu Ceauşescu că nu a intrat în Cehoslovacia.
Că a scos ţara din mizerie, după care l-am împuşcat, ca pe un câine.
Husak a trădat „Primăvara de la Praga”, a chemat
tancurile sovietice, dar cehii nu l-au executat. Nici pe Todor Jivkov nu l-au omorât bulgarii. Kadar l-a trădat pe Imre Nagy, care a fost spânzurat, dar nu i-au făcut nimic ungurii. Noi nu ne batem capul cu proiecte pentru propria salvare. La nimereală! Avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc.
- Nu sunteţi prea dur cu românii?
-
Sunt ai mei şi îmi permit să îngroş culorile, am dreptul. Vorbesc de
mine, nu mă menajez. Aşa-i la noi! Apare o chestiune vitală, cineva vine
cu soluţia. Intervine specificul nostru naţional: prima reacţie a
românului este să caute probleme la această soluţie. Beţe-n roate! La
noi nu merge! Sau lasă, bă, că merge şi aşa! Mai ales la moldoveni.
„Agentul Papei”
-
Este la modă „criza identitară” a moldovenilor. Că moldovenii nu ştiu
nici ei ce sunt, că nu sunt în stare nici să se unească cu România, dar
nici propriul stat artificial nu şi-l preţuiesc. Ziariştii ruşi susţin
că niciun politician de la Chişinău nu vrea unirea cu România, deşi nu
cred că este aşa. Este reală criza identitară a basarabenilor, e
motivată?
-
Este o exagerare, dar, într-un fel, au şi dreptate. Cam aşa era prin
1990: nomenclatura sovietică nu se gândea la unirea cu România.
Transnistrenii voiau să împartă între ei complexul militaro-industrial,
iar basarabenii – complexul agro-industrial. Să pună mâna. Criza
identitară e valabilă pentru intelectualii din sfera umanitară. Până şi
preoţii vor cu Moscova. În decembrie 1990, le-am propus în parlament să
sărbătorim şi noi Crăciunul ca europenii, pe 25 decembrie. Câţiva
„deputaţi ai poporului” - popi şi preşedinţi de colhozuri, au sărit ca arşi. Râdea atunci ministrul Ion Ungureanu: ”Agrarienii şi interfrontiştii au decis că prim-ministrul Mircea Druc este agentul
Papei!”. Aşa mi-a rămas porecla: “Agentul
Papei”. După două decenii, Mihai Ghimpu vine în Parlamentul de la
Chişinău cu aceeaşi propunere, să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie,
ca să fie respinsă vehement. Despre ce vorbim noi?
Să nu umblăm cu zei de împrumut, să cuantificăm, dacă vrem să ştim ce este naţiunea.
Unitatea de măsură pentru o naţiune este dorinţa de a trăi în
libertate. Cât de mult vrei să fii liber este un indice de manifestare a
personalităţii, la nivel individual, şi a naţiunii, la nivel global. Aşa
cum calitatea vinului depinde de poziţia dealului faţă de soare.
Naţiunea, în esenţă, reflectă capacitatea de autoguvernare a unui popor
şi dorinţa lui de libertate, de manifestare creativă.
- Şi românii vor să fie liberi. Fug în toată lumea...
-
E de preferat ca, timp de 10 ani, să nu-i acuzăm pe ruşi, pe ucraineni
şi pe români că emigrează. Nimic nu a fost mai frustrant, mai
distructiv, decât anii de captivitate, de ţarc din comunism. Era
umilitor pentru ei să ceară aprobări de la komsomol, de la sindicate, de
la partid. Este o amprentă pentru două generaţii. Toate popoarele
captive din lagărul comunist ar trebui să emigreze, să plece un timp.
Omul vrea să vadă cum este în Dubai şi se întoarce la el în Ferentari.
Au emigrat italienii, spaniolii, portughezii. Foarte bine. Ar putea să
mai migreze două milioane de români în străinătate. Acum, românii din
Basarabia trimit un miliard de euro pe an acasă. Cu mult mai mult decât
fondul de salarii şi de pensii al Moldovei sovietice din 1985. Eu aveam
120 de ruble pe lună ca
profesor la Universitatea din Cernăuţi. Cât câştigau oamenii în Uniunea
Sovietică şi cât câştigă acum? Eu, la 16 ani, eram tractorist la
frontiera cu China, iar tinerii basarabeni de azi merg la lucru în Portugalia. Ce e rău în asta?
Eram odată, în studenţie, la gara finlandeză din Leningrad. Discutam cu regretatul Petru Dudnic, născut
în Transnistria, viitorul poet şi ziarist: „Eu am să mă fac marinar,
Mircea, şi am să ajung la Rio de Janeiro. Dar tu ce vrei?” „Să pot
evada. Să traversez desculţ Europa, cu bocancii
pe umăr, până la coasta Atlanticului. Să-mi răcoresc picioarele rănite
în apa Oceanului. Apoi să scriu o carte...”
Mai târziu, am ajuns la Atlantic, în Portugalia. Am
început să plâng. Nu mă vedea nimeni. Mi-am amintit de tinereţea mea
captivă în cazarma comunistă. Fratele mamei a murit în România şi eu nu
am avut dreptul să-l văd. Nici pe Gheorghe Valuţă, fratele bunicăi,
profesor universitar în România, nu mi-au dat voie să-l văd. Abia la 50
de ani am putut să trec Prutul. Setea de libertate este normală şi
pentru ruşi, iar eu nu-i condamn pentru că emigrează.
Ruşii vor dispărea ca dinozaurii...
-
În jurul lui Putin s-a constituit grupul „Naşi” („Ai noştri”), ca să
unească pământurile de la Pacific la Atlantic contra Americii care
trebuie scoasă din Europa. Este un paradox tragic al ruşilor: ei nu-şi
pot stăpâni fizic, economic, demografic propriul imperiu şi vor tot mai
mult. ONU a lansat un studiu care arată ce oraşe vor dispărea de pe
Terra din motive economice, demografice, ecologice. Cele mai multe sunt
din Rusia. Printre ele este şi Sankt-Petersburg. (Sigur, şi Bucureştiul
va avea aceeaşi soartă după specialiştii ONU...). Noi credeam că, după
comunism, ruşii se vor vindeca de magia expansiunii, de obsesia
imperială. Nu e absurd?
- Mi se pare exagerat să le atribuim ruşilor atâta „sete de acaparare”. După
20 de ani de la colapsul imperiului sovietic, tot Occidentul vorbeşte
de comportamentul nu tocmai corect al unor ruşi cu reşedinţa la New-York
– „Mafia rusă!”. Dar majoritatea sunt evrei plecaţi din Uniunea Sovietică. Mai apar printre ei şi câţiva ruşi, ucraineni, georgieni, ceceni, moldoveni.
Când s-a reîmpărţit lumea, două naţiuni au cam întârziat: Rusia, din cauza Hoardei de Aur, şi Germania, care era fărâmiţată în stătuleţe feudale. Celelalte croiau de zor imperii
în emisferele calde. Elita rusă, ofiţerii superiori din timpul lui
Petru cel Mare şi al Ekaterinei, mai ales, erau germani şi de alte
origini. Nemţii au avut şi o republică autonomă pe Volga, desfiinţată în 1941. Cohorte întregi de vest-europeni au tot venit în Imperiul ţarilor. După 1917 a împânzit
Rusia puzderia Kominternului. Acum, se pare, lozinca e alta: „Evazionişti fiscali din toată lumea, uniţi-vă! Ne vedem la Moscova!”
Expansiunea,
atribuită ruşilor, este tipic occidentală, inspirată şi promovată de
imigranţii naturalizaţi. În prezent, agresivitatea contra românilor,
polonezilor, ucrainenilor, este inspirată, promovată, în bună parte, de „ruşii de profesie”, inclusiv de evrei ruşi. Toţi trec, de regulă, drept etnici ruşi, fiind în realitate doar cetăţeni ai Federaţiei Ruse.
În 1990-91, în detrimentul lui Gorbaciov, am pledat pentru preşedintele Rusiei Boris Elţin până şi la Casa Albă. În timpul puciului, tancurile sovietice aşteptau la marginea capitalei. Circa
jumătate de milion de oameni au ieşit în stradă să apere libertatea
românilor basarabeni şi democraţia ruşilor. La Chişinău, noi tipăream toate ziarele liberale moscovite. Cum ne-au răsplătit liberal-democraţii ruşi? Peste un an, ne-au angajat într-un război pe Nistru. Însă cei care ne-au măcelărit mai tare în vara lui 1992 nu erau etnici ruşi, ci de alte origini. Mai ales ucraineni. Dacă ar fi fost Putin atunci, se termina şi mai rău.
Acum o parte din elita rusească ar vrea să convingă Europa Occidentală să vină la ei, spre
Pacific, cu capital, altfel intră China. Ei se tem de chinezi. Cât timp
vor putea exporta gaze prin Nord Stream şi prin South Stream? Dacă ne
împăcăm cu Iranul, ce face Rusia?
Cei
de la „Peremenî” au o teorie ieşită din comun: „Să cucerim viitorul, nu
Europa. Să promovăm proiectul „Hoarda de Aur”, renunţând la iudeo-creştinism, la capitalism”. Vor revenirea la valorile spirituale ale Hoardei de Aur, când popoarele cucerite se bucurau de libertate religioasă, din Pacific până dincolo de Carpaţi. I-au scris lui Putin şi l-au declarat „Ţarul cel Alb”. I-au cerut să promoveze meritocraţia, loialitatea faţă de persoana aleasă. „Nebopolitica”
(“Politica Cerului”), pe care o promovează ei, presupune alegerea celui mai bun dintre oameni.
- Şi dacii îl alegeau numai pe cel mai bun.
- Şi acum?
Ar
fi bine ca liderii politici să nu se lase seduşi de propriile mituri.
Altfel dezagregarea devine inevitabilă. Elitele Rusiei, dar nu numai,
construiesc din nou mitologii expansioniste. Se complac în retorică de
mare putere. Unii vor să refacă Imperiul, fie
ţarist, sovietic, liberal sau pravoslavnic. Dar în condiţiile unei
totale transparenţe informaţionale, retorica şi miturile nu rezistă. Când va deveni clar că Rusia nu mai poate reface niciun fel de imperiu, populaţia se va decepţiona şi mai tare. Încrederea în Putin se va epuiza definitiv.
Are
dreptate politologul Igor Vasiliev. Situaţia unei erodări cronice a
naţiunii ruse nu poate rămâne suspendată la infinit. Este posibil să
vină la putere în Rusia şi reprezentanţii etniilor ne-ruse. Nu putem exclude fărâmiţarea ţării, o eventuală ocupaţie străină, totală sau parţială. Sau realizarea tuturor
scenariilor vehiculate. În tot cazul, schimbările vor fi de lungă
durată. Ele vor pune începutul unei noi epoci. Inevitabil, ruşii îşi vor
însuşi o altă viziune asupra lumii. Condiţiile lor de viaţă vor fi
radical diferite şi vor genera o altă paradigmă, alte concepţii despre
lume. Şi chiar naţiuni noi în baza celei ruse. Aşa cum s-a întâmplat după invazia
tătaro-mongolă. Perioada marelui imperiu rus, care a demarat în secolul
XV, se încheie în prezent. Se schimbă cardinal şi poporul, şi rolul statului în viaţa acestui popor. Viaţa sa nu mai poate fi la fel ca înainte, „tradiţională”. Dintre epavele „vechiului” popor rus, va apărea negreşit un nou popor. Aşa cum s-a întâmplat în perioada de trecere de la Rusia Kieveană la Rusia Moscovită.
Suficiente motive în plus să cred că nostalgicii Imperiului ideocratic sovietic sau proiectanţii Uniunii Pravoslavnice Ortodoxe, în frunte cu Rusia, nu au nicio şansă, vor dispărea ca dinozaurii...
A consemnat Viorel Patrichi
miercuri, 20 februarie 2013
Vedere de pe Centură. Cu cercul în jurul Cotrocenilor
Vedere de pe Centură
Cu cercul în jurul Cotrocenilor
"Ce
faci cu preşedintele timp de nouă luni? Îi dai un cerc să se plimbe cu
el în jurul Cotroceniului? Se şi plictiseşte! Ce te faci cu un
preşedinte ales, care stă nouă luni? Nu poţi să ai doi preşedinţi
validaţi în acelaşi
timp”.
Pe
când eram copil, visam să primesc o trotinetă. Nu am primit de la
nimeni. Bicicletă nu am visat niciodată. Ce rost ar mai fi avut un
asemenea vis? Și atunci, cum ne jucam noi, copiii de la Crăiești și...
din toate satele României? Mergeam cu cercu! Era de fapt un cerc de
fier, cu un diametru de 20-25 de centimetri. Îl foloseau bătrânii pentru
a fixa butucul roții de car. Când a venit colhozul, mulți gospodari au
pus topoarele pe carele lor și au rămas cu... cercurile. Așa că tata
avea cercuri destule prin garduri. Căutam o sârmă groasă de 3-5 mm, o
îndoiam la capăt în formă de „U”, o țineam de capătul celălalt și cu
acel „U” mânam cercul de fier prin colb, săream peste
șanțuri. Fixam ochii cruce pe circumferința cercului și zuruitul sârmei
pe fier era cea mai mare bucurie a copilului autist.
Așa
că Marinelu, care știa povestea cu cercul tot din Moldova, nu de pe
Magheru, mi-a răscolit amintirile și m-a convins încă o dată că are
simțul umorului. Cum să-i vezi pe-alde Căcărău mergând cu cercul pe
trotuarul din jurul Palatului Cotroceni? Dar de ce să meargă cu cercul?
Mai ales că ei au semnat un acord elegant: nu se mai atacă reciporc, se
vor respecta reciproc (Tipătescu îl întreabă pe Cațavencu: Ai să joci cu
candidatul? Și Cațavencu răspunde: Joooc!) și, mai ales, vor respecta
Constituția! Păi bine, berbecilor, era nevoie de un acord separat între
voi ca să respectați Legea Fundamentală a țării? Degeaba l-au semnat.
Porumbacu vrea iar la Cotroceni! Până atunci, el însuși va face noua
constituție.
Așa că alde Căcărău i-au propus să plece ca să facă alegeri
prezidențiale mai devreme fiindcă guzganii rozalii ar pofti să-l pună
candidat pe Marele Măsliniu. Președintele explică astfel parabola cu
autiștii din politică:
“Este
foarte greu de dat un răspuns (propunerii USL n.r.). Nu am încă o
opţiune, dar v-aş ruga să vă aduceţi aminte că eu le-am propus
devansarea alegerilor prezidențiale nu cu câteva luni, ci cu doi ani. Vă
aduceţi aminte de acea scrisoare care a fost ruptă demonstrativ şi
aruncată în gol. Dar sunt gata să-mi depun mandatul şi mâine, însă
simultan cu cei 588 de parlamentari. Asta ar însemna o revizurire a
Constituţiei conform cu referendumul din 2009 şi o depunere simultană a
mandatelor de către preşedinte şi Parlament. Odată cu cei 588 de
parlamentari îmi depun şi eu mandatul.
Avem un precedent constituţional. Anul
trecut Curtea Constituţională a refuzat comasarea a două alegeri. Mă
îndoiesc că statele UE ar accepta comasarea alegerilor pentru
Parlamentul European cu cele prezidenţiale. Sunt două lucruri total
diferite. Cred că singura variantă e cea care a mai funcţionat, alegeri
simultane pentru Parlamentul României şi preşedinte, lucru pe care l-aş
îmbrăţişa dacă mi s-ar propune şi mâine. În speranţa că va respecta şi
referendumul din 2009, adică 300 de parlamentari şi o singură Cameră.
Ce
faci cu preşedintele timp de nouă luni? Îi dai un cerc să se plimbe cu
el în jurul Cotroceniului? Se şi plictiseşte! Ce te faci cu un
preşedinte ales care stă nouă luni? Nu poţi să ai doi preşedinţi
validaţi în acelaşi timp. Mandatul meu se termină pe 22 decembrie. Până
pe 22 decembrie se
plictiseşte bietul om. Ce putem face de comun acord este să stabilim
demisia simultană a preşedintelui şi a Parlamentului după ce revizuim
Constituţia şi aplicăm rezultatele referendumului din 2009 şi revenim la
un sistem politic care mi se pare mai eficient. Mi se pare corect ca
preşedintele să fie port-drapelul celor care câştigă alegerile. Altfel e
ca acum, când programul preşedintelui e în dezacord cu cel al
Guvernului”, a spus Traian Băsescu.
Cum
să-i explici Cârlanului că este anapoda să ai doi președinți nouă luni?
El crede că se poate: dă o ordonanță de urgență și gata! Cum și-a dat
doctoratul. Știați că încă nu și-a dat demisia pentru furt intelectual?
Mai auziți pe cineva din România să ridice problema? Nu. Estimp, în
Germania și-a mai dat demisia un ministru pentru că a plagiat. La noi
hoția intră în
normalitate.
„Acest
om se agață de scaun”, a meditat Varanu cu voce gravă și ciuktacii lui
au început să sufle în vuvuzele. De pe la Oravița se trezește și
cumătrul Sorin Frunzăverde: "Îmi pare rău că fac un astfel de comentariu
în această zi, atât de dragă nouă, românilor, Unirea Principatelor,
care, în fapt, reprezintă momentul de început al realizării ființei
naționale pentru obținerea independenței. Din relatările apărute în
presă, reiese că de la această întâlnire premierul i-a propus
președintelui să cumuleze alegerile pentru Parlamentul European cu
alegerile prezidențiale undeva în mai sau iunie 2014. Eu cred, însă, că o
asemenea negociere nu trebuia sugerată. Cu Traian Băsescu nu trebuie
negociat. Traian Băsescu trebuie suspendat de Parlamentul României. Și
românii îl vor demite, vor vota covârșitor pentru plecarea
sa de la Cotroceni. Nu putem să anulăm, prin asemenea gesturi politice,
circa 16 milioane de voturi", a afirmat Sorin Frunzăverde. Să chiorăști
tu că-ți pare rău că ai propus chiar de Ziua Unirii o nouă suspendare a
cumătrului Traian? Mare lighioană...
Nepotu Mătușii Tamara se întoarce
Corbii
Justiției au cerut eliberarea Nepotului Mătușii Tamara pentru bună
purtare: a scris pe blog, a publicat trei cărți, a ținut conferințe
pușcăriașilor despre rolul constructiv al masoneriei... Văzând atâtea
activități, am avut senzația că se răstoarnă rolurile, dacă nu cumva noi
ceilalți nu am fi la pârnaie, iar Nepotu Mătușii Tamara este
liber ca stăncuța cerului. Cârlanu a luat poziție de drepți, iar Florin
Iordache zicea că a fost de mai multe ori la vorbitor „de dor”. Și nouă
ne-a fost dor, dar nu puteam merge toți la vorbitor, nu încăpeam. Iar
dorul ne-a copleșit cu totul când am auzit că hoția veacului se
transformă în batjocură cruntă la adresa tuturor românilor: Acţionarul
majoritar al OMV Petrom, grupul OMV, este în proces cu statul român la
Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, dosarul fiind deschis în
decembrie 2011. Mai exact, austriecii cer României, cu dezinvoltură,
91,6 milioane de lei pentru lucrări de ecologizare la Combinatul
Doljchim şi la Rafinăria Petrobrazi. Asta după ce OMV a plătit pentru
preluarea Petrom un preţ cu mult subevaluat. Contractul de privatizare,
extrem de păgubos pentru România, prevede ca statul român să le mai
plătească austriecilor cheltuieli de ecologizare în valoare de 600
milioane de euro.
Adică peste trei sferturi din preţul încasat de stat la privatizarea
companiei. Supărarea austriecilor de la OMV a venit de la refuzul
Guvernului de a le rambursa contravaloarea lucrărilor de ecologizare
făcute în perioada 2009-2010. În noiembrie 2011, Ministerul Mediului
respinsese pretenţiile OMV Petrom, considerând că statul român nu poate
fi tras la răspundere pentru sumele notificate, deoarece “nu sunt
îndeplinite condiţiile de acordare a despăgubirilor pentru pierderile de
mediu suferite de societate, prevăzute în contractul de privatizare a
Petrom”.
Derbedeii
care mai susțin și astăzi că Adrian Năstase a fost „cel mai mare
prim-ministru” să citească dosarul Petrom. Apoi mai vorbim, iar dacă mă
vor convinge cu argumente, eu voi susține că Nepotu Mătușii Tamara a
fost mai tare ca Ionel Brătianu.
Pe de altă parte, Războinicu Luminii din
Pipera este un personaj naiv pe lângă el. A primit trei ani cu
suspendare pentru sechestrare, chiar dacă țiganii care i-au furat mașina
au spus în instanță că au sărit singuri în portbagaj, de plăcere. Este
răsplata pentru trufie. Gigi Becali ar fi meritat vreo 10 de ani de
pârnaie pentru altceva: în momentul „județului” personal, le-a cerut să
nu mai fure de “de la noi, furați de la români”. Iar eu credeam că numai
Canacheu e cretin când susține că aromânii nu ar fi români.
Mortul din Pădurea Domnească a omorât alianța de la Chișinău
Aflăm
cu
vădită solidaritate națională că Vlad Filat a rupt Alianța pentru
Integrare Europeană după ce un om de afaceri a fost împușcat în Pădurea
Domnească din Basarabia. Toți au pus batista pe țambal și omul a murit
din prostia prietenilor care nu au anunțat salvarea. Cum să-și pună
carierele în pericol? Nu se face. Și iarăși ne-am amintit de vânătoarea
de la Bolovanu, unde Nepotu Mătușii Tamara l-a împușcat pe popa Sîrbu
unde nu trebuie. Și totul s-a mușamalizat. La Chișinău se încinge tărâța
pentru că nici Vlad Filat nu pricepe cine este adevăratul adversar al
românilor de-acolo. Bine, l-a dat afară pe Vladimir Plahotniuk din
funcția de vicepreș la Parlament. Și ce urmează? Comuniștii lui Voronin
au votat alături de oamenii lui Vlad Filat ca să-l scoată pe Plahotniuk.
Nu aș fi crezut că ne-ar putea dezamăgi atât de mult. Vorba lui Mihai
Ghimpu: „Unde este educația ta, pe care ai primit-o la
Iași?”
Unii susțin că Plahotniuk ar fi „mai ortoman, și mai moldovan, și-are oi mai multe, mândre și cornute”.
Luptă pentru putere sau gânditorii de la Bruxelles nu știu nici ei pe ce lume se află Republica Molotov?
Eminescu era chinez!
După
ce l-am văzut pe Savonarola vorbind la costum despre Eminescu, de jurai
că e Constantin Dobrogeanu-Gherea, cred că pot să spun și eu ce-mi
trece prin cap despre acel român absolut:
Eminescu era chinez. De ce? Pentru că dacă era român, nu putea să fie
atât de meticulos în tot ce a scris pentru tipar (nu pentru sertar). Sau
japnez. De fapt, Savonarola a vrut să demonstreze altceva când a scris
că Eminescu nu era român și că era ateu: el a intenționat să ne
demonstreze că nu putea ieși un geniu cu o rigoare dumnezeiască dintr-un
popor atât de primitiv și de împrăștiat. Că nu putea! Curioasă detașare
dacă se consideră român! De fapt, este aceeași percepție de tip
Patapievici. Bogdan Petriceicu Hasdeu era la fel de laborios ca
Eminescu. Nici el nu era român? Să fi fost rus pentru că venea din
Imperiul Rus? Dar ce-o fi fost Constantin Brâncuși, care nu a fost în
Germania și care și-a luat rigoarea de la meșterii daci?
Ne pierdem timpul. Vă spun eu adevărul curat: Eminescu a fost chinez!
Cărăușul din Siberia a ajuns la... Londra
Ceea
ce nu a reușit Stalin a izbutit Vladimir Putin. În plină criză, Rusia a
reușit să încătușeze Europa cu sistemul ei de gazoducte. Ea avut o
creștere economică destul de constantă și a folosit o parte din bani
pentru acapararea de noi piețe și de noi clienți. Exact ca în conceptul
capitalismului monopolist de stat, descris de Karl Marx, țara care își
controlează finanțele cu mână forte poate depăși mai rapid criza decât
statele cu economie liberă și își poate ghida mai ușor
cheltuielile. De pe poziția investitorului absolut în resurse
energetice, Rusia se declară partener strategic pentru Uniunea
Europeană, deși lasă impresia că parazitează continentul. Privind însă
lucid asupra acestei realități ce se dezvoltă sub ochii noștri, Rusia nu
poate exista fără tehnologia de vârf din Europa.
Anul
2012 a marcat un mare succes în cooperarea dintre Rusia şi Europa în
domeniul gazelor naturale. A început construirea gazoductului South
Stream, a fost pusă în funcţiune a doua ţeavă a gazoductului Nord
Stream. În prezent, gazul rusesc merge direct spre Lumea Veche, iar
conductele ambelor proiecte vor garanta alimentarea în condiţii de
securitate a Europei pentru mulţi ani. Sună promițător. South Stream va
fi dat în funcţiune în 2016 şi va ajunge la capacitatea nominală maximă
în 2018. Prin acest gazoduct vor circula 63 de
miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Putin preferă să trateze cu fiecare țară din UE
Așa i se pare mai profitabil, fără să țină prea mult seama de autoritățile de la Bruxelles. Dar până când?
Realizarea
proiectului South Stream a rămas sub semnul întrebării o lungă
perioadă. Inclusiv fiindcă el avea un concurent pe hârtie - Nabucco.
Acest gazoduct trebuia să pompeze gaze spre Europa din Turcmenistan şi
din Azerbaidjan, ocolind Rusia. Însă proiectul companiei ruse Gazprom
părea mai atractiv. Spre deosebire de concurentul lui, South Stream nu
avea probleme cu aprovizionarea cu materie primă. În consecinţă, în
octombrie-noiembrie 2012,
s-au semnat acorduri cu toate ţările prin care trece noul gazoduct. Şi
preşedintele rus Vladimir Putin a remarcat semnificaţia internaţională a
proiectului, în timp ce lua parte la ceremonia festivă de începere a
construcţiei:
"Într-o
primă etapă, se vor asigura gaze pentru cel puţin 6 state. La
realizarea proiectului, iau parte cei mai mari parteneri din Europa
Occidentală - din Franţa, Germania, Italia. Acest proiect a obţinut
sprijin politic în toate ţările partenere. S-au semnat toate acordurile
inter-guvernamentale, s-au adoptat toate contractele de investiţii".
Partea
maritimă a gazoductului South Stream va trece pe fundul Mării Negre,
din oraşul Anapa din Rusia spre portul Varna din Bulgaria. Iar din
Bulgaria, gazoductul va merge pe uscat spre Serbia, Ungaria, Slovenia şi
Italia.
Se
analizează posibilitatea construirii unor derivaţii spre Macedonia,
Bosnia şi Herţegovina, Croaţia. Astfel că vor primi gaz rusesc, fără
intermediari, nu numai ţările avansate ale Europei, dar şi statele
balcanice, menţionează Ghennadi Şmali, preşedintele Uniunii
Producătorilor de Petrol şi Gaze din Rusia:
"South
Stream era necesar pentru a asigura transportul de gaz rusesc spre
partea de sud a Europei - Bulgaria, România, Serbia şi altele.
Construirea acestui gazoduct este importantă pentru noi fiindcă noi
obţinem o ieşire normală şi ocolim ţările de tranzit. După cum se ştie,
pentru tranzit trebuie să plăteşti. E adevărat, noi trecem şi pe o parte
a platouluI Turciei şi va trebui să plătim pentru asta. Dar mai puţin
decât plăteam
Ucrainei."
Experţii
spun că Gazprom a izbutit să-i convingă pe partenerii europeni să
accepte South Stream după ce aceştia au văzut performanţele celuilalt
proiect - Nord Stream. Pe 8 octombrie 2012, s-a inaugurat a doua
conductă la Nord Stream. Lucrările au costat 7,5 miliarde de dolari şi
s-au finalizat într-un timp record. Decizia de construire s-a luat în
anul 2005.
Lista
finală a investitorilor s-a stabilit în anul 2010. Iar în noiembrie
2011, a început să pompeze prima conductă. Gazprom are 51% din acţiuni.
Realizatorii proiectului au fost Gazprom din Rusia, Wintershall Holding
şi E.ON Ruhrgas din Germania, GDF Suez din Franţa şi Gasunie din Olanda.
Gazoductul Nord Stream a legat oraşul Vîborg din Rusia (Vîborg a
aparţinut Finlandei, iar acum se află în regiunea Leningrad
– nota VP). Deschiderea celei de-a doua conducte a fost salutată de
liderii tuturor statelor din care veneau giganţii care au construit
ţevile. Preşedintele rus Vladimir Putin a menţionat semnificaţia
deosebită a acestui proiect pentru Uniunea Europeană şi pentru
dezvoltarea relaţiilor ei cu Rusia. L-a aprobat întru totul şi
cancelarul german Angela Merkel:
"Inaugurarea
celei de-a doua conducte a gazoductului Nord Stream arată că
parteneriatul nostru strategic dintre Rusia şi Uniunea Europeană are un
fundament solid. Parteneriatul nostru echitabil şi pe termen lung aduce
beneficii evidente în folosul ambelor părţi: Europa câştigă o mai mare
securitate în alimentarea cu gaze naturale. Gazul este şi rămâne
principala resursă energetică pentru ţările noastre. La rândul său,
Rusia îşi asigură o cerere stabilă şi o vânzare avantajoasă a
gazului".
Spre Perfidul Albion
Acţionarii
(mai precis, Gazprom) nu se opresc aici şi au decis să caute modalităţi
de construire a câtorva derivaţii din Nord Stream. Mai ales Gazprom are
ca obiectiv să-şi consolideze poziţia pe piaţa britanică a resurselor
energetice, a menţionat Konstantin Simonov, directorul Fondului naţional
de securitate energetică:
"În
ultimii ani, Gazprom se simte foarte bine pe piaţa britanică. Acolo
activează compania specială Gazprom marketing & trading, care se
ocupă nu numai de comercializarea gazelor ruseşti. Ea vinde şi alte
resurse. Dacă vom construi conducta, ea va avea un avanataj
concurenţial. În acest sens, gazul rusesc poate să concureze total pe
piaţa britanică cu
alţi producători, de exemplu, cu Norvegia".
Și pierderea bunăvoinței
Singurul
lucru care ar putea afecta funcţionarea gazoductelor Nord Stream şi
South Stream este Pachetul Energetic III al Uniunii Europene. Acest
document stabileşte o regulă extrem de neplăcută pentru Rusia: un
furnizor poate folosi maxim 50% din capacitatea conductelor.
Legiuitorul european a intuit totuși pericolul și a inventat
„pachetele energetice”. Acest lucru înseamnă că Gazprom trebuie să
admită pe ţeava lui şi pe al treilea furnizor de gaze, ceea ce ar fi un
dezastru pentru Gazprom. Pe de altă parte, această hotărâre cu care
Rusia a trecut la construirea celui de-al doilea gazoduct ar putea
convinge Europa să facă unele concesii Moscovei şi să adopte asemenea
decizii radicale după ce se
consultă cu furnizorul principal de gaze. Anul 2013 va fi decisiv
pentru Pachetul energetic III al UE, deci şi pentru proiectele ruseşti
din domeniul gazelor. E greu de crezut însă că Uniunea Europeană va face
o asemenea concesie majoră.
Nabucco ridică iar capul
Când
credeam că lucrurile au devenit clare pentru proiectul energetic
european din sud, Bulgaria anunță că va fi gata să declanşeze lucrările
la proiectul gazoductului Nabucco pe teritoriul ei, la mijlocul anului
curent. Așa a promis, pe 10 ianuarie, premierul bulgar Boiko Borisov, la
prima întâlnire a forumului politic "Nabucco". "Până la mijlocul
anului 2013, noi vom fi pregătiţi
să dăm startul pentru proiectul Nabucco pe teritoriul Bulgariei. Noi
vom realiza acest proiect", a spus Borisov, menţionând interesul expres
din partea Comisiei Europene faţă de Nabucco. "Acest proiect este o
alternativă, o posibilitate pentru o adevărată diversificare a surselor
de energie", a adăugat premierul bulgar.
La
acest forum, au participat delegaţii din Austria, Ungaria, România şi
Turcia, precum şi reprezentanţi de la Fondul Monetar Internaţional, de
la Comisia Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii.
România
va beneficia indirect de asemenea proiecte, dar va plăti mereu mai mult
pentru gaze. Mihai Răzvan Ungureanu a fost înlăturat în urma unei
moțiuni de cenzură, care a avut ca obiect și interzicerea exploatării
gazelor de șist. După mai multe discuții cu ambasadorul american
Gitenstein și cu reprezentanții Chevron, Victor Ponta a admis că trebuie
să exploatăm gazele de șist. El crede că trustul Gazprom are cel mai
mult de pierdut dacă România extrage gaze de șist. Un mare consumator ar
putea redeveni Oltchim. S-a avansat chiar ideea că unele companii
energoface vor migra spre America, unde gazul de șist este foarte
ieftin.
Viorel Patrichi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)