vineri, 15 decembrie 2017

România lucrului țapăn făcut. Nu te pune cu noi, Americă!

Așa arată România urmașilor lui Ion Iliescu: cu laba mafiei roșii pe gură. Pentru asta am ieșit noi în stradă în decembrie 1989... Păcat de moartea acelor tineri!
România lucrului țapăn făcut
Nu te pune cu noi, Americă!

”Băieți, sfaturi există, dar e nevoie de vână! Lăsați povestea cu mitingurile, puneți mâna pe carte și apoi eu cred că lucrurile vor merge. Oamenii sunt nervoși în PSD pentru că nu văd fermitate”.
(Nepotu Mătușii Tamara, o comoară de politician, cel mai mare prim-ministru de la Brătianu încoace – apud Expertul în afacerea EADS).

Lupta de clasă se ascute din nou. Fruntașii din Partidu lui Mukles l-au pus pe Florin Ciordache, magistratul din Bălți, să otrăvească fântânile, să dea foc la Codul Penal și la Codul Civil, la Parlament și la Constituție, iar ei s-au retras strategic în munți, la Herculane. Și acolo, lângă ghioaga lui Hercule,  au plâns că Gyuri Soros a distrus frumusețe de stațiune și industria patriei, după care au elaborat tactica de hărțuire a bieților alegători care nu știu bancul cu macacul, melcul și cu DNA, care nu pricep încă de ce trebuie să luptăm noi cu statul paralel, cu binomul, cu trinomul, cu polinomul, dar oare ce mai face Sebastian Ghiță?...  Codrin Ștefănescu, acest Dan Iosif al lui Liviu Dragnea, și-a adus aminte de tantrele Bătrânului Edec cu minerii și a cerut să scoatem în stradă garda pretoriană a pesediștilor din Ferentari, din Lizeanu, din Floreasca, din Toboc, din Brăilița, din Groapa lui Ouatu, din Groapa lui Degeratu  și din toate gropile, ca să-i învățăm noi minte pe cei din statul paralel, dar, chiar, oare ce mai face Seby Ghiță?...

Vâna

Noroc că Partidu lui Mukles naște și are luptători aprigi, chiar dacă erau altădată lupi alfa și acum au ajuns niște cotei că nu mai merge daravela. ”Eu țin foarte mult la Codrin Ștefănescu, a fost unul dintre puținii oameni din partid care au venit la mine la Jilava ca să mă vadă, ceea ce pentru mine are o valoare extraordinară și cred că loialitatea trebuie să fie reciprocă în viața publică, în viața politică. Nu cred că are dreptate cu mitingurile pentru un motiv foarte simplu. Electoratul PSD face parte din acea majoritate tăcută, nu-i este specifică ieșirea în mitinguri, circulația informației pe Twitter, pe Facebook, ieși cu bicicletele sau cu câinii la plimbare duminica. Nu cred că este o soluție foarte bună și din alt punct de vedere: nu cred că trebuie preluate armele opoziției actuale și nu cred că-n felul acesta ar trebui să acționeze. PSD are o altă modalitate simplă, de a folosi mecanismele parlamentare. Le indic articolul 114 din Constituție despre angajarea răspunderii Guvernului. Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală și a unui proiect de lege. Sper ca membrii PSD să nu iasă în stradă și să ceară Guvernului să nu mai plimbe atât, luni de zile, pe diferite teme, să aleagă anumite subiecte clare, cum ar fi directiva UE în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, luat textul acesta, pus într-un proiect de lege și Guvernul PSD-ALDE să-și angajeze răspunderea în Parlament pe această temă. Opoziția nu e de acord cu documentul de la UE pe această temă, poate să depună moțiune de cenzură.” a spus Adrian Năstase, la  martorii Varanului de la Antena 3, dar oare ce mai face Seby Ghiță, dar Hexi Pharma, dar Bechtel, dar combinatul din Pitești, dar?...
Noroc de Liviu Dragnea că ne-a luminat: statul paralel cuprinde și America. După ce a fost în centrul atenţiei prin absenţa de la parada de 1 Decembrie, preşedintele PSD vine cu un mesaj-măciucă strămoșească. Nu pentru politicienii români sau pentru Klaus Iohannis, ci pentru americani. El susţine, după ce, recent, Departamentul de Stat al SUA a sugerat României să renunţe la modificările propuse la Legile Justiţiei, că politicienii votaţi de români au obligaţia să lupte pentru ţară. "Eu cred că dacă poţi, dacă ai pârghii, dacă cei care votează ţi-au dat posibilitatea să faci ceva pentru ţară, e bine să faci ceva care să rămână, indiferent de consecinţe. Am vorbit de suveranitate pentru că e ceva sfânt. Sunt unii care confundă parteneriatele cu slugărnicia. E important pentru fiecare român, pentru ţara noastră să nu uite că avem o obligaţie ca această ţară să fie mândră, dezvoltată şi să fim suverani. România e a noastră", a susurat Liviu Dragnea pe sub sconcs într-o intervenţie la România TV. El și Costache Tăricelu au lipsit de la parada de la Arcul de Triumf, dar nici Tataie n-a venit. Pentru că noi avem vână, da! Să știe și americanii, cum spune un cântec de haiducie actuală din Deliorman: „Uite-așa cum ne vedeți,/ Îi făcurăm și pă nemți./ Uite-acuș, acuș, acuș,/ O să-i facem și pă ruși!/ Peste vreo trezeci de ani,/ Îi frecăm pe-americani!”
Dincolo de orice tananică națională din Ferentari, unde au greșit americanii? Ne-au cerut ei să aplicăm legile lor în România? Nu. Ne-au cerut haraci? Nu. Ne-au dărâmat bisericile, ne-au luat uzinele? Nu. În realitate, au dat pe șpăgi feciorii din Partidu lui Mukles tot ce-au vrut rușii, francezii, ungurii, austriecii, olandezii, nemții, arabii, evreii, danezii și, mai la urmă, și americanii. Dacă dădeau obiectivele economice cu dedicație americanilor și nemților, eram acum departe. Dar pe urmașii lui Ion Iliescu i-a interest un singur lucru: propria teșcherea! Atât. Acești  haidamaci nu au nicio legătură cu ideologia social-democrată, de stânga. De aceea, jaful lor de trei decenii nu are precedent nici în epoca fanarioților. Niciodată în istoria noastră nu a înstrăinat cineva, pe timp de pace, atâtea valori naționale într-un timp atât de scurt.
"Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României ia în considerare o legislație ce ar putea submina lupta împotriva corupției și slăbi independența sistemului judiciar în România", se arată într-o declarație de presă intitulată "România - propuneri ce afectează independența sistemului judiciar" și care aparține purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat Heather Nauert. Această legislație, "propusă inițial de Ministerul Justiției, amenință progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituții judiciare puternice protejate de interferența politică", notează purtătorul de cuvânt în această declarație publicată luni pe site-ul Departamentului de Stat. Statele Unite "îndeamnă Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept și pun în pericol lupta împotriva corupției", adaugă purtătorul de cuvânt.
Parlamentul României a reacționat oficial, printr-un comunicat semnat de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, ca urmare a mesajului transmis de Departamentul de Stat al SUA în privința legilor justiției.
Liviu Dragnea și Costache Tăricelu au răspuns țâfnos  în numele întregului parlament, fără să-i consulte pe aleșii aceluiași popor de care fac atâta caz. "Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justiției.
Dorim să subliniem că, în orice discuție cu partenerii noștri trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental, același în SUA și în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului și nu pot face obiectul niciunei forme de presiune.
Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României care urmărește să consolideze independența sistemului judiciar și eliminarea influențelor politice în funcționarea justiției.
Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României care dezbate în aceste zile legile de reformă ale justiției, pentru că este același Parlament care:
-a adoptat Declarația privind aniversarea a două decenii de Parteneriat Strategic România – SUA;
-a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare;
-a decis participarea forțelor armate ale României în teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak precum și în cadrul cooperării în coaliția anti-ISIS/DAESH alături de SUA și alți aliați;
-a adoptat legile privind achiziționarea sistemului de apărare antirachetă Patriot
Exprimăm speranța că declarația Departamentului de Stat al SUA a fost făcută cu bună credință, dar nu putem să nu remarcăm că ea nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate, obiective și cuprinzătoare a faptelor, făcând mai degrabă ecou unor opinii vehiculate în spațiul public românesc”.
După care, s-au pitit după această declarație. „Comunicat de presă, nu declarație!”, sar vuvuzelele din oficiu sau de serviciu. Mă copii, când un politician dă un comunicat, el face o declarație. Chiar și atunci când spune o parascovenie în fața fetelor cu microfon, tot declarație se cheamă că dă. Au sărit de un stânjen cei doi: „Am pus-o pe site, nu am trimis-o la Washington”. Donald Trump să poftească s-o citească de pe site. De unde să știe el ce înseamnă declarație pentru unii români? „Nu au vorbit în numele Parlamentului, a fost o declarație în nume propriu!”, sar mai dihai vuvuzelele. Mă copii, textul începe simplu și clar: "Parlamentul României a luat act…” Nu este limpede? Cei doi se dau drept… parlament!
Sigur că e supărător să vină ambasadorul unei puteri străine, care să-ți dea lecții la tine acasă și încă public. Dar nu numai ambasadorul american Hans Klemm i-a tras de urechi pe politicaștrii noștri; au făcut-o ani la rând și ambasadorii britanici, olandezi, francezi… În fond, ce vor americanii pe care tata i-a așteptat până a murit: să ne respectăm propriile legi, să avem o justiție previzibilă fiindcă ei au adus și vor să aducă aici investitori de care avem totuși nevoie ca să intrăm în rândul lumii fiindcă singuri nu putem să dăm înainte, nu avem capital suficient. Ei vor să știe dacă nu se allege praful de banii investiți de ei în țara noastră. Este exact ceea ce se prefac urmașii lui Ion Iliescu că nu pricep. Americanii vor să ne respectăm legile proprii; Liviu Dragnea, Costache Tăricelu și toți pârnăiabilii vor să scape de pușcărie, chiar dacă dau foc României. Aici e diferența și niciun român normal nu poate fi alături de acești  indivizi rapace.
L-am văzut pe Dan Voiculescu în momentul în care i-a pus laba la gură lui Mălin Bot, un gazetar amărât, care nu mai găsește de lucru în presa contemporană fiindcă spune lucrurilor pe nume. „Ar trebui să fim toți ca Mălin, mi-a spus un prieten tânăr. Să fi fost 50, 100 de Mălini, care să-i fi spus lui Dan Voiculescu, lui Adrian NĂstase deschis, în față: ești un infractor dovedit, marș afară din viața publică!” Eu am fost acolo și nu am putut să fac la fel ca Mălin Bot…
Așa că nu te pune cu noi, Americă! Cine își pune boii în jug cu noi riscă să-i scoată fărăcoarne! Asta ca să scriu pe înțelesul lui Ciordache. Noi ne-am obișnuit să întgoarcem armele. Priviți-l atent pe Liviu Dragnea și spuneți câți cenți dați pe cuvântul lui de onoare… Îndrăzniți să credeți în el.  Uite că mi-am adus aminte de mărrrrețul poem al Mariei Banuș: „Ție-ți vorbesc, Americă!”, premiat și mnedaliat în perioada proletcultistă. Ne bate gândul să întoarcem armele! Mai bine ar fi tot cu Vova Putin, că el se comportă exact ca Dan Voiculescu față de presă, dar foarte sobru, el le pune naganul în gură jurnaliștilor incomozi; noi suntem mai subtili, îi marginalizăm, îi înfometăm pe cei incomozi, dar promovăm vuvuzele. Vova nu-i întreabă pe ștabii cei roșii dacă respectă drepturile omului, dar nici nu l-ar ierta pe Dan Voiculescu dacă nu și-ar da obolul. Îi sugerez lui Adrian Năstase să urmărească atent scena cu stiloul lui Putin și oligarhul Deripaska…
Șerban Nicolae, pus de strajă la căpătâiul Justiției noastre, alături de Ciordache și de Eugen Nicolicea, a rămas ferm pe idealurile multilateral dezvoltate: ”Eu nu cred că asemenea atitudini, mai ales de genul celor promovate în ultimii ani de acest funcționar cel puțin bizar care este Hans Klemm ar aduce vreun beneficiu relațiilor româno-americane. Dimpotrivă. Văd o exacerbare a sentimentelor antiamericane, văd o exacerbare a unor antipatii față de Statele Unite și nu găsesc că este un lucru normal”, a precizat pupilul lui Ion Iliescu și șoferul lui Cătălin Voicu. Delirul personajului devine halucinant și generează prostie fascinantă: ”Rezistenţa anticomunistă începută în 1944, când România era încă în război - de partea Aliaţilor după 23 august -, este una care slăbea capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României. Mai mult, dacă îmi spuneţi că era un lucru bun că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist este mai degrabă ticăloşie ce făceau. Era punerea în slujba unei puteri străine, valabilă oricând. După 1958 trupele sovietice au părăsit România. Mi-e foarte greu să disting – v-am spus, am în familie şi foşti legionari, şi foşti luptători în Bucegi, unii şi cu funcţii -, am încercat să înţeleg toate aceste lucruri şi sunt destul de echilibrat, nu sunt un fanatic al vreunei opţiuni. Dar mi se pare că ne arogăm merite care nu există”, a mai afirmat Şerban Nicolae.

Lui Klaus Iohannis nu-i pasă de Basarabia

De fapt, nici nu prea știi de ce-i pasă acestui profesor de fizică, în care am crezut ca să nu-l mai văd pe Ponta. Nici lui Ribbentrop nu-i păsa de Basarabia și a scris asta în pactul cu Stalin. Klaus Iohannis este mereu „îngrijorat”, dar nici el nu prea știe de ce. Manifestă o îngrijorare metafizică, apropiată de sinergia lui Ion Iliescu în meandrele realității. Arde țara pe noi și el se arată „îngrijorat, desigur”.
Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană prin unificarea cu România nu este "fezabilă", a declarat Klaus Iohannis, preşedintele României, cu prilejul unei conferinţe de presă la Bruxelles, prilejuite de reuniunea "Parteneriatului Estic". Iată care a fost opinia lansată de Klaus Iohannis cu acel prilej: "Nu cred că putem să abordăm aderarea Republicii Moldova printr-o cale indirectă. Moldova este clar angajată pe calea europeană. Deocamdată, are acordul de asociere, toată legislaţia secundară care decurge de acolo este perfectată, toate acestea trebuie implementate şi parcursul Moldovei trebuie consolidat. După care, Moldova trebuie ea să se hotărască dacă vrea să înceapă un parcurs care duce spre Uniunea Europeană sau nu. O scurtătură cum ar fi unirea cu România cred că nu este o cale foarte fezabilă în acest moment. România este foarte hotărâtă să sprijine Republica Moldova în parcursul ei european. Dacă acest parcurs va însemna integrarea  în Uniunea Europeană sau altceva depinde, evident, de moldoveni, nu de noi în România."
În 2016, Klaus Iohannis era la fel de convingător: "O unire cu Basarabia este posibilă, dar în acelaşi timp nu cred că este posibilă în viitorul apropiat". Cum spunea Bătrâna Deșcă? „Nu-I momentu!”…
El a subliniat că trebuie îndeplinite trei condiţii pentru realizarea unirii cu Republica Moldova. "Să-şi dorească românii, să-şi dorească oamenii din Moldova aşa ceva, nici România, nici Republica Moldova nu trebuie să mai aibă dispute pe propriul teritoriu care sunt sub jurisdicţie internaţională". Şeful statului a precizat că dacă aceste condiţii sunt îndeplinite "este foarte posibil ca un astfel de proces să înceapă şi să fie urmat de succes".  "Fără condiţiile minimale, rămâne un deziderat frumos şi nu un proiect politic", a completat Iohannis. El a susţinut că mişcările unioniste i-au îndepărtat pe moldoveni de România”. Parcă ar fi Igor Dodon! În discursul de 1 decembrie, Iohannis nu a amintit măcar de Basarabia.



Moartea regelui Mihai – Cortina unei epoci

Prin revenirea  regelui Mihai printre noi, se pune punct unei epoci. Nu știu dacă va coborî iertarea peste toți românii, sau cum spunea Ion Iliescu, „reconcilierea, consenzu…” Cert este acum că monarhia nu mai are niciun viitor în România. Va fi greu să-i convingi pe cetățenii noștri să treacă cu vederea lucruri grave, cum a fost alungarea nepotului Nicolae care a vrut să-și vadă bunicul pentru ultima dată. Niciun țăran român nu iartă un asemenea comportament aberant. „Pân’la moarte-s toate”, spun bătrânii mei de la Crăiești.
A fost un fel de rege Lear cu sfârșit fericit. Românii l-au reprimit cu dragoste și iertare, chiar dacă politicienii scrâșneau din măsele de frică. Până și pesediștii au jucat masca monarhiștilor. Mulguța Vasilescu a organizat miting de doliu cu partidul la Craiova. Pe din dos, comisia lui Ciordache tăia rădăcinile Justiției în Parlament, chiar și în perioada de doliu. Mafia roșie este datoare vândută interlopilor care au plătit campaniile electorale.
Ultimul nostru rege are o origine etnică din tuspatru patru zări, dar a optat definitiv: a fost un român autentic, de un patriotism reținut. El a dovedit că opțiunea este esențială, nu originea etnică. Românii l-au trecut prin toate ritualurile de consacrare: patriarhul l-a uns la cinci ani cu marele și sfântul mir, i-a indus starea de sacerdot încât avea voie să intre în altar să se închine și să se împărtășească singur. La opt ani, l-au făcut „voievod de Alba Iulia”, ceea ce arată că boala noastră cu solemnitățile deșarte este foarte veche. Ion Antonescu i-a conferit gradul de mareșal, după care a luat și el același titlu pentru fapte de arme. Antonescu a repus-o în drepturi pe regina mamă, dar nu se consulta cu regele pe care îl considera imatur. Hitler scria în memoriile lui că l-ar respecta pe regele Mihai dacă s-ar pregăti măcar două ore pe zi pentru misiunea lui de rege. „  Zece ore ar trebui să se pregătească zilni pentyru această misiune.” Germanii nu-i puteau suporta pe regii de la București. Ce putea face regele Mihai? Agenții NKVD din palat l-au convins să-l aresteze pe mareșal și să-l dea pe mâna rușilor. Cedarea necondiționată în fața Armatei Roșii a făcut ca peste 170.000 de militari români să fie masacrați sau deportați ani grei în Siberia. Cunosc zeci de cazuri. A condus mașina generalului Tolbuhin până la Constanța, unde rusul s-a îmbătat mangă și i-a spus regelui: „Ai luat și tu ordinul Victoria. Eu am două...” Pe 1 iunie 1946, Ion Antonescu a fost împușcat la Jilava. Niciun jurnalist nu l-a întrebat pe regele Mihai dacă l-a visat vreodată pe mareșal... Începe tragedia shakespeariană a românilor: toți cei care s-au făcut vinovați, direct sau indirect,  de acest asasinat politic au plătit în felul lor. Lucrețiu Pătrășcanu,  Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu. Baronul Ioan Mocsony-Stîrcea, secătura absolută, a trăit până în 1992, dar a trecut prin pușcăriile comuniste, chiar dacă l-a turnat și pe Iuliu Maniu, și pe Lucrețiu Pătrășcanu. Securitatea l-a făcut pachet și l-a dus în Elveția pentru serviciile lui generoase. Iar regele Mihai a rătăcit departe de țara lui. A acceptat să abdice fiindcă Petru Groza și rușii amenințau că vor omorî peste 1000 de studenți. Și a plecat. Ion Iliescu avea să recunoască recent că a procedat „pripit” când nu l-a lăsat să revină în țară după 1990, dar tot el l-a repus în drepturi. În toate drepturile, minus tronul. Acela era al lui...
În anul 2005, este invitat de Putin la Kremlin pentru a sărbători jubileul victoriei lui Stalin. Consilierul rus, care i-a propus lui Putin invitarea regelui Mihai, relatează recent  în ziarul „Nezavisimaia Gazeta” cum s-au comportat regele și regina Ana la Moscova. Regina Ana i-a cerut consilierului rus să-l prezinte pe rege lui Putin. Apoi, Putin i-a dat o medalie jubiliară, la rând cu alți veterani ruși. A urmat masa unde regele i-a spus consilierului rus că Stalin i-a dăruit și două bombardiere Su. Unii susțin că regele a greșit că a răspuns invitației lui Putin: la urma urmei, din cauza monștrilor de la răsărit, el a rămas fără țară și poporul lui a trecut prin cea mai cumplită dictatură. Mai mult, Putin reconsidera deja politica lui Stalin față de România și nu a venit niciodată la București.  


Traian Băsescu a trecut Prutul
Fostul preşedinte al României, de-a lungul ambelor mandate prezidenţiale, a fost un susținător și un promotor fervent al unionismului românesc şi chiar a declarat că unirea cu Moldova este al treilea proiect naţional după cele două realizate deja - aderarea la NATO şi intrarea în Uniunea Europeană. Este o diferență uriașă de percepție.
Aici le voi strica dispoziția multora care susțin că Traian Băsescu este doar un oportunist, că face totul din interes politic. Le reamintesc că Marinelu a făcut prima vizită de stat ca președinte la Chișinău. Era începutul primului mandat. Ce interes electoral avea atunci? Bogdan Rareș a întrebat-o pe Adriana Săftoiu de ce nu reiese din cartea ei că Traian Băsescu  a realizat totuși câte ceva. „A făcut și omul ăsta ceva în zece ani…” Sigur, eras doar o provocare, nu vreun regret sincer. „Sigur, răspunde Adriana, nu pot să uit pledoaria președintelui din Biroul Oval pentru Basarabia, în fața lui George W. Bush…” Nici Rareș Bogdan nu a insistat, nici ea nu a precizat ce anume a vorbir președintele acolo. I-am citit atent cartea plină de refulări și nu am găsit nimic. O morală minimă te obligă să recunoști că Traian Băsescu are măcar acest organ: este un patriot autentic, un naționalist sentimental și pentruy mine chiar a fost o mare supriză… Împreună cu Anatol Șalaru și cu Ana Guțu, Traian Băsescu a pus bazele Partidului Unității Naționale din Chișinău. Au fost impresionante discursurile lui acolo, iar televiziunile noastre nu au dat măcar o știre. Apariția lui Traian Băsescu la Cahul sau la Soroca este un eveniment. El vorbește liber și nu se împleticește într-un petic de hârtie.
În schimb, presa rusă înțelege perfect semnificația prezenței fostului președinte dincolo de Prut. „IA REGNUM reamintește că Băsescu a declarat în repetate rânduri că Moldova trebuie să se alăture României fără Transnistria, care nu a fost niciodată parte a României.
Fostul președinte al României a devenit președinte onorific al "Partidului Unității Naționale", creat de Anatol Şalaru, fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova. Șalaru însuși a afirmat că locul conducătorului partidului va rămâne liber până când Traian Băsescu nu va redobândi cetățenia moldovenească.
Nicolae Timofti, fostul președinte al Republicii Moldova, i-a dat lui Băsescu cetățenia Republicii Moldova, dar Igor Dodon, imediat ce a preluat funcția de președinte, a semnat un decret prin care a revocat cetățenia fostului lider român. Băsescu a făcut apel la această decizie în instanță și a câștigat în primă instanță, însă, Curtea de Apel a recunoscut decizia lui Dodon drept legală. Băsescu a atacat această decizie la Curtea Supremă de Justiție a Moldovei”.
Analize ample face ziarul „Nezavisimaia Gazeta”:
„Moldovenii nu au observat că trăiesc deja în România. Chișinăul și Bucureștiul unifică sistemul energetic, gazoductul, armata și parlamentul cu guvernul. În București, pe data de 1 decembrie, la parada de Ziua Națională a României, va participa  un pluton din garda de onoare din Republica Moldova. În 1918, Republica Democratică Moldovenească s-a unit cu România și a trăit cu ea un an.
Anul viitor, se vor împlini 100 de ani de la „Unire“ și româniii (în sondaje - două treimi din populație), precum și guvernul Moldovei speră să repete povestea. Dar aceste ţări trăiesc deja după aceleași legi, desfășoară sesiuni comune ale parlamentului și guvernului, iar armatele lor mărșăluiesc împreună. Un contingent al Armatei Naționale Moldovenești a mers la parada din București. Potrivit Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în zona Arcul de Triumf din capitala românească, va mărşălui mâine un pluton din garda de onoare.
Prin această piaţă din Bucureşti, va fi purtat steagul moldovenesc, identic cu cel românesc.
Paradele comune nu constituie singurul lucru care unește armatele celor două state. Anterior, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat un document, potrivit căruia unitățile militare din România pot intra în Republica Moldova, când cei de la București consideră că situația din Republica Moldova necesită intervenție. De exemplu, în cazul unui conflict local în Transnistria sau în apropierea granițelor Transnistriei. Atunci, în Republica Moldova, pot intra fără permisiune, nu numai soldați, ci și echipament militar. Bogdan Țîrdea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, nu exlude această posibilitate. El nu susţine orientarea pro-românească a majorităţii parlamentare.
(Bogdan Țîrdea este membru al Partidului Socialiștilor din 26 septembrie 2014. Deci, omul lui Igor Dodon. De câte ori scrie despre el, autoarea articolului nu precizează al cui este şi câinele. Îl prezintă doar "deputat în Parlamentul Republicii Moldova" - nota red. VP). 
Oleg Beliakov, fostul șef al delegației transnistrene din Comisia Unificată de Control (CUC), care controlează zona de securitate de pe Nistru, a vorbit anterior, pentru ziarul "Nezavisimaia Gazeta", despre anxietatea transnistrenilor, asociată cu posibilitatea de a vedea într-o zi la Nistru tancurile românilor. În același timp, el a subliniat că Transnistria este pregătită să-i primească pe musafirii nepoftiți.
Republica Moldova, respectă standardele românești, au construit un gazoduct de la Iaşi, din România, la Ungheni, în Republica Moldova. Guvernul român a alocat Chișinăului 500.000 de euro pentru ca această conductă să ajungă la Chișinău. Aceasta este o alternativă la conducta rusească de gaze. Gazul din România este deja furnizat Moldovei, dar într-o cantitate mică. Cu toate acestea, în cazul în care conducta rusească se va goli brusc (dacă se va bloca furnizarea de gaz către Ucraina), atunci va câştiga gazoductul românesc în Republica Moldova.
Poate că, prin acest gazoduct, trece același gaz din Rusia, dar pentru magistralele europene.
Recent, deputații moldoveni au avut o întâlnire comună cu omologii români din București. Agenda discuțiilor a inclus aspecte legate de economie, dezvoltare regională, energie, agricultură, industrie și servicii. Aceștia au discutat, de asemenea, pe tema interconectării transportului gazelor și a rețelelor de energie electrică, despre transportul rutier, feroviar și transportul aerian între Republica Moldova și România, schimbul de experiență în domeniul armonizării legislației naționale cu standardele europene, despre participarea comună la proiecte transnaționale şi transfrontaliere.
Conform statisticilor oficiale, România este un partener comercial major al Republicii Moldova, volumul schimburilor comerciale înregistrat de la începutul acestui an a ajuns la aproape 1 miliard de dolari. Potrivit informaţiilor Camerei Înregistrărilor de Stat, în Republica Moldova există 1778 companii cu capital românesc.
A fost anunțată o reuniune comună a guvernelor. Acest lucru a fost declarat la București de către Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova în România. Ordinea de zi a întâlnirii nu a fost încă anunţată. Dar acesta nu este primul eveniment de acest fel. De exemplu, Republica Moldova și România au avut o şedinţă de guvern similară în martie, la București, iar în iulie - la Chișinău.
Recent, Asociația Euroregiunii Siret-Prut-Nistru a cerut guvernului României să includă construirea  unui pod la Leova (oraș în R.Moldova) - Bumbăta, ca proiect prioritar în lista proiectelor economice bilaterale și să inițieze elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru a căuta posibilități de restaurare a unor poduri existente anterior peste Prut între România și Moldova, informează portalul internet infomarket.md. Rezoluția adoptată precizează că existența unui pod peste Prut, în regiunea oraşului Leova din Republica Moldova și satul Bumbăta din România, va contribui la crearea unui coridor de transport „Odesa (Ucraina) - Ștefan Vodă - Căușeni, Basarabeasca - Comrat - Leova (Moldova) - Bumbăta (România) spre drumul național DN24 Bârlad - Murgeni - Fălciu - Berezeni - Stănileşti - Huşi", ca o importantă arteră regională și națională, realizând astfel o legătură între Uniunea Europeană și Europa de Est, contribuind la crearea unui spațiu economic comun și contribuind la dezvoltarea relațiilor economice, culturale și comerciale cu perspective de investiții.
România susține cursul european al Moldovei. Traian Băsescu, ex-președintele României, a sprijinit anterior unificarea celor două țări în cadrul Uniunii Europene. În prezent, el s-a alăturat politicii moldovenești și intenționează să promoveze această idee în societatea moldovenească. Deși sondajele de opinie arată că, dacă în România societatea este gata să accepte Republica Moldova, în schimb, 80% din moldoveni vor să trăiască separat, a menţionat, pentru ziarul "Nezavisimaia Gazeta", Bogdan Țîrdea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
(Evident, nu a făcut nimeni un sondaj de opinie, prin care să-i întrebe pe ceceni sau pe ucraineni dacă vor să trăiască laolaltă cu ruşii în Federaţia Rusă - nota red. VP).
Între timp, Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație prin Participare (ADEPT), spune că "segmentul unioniştilor din Republica Moldova este în continuă creștere".
Există un alt aspect comun pentru cele două state: școlile din Moldova studiază istoria României și limba română. Încercările  lui Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, de a înlocui „româna“ cu „moldoveneasca“ și de a introduce în şcoli disciplina „Istoria Moldovei“ nu au avut succes, fiindcă s-au pronunţat împotrivă Guvernul, precum și Curtea Constituțională. În Republica Moldova, toată lumea știe că pentru Republica Moldova și pentru "limba moldovenească" se pronunţă majoritatea populației, iar pentru limba "română" și pentru România unificată, se pronunţă autorităţile (în afară de preşedinte). Totuşi, poporul vorbeşte despre aceste lucruri, dar autorităţile creează situaţia în care românii şi moldovenii sunt despărţiţi numai de denumirea limbii, toate celelalte sunt comune.
(După masacre şi numeroase deportări, mai există basarabeni care se pronunţă contra unirii. Este un fapt normal, ca o consecinţă a propagandei neo-staliniste. A rămas acolo multă spaimă, există şi ignoranţă şi multe familii mixte. Mancurtizarea este un fenomen real în teritoriile invadate de Stalin. Orice român de la Iaşi sau de la Galaţi va spune că este moldovean, orice oltean de la Slatina sau de la Craiova sau de la Târgu-Jiu va spune că este oltean. Dar asta nu înseamnă că ei ar afirma vreodată că ar fi altceva decât români. Denumirile Moldova şi Oltenia provin de la numele unor ape. Hidronimele nu sunt etnii şi autoarea textului ştie bine acest lucru, dar face aceeaşi propagandă ca toată presa rusă şi pretinde apoi că "nimeni nu-i iubeşte pe ruşi" - nota red. VP).
Vadim Krasnoseliskii, preşedintele Transnistriei, remarca pe marginea acestei teme: "Fiindcă în Transnistria s-au păstrat limba moldovenească şi cultura moldovenească, atunci "eu sunt preşedintele moldovenilor". Reamintim că, în Transnistria, trăiesc, în proporţie de câte 30%, ruși, ucraineni, moldoveni.
În republica nerecunoscută, există trei limbi de stat: rusă, ucraineană și moldovenească. Există, de asemenea, școli cu limbă de predare română, despre care s-a vorbit recent la negocierile de la Viena privind reglementarea conflictului transnistrean. OSCE și-a exprimat aprobarea cu privire la rezultatele discuțiilor, iar Chișinăul a anunțat eliminarea problemei școlilor românești din Transnistria.
(Liceul "Alexandru cel Bun" din Tighina are 220 de copii care studiază în limba română pe banii părinților, nu ai Transnistriei. Dacă în 2015, liceul plătea o chirie de 660 de dolari către primăria din Tighina pentru o clădire amărâtă, în 2016, chiria a crescut la 110.000 de dolari. Iată adevărul despre şcolile româneşti din Transnistria. Iar dacă pretinsul preşedinte nu ştie încă, să urmărească şi http://stiri.tvr.ro/colile-cu-predare-in-limba-romana-din-regiunea-transnitreana-se-lupta-sa-supravie-uiasca_819417_video_147585.html. Pe de altă parte, românii formează majoritatea relativă din Transnistria faţă de ucraineni şi ruşi. Deci nu sunt numai 30%, cum susţine Vadim Krasnoseliskii - nota red. VP).
Vadim Krasnoseliskii a menționat că, dacă Republica Moldova va organiza un referendum asupra aderării acestei țări la România, Tiraspolul va respecta opinia poporului moldovenesc. Cu toate acestea, a spus el, pentru ziarul "Nezavisimaia Gazeta", drumurile Transnistriei şi Republicii Moldova se vor separa - nota red. VP).
Traian Băsescu nu va fi singur dincolo de Prut. Îl urmează mulți oameni de-aici și de-acolo. Reîntregirea națională a românilor este inevitabilă ca informația genetică.
În 1992, Mircea Druc a candidat la președinția României. Era un act politic major, pe care doar rușii și ucrainenii l-au priceput atunci. Puțini au înțeles atunci rostul acelui moment prin București. Cine și-ar fi imaginat acest lucru în anul 1980 sau în 1990? Traian Băsescu merge din sat în sat acum prin cele șase județe românești. Cine și-ar fi imaginat acest lucru în anul 1980 sau în 1990?
E pur si muove, domnule președinte Iohannis! Trece istoria pe lângă iazul din Cotroceni și nu pricepeți nimic…Ca să nu mai vorbim de tragedia românilor din nordul Bucovinei, de la Slatina din Transcarpatia, din Herța și din sudul Basarabiei. Am avertizat demult că Ucraina este o Uniune Sovietică mai mică și nu am greșit. Ucraina interzice limba română, iar noi o trimitem pe doamna Păstîrnac la Kiev ca să ne spună ea că este „satisfăcută de politica Ucrainei în ce privește drepturile minorităților”. După rusificarea forțată, românii autohtoni în pământurile etnogenezei lor ancestral vor fi ucrainizați forțat. Să vorbească limba română doar în casa lor. Iată de ce Emil Constantinescu și Adrian Severin merită cu prisosință disprețul etern al românilor. Bucureștiul trebuie să denunțe tratatul nefericit cu Ucraina. Este singura noastră posibilitate de contracarare a politicii agresive a Kievului față de români.


Spaima tardivă în fața Chinei

Într-o analiză publicată de RIA Novosti, se văd clar obiectivele strategilor chinezi. În această strategie, rușii vor continua să ofere mai mult… resurse.
Eu nu spun că nu se mai poate face nimic pentru a evita formarea imperiului mondial chinez, dar ceilalți lideri politici actuali nu pot contracara fenomenul fiindcă ei practică altă regie, joacă șah numai cu nebunii. Mai întâi, Imperiul Roman a înțeles importanța logisticii în orice formă de expansiune, după ce romanii au priceput de ce a dispărut rapid imperiul lui Macedon. Imperiul Britanic și Imperiul Austro-Ungar au perfecționat strategia romanilor, dar nu au fost creativi. Nu au adus nimic nou la această construcție nici americanii. Noul Drum al Mătăsii este cea mai bună dovadă că Beijingul a perfecționat strategia expansiunii prin logistică, dar a mers mai departe: pune bazele primului imperiu cu expansiune socială participativă. Mai précis, chinezii iau ca parteneri direcți în construcție popoarele pe unde investesc. Aici este arma lor secretă, etalată la lumina zilei. Concret: investesc într-o mină din Africa sau într-un canal din Nicaragua, apoi discută cu autoritățile locale. „Nu vreți să facem împreună o mare fermă de legume și o fermă de vaci cu lapte? Ce ați zice de o fermă de porci? Vor lucre localnicii. Noi aducem inginerii și… banii”. Nimeni nu poate refuza asemenea oferte.  Poate doar cei de la Bruxelles sau de la Washington, dar nu au nicio șansă de contracarare. Doar dacă fac la fel și, eventual, mai bine decât chinezii…
Situația este hilară prin isteria generată. O astfel de reacție a fost provocată  la Bruxelles de summit-ul țărilor din Europa de Est și China, care a avut loc la Budapesta, supranumit "16 + 1". Eurodeputații și oficialii nu-şi mai ascund temerile: Beijingul "atrage în reţeaua lui" noile membre ale UE, distrugând astfel unitatea europeană. Mulți şi-au amintit imediat de predicția lui Sigmar Gabriel, ministrul german de Externe: în septembrie, el i-a avertizat pe colegii lui că, din cauza "expansiunii chinezești", Uniunea Europeană ar putea fi dezmembrată.

"O singură cale" spre Europa
Summit-ul "16 + 1" este al șaselea la rând. Pe ordinea de zi a ultimei întâlniri, ca și la cele precedente, a fost discuția despre proiectul "One Belt, One Road”  (O singură centură, un singur drum).
Faraonii erau mici copii… China plănuieşte să cheltuiască 124 miliarde de dolari cu proiectele de dezvoltare economică One Belt One Road în Asia, Africa şi Europa, cu accent pe infrastructura resurselor, nu mai puţin de 11 miliarde de dolari din această sumă urmând să fie investite în România în următorii cinci ani, conform unei prognoze. Compania chineză CEFC a preluat în 2016 pachetul majoritar la KazMunayGas International (KMGI), tranzacţie care ar putea redefini situaţia resurselor în Regiunea Mării Negre. Rezultatul este un coridor ca lanţ de aprovizionare care leagă China de Kazahstan şi România. 
Pentru implementarea proiectului, Beijingul intenționează să atragă 16 state est-europene, inclusiv 11 state membre ale UE și cinci țări balcanice, care nu sunt incluse în ea. "16 + 1" înseamnă: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Slovenia. Plus China. Vorbind la Budapesta, premierul chinez Li Keqiang le-a promis partenerilor săi investiții de miliarde de dolari, în principal pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate și a surselor regenerabile de energie. Deja acum,  în partea europeană a proiectului, se investesc circa trei miliarde de dolari: două miliarde vor fi primite prin Banca Chineză de Dezvoltare, alt miliard - în cadrul programului de cooperare pentru investiții. "Cooperarea noastră este deschisă și transparentă, garantăm că aceasta se va dezvolta în cadrul mai larg al relațiilor dintre China și UE", a subliniat Li Keqiang.
Prim-ministrul ungar Victor Orban, gazda summitului, a numit investițiile chineze "o oportunitate excelentă", care "va aduce beneficii întregii Europe". "Lumea se schimbă și China are toate mijloacele necesare pentru a oferi Europei o astfel de dezvoltare care nu ar fi posibilă numai cu resursele UE", a spus el.
Și acum nu numai Europa de Est și Centrală, dar și Occidentul s-au întins la plăcinta chineză apetisantă. Austria s-a arătat serios interesată: elita de afaceri dorește "o singură cale" care să treacă prin țara lor. Camera Economică din Viena și compania feroviară austriacă ÖVV au mers la autorități cu inițiativa de a se alătura proiectului, iar primul lucru este să construiască un terminal puternic, care va permite să rearanjeze componentele de pe calea ferată largă din din est spre calea ferată îngustă din vestul continentului. Acest lucru a tulburat serios apele la Bruxelles. Există teama că prin „Poarta de Est“, așa cum au numit-o participanții la summit-ul din Budapesta al lui Viktor Orban, China va intra în UE și va controla orice inițiativă în Europa. Nu numai economică, ci și politică.

Cine comandă muzica

Din 2012, companiile chineze, cu sprijinul băncilor de stat, au anunțat investiții în infrastructură și în industriile conexe din Europa Centrală și de Est, în valoare de 15 miliarde de dolari. Suma este relativ mică, chiar în comparație cu fondurile structurale ale UE, care numai în Polonia, în perioada 2010 - 2014, intenționează să investească aproximativ 80 miliarde de euro. Cu toate acestea, analiștii occidentali sunt siguri că nu numai aceste 16 țări partenere sunt importante pentru Beijing, ci mai ales șansa de a intra în spațiul european.
Capacitatea Chinei de a investi în dezvoltarea statelor membre ale UE este limitată de cerințele de reglementare, în special de prevederile Pactului de stabilitate și de creștere privind politicile fiscale și bugetare. Un alt lucru - țările balcanice, cum ar fi Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, care nu sunt incluse în Uniunea Europeană și care nu respectă regulile UE. Acolo, Beijingul este mai activ și mai de succes: în Serbia, chinezii au achiziționat cu ușurință o serie de întreprinderi, au finanțat construcția de drumuri, poduri, căi ferate și instalații energetice. În 2015, China Pacific Construction Group a semnat un acord privind construcția unui drum de mare viteză între Muntenegru și Albania, în valoare de trei miliarde de euro.
Cu toate acestea, pas cu pas, Ţara de sub Cer intră totuși în Europa.
În ultimii șapte ani, în conformitate cu informaţiile oferite de publicaţia germană "Deutsche Wirtschafts Nachrichten" și de revista economică  "Polgári Szemle" din Ungaria, China a fost în măsură să investească masiv în țările importante din UE, fără a întâmpina nici o rezistență din partea Bruxelles-ului. Iată câteva tranbzacţii de acest gen.
2010 - Geely, producătorul de automobile din China, a achiziționat concernul auto suedez Volvo. Suma tranzacției este de 1,5 miliarde de dolari
2011 - Three Gorges Corporation (CTG) a cumpărat 21,3% din acțiunile companiei portugheze de electricitate Energias de Portugal. Suma tranzacției este de 3,51 miliarde de dolari
2011 - China Investment Corporation (CIC) a devenit proprietarul unui pachet de 30% din compania franceză de energie GDF Suez. Suma tranzacției este de 3,24 miliarde de dolari
2011 - grupul industrial Wanhua a cumpărat compania chimică maghiară Borsod Chemicals. Suma tranzacției este de 1.552 miliarde de dolari
2011 - Petro Corporation din China a achiziționat o participație de 50% în compania britanică chimică INEOS. Suma tranzacției este de 1.015 miliarde de dolari
2012 - producătorul de produse alimentare Brightfoods a devenit proprietarul unui pachet de 60% din brandul britanic de muesli Weetabix. Suma tranzacției este de 1,94 miliarde de dolari
2012 - gigantul energetic Sinopec a cumpărat o participație de 49% în compania britanică de energie Talisman Energy. Suma tranzacției este de 1,5 miliarde de dolari.
Din 2012 până în 2014, companiile chineze au cheltuit 10,881 miliarde de dolari pentru achiziții în Europa. Tranzacțiile au fost încheiate în Spania, Germania, Ungaria, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii și Olanda.
Pe locul întâi, în ceea ce privește investițiile directe ale Beijingului, este Marea Britanie, care, din 2010 până în 2014, a primit 12,212 miliarde de euro din China. Pe locul al doilea, este Portugalia, cu 5.138 miliarde, iar pe locul al treilea este Franța, care a obținut 5.902 miliarde de euro.
Judecând după toate aspectele, temerile celor de la Bruxelles, dar şi temerile unor capitale europene nu sunt nefondate.
Investiţiile Ţării de sub Cer au devenit deja mărul discordiei.
Nu degeaba, Sigmar Gabriel a cerut Beijingului să respecte conceptul "Europa unită". "Dacă nu vom putea dezvolta o strategie unitară pentru China, atunci China va reuși să dezmembreze Europa", a avertizat ministrul de Externe al Germaniei.
Ţara de sub Cer este un termen chinezesc, folosit pentru a desemna teritoriul controlat de împăratul Chinei. Din vremurile lui Dong Zhongshu, împăratul chinez era privit în ideologia confuciană ca reprezentant al cerului pe Pământ.
Potrivit concepției confuciene, toată lumea era sub controlul lui. Principalul sanctuar al capitalei imperiale a fost numit templul Cerului. Conform acestor concepte, centrul lumii este o instanța, curtea împăratului chinez, care este înconjurat de cercuri concentrice succesive: politicieni, funcționari inferiori, cetățeni obișnuiți și, în cele din urmă, regatele vasale și „barbarii“. Doctrina politică clasică chineză susținea că împăratul chinez este conducătorul întregii lumi, iar toate regatele străine cunoscute sunt doar vasalii lui. În filosofia clasică chineză, termenul "Ţara de sub Cer" este folosit ca sinonim pentru civilizație și ordine în înțelegerea chineză a acestora și denotă locul poporului chinez în lume. De exemplu, în expresia "totul este în ordine sub cer", care a apărut mai înainte ca înşişi chinezii să înceapă să înțeleagă clar că ei sunt doar o parte a lumii, de aceea inițial această combinație însemna pur și simplu "pământ, lume" și nu doar China.
Idei similare cu privire la un monarh local, ca un conducător al „tuturor de sub ceruri“, a existat în Japonia, precum și în Coreea și Vietnam, controlate de împăraţii chinezi.
În prezent, acest termen este folosit în China în sensul de "întreaga lume", dar în Rusia este desemnată aşa China. Termenul apare mai întâi în timpul dinastiei Shang, dar ia o formă completă numai sub dinastia Zhou.
În documentele din această perioadă, se întâlneau expresiile „Patru Sferturi“ și „Zece mii de Regate“, care se refereau la teritoriul controlat de dinastia chineză, dar și pământurile non-chineze ale „barbarilor“.
Înțeleptul Zhou-gun a păstrat cultul venerării strămoșilor, în timp ce promova o nouă idee fatidică - conceptul de Mandat al Cerului. Se referea la faptul că tocmai cerul (în care s-au contopit spiritele străbunilor) aduce la putere pe cel mai demn, oferind același drept și urmașilor lui până în momentul în care aceştia îi pierd virtutea și harul lor, fiind fascinaţi de desfrâu și de fapte rele (ca ultimul guvernator Shang). Într-un asemenea context, Cerul îşi ia Mandatul şi îl transmite celui mai demn şi mai bun conducător, care devine astfel nboul împărat.
Fiindcă Cerul este unul pentru întreaga lume, el dă Mandatul unui singur conducător al unui singur stat universal - Ţara de Sub Cer. Statul universal nu este stăpân peste toate celelalte, el este centrul spiritual, concentrarea tuturor căilor și a semnificațiilor.
Datorită lui Zhou-gun, China devine Impeiul de sub Cer - țara în care conducătorul este fiul și protejatul Cerului, iar virtutea este singurul său sprijin.
Din perspective acestei strategii, înțelegem și mai bine viermuiala fără sens de la București. Dar și agonia lui Donald Trump care se cantonează într-un posibil conflict cu miză strategic minoră în Coreea de Nord, dar care ar putea însemna alte milioane de morți. Oricum, America are ocupație…

Viorel Patrichi

luni, 27 noiembrie 2017

Testamentul generalului Iulian Vlad

Testamentul generalului Iulian Vlad
 
Generalul Aurel Rogojan, "Umbra" lui Iulian Vlad, știa încă din iunie 1989 că va avea loc o lovitură de stat. Șeful serviciilor secrete franceze a venit special la București ca să-l întrebe dacă Securitatea va riposta după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu. Și generalul Rogojan a promis că nu va permite Iulian Vlad o asemenea reacție. Și au murit peste 1000 de oameni...
Vineri, 24 noiembrie, la Târgul Gaudeamus de la București, au avut loc evenimente grele, fără precedent la sărbătorile dedicate cărții din România.
Cel mai semnificativ moment mi s-a părut lansarea lucrării monumentale „Confesiuni pentru istorie” (peste 800 de pagini), carte elaborată de generalii Iulian Vlad și Aurel Rogojan.
Evenimentul a fost precedat de prezentarea „Secolului XXI”, dedicat savantului Solomon Marcus. În sală erau vreo 200 de ofițeri activi și „în adormire” din serviciile noastre speciale. S-au suprapus lansările din sala Cupola de la Romexpo și oamenii au ascultat disciplinați ce se mai spune despre matematicianul din Bacău. După care, a apărut generalul Aurel Rogojan, însoțit de un comando de excepție. De fapt, acest om a insistat pe lângă mai vechiul lui comandant și camarad Iulian Vlad „să răspundă la întrebări”. Și generalul a răspuns cât a vrut, cât a putut, cu tehnica din dotare, lăsând destule vorbe nespuse printre rânduri și enigme neexplicate pentru urmași. Trebuie să-i înțelegem și pe profesioniștii războiului umbrelor, dar pentru ideea noastră de istorie orală a românilor este o grea pierdere. Este revoltător că nu știm totul despre cei care ne-au înscenat masacrul din decembrie 1989, asasinatul feroce din ziua de Crăciun, perceput tot mai mult ca un omor ritualic, aruncat cu cinism în memoria colectivă a românilor. Să fiu înțeles corect: nu am fost și nu voi fi un nostalgic al deceniului groazei din istoria noastră recentă.  

„Toate aceste fatalități pe care le trăim...”

Generalul Aurel Rogojan și-a pornit prezentarea din start în răspărul curentului fiindcă, tot mai frecvent, auzim că Securitatea a făcut toate ororile, că securiștii – toți, la grămadă – au furat și au distrus economia României, eludând factorul politic, comanda politică, adevărata  ecuație de forță. Adevărul este la mijloc și aici.
„Toate aceste fatalități pe care le trăim nu sunt deloc joc al întâmplării, ci au o riguroasă determinbare sistemică, ne asigură generalul Aurel Rogojan. Fiindcă, în 1989, cel puțin în România, nu a avut loc o revoluție care să transfere puterea de la un regim totalitar către un sistem democratic, controlat de popor, ci o aruncare a României în siajul evenimentelor generate de o aparentă și relativ scurtă abandonare a războiului rece. Marionetele politice, emanate din interesele post-Malta, ne-au guvernat, ori manipulate în orb, ori cu bună știință, premeditat ticălos. Consecințele unei astfel de guvernări se regăsesc astăzi în starea de gravă insecuritate existențială a națiunii române.
Occidentul a mizat pe astfel de guvernări pentru distrugerea bazelor economice ale puterii revolute căci altfel – spunea același Occident - resurecția ar putea fi oricând posibilă. Iar partenerul estic al Vestului a mizat pe astfel de guvernări pentru a-și extrage profitul din asasinarea economică a României”.
Eu nu neg importanța factorului extern în subminarea economică și spirituală a națiunii române, dar avem și noi feciorii noștri, emanații noștri, care au pus umărul. Ce ne spun Confesiunile generalului Vlad din trecut prin prezent către viitor? „Ne spun că evenimentele din decembrie 1989 erau implacabile și au fost totuși anticipate, continuă generalul Rogojan. Dar când îți este paralizat sistemul național de securitate, nu ai cum să fii apărat. Paralizia sistemului securității naționale – să fim realiști și să recunoaștem - a început și a devenit îngrijorătoare odată cu excesele politizării sistemului securității statului, când activiștii partidului din conducerea Ministerului de Interne nu puteau accepta ca informarea curentă operativă, zilnică a Departamentului Securității Statului să combată informarea Secției organizatorice a Comitetului Central al PCR.
Departamentul Securității Statului, sub comanda generalului Iulian Vlad, poate fi definit ca fiind într-o epocă în care Securitatea era versus informarea de partid. De altfel, un capitol la pagina 52 detalizaă lucrurile.
Citiroul care va pătrunde dincolo de rândurile cărții va realiza cum Nicolae Ceaușescu constrâns de permanenta amenințare sovietică, a consimțit să fie flancat de oamenii Moscovei  în imediata sa apropiere, dar pe care reușise ori să-i fidelizeze încât să nu cuteze a-l da la o parte, sau chiar le era teamă de o Securitate față de care aveau totuși imunitatea garantată tocmai de către Nicolae Ceaușescu”.
Ceaușescu nu a fost totuși „omul rușilor” și nici naționalist nu a fost, cum pretind unii. Am argumente destule aici. El era însă fricos în ultima parte a existenței: momentele de atitudine curajoasă, destul de scurte, alternau cu o inexplicabilă teamă de adversarii externi, după care ignora complet primejdiile. În deceniul groazei, Ceaușescu nu mai avea instinct politic din cauza diabetului. Nu mai era același conducător care fusese în 1968. Există argumente și aici...
„Sub titlul „Conspirații împotriva lui Nicolae Ceaușescu (pagina 140) aflăm cum, în numele controlului de partid, Ceaușescu facilita penetrarea spionajului străin în mediul politic”. Iată o afirmație greu de probat totuși.  
„La cel de-al doilea nivel, conspiratorii împotriva lui Nicolae Ceaușescu erau mai mult niște generali de vodevil, care mizau, începând din anul 1978, pe fiul unui ilegalist, fost agent al Kominternului, trăitor mai mult pe la hoteluri de lux din Moscova, în timp ce Dej și Ceaușescu se aflau în recluziune. Importantă este însă precizarea generalului Vlad: „În spatele complotului generalilor, au stat puteri străine garante”.
Generalul Iulian N. Vlad, împătimit de a face lucrurile nu bine, ci perfect, să fie temerar, să fie primul și să fie diferit, dar mai presus de orice, să fie corect, nu se sfiește să afirme chiar contra valului, contra propagandei majoritare, că Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu - volens nolens – vor intra și vor rămâne în istorie ca doi lideri importanți. În același timp, o spune răspicat: „Când am văzut componența primului guvern post-Ceaușescu, mi-am dat seama că lucrurile vor regresa foarte mult”. Despre Dej spune că era omul politic complet, pe când Ceaușescu nu avea carismă, har și nici sociabilitatea predecesorului, dar, în schimb, nu și-a trimis adeversarii politici la moarte. Sub acest aspect, Dej era necruțător”.

Lovitura de stat și prietenii din Europa

„În România au fost forțe armate străine, care au pătruns ilegal, ne asigură generalul Rogojan. Ungaria a fost constant penetrantă pentru destabilizarea României. Moscova a susținut antiromânismul ungurilor. Intervenția Iugoslaviei a fost o profundă deziluzie. La Moscova , Budapesta și Belgrad, se dorea explicit dezmermbrarea României, Securitatea ungară achiesase la un atentat al KGB la viața lui Ceaușescu. Iar participarea sovieticilor la evenimentele din decembrie 1989 a fost cu trupe speciale. Gedneralul Stănculescu recunoaște: „Militaru a repatriat 1000 de operatori ai Forțelor speciale sovietice. ” Ceaușescu nu a luat nicio decizie în legătură cu informațiile de anticipare, ce i-au fost prezentate, iar Securității i-au fost blocate investigarea și documentarea intervențiilor externe, fiindu-i arestată conducerea și pusă sub strictul control al rețelei militare sovietice din țara noastră, rețea reactivată și pusă la comanda Armatei Române”.

Brucan și dublul asasinat: Mareșalul Antonescu și Ceaușescu

Nu știau conducătorii noștri trecutul lui Brucan? Știau. Și atunci de ce l-au mai promovat? „Totuși cine a fost operatorul șef al debarcării lui Ceaușescu și al judecării lui Iulian Vlad?”, se întreabă Aurel Rogojan. Aici este găsit vinovatul – Brucan. Dar noi unde am fost? E adevărat că Nicolae Ceaușescu a cerut personal ca analfabetul Brucan să fie trimis ambasador la Washington, chiar dacă știa că are numai patru clase. A ordonat să i se facă diplomă universitară într-o noapte. Și-a pregătit groparul. Dar „noi” unde eram? „În carte se spune că Ceaușescu și Gorbaciov s-au acuzat reciproc de trădare, că Papa îmbrăcase mai multe uniforme și avea un ministru care nu iubea deloc România. Și, pe cale de consecință, agentul multiplu Silviu Brucan a primit de la Moscova ordinul în alb pentru execuția lui Nicolae Ceaușescu și pentru judecarea generalului Iulian Vlad.
Cine era Silviu Brucan? A fost Saul Brukner, agent al Kominternului, ilegalist și – insist – obligatoriu de remarcat, ginerele unui important rus alb, pe nume Sidorovici, emigrat în România. Pe Brucan, spuneau cârcotașii, că nu atât frumusețea domnișoarei Alexandra Sidorovici l-a determinat s-o ceară de nevastă, cât mai ales ordinul de misiune. (Și aici sunt mulți care știu ce înseamnă ordin de misiune și cu câtă rigoare se execută). I se mai spunea și Conu Tache, profesor universitar fără bacalaureat. Ipostază în care am avut și eu prilejul să-l cunosc. Opera lui, alcătuită din broșurelele tipărite de Walter Roman la Editura Politică, figurau în bibliografia obligatorie pentru studiul socialismului științific în școli, în universități, dar și la învățământul politic obligatoriu la locul de muncă. Eram curios să știu cine anume din toți cei cărora Ceaușescu le-am mai ostoit din când în când setea de putere și să-i ia locul în decembrie 1989, aveau cea mai mare pică pe generalul din fruntea Securității.  Mi se confesează generalul Vlad: „Toți m-au urât, dar Brucan mi-a declarat război deschis.” Ce a însemnat acest război deschis al lui Brucan? Primele acuzații la adresa generalului Vlad nu au fost aduse oficial. Ci sugerate de Silviu Brucan printr-o campanie de război informațional, așa cum el a mai procedat și cu Mareșalul Antonescu  sau cu Iuliu Maniu, cu Gheorghe I. Brătianu, cu Corneliu Coposu, Radu Gyr, Pamfil Șeicaru și cu alții, pe care apoi, Alexandra Sidorovici, acuzatorul public oficial al Tribunalului Poporului îi înfiera la instanță. Când acuzațiile proferate la adresa generalului Iulian Vlad nu au putut fi susținute juridic, fiindcă s-a mers pe pistele indicate de Brucan, acesta, aflat în Statele Unite ale Americii, a înscenat un așa-zis protest internațional. Evident, un protest  mediatic, susținut de oficina de propagandă a KGB, condusă de un agent al lui Vladimir Volodin, agent care, din arestul de la Rahova, după mărturisiri complete, cochetase cu  ideea că ar fi bine să fie infiltrat la Europa Liberă. Le dădea și sugestii”.

Pan-ortodoxismul și expansiunea slavă

„Ion Iliescu, receptiv la sensibilitățile lui Jery Lavel, care era președintele Comitetului SUA pentru Helsinki, i-a trimis o scrisoare președintelui României, care l-a mandatat pe Silviu Brucan și pe generalul Vasile Ionel, consilier prezidențial, să ceară completului de judecată o condamnare exemplară a generalului Iulian Vlad. În cazul generalului Vlad, Justiția a fost folosită ca un instrument orb, iar generalul magistrat Adrian Nițoiu a și recunoscut abuzul judiciar.
Generalul Vlad a trăit  și experiențele a opt tentative de atentat eșuate. Există și o dovadă olografă pe care o puteți vedea la pagina 462. Anti-KGB-ul românesc a debutat inițial sub pavăza oamenilor Moscovei, iar de-kgbizarea nu a fost deloc ușoară. Cineva a tresărit, dar să fie clar, până când nu a trădat Pacepa, anti-KGB-ul nostru n-a produs niciun rezultat. Nici nu ar trebui să fim prea optimiști nici chiar în prezent deoarece tradițiile Ohranei, ale CEKA, NKVD, KGB și cum s-or mai chema au prins rădăcini foarte adânci aici, de foarte multe secole, de pe vremea când Cea de-a Treia Romă ne poartă de grijă.
De la bun început, preoții greco-răsăriteni au acționat ca veritiabili agenți secreți, cu mare aplicare spre nevoile sufletești ale obidiților de români înspăimântați când de turci, când de papistași, când de alți venetici. Atenție! Panslavismul și ofensiva pan-ortodoxismului au și alte planuri și alte implicații.
Aflăm din această carte a generalului Vlad că Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, aterizând pe aeroportul Otopeni în ziua de 22 decembrie, venind de la Istanbul de la o conferință ecumenică, s-a dus direct la Comitetul Central și primul impuls când l-a văzut pe generalul Iulian Vlad a fost să-l îmbrățișeze și să se asigure că se află acolo unde trebuie și-și va asuma deciziile impuse de momentul istoric. A cerut asigurări, după aceea s-a dus la enoriașii săi din Timișoara”.

„Și Mirciulică a lucrat...”

„Nu-mi pot reprima pornirea de a face cunoscut că un membru al Colegiului CNSAS exulta când declara public că va mai perpeli niște berbecuți, înalți prelați ai bisericii neamului românesc, pe care îi va acuza de colaborare cu Securitatea. Ce comitea de fapt nemernicul, decât să vulnerabilizeze scutul Bisericii Ortodoxe Române în fața ofensivei pan-slavismului? Și uite-ața, Mirciulică nu se făcea că lucrează, el chiar lucra.
Despre agenturile pro-moscovite din ONG-urile brucaniste sau din instituții oficiale de ascundere sau falsificare a adevărului chiar că ar merita să fie generată o dezbatere cât mai repede, până ca propaganda lor să inunde întreg spațiul comunicării publice. Nu de altas, dar de îndată ce în spațiul comunicării publice, a fost adus de către două ziare centrale cu mare impact public rolul lui Silviu Brucan în 1989, discipolii acestuia s-au năpustit asupra memoriilor generalului Vlad, punându-i în sarcină acuze grave și în totalitate false, care, dacă ar fi fost adevărate atunci când a fost judecat, ar fi fost folosite cu vârf și îndesat. Neokominterniștii au procedat la șablon după metoda stalinistă a maestrului lor fondator al Grupului de Dialog Social.
Am dorit tare mult să-i furnizeze generalului Vlad câteva subiecte privind coloșii spionajului mondial, evident, din perspectiva relațiilor de adversitate explicite, existente între serviciile plasate în alianțe militare inamice, ale căror relații erau echilibrate de amenințarea cu distrugerea nuclearăî reciproc garantată. Nu a fost ușor. Cultul pentru secret al generalului era de neclintit. Chiar despre lucrurile care deveniseră istorie și erau de notorietate, domnia sa îmi spunea: „Da, măi băiatule, dar nu de la noi trebuie să se afle sau să dăm confirmarea”. Și atunci, ce să fac? Am construit câte o punere în scenă pentru fiecare set de întrebări, astfel încât să fiu sigur că voi obține un minim răspuns. Bineînțeles, interlocutorul s-a prins, s-a prefăcut și s-a lăsat chipurile furat, apoi, după impresionante tururi de context, până își ordona ideile și își structura de fiecare dată o narațiune impecabilă, cu multe detalii, numai aparent fără o evidentă relevanță, dar care îmi veneau exact unde era nevoie pentru a pune în lumină adevărurile unei confruntări în care, în ceea ce ne privește, noi totdeauna ne-am respectat adversarii și aș spune că și ei ne-au respectat pe noi. Așa au fost posibile capitolele: Relațiile externe ale Departamentului Securității Statului, Departamentul Securității Statului versus KGB, Serviciile de spionaj ale Franței, Spionajul italian, maghiar, israelian sau Axa secretă București-Beijing”.
Și ferește-ne, Doamne, de... francezi!

„Serviciile secrete franceze, spune generalul, ne-au subminat cu foarte mult zgomot, cu regie de spectacol și, din această cauză, Franța nici azi nu ne privește cu ochii cu care noi o privim pe ea, ne asigură Aurel Rogojan. Intelligence Service are o adevărată galerie a figurilor emblematice ale spionajului britanic în România. E bine de știut că patentul piciorului ghipsat a fost preluat de generalul Stănculescu de la Ion Iancu Rațiu, patentul sticlei flotante, produse de firma socrului lui Rațiu în Marea Britanie, a dat rezultate excelente și la fabrica de sticlă din Buzău, contrabanda cu lame de ras Wilkinson este suspectată ca sursă de finanțare a unei operațiuni de război politic, iar lui Mihnea Gheorghiu, reputatul exeget al operei lui Shakespeare, i se transmiteau în anul 2000 urări de bine din partea serviciilor Coroanei britanice prin intermediul președintelui Comisiei parlamentare de cobntrol al Serviciului Român de Informații. Nu mai vorbim de vinul românesc, preferatul reginei, furnizat pentru prima dată de lordul Julien Amery,  șeful serviciului de contraspionaj Anglia de la București pentru România și Balcanii de Vest în anii 1940.
Ce spun oare toate aceste detalii? Că un serviciu de spionaj de mare clasă, cum este cel britanic, este respectat, își respectă adversarii și cooperează cu adversarii chiar și în cea mai crâncenă confruntare. Acesta este specificul cavalerilor onoarei din lumea informațiilor secrete.
Stau și mă întreb: oare francezii de ce n-au putut să fie și ei la fel de gentlemeni?




Paginile despre spionajul israelian în România sunt de-a dreptul fascinante. Mie nu mi-a rămas decât să pun concluzia   la confruntarea de catifea, prudentă și discretă cu Mosadul.  România a contat  datorită dumneavoastră în politica mare a Orientului Mijlociu.
Cel mai mare om din umbra lui Iulian Vlad a fost moș Nicolae Vlad, tatăl generalului. „Măi Iulică, am auzit că ai mai luat un grad, că mai ai o funcție. Ai grijă, taică, să fii om, să fii drept și să nu faci rău!”

Senatorul  PSD Florea Voinea, prezent la această lansare, le-a adus prinosul de recunoștință ofițerilor din serviciile speciale.  „România n-a fost probabil și nu va fi niciodată cum a fost atunci când ați activat dumneavoastră. Iulian Vlad a fost un om cât o țară. Generalul Nițoiu m-a rugat să-i spun generalului Vlad că îl roagă să-l  ierte”. Și Voinea relatează cum a fost la Plovdiv în 1989, trimis pe timpul lui Ceaușescu și acolo bulgarii au făcut presiuni să spună că securitatea trebuie să plece. „Copilul meu, iartă-i că nu știu ce fac. Așa va fi, dar ei nu vor să știe”. Gura lumii susține că Voinea are la activ o mică fraudă de 4 milioane de euro cu Constantin Dîlgoci de la Dolj și este protejat de DNA. Nu se mai aude nimic de acel dosar oltenesc și el.

Traducătoarea „acoperită” și umbra generalului

Și aici, generalul Rogojan o aduce la prezidiu pe o doamnă „deplin acoperită” din sistem, traducătoare de franceză, excelent polizată, să ne confirme că Umbra știa despre lovitura de stat încă din iunie 1989, atunci când un general francez a venit la București să întrebe cum va reacționa Securitatea în caz că Nicolae Ceaușescu va fi înlăturat. Și Umbra l-a asigurat că nu vor fi situații dramatice dacă se produce „implacabilul”. Dar cum le zice doamna „acoperită”-  mai rar:
„Am primit în vara anului 1989 o lucrare de tradus din franceză. Nu știam cine cu cine și unde a avut loc discuția în limba franceză. Noi funcționam ca niște instrumente. Trebuia să fim doar obiectivi. Erau verificate și secretizate redările.  Ceea ce știu eu va fi secret până voi trece în lumea umbrelor. Era Mont Blanc-ul diplomației franceze la București... Nativul a spus că generalul Iulian Vlad era cu un cap mai inteligent decât conducerea de stat și de partid de la acel moment și de cu totul altă factură pentru a da un astfel de ordin. De aceea, nu se afla în grațiile Elenei Ceaușescu. „Este mereu o umbră în spatele lui”, a spus nativul. Bunul nume și renume al șefului Securității în marile cancelarii se datora acestei umbre devotate  și comparabile ca valoare. Am ascultat de zeci de ori. Generalul Iulian Vlad era bine cunoscut în cancelariile diplomatice și se știa că fusese aghiotantul de protocol al lui Charles de Gaulle cu ocazia vizitei acestuia în România. Umbra trebuia luată în calcul, ea trebuia să acționeze ca un contrafort, iar probabilitatea unui ordin de represiune era foarte scăzută. Umbra a stat lângă domnul general Vlad când a fost scrisă această carte... și numai de dragul Umbrei generalul Vlad a făcut eforturi supraomenești ca să suțină dialogul acestei cărți. ” (Și vorbește despre prietenia dintre cei doi generali ca despre iubirea dintre Castor și Polux.)
Octavian Hoandră a precizat că este „o carte a unui om care a jucat în istoria României un rol decisiv. Vine într-un momet în care ne aflăm într-un război româno-român”. Cartea este „un „Exegi monumentum”, a spus un alt vorbitor care nu s-a prezentat.  Este un testament ziditor, asemenea celui scris de Tudor Arghezi”.
Când totul s-a terminat, aceeași  întrebare îmi sfredelea din nou creierul: „Dacă am avut și avem asemenea eminențe, de ce dracul s-a sfârșit atât de prost pentru români? Până când ne putem justifica așa de simplist: Brucan era de vină!? Soros ne ronțăie din umbră, cu neamul lor cu tot...  Este aici o contradicție gravă de termeni și situații.
Profesorul Cristian Troncotă i-a sancționat extrem de dur pe cei doi generali înainte de publicarea cărții: „În ultimii trei ani, mai precis după apariția cărții profesorului Corvin Lupu „Trădarea Securității.Secrete ale intervenției străine împotriva României”, Editura Elion 2015, generalul Vlad a fost „scos la bătaie”, fiind manipulat și consiliat foarte prost de către fostul său șef de cabinet, generalul Aurel Rogojan. Personal, nu cred că generalul Vlad ar fi trebuit să fie supus unui astfel de tratament. El trebuia să rămână în memoria posterității ca un om integru, răspunzător doar pentru faptele sale și nicidecum pentru calomniile și mojiciile adresate unor istorici, neîndoielnic, la fel de buni români și bine intenționați ca și toți ceilalți compatrioți care își iubesc cu toată sinceritatea patria și istoria ei. Păcat! Mare păcat! Ar fi trebuit să se bucure de mai mult respect.
Se pot spune foarte multe despre dialogurile dintre cei doi, Vlad și Rogojan, care se doreau „confesiuni pentru istorie”. Din nefericire au rezultat probe pentru impostură. În cei 28 de ani, după evenimentele din decembrie 1989, Vlad nu a fost în stare să lase măcar un volum de memorii, scrise singur și ca rod al propriilor reflexii, dar și ca o datorie față de cetățenii acestei țări, deși i-a promis în mai multe rânduri acest lucru jurnalistului Ion Cristoiu”.

Literatura de pârnaie și pumnul în Bot

Eu nu dau dreptate nimănui. Să facă Dumnezeu și timpul lui generos această lucrare. Am ieșit din sală și, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut războaiele punice din subterana culturii contemnporane sub cupola Romexpo. Îl auzeam pe redutabilul Gabirel Liiceanu vorbind la microfon ca un nou Socrate al vremurilor noastre: "Orice om care vorbește despre prostie se pune automat în postura celui care iese în afara sferei prostiei. 'Eu sunt un inteligent care vorbesc despre prostie'. Și, in clipa aia, este cel mai mare prost", a spus gânditorul cu prilejul lansării studiului "Continentele insomniei", apărută recent la Humanitas. Dar privirea mi-a fost reținută mai mult de un tânăr care fugea după Adrian Năstase cu un sul de hârtie igienică. Garda de corp l-a trimis pe „hooligan” la toaletă. Și apare Mălin Bot, un jurnalist care mai are încă organul exasperării la el (Nouă, celorlalți, ni s-a atrofiat…), „Domnule Adrian Năstase, dumneavoastră sunteți un infractor condamnat definitive. De ce nu vă duceți într-o livadă, de ce mai apăreți în public?” Nepotu Mătușii Tamara și-a tras privirea de vânător la mistreți când a văzut jigania din fața dumisale: „În această perioadă, și idioții au dreptul să vorbească…” „Da, chiar, dacă tot sunteți un infractor dovedit, de ce nu vă retrageți? L-ați adus și pe fiul dumneavoastră alături. Din ce bani și-a făcut el discotecă de lux?” „Este prietenul meu, este prietenul meu!...”, s-a frecat Mihnea de Mălin Bot.  
După care, jurnalistul a dat cu ochii de alt personaj rugos. „Domnule Sorin Roșca Stănescu, ați fost condamnat definitiv. De ce mai apăreți la toate televiziunile cu Bogdan Chireac? De ce nu cereți să se scrie pe burtieră simplu „infractor dovedit” sau „infractor condamnat”? De ce acceptați să se scrie „jurnalist”? Dumneavoastră nu mai aveți legătură cu această profesie. Și dă-i…! Parcă la fel era pe când fusesem director incoruptibil la „Ziua”…
Și vine Varanu!.. Urca gâfâind, cu nările umflate spre intrarea în cupolă. Martorii lui Gâdea au lucrat intens: l-au pus pe Dan Puric prezentator pentru cartea „Lupta politică”, alături de Adrian Năstase, Mircea Badea, Mugur Ciuvică… Și al dracului, actorul n-a mai dat prin târg să spună și el ce victimă nevinovată a fost Dan Voiculescu. Toți care au citit programul în care apărea Dan Puric au rămas loviți în moalele capului.
Mălin Bot apare la post, cu telefonul mobil priponit și cetluit de o vergea: „Domnule Dan Voiculescu, ați fost condamnat definitiv. Sunteți un infractor. De ce țineți morțiș să mai apăreți în viața publică?”
Urmașul lui Titu Maiorescu la conducerea Partidului Conservator a încercat să pareze prin zâmbete și rânjete, dar, când a văzut că nu scapă de râie, i-a pus laba pe gură lui  Mălin Bot. Unde punea el caraba, punea și Securitatea jaba… Nimic, Mălin Bot se smucește și scapă din nou: „De ce trebuie publicate cărțile unui infractor care nu a făcut măcar pedeapsa legală de 10 ani de închisoare, cât i s-a dat?”
Și așa am plecat înălțat spiritual de la Gaudeamus. Probabil că sunt unicul jurnalist din România, care a cumpărat din banii lui cartea lui Dan Voiculescu…

                                                                        Viorel Patrichi

luni, 7 august 2017

 Elena Udrea, o femeie care a ratat modelul Mona Muscă în politică, dar și Anca Boagiu este departe în față.

 Tupeul n-o ajută în politică pe Mulguța mai mult decât Gabriela Vrânceanu-Firea, visul lui Liviu Dragnea la președinția României...

România lucrului țapăn făcut. Lăsați coruptele să vină la mine!

România lucrului țapăn făcut
Lăsați coruptele să vină la mine!

„Să le lăsăm pe femeile care au făcut un act de corupţie. Au luat o mită într-o primărie, într-un minister (…) Poate am eu  o sensibilitate aparte pentru femei. E cunoscută…”
(Traian Băsescu, un fost președinte care a uitat că era campionul luptei contra mafiei roșii)

„Nu știu ce fac ei acolo la guvern…Toată discuţia s-a învârtit în jurul acelui prag nenorocit de la abuzul în serviciu şi, bineînţeles, a fost construcţia făcută că acea ordonanţă a fost dată pentru mine. S-a spus asta în România, şi în Europa, şi America. Curtea vine și spune încă o dată şi spune mult mai clar şi explicit că Parlamentul este obligat să stabilească un prag valoric şi intensitatea vătămării”
(Liviu Dragnea, ayatollahul de la Dracea, care nu a ajuns încă președinte de țară)

„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie  din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
 (Ronald  Reagan, un fost președinte american, care a uitat că era și el politician din cauza maladiei Alzheimer)


Poate că, din același motiv, primăreasa Gabriela Vrânceanu Firea Pandelișta a spus – negru pe timpan – că nu trebuie să-l dăm uitării pe actorul american, ajuns președinte: „Merită Ronald Reagan să poarte numele unei piațete din Capitală”. Adică pe Reagan să-l rebotezăm. Ce-ar fi să-i spunem de-acum lui Reagan „Piața Chibrit”, „Piața Trapezului”, „Piața Gemeni” sau „Piața Ferentari”? Sigur că eu aș opta pentru Piața Trapezului. N-o omoară grija să dea numele lui Ioan Alexandru unei piețe sau unei străzi cu denumire stupidă, și avem atâtea: Strada Brațului, Strada Dreaptă, Bulveardul Lujerului, Anasonului, Bravurii, Jugului, Colierului, Condeiului, Difuzorului, Epistolei, Fabulistului, Nopții, Tocului, Undiței, Abanosului, Afirmării, Baritonului, Degetarului, Detectorului, Galenei, Nisetrului, Somnului, Știucii, Tăciunelui, Angrenajului… și mă opresc aici. O las pe primăriță să facă lectura pentru noi.
Bucureștiul devine un oraș tot mai murdar. Nu era de mirare când aveam primari doi golani: Halaicu și Lis. Nu m/am minunat că arăta la fel și pe vremea șpăgarului Sorin Oprescu. Dar acum a venit o femeie la Primăria Capitalei. Mergeți în Parcul Cișmigiu, care este vizavi de biroul ei și veți vedea că nu există măcar o floare udată. Parcul este dezolant, cu băncile pline de găinaț de cioară în fiecare toamnă. Jalnic arată și Herăstrăul. Dar ați văzut câte milioane de euro ne costă… panseluțele escrocilor. Vagabonzii mâzgălesc toate clădirile fiindcă au fost încurajați de Oprescu. Au vandalizat până și celebrele statui din Piața Universității, dar avem șapte rânduri de polițiști locali cu șapte rânduri de primari. Bucureștiul arată asemenea partidului-mafie.
Am pomenit de ea fiindcă a fost vârf de lance pentru Partidul lui Mucles în atacurile contra lui Traian Băsescu pentru terenul cumpărat în satul Nana. Când a văzut că toți primarii care furaseră pământurile oamenilor din zonă erau de la PSD, s-a oprit din elan. Puțea prea tare! Puțea a  FSN-PDSR-PSD! Tot ea a condus avangarda contra propriului guvern, condus de Grindy, copilul minune din ograda popei Ilie Sîrbu, cel împușcat unde nu trebuie de Nepotu Mătușii Tamara. Și toate rovanele corupte au făcut cerc în jurul ayatollahului de la Dracea: „Nu plecați, tovarășe secretar general!”, zbiera  to’așa  Suzănica Gâdea.
Moda folosirii „tovarășelor noastre femei” pentru funcții publice de formă datează de pe timpul lui Nicolae Ceaușescu. Mult-prea-împușcatu cerea reprezentare proporțională, dar nu toți activiștii se conformau mereu. Așa că majoritatea șefilor erau tot bărbați. După 1990, Ion Iliescu și-a promovat cu recunoștință pupilele din tinerețe. Abramburica este cel mai bun exemplu de promovare după merit, tovarăși. La fel și Hildegard Puwak.  Traian Băsescu  le-a prețăluit în cel mai înalt grad, iar Liviu Dragnea a continuat să le folosească pentru devoțiunea lor de mahala. La comanda ayatollahului, toate și-au dat demisia din guvernul lui Grindy. Unii bărbați au mai oscilat totuși, ele - nu. Datorită simțului lor de observație, ele îl cunosc cel mai bine pe stăpânul partidului-stat.
Aici ajungem la un aspect delicat. Strategii partidului-mafie știu că nu au nevoie de majorități absolute. Lor le trebuie o treime din cetățenii cu drept de vot. Aceștia au devenit captivi: beneficiarii ajutoarelor sociale și pomanagiii de toate nuanțele, majoritatea cadrelor didactice fiindcă la școli se numără voturile, profitorii de pensii speciale și, nu în ultimul rând, clanurile fidele din haita numită partid. Prin urmare, PSD poate obține 35% din voturi de la acești indivizi adânc fidelizați cu țoșca: trei mici ș-o bere, o găină congelată, un loc de muncă, o companie fantomă sau suveică, o pensie „specială” de jumătate de miliard, o sinecură etc. Ei știu că toate celelalte partide nu pot fi solidare și merg la sigur cu o majoritate relativă și formează guverne după guverne. Mituirea și abrutizarea populației, proces început de pe vremea  lui Ion Iliescu, vor da roade încă o generație.  Nu se mai poate schimba nimic, iar România va ajunge mai rău decât Grecia. Cu diferența că grecii au bani, statul grec nu are. De multă vreme, nu-i mai consider proști. Sunt doar ticăloși. Ei subminează securitatea națiunii române și nu este o vorbă în vânt. Guvernul Ciordache îndatorează România ca să plătească pensii speciale pentru clientelă. De ce oare celelalte partide, care se rup în figuri că apără democrația, nu sesizează Curtea Constituțională cu privire la pensiile speciale – cea mai crasă dovadă a unei discriminări grave. De ce ar fi „special” un parlamentar, un procuror, un general, iar un inginer care se află la baza trapezului economic nu ar fi special? De ce nu ar fi special un muncitor de categoria aV-a, care a lucrat în trei schimburi, sau un profesor?
Deci se petrec lucruri mult mai grave, decât Ordonanța 13 din iarnă. De ce nu mai ies oare în stradă bunii români de la trans-naționale? Toți știm răspunsul...
Tesla politicianistă funcționează perfect  în mâna lui Dragnea. Precis l-a instruit Traian Băsescu. Fostul prim-ministru român Dacian Cioloș a declarat că demisia lui Sorin Grindeanu este „o premieră europeană“. „Prin susținerea moțiunii de cenzură de astăzi, partidul de guvernământ a recunoscut oficial că nu este în măsură să conducă țara. Demisia lui Sorin Grindeanu este o premieră europeană, care nu poate fi explicată de niciun partener străin“, a spus el. Dacian Cioloș a avertizat că este vorba despre o aventură politică periculoasă şi despre crearea unui sistem de comandă a statului, bazată pe voinţa unui singur individ: Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat.
Fostul prim-ministru a declarat că această criză politică a avut deja un impact negativ vizibil asupra economiei - asupra ratei de schimb a leului, „ca să nu mai vorbim de semnalele din mediul de afaceri, de la investitori și parteneri internaționali, care au fost surprinși să observe tulburările politice din București.“
Traian Băsescu, ex-preşedintele României, consideră că votul de neîncredere "este o farsă prin intermediul căreia problemele interne ale Partidului Social Democrat s-au transferat asupra instituţiilor statului. Partidul Social Democrat trebuie trimis în opoziţie", consideră Traian Băsescu. El a precizat că sistemul politic al țării aminteşte de regimul României comuniste din timpul lui Nicolae Ceauşescu.  "În cadrul Guvernului, Dragnea lucrează nemijlocit cu miniştrii lui Grindeanu, în Parlament, se aude o singură voce - vocea lui Dragnea. La agenţii, în teritoriu, se întâmplă numai ceea ce doreşte Partidul Social Democrat", a spus Traian Băsescu.
După cum a anunţat IA REGNUM, pe data de 21 iunie, Parlamentul României a votat o moțiune de cenzură împotriva propriului guvern condus de Sorin Grindeanu.
Fostul Guvern nu va rămâne în istorie pentru scurtimea mandatului, ci pentru nefericita OUG 13, iar coaliția PSD+ALDE prin faptul că și-a demis prin motiune propriul Guvern, a afirmat președintele Iohannnis.
”Acum, după ce unii s-au străduit destul de mult să termine repede această criză, găsim coaliția cu un nou Guvern și surprinzător cu un nou program de guernare. Noi taxe, noi impozite, după ce abia am promulgat legea prin care cresc salariile, deja se anunță contra măsuri.
Programul de guvernare a fost schimbat in puncte sensibile. Nu veți mai putea merge in fata românilor cu argumentul că acest program a fost votat. În șase luni, schimbați, de la reduceri de taxe, la reintroduceri de taxe, de la creșteri de salarii la taxă de solidaritate. Un astfel de comportament cu certitudine nu se incardează în ceea ce se numește predictibilitate fiscal-bugetară.
Un astfel de comportamnt induce dubii în rândul mediului de afaceri. Dacă va fi sustenabil - nu știm, nu am văzut calcule, dar stimați PSDiști, ALDEiști, UDMRiști, în numele românilor vă rog să terminați cu acestă țopăială fiscal-bugetară!”, i-a îndemnat Iohannis pe miniștri.




Bombonica n-are prag de ciordeală
Curtea Constituțională a României (CCR) consideră că dispozițiile penale în vigoare cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu "sunt formulate în sens larg și în termeni vagi", potrivit motivării deciziei prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate,  ridicată de Bombonica Prodana, fosta  și mereu actuala soție a președintelui PSD, Liviu Dragnea.
"Dispozițiile penale în vigoare sunt formulate în sens larg și în termeni vagi, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor cerințe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări și aplicări arbitrare/aleatorii", se arată în motivarea publicată de halatele vișinii de la CCR. To’așu Dorneanu este la aparat și această conservă prestează la fel ca Nicolae Văcăroiu sau ca Victoraș Ciorbea. Pentru Partidu-Mafie.
Cel puțin, Marinelu s-a opus anchetelor contra Blondei Norvegiene și s-a dezis de„mandatele mele”. Așa se explică și scorul foarte mic al Partidului Mișcarea Populară. El putea să construiască adevărata opoziție și a ratat din cauza...  devoțiunii excesive față de Elena Udrea. Ceilalți nu au vlagă. Nicușor Dan s-a făcut de râs când s-a speriat că Dacian Cioloș îi fură jucăria, iar Ludovic Orban umblă acum cu maimuța pe umăr în fruntea liberalilor. De unde să alegem noi un alt președinte?
Prin urmare, cineva i-a călcat drepturile omului Bombonichii, că și ea este om. Ca să nu cumva să calce drepturile omului din nou, autoritățile patriei au tras țolul și peste țambalul de la universitatea fantomă „Alexandru Ghica” din Alexandria, unde geambașul Liviu cu Bombonica și cu fiica lor au absolvit cursurile fictive și tot fictiv au participat și la examenele de licență.  Cu negri trimiși în locul lor. Cum să-i judeci dacă nu avem prag? Ordonanța de urgență nr. 13 prevedea că abuzul în serviciu va fi pedepsit numai dacă prejudiciul este peste 200.000 lei. Și am rămas tot acolo.  Mai ales că Victor Ponta a găsit un alt front de atac, mai generos: „Având in vedere că domnul președinte Donald Trump și-a angajat fiica, aș vrea să sesizăm ANI din America și DNA din America”.
Așa, Victoraș! Noi avem doar corupție, nu și corupți. Sau, dacă tot insistă unii să vadă vinovați, „Toți suntem corupți!”. Uite ce frumos sună. Câte grase nu am auzit eu spunând: „Dar toți am furat, toți am copiat în viață… Ce dacă a copiat și el lucrarea de doctorat?...” Ce contează că primește lunar 15% în plus la leafă, că are locul asigurat în magistratură, catedră universitară și el este o loază?
A ieșit de la pârnaie Dan Voiculescu, marele nedreptățit al patriei, și ne cere să-i dăm înapoi cei trei ani de pușcărie. Trei ani i s-au dat unui inginer din Brăila pentru că a cumpărat trei găini furate de doi țigani, situație înscenată fiindcă omul nu voia să-i  mai dea haleală și băutură gratis șefului de post din comuna Jirlău. Așa arată Justiția din România. Totul este o înscenare, o prosteală generalizată,  la asta ne pricepem grozav. Facem momente vesele cu cătușe la televizor ca să vadă fraierii de la Bruxelles cum combatem noi corupția, dar simulăm că recuperăm daunele provocate de mafioți. Iohannis nu mai face nici atât…
"Această lege a graţierii este foarte bine-venită. Eu am considerat după 10 ani de mandat că, odată cu alegerea preşedintelui Iohannis în decembrie 2014, s-a încheiat etapa de tranziţie. România are toate instituţiile, are cea mai mare parte a legislaţiei total adaptată legislaţiei europene, chiar dacă în unele zone, dacă ne referim la Justiţie, încă moştenim apucături din Codul penal din 1968, dar, evident, suntem în progres. România are nevoie de un moment zero în opinia mea şi de adaptarea sistemului de justiţie românesc la realităţile unui sistem European, care, în acelaşi timp în care vizează recuperarea daunelor, vizează şi recuperarea omului”, l-am auzit pe Traian Băsescu spunând asemenea parascovenii și nu-mi venea să cred. Să fii un președinte de care și-au legat românii atâtea speranțe și tu să sfârșești alături de un nătărău ca Șerban Nicolae… Așa că Neculai Onțanu a fost iertat fiindcă hoția s-a… prescris. Dan Radu Rușanu este un înger, dar s-o întrebăm pe sora lui ce crede… Relu Fenechiu a ieșit uscat și curat, dar ărejudiciul nu s-a recuperate nici după el. Iar exemplele curg.
„Momentul zero” pentru dezmăț național! Cine a furat până acum să fie sănătos cu toate rubedeniile lui pe cinci generații! Halal luptă contra corupției! Am avut senzația că mi-a aruncat o căldare cu apă rece în cap… Și eu am crezut că acest om se poate opune nemerniciei generalizate de la noi… Așa am ajuns să mutăm Uniunea Scriitorilor la pârnaie.
Noroc că a venit Mihai Tudose la frâna Guvernului fiindcă nu știam ce să ne mai facem. Sigur, aveam ideile ciuce din programul lui Liviu Dragnea – „Ce este al vostru trecem la Teldrum că poate nu mai întreabă nimeni” – dar trebuia cineva să le pună în aplicare și să spună în final că ar fi făcut altfel dacă îl lăsa baronul de Dracea…De exemplu, ar fi dat mai multe pensii speciale de 400.000 – 500.000 de lei, fără cotizație la fondul de pensii. A, nu mai avem bani? Împrumutăm fiindcă oricum nu mai avem nicio răspundere penală pentru ce facem la guvernare.  Putem să ducem și guvernul cu totul acasă. „Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propziții scurte: Dacă ceva funcționează, taxează-l ! Dacă acel ceva continuă să funcționeze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcționează, subvenționează-l !” Așa scria același Ronald Reagan, dar el nu a avut norocul să cunoască ideile ciuce din programul lui Liviu Dragnea.
Cum spuneam, ce fac acum clienții noștri este mai grav decât ordonanța 13 din iarnă și nu mai iese nimeni în stradă. Semn că am căzut la pace cu transnaționalele… Tocmai ne speriasem… În schimb, revolte grele au izbucnit în Brazilia când fetele de la școlile de samba au auzit că procurorii noștri vor să-l salte pe geambașul de Dracea.
„Suas mãos fora Livinhiu Draglinhiu” – Jos labele de pe Liviu Dragnea!, strigau fetele din Rio de Janeiro. După care cântau și dansau: „Samba sim, não trabalhar, batalhando, roubo sim!” – cu aproximație, „Samba, da! Muncă, nu! Ciordeală, da!”.
Și o luau de la capăt.
Noroc cu Tăricelu că el este mai tare ca Ionel I.C. Brătianu. Daaa! Această comoară de politruc, care prezenta chiloți Tetra ca să-l vadă Leana la Adesgo și la Apaca, era cel mai potrivit să vorbească despre evenimentele din timpul Primul Război Mondial și despre importanţa Parlamentului într-un stat. "Privind acum înapoi cu un veac, înţelegem mai bine că Parlamentul nu este o instituţie printre altele, o putere alături de ele. Parlamentul este sinteza naţiunii pe care o reprezintă. Este garantul supravieţuirii naţiunii (...) Naţiunea există atât timp cât Parlamentul ei lucrează", a afirmat el. Preşedintele Senatului a arătat că Parlamentul din 1917 a transmis un mesaj care este actual şi astăzi: "O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, Capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament". Deci putem să ne pierdem teritoriul, să-l dăm cum a înstrăinat el platoul continental, important este că rămâne Tăricelu. Numai un nătărău poate gândi așa.
Ce frumos povestește Ioana Valmar, una din numeroasele neveste ale lui Tăricelu: "La nunta lui Dan Andronic, am fost însoţită de fostul meu soţ şi am stat la aceeaşi masă cu Shimon Shevez, fiind prezent şi Tal Silberstein. Întâlnirea cu Remus Truică a avut loc la domiciliul acestuia din Snagov", a spus fosta soţie a lui Călin Popescu Tăriceanu.  "Ştiu că Tal Silberstein şi Dan Andronic au fost la locuinţa noastră până în 2008. După acest an nu-mi amintesc, dar ştiu că s-au menţinut nişte relaţii. Nu cunosc dacă Remus Truică a discutat cu soţul meu despre retrocedarea de bunuri sau drepturi succesorale. Nu-mi amintesc că în perioada 2006-septembrie 2011, dată la care am divorţat, Truică Remus să fi fost la domiciliul nostru. Între fostul meu soţ şi Remus Truică nu au existat relaţii profesionale, posibil să ne fi întâlnit la diferite evenimente. Mosche Agavi a fost, la un moment dat, clientul biroului meu notarial, la care a încheiat câteva acte, fără legătură cu această retrocedare", a declarat Ioana Valmar. De la Adrian Năstase și de la Vântu, același mire Dan Andronic a trecut la Traian Băsescu. Cum să pută?...

Umilirea președintelui
Speriat de revolta din Brazilia, Donald Trump i-ar fi cerut lui Iohannis să-și țină procurorii în… lanț. Nici pentru America nu ar fi ușor să ducă în cârcă până și răzmerița din Brazilia. Subminează Casa Albă! Așa se explică și prestația excelentă a lui Klaus Iohannis de la Casa Albă: însuși liderul lumii îi ceruse un serviciu. Putea să se opună? Și de bucurie, a uitat să-și mai citească discursul scris de doamna Pralong sau Prelung. Cu insinuări de la școala lui Gyiury Soros. Motiv pentru care Livinhiu Draglinhiu are toate hustificările din lume să-l urască pe Soros sau invers, oricum, nu e prea clar aici. Ce zice Dorel de la Smîrdioasa? „Văzurăți, bă? Șefu-i tare, bă, se bătu și cu Soros!...”
A fost primul discurs al lui Klaus Iohannis, care a plăcut și mi-a plăcut. Uite că se poate, dar să renunți la zidul de maculatură dintre tine și oameni, să se vadă privirea. Așa că americanii au continuat să-l injure pe președintele lor. Pentru prima dată în istorie, serviciile secrete americane demonstrează că rușii au instrumentat Campania electorală. Și o țin langa! Gravă eroare! Atunci, pentru ce mai plătește regește  poporul american serviciile secrete, dacă Ivan Turbincă își bea vodka și tabaciokul  prin trandafirii de la Casa Albă? Eu știu că așa este, mai ales că se cunoaște acum ce făceau agenții Orcestrei Roșii lui Stalin prin toată Europa și prin America. Cine nu crede să citească memoriile generalului Pavel Sudoplatov și va înțelege. Dar nu voiam să fiu martorul unor asemenea scene penibile: președintele american este agent de influență al Rusiei și noi ne-am făcut datoria! Veți vedea că Donald Trump va fi mai anti-rus decât Ronald Reagan, numai să scape de această bănuială stupidă. În schimb, Hillary Clinton a primit șpagă de la Kiev în campania electorală exact din banii pe care Ucrtaina îi împrumutase de la Fondul Monetar Internațional, cu ajutorul lui Barack Obama. Presa este de această parte, iar președintele nu se poate apăra și va fi mereu provocat să gafeze, mai ales că nu este defel complicat să lucrezi  un asemenea temperament.  
Dar nu despre această umilire voiam să scriu eu. Se duce Klaus Iohannis la boanghinele din Harghita și acolo este pus într-o situație teribilă: aleșii secuilor îi cântă imnul secuiesc și președintele României stă în picioare, apoi îi dăruiesc steagul Ținutului Secuiesc. Fâșneț din fire, președintele nostru avea un tricolor de la București și i l-a oferit infractorului la schimb… Ce reacție înțeleaptă!, avea să se minuneze Hoardă la emisiunea lui. Bogdan Rareș sau Rareș Bogdan era  în al nouălea cer. Ce prestație! Din cauza lui Traian Băsescu își permit ungurii. Dar Marinelu a ieșit mult mai bine dintr-o situație similară pentru că are și simțul umorului. Existau alte două variante de reacție pentru Klaus Iohannis: să le ceară celor din administrația locală și centrală să respecte legea  insemnelor naționale și să plece; să rămână în fața acestor sălbatici și să-l întrebe cum respectă ei pe plan local drepturile românilor din Harghita, lucru pe care nu l-a făcut niciun președinte. Iar viața românilor de-acolo continuă să fie un calvar. Sub nasul nostru, nu în Ungaria! Așa că președintele nostru a fost mult mai umilit decât Donald Trump la el acasă.
Ca să atragă voturile UDMR pentru moțiunea contra lui Grindy, geambașii lui Dragnea au coborât mai mult decât oricând în aceste trei decenii. "În loc de Tricolor, PSD şi ALDE arborează Steagul Ţinutului Secuiesc. Dragnea şi Tăriceanu vând şi istoria ţării pentru voturile UDMR la moţiunea de cenzură. În comisiile de la Senat s-a votat ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare în România. Ticăloşii se fac a uita, că la 15 martie 1848, Dieta de la Pesta vota, printre altele, alipirea Transilvaniei la Ungaria. A trebuit să se ridice moţii lui Iancu, alţi români şi saşii, la luptă, pentru ca Transilvania să nu fie parte a Ungariei Mari", a scris Traian Băsescu pe contul său de Facebook. "Zeci de mii de români din Transilvania au fost ucişi de armatele conţilor maghiari, sate întregi au fost rase de pe faţa pământului, sute de mii de români au plecat în pribegie. Iar PSD şi ALDE vor să facem din 15 martie 1848 zi de sărbătoare recunoscută pe teritoriul României, în schimbul câtorva voturi la moţiune.
Măi ticăloşilor din PSD şi ALDE, credeţi că, în viaţa voastră, veţi mai putea merge la Ţebea ? Dar în Ardeal ? Pe maghiarii din România nu-i opreşte nimeni ca pe 15 martie să sărbătorească la Budapesta", a precizat Traian Băsescu.


Mircea Geoană a rămas președintele României

Având de-a face cu o populație prostită, mafia s-a scremut să demonstreze că Traian Băsescu a pierdut alegerile în fața Prostănacului. Nu PSD este maestrul furturilor electorale și de orice natură. Dușmăniile vechi se alimentează continuu, dar nu credeam că trebuie să-i aducem iar pe la nări lui Geoană iluzoria funcție de președinte.
 “Cât de mult sau cât de puţin a contat vizita mea în seara de dinainte este o chestiune, încă o dată, subiectivă. Eu cred că a contat puţin, că a fost un pretext. Cred că este mai interesant de văzut cine stătea pe urmele unui candidat prezidenţial, cu o noapte înainte, făcând astfel de poze. Filiera în care a ajuns această chestiune mi se pare mai relevantă pentru discuţia de astăzi decât opţiunea mea, inspirată sau mai puţin inspirată, de a face această vizită. În opinia mea, şi vă spun asta fără nicio intenţie de revenire în politica românească, că a fost un pretext, a fost folosit, şi care a avut un impact, din punctul meu de vedere, modest. Diferenţa de voturi era mai mult decât acoperitoare pentru orice eventual impact negativ al vizitei mele în acea seară Cred că suntem în Cartea Recordurilor: un ofiţer acoperit (adică Turcică) moderează o dezbatere prezidenţială. În sine, este o operaţiune excepţională. Nu ştiu dacă există undeva în lumea democratică cât de cât autentică o situaţie în care un ofiţer acoperit să modereze. Cum un ofiţer acoperit a ajuns în situaţia respectivă, asta este iarăşi o întrebare interesantă ", a pâlpâit din nou flacăra violet a lui Mircea Geoană.

Angela Merkel: Vremea "în care ne puteam baza unii pe alții e aproape încheiată"

Geniala doamnă cancelar crede că poate să dea cu tifla Americii după ce Germania a fost salvată de la groapă prin Planul Marshal. "Perioada în care ne puteam baza în totalitate unii pe alții e aproape încheiată. Este sentimentul pe care l-am trăit în aceste ultime zile, a declarat Angela Merkel în timpul unui miting electoral  la Munchen, în sudul Germaniei. Noi, europenii, trebuie să ne luăm soarta în mâini. Trebuie să ne batem pentru propriul destin".
Cu ochii spre Moscova, Berlinul cântă aria nerecunoștinței față de America. Și nu e bine pentru toată Europa, în general, și pentru noi, în special. Cunoaștem bine pe seama cui s-a înțeles Berlinul cu Moscova. Nu numai pentru pactul Molotov-Ribbentrop, dar și pentru recentul proiect de gazoduct Nord Stream. Cu o Ucraină volatilă și explozivă, cu o Turcie imprevizibilă și înarmată până în dinți, cu o Ungarie tot mai revanșardă, noi nu ne putem permite aventura să urmăm orbește Germania. Faptul că s-a repus în discuție o posibilă aplicare a punctului 5 din Tratatul Atlanticului de Nor mă face să cred că e posibil să se repete o asemenea stare de spirit printer aliații noștri de nădejde…
Înseamnă că venerabila doamnă a lipsit de la lecția de istorie, oferită lumii întregi de marele ei înaintaș… Helmut Kohl, fostul cancelar al Germaniei, a încetat din viaţă pe 16 iunie, la vârsta de 87 de ani, anunţă tabloidul "Bild".
După cum scrie ziarul, Helmut Kohl a murit la el acasă, în orașul german Ludwigshafen am Rhein.
Helmut Kohl a îndeplinit funcţia de cancelar al Germaniei în perioada 1982-1998.
El este singurul politician german, care a ocupat această funcție timp de patru mandate consecutiv.
Helmut Kohl a jucat un rol uriaş în procesul de unificare a Germaniei şi a Europei, dar şi pentru încheierea războiului rece.
(Tinerii care au crescut în cei 16 ani, în care Helmut Kohl a fost cancelar, ştiau, de pildă, că acesta îi invita pe oaspeţii de stat aleşi chiar la el acasă, în Oggersheim, localitate din landul Renania-Palatinat şi că le oferea, între altele, Saumagen, mâncarea sa preferată, tipică regiunii, care se prepară din stomac de porc. Mai ştiau că şeful guvernului federal îşi petrecea, an de an, vacanţa de vară în Austria, în frumoasa regiune a Lacului Wolfgang, că făcea, cu regularitate, cură de slăbire, că scădea în grutate, dar că se şi îngrăşa repede la loc, că în timpul liber purta adesea veste tricotate de lână. Bancurile cu Helmut Kohl circulau intens şi mulţi se amuzau pe seama staturii sale înalte - 1,93 m - şi mai ales a greutăţii sale corporale. Şi poate, tocmai din cauza acestei apariţii, nu puţini l-au subestimat. Helmut Kohl, însă, a ştiut întotdeauna foarte bine ce vrea şi cum să-şi atingă scopul.
Helmut Josef Michael Kohl, născut pe 3 aprilie 1930 la Ludwigshafen, a aderat deja la vârsta de 17 ani la Uniunea Creştin-Democrată, CDU. A studiat istoria şi dreptul, iar în 1953 şi-a susţinut teza de doctorat. În tot acest răstimp a fost şi foarte activ politic. La vârsta de 39 de ani, Helmut Kohl a devenit cel mai tânăr premier de land în Renania-Palatinat. În 1976 a fost propus de Uniunea Creştin-Democrată/ Creştin-Socială, CDU/CSU, drept candidat pentru funcţia de cancelar federal, la alegerile pentru Bundestag. Deşi a obţinut 48,6 la sută din voturi, nu a reuşit să destrame coaliţia social-liberală de la Bonn, aflată sub conducerea cancelarului Helmut Schmidt.
Şase ani mai târziu însă, pe 1 octombrie 1982, Helmut Kohl şi-a atins ţelul. Nu prin voinţa poporului, ci în urma unui vot de neîncredere contra cancelarului social-democrat Schmidt. Kohl a reuşit să-l convingă pe liderul FDP, Hans-Dietrich Genscher să rupă coaliţia cu social-democraţii. Cu ajutorul liberalilor, aşadar, Kohl a ajuns cancelar. Printr-o procedură controversată, Kohl a determinat organizarea de alegeri anticipate câteva luni mai târziu, pe care le-a câştigat.
Când, în iunie 1989, şeful de stat sovietic, Mihail Gorbaciov, s-a aflat în vizită la Bonn, deşi nu se întrezărea o cădere a Zidului Berlinului, Kohl l-a întâmpinat cu cuvintele: "De vizita dumneavoastră sunt legate multe speranţe. Atât în ţara dumneavoastră cât şi în a noastră".
Apoi evenimentele s-au precipitat, Zidul a căzut şi Helmut Kohl s-a grăbit să adopte un plan de acţiune în vederea reunificării Germaniei. Pe de o parte cancelarul s-a străduit să năruie temerile comunităţii internaţionale faţă de o Germanie puternică, reunificată. Pe de alta, le-a promis est-germanilor o viaţă mai bună şi "ţinuturi înfloritoare", expresie intrată în istorie.
În pofida acestor promisiuni, în pofida contribuţiei de solidaritate, pe care vest-germanii au suportat-o în sprijinul est-germanilor, şi pe care, de altfel, o mai suportă şi astăzi, situaţia din cele cinci landuri federale noi s-a ameliorat mai încet decât se aşteptau mai ales est-germanii. Dezamăgirea locuitorilor din ţinutul fostei RDG a dus la scăderea popularităţii cancelarului Kohl. Alegerile parlamentare din 1998 au pus capăt celui mai lung mandat de cancelar din istoria Repubicii Federale, pe care Kohl l-a deţinut timp de 16 ani. Coaliţia conservator-liberală a fost înlocuită de una social-ecologistă, condusă de cancelarul social-democrat Gerhard Schröder.
La scăderea popularităţii lui Kohl a mai contribuit afacerea cu donaţiile ilegale, care a avut drept urmare retragerea preşedinţiei de onoare a CDU şi pierderea mandatului de deputat în Bundestag.
În iulie 2001, Hannelore Kohl, cea cu care fusese căsătorit peste patru decenii, şi-a pus capăt zilelor, suferind de o boală incurabilă.
Au trecut anii şi peste scandalul donaţiilor ilegale s-a aşternut încet, încet uitarea, sfatul fostului cancelar fiind din nou căutat de creştin-democraţi. Helmut Kohl s-a recăsătorit în anul 2008.
Ex-cancelarul german Helmut Kohl a intrat în istorie drept artizan al Unităţii germane şi personalitate remarcabilă în procesul de unificare europeană. Actuala şefă a CDU şi a guvernului de la Berlin, Angela Merkel a precizat că „se înclină în faţa realizărilor de-o viaţă” ale acestui om de stat ajuns la cârma Germaniei Federale şi devenit autorul „unui capitol de istorie germană şi europeană”.
Unificatorul Germaniei a riscat totul pentru reîntregirea naţională a ţării sale. Probabil că mulţi nemţi care îi reproşează tocmai reunificarea nu pricep încă semnificaţia adâncă a contribuţiei lui Helmut Kohl la noul destin al Germaniei. El a fost un autentic om de stat, cu viziune asupra naţiunii sale. Un om de la care trebuie să învețe și politicienii noștri.


Rogozin a deturnat un avion și o luă peste sfârlă

În sfârșit, m-am simțit și eu mândru că mi-s român, la fel ca în anul 1968, când Nicolae Ceaușescu s-a revoltat împotriva Moscovei și a condamnat invadarea Cehoslovaciei. Pe 28 iulie 2017, Dmitrii Rogozin și-a propus să vină în guliai la Tiraspol. Acest Ivan Turbincă voia să-l ia de-o ipă și pe Igor Dodon, președintele lui Putin de la Chișinău, și să sărbătorească acolo 25 de ani de când rușii au adus pacea și bunăstarea pe însângeratul Nistru. Andrei Galbur, ministrul de Externe de la Chișinău, l-a convocat pe Farit Muhametșîn, ambasadorul Rusiei în Republica Molotov, și l-a avertizat că autoritățile maldavane nu agreează organizarea unilaterală a unui asemenea eveniment. Mai ales că, pentru românii de peste Prut, este o mare umilință înfrângerea din anul 1992 în fața  Rusiei. Mircea Snegur a acceptat atunci toate condițiile puse de Boris Elțin și de Igor Smirnov, dar nimeni de la Chișinău nu a denunțat acel acord de armistițiu jenant pentru respublică. „Cine să-mi interzică ce mie ACOLO?”, a ripostat Rogozin pe Facebook, că așa se poartă: politicienii își aruncă fustele-n cap pe internet, să vadă poporul vitejia lor. A anunțat că vine cu un avion militar, după care a negat că a scris el așa ceva. Și a venit cu un avion de linie S7 al companiei Globus, în care se aflau 165 de pasageri. Majoritatea erau basarabeni care mergeau pe ruta lor obișnuită Moscova-Chișinău. Spre surpriza lor, au aflat în aer că zboară spre Minsk, de-acolo pe deasupra Poloniei, a Slovaciei și apoi a Ungariei. Deasupra Slovaciei, au aflat că avionului nu i se permite să treacă peste România fiindcă la bord se află un om sancționat de Uniunea Europeană: Rogozin. Aviatorul a cerut Ungariei să-i permită aterizarea la Budapesta, dar nu i s-a permis. Ivan Turbincă este moțocos, el nu permite să i se spună adevărul. De nevoie, s-a întors la Minsk și de acolo a plecat la Moscova cu altă cursă. Pasagerii au ajuns speriați la Chișinău, după 12 ore de întârziere. Erau niște ființe inferioare pentru Rogozin, care nu grăiesc „pa celaveceski” (adică omenește), deci nu se puteau supăra. S-a supărat în schimb tot Rogozin. A dat un interviu la televiziunea „Rassiia 24”, unde a spus că moldovenii sunt țigani. „Niște țigani. A venit o delegație guvernamentală de la Chișinău la noi. Se țigăneau în tot felul, cerșeau tot felul de fleacuri pentru ei”, spunea Rogozin. În schimb, România „este o marionetă a Americii. Așteptați voi, ciubotelor, și o să vedeți răspunsul meu…” A doua zi, Ivan Turbincă a șters toate injuriile de pe Facebook și a acuzat România că a pus în pericol viața pasagerilor.
Conform limbajului juridic din domeniu, cel care deturnează un avion cu pasageri de la ruta lui cunoscută public se numește într-un singur fel: terorist. Nu există alt termen, chiar dacă huliganul poate să fie bolnav psihic. Aici nu este cazul fiindcă Dmitrii Rogozin este reprezentantul special al președintelui Vladimir Putin pentru Transnistria și el a promis că va respecta suveranitatea Republicii Moldova. Așa că toți pasagerii se pot constitui parte vătămată și pot cere despăgubiri statului rus pentru deturnarea avionului.
Presa și politicienii ruși susțin că România este vinovată „fiindcă nu a permis survolarea teritoriul ei pentru avionul de pasageri pe ruta Moscova-Chișinău”. Dacă acel avion chiar mergea la Chișinău, ce căuta pe deasupra României? Rusia nu poate să recunoască totuși că Ucraina nu i-a permis survolul lui Rogozin, că la fel a procedat și Republica Moldova.
Orgoliul cosmic al lui Ivan Turbincă îl face să intre în conflict până și cu Dumnezeu, numai să nu accepte adevărul. Când se va vindeca de această boală organică, Rusia va fi pregătită pentru relații moderne, democratice cu țările din jur. Inclusiv cu România. Însă, până atunci, mai este mult și Putin preferă să folosească un grobian care face praf prestigiul Moscovei în lume.

                                                      Viorel Patrichi