Vedere de pe Centură. „Neantul Valah” în Zodia Fecioarelor

Vedere de pe Centură

„Neantul Valah” în Zodia Fecioarelor

„Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România... ţara în sfârşit... cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă...”

(Farfuridi, strămoşul genetic al politicienilor din România, tot mai actual peste o mie de ani)

“Mircea Diaconu: De ce m-ai pus pe mine vicepreşedinte aici?

Crin Antonescu: Cum să te pun eu?

Mircea Diaconu: Păi, tu m-ai pus. În intervalul ăsta atât de acut şi de nu ştiu ce, dacă nu mă suna domnul Chiţoiu de câteva ori... nu ştiu, parcă mă simţeam pe undeva disperat. Voiam să lupt, să muncesc, n-aveam cu cine.

Relu Fenechiu: Dar eu nu te-am sunat de mai multe ori?

Mircea Diaconu: Şi tu m-ai sunat.

Relu Fenechiu: Păi, vezi? Nu te-am pus la treabă?

Mircea Diaconu: Prea puţin, prea puţin. Vorbesc foarte serios.

Crin Antonescu: Chiţoiu, Fenechiu... Puţini oameni sunt sunaţi de ăştia trei - Ruşanu, Chiţoiu, Fenechiu - pe cuvânt. Deci, dacă te-au sunat ăştia trei, eşti tare, crede-mă! Eşti mare.

Mircea Diaconu: ... Vorbesc foarte serios, am avut sentimentul că nu sunt chiar vicepreşedinte, din moment ce nu e atât de mare nevoie de mine - să mă duc, să mă zbat, să muşc, să rup, să... tot ce trebuie.”

(Mircea Diaconu, urmaşul lui Farfuridi, care a jucat excelent rolul lui Brânzovenescu atunci când rostea încreţinud-se tot replica: “Nu-nţeleeeeg!”)

Marele Sinucis scrie El Însuşi în zeghe, cu lanţuri la mâini şi la picioare, despre destinul patriei pe care ne-a lăsat-o dincoace de gratii, de parcă n-ar fi avut nicio contribuţie la dezastru:

"Bătălia pentru viitorul României nu este tributară retoricii politice. Prezentul ne aşează în faţa unei alternative unice: a fi sau a nu fi în istorie! Dacă la dilema hamletiană vom răspunde "absent", statutul de învinşi nu ne va oferi, pentru o lungă şi dureroasă perioadă de timp, decât trăirea tragică într-un spaţiu pe care l-am numi, încă o dată, Neantul Valah", scrie Nepotu Mătuşii Tamara pe blog. Altădată, scria la “Era Socialistă”. Ce vremuri!

Adică, eu nu am nicio vină, Tataie rămâne fată mare, Varanu-cu-Platoşă - la fel. Vinovat de coşmarul României este “Neantul Valah”!, iar nu cei care l-au provocat. Iar dacă haosul provocat nu merge în direcţia în care l-am preconizat noi, mai facem o suspendare, mai tragem un referendum, iar dacă nu iese cum vrem noi, călcăm în picioare şi voinţa românilor.

România pare condusă acum de două muieri isterice. Întâmplător sau nu, Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au născut în Zodia Fecioarei. Şi se pregăteşte a treia fecioară să se arunce în flăcări: Mihai Răzvan Ungureanu. Văzând diferenţele enorme dintre ei, am un motiv în plus să nu cred în zodiace, dar dacă boala devine pandemie?...

Şi parcă o aud pe Corina Drăgotescu în direct: “Eu, între Dan Diaconescu şi Mihai Răzvan Ungureanu, îl votez pe Dan Diaconescu!…”

Aşa da formatori dă opinie!

Pontănacu le-a promis ruşilor “marea purificare”

Tataie şi ai lui au reuşit să pună de-o lovitură de stat, cu instrumente parlamentare, că nici ei nu ştiu ce să mai facă. Le-au scăpat consecinţele din mâini. Şi dacă se verifică informaţiile, după care mulţi bani din spatele acţiunii tandemului Pontanescu vin dinafară, adică din Rusia, lucrurile devin extrem de grave. Şi există surse deschise, care atestă acest lucru. Doar să faci asocieri între fapte apparent fără nicio legătură.

Cu sau fără dezvăluirea despre plagiat, Il Dottore de Catania şi Porumbacu plănuiseră cu Bătrâna Deşcă lovitura de stat. Pe site-ul KremlinLeaks, o filială oficială pentru WikiLeaks, putem vedea că Victor Ponta s-a întâlnit pe 14 iunie, la recepţia organizată de Ambasada Federaţiei Ruse din Bucureşti, cu Aleksandr Kondiakov şi cu Viktor Komardin, preşedintele companiei de armament Rosoboronexport. Cârlanu a vorbit despre relaţia cu Federaţia Rusă, ca Andrei Marga, de unde concluzia că totul era gândit unitar. El le-a promis ruşilor că în iulie va face “curăţenie generală” în România.

Dar noi, ceilalţi români, mai contăm? Ce facem? Se întorc ruşii? Am aderat la UE, la NATO degeaba? “Cine mai e şi Bruxellesu ăsta, domne?!”, întreba ameninţător vicepreşedintele Iordache de la PSD. Cei de la UE? “Îi dăm jos şi pe ăia!” Iar Crizel se burica şi mai tare: Angela Merkel să-şi vadă de treabă, Rrrromânia nu este colonia nimănui, Barroso este “un politruc”.

Şi KremlinLeaks redă un mesaj transmis la Moscova de

Evgheni Egorov, consilier în Ambasada Rusiei de la Bucureşti. Pentru cunoscători, prezentăm textul original, apoi traducerea:

Передаем Вам признательность г-на Виктора Понта и его поздравления в связи с нашим национальным днем. Как обещал, Г-н Виктор посетил нас 14 июня на приеме, и у нас была отличная возможность, как обычно, обменятся некоторыми очень полезными идеями.

Г-н Виктор сообщил нам, что встреча с господами М. Кондяков и В. Комардин была очень продуктивной и благодарит за оказанную поддержку.

Также, он заверил нас, что с июля начинается процесс очистки, как было запланировано, и он, как и раньше, рассчитывает на нашу помощь.

Он также заверил нас, что с момента окончания очистки, все наши местные инвестиции окупятся.

По понятным причинам, мы свяжемся вновь, уже после 1-го августа.

С уважением,

Евгений.

“Vă transmitem recunoştinţa domnului Victor Ponta şi felicitările lui cu prilejul zilei noastre naţionale. După cum a promis, domnul Victor ne-a vizitat pe 14 iunie la recepţie, şi noi am avut o posibilitate excelentă, ca de obicei, să schimbăm unele idei extreme de folositoare. Domnul Victor ne-a comunicat că întâlnirea cu domnii M. Kondiakov şi V. Komardin a fost foarte productivă şi mulţumeşte pentru sprijinul acordat. De asemenea, el ne-a încredinţat că, începând cu iulie, se va declanşa un proces de curăţare, aşa cum a fost planificat, şi el, la fel ca mai înainte, contează pe ajutorul nostru. De asemenea, el ne-a asigurat că, din momentul începerii purificării, toate investiţiile noastre locale se vor plăti. Din motive lesne de înţeles, vom intra din nou în legătură după 1 august. Cu stimă, Evghenii.”

Cine se mai îndoieşte de obedienţa puciştilor faţă de Rusia? Să vedem alte elemente.

Pe banii statului rus, funcţionează şi postul de radio “Golos Rossii” (Vocea Rusiei), care are un site de limbă română, cu pretinşi jurnalişti români. Tot pe banii Guvernului de la Moscova. Pe toată durata referendumului, Vocea Rusiei s-a comportat ca Europa Liberă în 22 decembrie 1989: acolo se citea scenariul loviturii de stat contra lui Ceauşescu. “O unitate de tancuri vine de la Piteşti spre Bucureşti”. Şi Brateş repeta la TVR. “O unitate de paraşutişti de la Constanţa se îndreaptă spre Bucureşti.” Şi Brateş repeta… Şi trecem acum la “Vocea Rusiei”: “USL trebuie să treacă neîntârziat la fapte… Ce caută domnul Rus la conducerea Ministerului de Interne… Se impune ca liderii USL să lase "domnia" şi non-combatul… USL dispune de multe opţiuni în vederea continuării ... USL va avea cale liberă… Protestele de stradă trebuie să înceapă acum… USL va trebui să onoreze promisiunile făcute poporului...” etc., etc.

Evident, vuvuzelele oligarhilor ne-au spus că Traian Băsescu a organizat protestele din iarna lui 2012, cu serviciile secrete, care ar fi dus la înlăturarea lui Emil Boc. Şi deodată, zdrang! Gazele din şisturi bituminoase. Nu am auzit cine anume i-a adus pe acei rătăciţi cu o lozincă de 5 metri, pe care scria “Gazele de şist nu salvează România de dependenţa de gazele din Rusia”. Şi asistăm în primăvară la un protest mamut la… Bârlad contra gazelor extrase din şisturi bituminoase. Au ieşit 15000 de oameni în stradă. Reamintim că, atunci când s-a închis Rulmentul Bârlad, o uzină care le asigura oamenilor existenţa, nu a ieşit nimeni! În schimb, au huiduit pentru o chestiune destul de abstractă: gazele de şist. Banii veniseră pe şest şi trebuia hăit pentru ei. Şi flămânzii au ieşit pentru un pui congelat.

La fel s-a întâmplat şi la referendum. S-au aruncat care de bani şi aşa se şi explică de ce procurorii de la DNA s-au implicat direct în anchetarea fraudelor.

Ceea ce au făcut puciştii.s.r.l. nu numai că pune în pericol vaga democraţie din România, dar chiar şi siguranţa naţională.

Di uni iera sî ştiu io cî marşîna iera a lu Adrian Năstasî?!

Înlăturarea preşedintelui a fost o lovitură de stat, care ne-a aruncat înapoi în trecut, atunci, când nu mai credeam că se mai pot întâmpla asemenea aberaţii la noi. Doar am intrat în UE, în NATO! Ei, şi?! Puciştii au decapitat instituţiile statului şi au ajuns ei înşişi cu spatele la zid. Ei nu realizează că nimeni nu-i mai poate salva de propriile dosare penale. Indiferent cine va fi preşedinte. Relu Fenechiu trebuie să priceapă că şi ministrul Justiţiie, indifferent cine va mai fi, va da raportul tot la “politrucul Bartoso”. Cât va mai putea minţi?

A fost o lovitură de stat, mascată ridicol de o pretinsă consultare populară. PSD a votat cu PDL pentru pragul de 50%+1 prezenţă la referendum. După gafa cu Platon şi Aristotel chiar a plagiat şi el, ministrul Ioan Rus a anunţat că numărul alegătorilor e de peste 18 milioane. După referendum, Rus a repetat. Când s-au dat rezultatele definitive, puciştii nu au mai fost de acord cu regulile jocului, stabilite de ei. Au desfiinţat practic referendumul organizat de USL. Oare avem de-a face cu oameni normali? Să ne reamintim de sceneta lui Ion Băieşu, din 1973, unde Toma Caragiu juca rolul arbitrului la un meci de fotbal feminin. La una din echipe, juca nepoata lui. Toma dă “11 metri” din senin, nepoata trage şi portăriţa prinde. “Huligano!”, strigă arbitrul şi o dă afară pe portăriţă. Nepoata trage din nou, dar pe lângă bară. Arbitrul se aruncă în genunchi şi impinge mingea cu capul spre poartă. Aşa s-au comportat Pontănacu şi Porumbacu, încât am ajuns de râsul Europei. Mai mult, de râsul lumii. Ziaristul Ştefan Ciocan a dat o probă excelentă de pamflet în “Hunedorenul”, chiar dacă poate să pară prea contondentă:

"În Isaccea lumea îl ştie ca fiind de-al lui Căcărău. Puţini ştiu că ai lui Căcărău în acte sunt numiţi Antonescu. Micuţul oraş dobrogean avea să-l dea lumii în 21 septembrie 1959 pe George Crin Laurenţiu Antonescu. Şi astfel, o localitate obscură de pe malul Dunării avea să intre în galeria marilor localităţi ale României alături de Scorniceşti şi Olteniţa. De ce în biografia oficială a lui Crin de-a Căcărăilor nu apare nicio însemnare despre perioada petrecută în Isaccea, este un mister pe care probabil istoricii (colegii săi) au să-l elucideze. Dar oricum dă bine ca un preşedinte, fie el şi interimar, să aibă câte o perioadă misterioasă în biografie. Un alt mister din viaţa lui Crin al Căcărăilor, legat de anii de studenţie, a fost elucidat de presă, care a aflat că a stat şapte ani într-o facultate pe care orice student mediocru o absolvea în cinci.
Viaţa i-a oferit unui descendent al „clanului” Căcărăilor din Isaccea o cameră, un pat confortabil şi mai ales un pupitru la Cotroceni. Şi dacă Crin ştia să folosească patul, chiar mult mai intens decât ar fi normal, când a ajuns în faţa pupitrului ornat cu zeci de microfoane, nu a mai ştiut ce să facă şi s-a apucat să vorbească prostii. Cu privirea injectată şi cu un rictus turbat pe faţă, Crin a intrat într-o adevărată criză de naţionalism ieftin şi a răcnit de la pupitrul uzurpat către Europa. Cu un discurs „plagiat” parcă din naţionaliştii antieuropeni sau din discursurile lui Ceauşescu, Crin a reiterat teza „neamestecului în treburile interne ale popoarelor”. Ce nu ştie însă a lu’ Căcărău din Isaccea este o regulă elementară, care se aplică în toată lumea civilizată. Europa te invită la masă, te aşază între ţările civilizate, îţi dă şi să mănânci din aceleaşi bucate din care se servesc toţi. Dacă eşti mai costeliv, chiar îţi dă mai mult. Dar dacă eşti un ţărănoi din Isaccea şi te beşeşti înainte de desert, te ia de guler şi te dă afară. E treaba ta dacă vrei să tragi beşini sau să râgâi, dar o faci pe prispa casei tale, acoperite cu stuf, în faţa blidului cu ciorbă de ştevie şi a boţului de mălai. Nu în sufrageria frumos mobilată şi la masa bogaţilor. Dacă vrei să stai acolo, nu ai decât să respecţi regulile acelei societăţi selecte. Dacă vrei să-ţi faci singur regulile şi să te joci de-a democraţia în ţara ta, dictând normele pe care vrei să le impui şi călcând în picioare orice regulă a statului de drept, nu ai decât să o faci. Dar în afara Uniunii Europene. Până la urmă, asta ar trebui să înţeleagă şi Căcărău’ din Isaccea, că regulile Uniunii Europene sunt foarte stricte, nu permit derapaje de la democraţie, nu sunt ca un CV din care poţi să ştergi pasaje importante şi în care poţi să adaugi orice vrei, că în momentul în care eşti la putere oricum nu mai are curajul nimeni să te caute la biografie. În numele „poporului”, Parlamentul României poate să facă orice. Să schimbe Avocatul Poporului, să suspende Preşedintele, să lase Curtea Constituţională fără atribuţii. Poate chiar să stabilească dacă Ponta a plagiat sau nu. Dar nimeni, în numele nimănui, nu va putea să-i lămurească pe bătrânii din Isaccea de ce pe ai lu’ Căcărău îi strigă la Bucureşti, ANTONESCU."

“Marea purificare” promisă trebuia să se facă. Şi Crin Antonescu s-a lăsat folosit. Avea o popularitate imensă şi şi-a distrus viitorul politic din cauza arivismului şi a prostiei: i-a băgat mai întâi pe liberali în siajul Prostănacului, le-a pus cravate roşii la Timişoara şi a pierdut, lumea nu s-a prins încă, aşa că a intrat cu tot cu Quintus în trena Pontănacului. Măcar o lună să fie şi el preşedinte. Sau “prezident”, cum zice Mona Pivniceru: Domnu prezident, cum di vă permitiţ sî ni criticaţ, noi jiudecătorii din România jiudecăm cu maximî şeleritati şî acribii, iar şi faşiţ dumneavoastră, domnule prezident, esti on amestic făţîş în treburili justiţîi… Di uni era sî ştiu io cî marşîna în cari m-am suit iera a lui Adrian Năstasî… nu mai ari omu dreptu la viaţî intimî?!

Şi Marinelu care credea că Mona mea, doamne, ce mă fac cu ea, luptă la o leoaică pentru independenţa justiţiei naţionale!

Un preşedinte puternic este garantul unui stat autentic

Există puşcăriabili pentru care preşedintele este echivalentul subliminal al statului. Un stat slab este ideal pentru ei. “Întăriţi-vă statul!”, spunea Sorin Ovidiu Vântu şi ştia bine de ce. Când l-au arestat, tot el i-a întrebat pe ziarişti: “NU l-aţi dat încă jos pe Băsescu?” Conform Constituţiei, preşedintele supervizează activitatea procurorului, a armatei şi a serviciilor secrete. Pentru puşcăriabili, aceste structuri de forţă înseamnă statul. Marinelu a fost singurul preşedinte care a cerut insistent ca instituţiile statului să funcţioneze normal. Adică liber, fără intruziuni din partea Mafiei. “El a venit cu acest discurs antisistem”, spunea Norica Nicolai. Care era sistemul, Norica? Sigur, nu statul, ci mafia politică transpartinică.

“Este o prostie, noi nu avem şef de stat!”, a explodat Tataie. Şi se miră de unde au apărut “aceste haite de procurori primitivi”. Sigur că procurorii sunt “primitivi” dacă nu l-au anchetat pentru crimele din 1989-1990. De fapt, dosarele au fost îngropate adânc în sertarele lor.

Tot conform Legii Fundamentale, preşedintele – indiferent cine ar fi el – este cel care coordonează şi politica externă. Guvernul doar o execută şi de aici dubla subordonare a şefului diplomaţiei. Evident că, dacă un imatur vrea să meargă în locul preşedintelui, nu este de vină Constituţia. De vină este lipsa de educaţie elementară, cate te ajută să vezi dincolo de partidul tău atunci când eşti şef de guvern. Având însă în vedere că avem nişte infantili în politică, reprezentaţi de un plagiator şi de un repetent, ar trebui ca Legea Fundamentală să specifice clar, ca pentru proşti, fără echivoc: “Cine merge la Bruxelles? La Bruxelles, merge premierul. Cine merge la Vidin? La Vidin merge preşedintele.” Din nefericire, Victoraş Ponta ar putea să se burice din nou: Există două localităţi cu numele Vidin – una în Bulgaria, alta în România. Este constituţional ca în Bulgaria să merg eu!

Tot haosul este opera politicienilor care au condus România timp de 22 de ani, cu Bătrânul Edec în frunte. Ei au refuzat să dea o lege care să interzică traseismul politic, una din cauzele corupţiei endemice din Parlament. Ei au transformat politica – în fond profesia lor – într-un circ perpetuu.

Tot ei au distrus temeinic justiţia, încât am ajuns să vedem frecvent judecători cu ochii plecaţi atunci când le judecă dosarele. Aşa se face că venerabilii în halate vişinii de la Curtea Constituţională dau şi acum răspunsuri sibilinice la o întrebare simplă: Preşedintele a încălcat grav Constituţia? Da sau ba! Ei au dat un răspuns de genul “Preşedintele a încălcat grav Constituţia nu prea!” Ce să priceapă de-aici berbecii din Parlament? Că pot face orice contra preşedintelui, deci contra statului. Pentru astfel de sintagme, un venerabil de-acolo primeşte o leafă de 120 de milioane de lei vechi. Câte lefuri de inginer, de profesor sau de medic încap în această sumă? Şi pentru ce să-i mai ţinem acolo, dacă s-au dat cu Mafia transpartinică? Primul reproş: au fost desemnaţi politic. Corect. Atunci să procedăm ca la alegerea Eroului Necunoscut de după Războiul Reîntregirii: adunăm într-o sală 100-200 de specialişti în drept constituţional şi un copil legat la ochi va alege nouă nume dintr-o cupă. Şi aceia vor fi judecătorii supremi ai statului timp de 9 ani. Dar nu ca tovarăşii Cochinescu sau Predescu, desemnaţi în Evul Mediu de Ion Iliescu. Aşa se face că Tataie le-a trimis mesaje imperative să valideze imediat referendumul şi să rămână Marinelu în garaj.

Mafia pune în pericol securitatea naţională

“Trebuie să fugim din acest grup infracţional organizat”, îi spunea un coleg lui Victor Paul Dobre, căzut şi el ca un veteran communist pe tehnică. Iată dovada acţiunilor de tip mafiot din Parlamentul României. Şi evident, puşcăriabilii au sărit tot ei de-un stânjen: trebuie arestaţi cei care ne-au înregistrat.

Din cauza lor, majoritatea românilor s-au transformat într-o populaţie dependentă de ţoşca electorală. Naţiunea este reprezentată acum de o categorie extrem de subţire a elitelor spirituale creative. Aici, politicienii vor fi evaluaţi mereu fără menajamente.

"Eu nu semnez niciun singur om în plus sau în minus! Şi cu asta basta! Dacă sunt care cred că ştiu ei mai bine ca noi şi ştiu ei să numere aşa, încât aşa să fie, n-am nicio împotriveală să încurc pe cineva. Că nu înţeleg, că asta e un gest politic important care... Bun, e important, dar eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie!", îi spunea Ioan Rus lui Victor Paul Dobre, într-o discuţie din 4 august, potrivit referatului procurorilor, care însoţeşte cererea transmisă de Parchetul General Parlamentului pentru avizarea începerii urmăririi penale faţă de fostul ministru Victor Paul Dobre. Până la urmă, Rus a ieşit rezonabil din această golănie. Chiar aveam o părere bună despre el până la… Aristotel. De ce trebuia el să ia apărarea unei loaze formate de Nepotu Mătuşii Tamara nu am priceput.

Neobolşevicii de azi poate că ne îmbrobodeau pe toţi dacă apelau la bătrânul Octav Cozmîncă, ultimul geniu comunist al organizării, individul care a scos actuala Constituţie cu forgepsul din ţoşcă, încât ne omoară nervii şi azi.

Iată o dovadă verificată de mine pentru fraudarea referendumului. Pe data de 29 iulie, la ora 12.20, iese Radu Mazăre cu cadînele după el, le luase buletinele şi pleca la urne. “Este o plăcere să votezi la referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu!”, a spus scapetele în văzul unei lumi întregi. Ştiam că este ilegal să faci propagandă electorală în ziua alegerilor. Pun mâna pe telefon şi sun la 112. O duduie îmi face legătura cu… Poliţia. Mă prezint din nou. Îmi răspunde o femeie de maxim 40 de ani – după voce. Şi eu îi spun ce a făcut Radu Mazăre. “Nu-i adevărat, nu a zis aşa. A spus: Este o plăcere să votezi ra referendum”. “Doamnă, am auzit bine şi am 4 martori cu mine în faţa televizorului”. “Nu-i adevărat!” “Nu vă supăraţi, eu am sunat la Poliţie. Am nimerit cumva la… PSD?!” “Operatorul nr. 34” nu a vrut să se prezinte, dar mi-a confirmat că am sunat la Poliţie.

La ce putea să se aştepte Marinelu de la cei care au aruncat caşchetele peste zidul Palatului Cotroceni? Mii de buletine expirate, dar cu ştampila votat la referendum, au fost găsite tocate prin tomberoane de gunoi. Nu se ştie cine le-a folosit. Un criminal îi dă telefon din puşcărie judecătoarei Aspazia Cojocaru şi o ameninţă cu moartea dacă nu votează la fel ca judecătorii puşi de Tataie. Primise numărul de telefon de la doi poliţişti care au avut acces la date secrete. Cazul s-a muşamalizat, deşi este extrem de grav.

Concluziile unui linşaj politic

Ceea ce s-a întâmplat în acest an în România atestă că, prin practici politicianiste, “voinţa populară” poate fi ghidonată spre direcţii periculoase, fără ieşire. Mai ales în situaţii de criză economică.

Puciştii lui Pontanescu s-au comportat ca Samson din Biblie: când i-au crescut tuleiele şi i-a revenit puterea, a dărâmat coloanele templului pentru a-şi omorî duşmanii, chiar dacă ştia că va muri şi el. Samson era déjà orb. Orbeşte s-au comportat şi indivizii din “grupul infracţional organizat”. Ei nu au realizat că vor compromite definitiv ideea de politică în România. Toţi actorii implicaţi au primit lecţia cuvenită.

• Traian Băsescu: probabil va înţelege pentru totdeauna că deciziile politice majore trebuie luate prin consens cu oamenii apropiaţi lui, iar nu ca la timonă;
• Emil Boc: În politică, poţi să nu le dai nimic oamenilor – ei te vor ierta; dacă le iei drepturi dobândite prin legi, poate că te vor mai ierta dacă procedezi la fel cu toată lumea, desigur, în situaţii extreme pentru ţară; dacă oamenii simpli vor vedea că îi loveşti numai pe ei, nu te vor ierta niciodată. Cu alte cuvinte, pensile şi lefurile nesimţite au rămas mai mari ca leafa preşedintelui şi a premierului. După înlăturarea de la putere, Emil Boc trebuia să vină şi să spună: chiar dacî îl voi supăra pe preşedinte, eu tot voi tăia lefurile nesimţite şi pensiile constituite fără contribuţii corespunzătoare la fondul de pensii;
• Crin Antonescu: din cauza dorinţei irepresibile de parvenire, el şi-a făcut prestigiul praf; el a dovedit că nu ştia întreaga poveste la care trimite zicala “Fă-te frate cu dracu până treci puntea”. După ce ai trecut puntea, dracul îţi rămâne în cîrcă. Cum mai scapi de el? Nu va mai ajunge preşedinte, deşi avea şanse dacă mai strângea din dinţi. A preferat uşa din dos şi va plăti;
• Victor Ponta: Pălăria este enormă pentru el şi i-a căzut demult peste ochi. Răul imens făcut pentru prestigiul României în lume se va repara greu. În lumea civilizată, plagiatul se plăteşte, iar noi vrem să intrăm acolo;
• Dan Voiculescu: nici Securitatea nu mai este ce-a fost…

Victime “colaterale”

După toată tananica de la Bucureşti, este posibil să pierdem şi oameni de valoare. Mai ales tineri. Mihai Răzvan Ungureanu trebuie să atace puterea. Altfel, să plece spre cariera universitară. Eugen Tomac, un tânăr din sudul Basarabiei, pare să fie uitat în tot balamucul. Ar fi păcat ca acest tânăr să se piardă, la fel ca Nicuşor Constantin.

Comentând declaraţiile făcute pe 15 august de Traian Băsescu, în interviul acordat postului de radio "Golos Rossii", potrivit cărora România şi Republica Moldova trebuie să rămână două state independente, iar graniţele dintre ele să fie şterse în interiorul UE, Eugen Tomac a declarat: "Posibilitatea unirii României cu Basarabia a fost ratată în 1991, când Ion Iliescu, fostul preşedinte al României, a semnat tratatul de bază cu URSS, în ciuda faptului că, la Chişinău, era la putere un guvern unionist, pregătit să facă un pas decisiv în această direcţie... (Este vorba de guvernul condus de Mircea Druc – nota mea). Traian Băsescu a spus în repetate rânduri că Republica Moldova a fost şi rămâne pământ românesc. Nimeni nu poate să priveze acest teritoriu românesc de identitatea lui fiindcă acolo locuiesc români. Ceea ce a declarat domnul preşedinte Traian Băsescu pentru postul de radio "Golos Rossii" trebuie înţeles corect. Obligaţia noastră este să facem tot posibilul pentru a susţine identitatea românească a românilor din Republica Moldova, adică să li se restituie identitatea românească, iar celor care doresc este dreptul lor să le dăm o şansă să-şi recapete cetăţenia română".

Eugen Tomac susţine că unirea Republicii Moldova cu România nu poate fi pusă în discuţie încă "într-o formă atât de simplistă" şi din cauză că teritoriul Republicii Moldova de astăzi nu coincide cu "acea parte a României", care "a fost anexată de URSS în 1940". "După 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova, este foarte important să se constituie baza juridică ce ne-ar permite să luăm măsuri efective pentru a reduce distanţa care s-a format între românii de pe cele două maluri ale Prutului. Eu am în vedere parteneriatul strategic dintre România şi Republica Moldova pentru integrare europeană, semnat la Bucureşti, în aprilie 2010", a concluzionat Eugen Tomac.

Cea mai importantă victimă colaterală ar putea fi românii din Republica Moldova şi din Ucraina. Nu cred că oameni ghidonaţi de Kremlin vor putea continua politica naţionalistă autentică a lui Traian Băsescu. Dimpotrivă.

Am tradus interviul publicat de “Golos Rossii” şi pot afirma cu toată certitudinea că aşa arată un dialog condus de un ofiţer din serviciile speciale. Niciodată nu s-a confruntat Traian Băsescu într-un interviu cu un individ atât de bine informat, ca redactorul-şef Serghei Bereţ, care să inducă prin întrebările lui interesele Rusiei imperiale de astăzi.

Am să prezint o mostră, deşi interviul ar merita publicat şi analizat de toate ziarele noastre:

Vocea Rusiei: România este unul dintre membrii Alianţei Nord Atlantice şi pe teritoriul României sunt amplasate numai anumite elemente antirachetă. În cazul de faţă România este o verigă în cadrul acestui sistem de scut antirachetă şi de aceea Federaţia Rusă priveşte toate acestea în mod complex, adică şi eforturile României, şi ale Poloniei, şi ale Turciei, şi ale altor ţări, de exemplu, Spania.

Traian Băsescu: Staţi să ne înţelegem. Vorbiţi în numele Federaţiei Ruse sau al dumneavoastră ca ziarist?

Vocea Rusiei: În numele meu.

Traian Băsescu: Deci ca ziarist.

Vocea Rusiei: Eu nu am fost împuternicit să vorbesc în numele Federaţiei Ruse.

Traian Băsescu: Da, am înţeles. Eu pot vorbi în numele României.

Vocea Rusiei: De aceea, conducerea rusă, după cum ştiţi, a dorit să primească o garanţie în scris că aceste rachete nu sunt îndreptate împotriva sa. Federaţia Rusă a cerut această garanţie în scris care nu a venit şi consideră că scutul antirachetă este un sistem american. În mod firesc, aceasta serveşte intereselor Statelor Unite. În felul acesta, statele care amplasează pe teritoriul lor elemente ale scutului antirachetă fac aceasta poate şi în interesul lor, dar şi în interesul Statelor Unite.

Traian Băsescu: Ştiţi foarte bine că eu nu sunt un adversar al Statelor Unite, dimpotrivă, sunt un prieten al Statelor Unite, dar la fel de bine, dacă n-aţi ştiut până acum, trebuie să ştiţi că nu am fost niciodată un adversar al Federaţiei Ruse. Şi mi-aş dori mult, dând la o parte lucrurile în care, să spunem, nu putem coopera, să le găsim pe acelea în care putem coopera.

Şi sunt extraordinar de multe zone în care, eu consider, am putea coopera. Ţineţi cont că sunt preşedinte de 8 ani şi firme ruseşti deţin aproape integral producţia de oţel a României, cel puţin producţia de oţeluri speciale este în mâna unor investitori ruşi. Investitori ruşi deţin toată producţia de aluminiu a României. Investitori ruşi deţin rafinării în România. Investitori ruşi deţin perimetre de exploatare a gazelor şi a ţiţeiului în Marea Neagră. Dumneavoastră, ca ziarist, nu vi se pare că este suficient ca să argumentăm că suntem parteneri de bună credinţă ai Federaţiei Ruse atâta timp cât interesele noastre nu sunt afectate? Şi am să mă întorc puţin la răspunsul dumneavoastră cu sistemul antirachetă complex. Oricât aş vrea să privesc din punctul dumneavoastră de vedere lucrurile, îmi este foarte greu să accept varianta că scutul antirachetă ar fi o ameninţare la adresa Federaţiei Ruse. Dumneavoastră puteţi avea o abordare faţă de americani. Este clar că noi avem alta. Dar eu, ca şef al statului român, a trebuit să privesc în primul rând la securitatea României. Iar cele 24 de rachete antirachetă sunt un element de protejare a teritoriului României împotriva oricărui atac terorist sau a unui stat care ar vrea să lovească un stat NATO. De ce este important acest lucru? România are reactoare nucleare, România are companii chimice şi multe alte obiective care, dacă ar fi lovite de o ţară mai mică sau de un grup terorist, ar produce un dezastru.(…)

Traian Băsescu: Din afirmaţiile dumneavoastră că este o înţelegere între preşedintele României şi Viktor Orban, vă întreb mult mai simplu: cum puteţi crede că un preşedinte ales îşi vinde ţara? Cum puteţi crede acest lucru? Asta e cea mai jignitoare afirmaţie pe care aţi putut s-o faceţi. Românii nu-şi puteau alege un preşedinte care să-i trădeze. Cum credeţi că un preşedinte român ar da o bucată din teritoriu în afara Constituţiei să devină autonom sau ce credeţi că-i aici, Transnistria? Nu se poate. Şi cred că măcar pentru această afirmaţie Vocea Rusiei ar trebui să-mi ceară scuze.

Vocea Rusiei: Aş vrea să vă întreb despre ceva ce aţi amintit deja – paşapoartele româneşti oferite în Ucraina şi în Moldova? Este adevărat că se acordă aceste paşapoarte cetăţenilor de origine română din Moldova şi Ucraina?

Traian Băsescu: Da, aşa este. Şi trebuie să vă spun că eu am avut iniţiativa modificării legii cetăţeniei. O să vă spun de ce. Eu consider că cetăţenii Republicii Moldova şi ai României sunt acelaşi popor. Dar suntem acelaşi popor în două state independente. Cetăţenii Republicii Moldova au avut o problemă. Problema lor a fost că nu i-a întrebat nimeni dacă renunţă la cetăţenia română după cel de-al Doilea Război Mondial. Noi avem familii pe cele două maluri ale Prutului. Iar după intrarea noastră în Uniunea Europeană, cetăţenii Republicii Moldova trebuiau să intre cu viză în România. Aduceţi-vă aminte că în timp ce eram şi noi, şi Federaţia Rusă în blocul comunist, cetăţenii Republicii Moldova intrau fără viză în România. Ar fi fost foarte greu pentru noi să nu găsim o soluţie. Şi atunci am modificat legea cetăţeniei şi am spus că toţi cei care şi-au pierdut cetăţenia română fără voia lor, au dreptul s-o redobândească la cerere. Sigur, avem două situaţii. În Republica Moldova este permisă prin Constituţie dubla cetăţenie, în Ucraina nu este permisă. Din acest motiv, din Ucraina aproape că nu avem solicitări, pe când din Republica Moldova avem mai multe. Dar primul nostru gând să ştiţi că nu a fost în general pentru cetăţenii Republicii Moldova, ci pentru tinerii Republicii Moldova, pentru că, de exemplu, cetăţenii români au dreptul să înveţe în orice universitate de pe teritoriul Uniunii Europene, cu taxe mult mai mici. Şi atunci ne-am spus: de ce generaţia tânără din Republica Moldova să nu beneficieze de acest avantaj? De asemenea, noi am mărit numărul de burse de la 200 la 5000 exact pentru a crea condiţii generaţiei tinere să intre mai repede în Europa. Şi n-au decât să opteze ce vor face mai târziu, dar noi ca ţară-mamă a acestor copii aveam obligaţia morală să le creăm condiţii. Deci nu-i folosim pentru voturi, ci le dăm şanse.

Vocea Rusiei: Dvs. consideraţi că România şi Moldova trebuie să devină un singur stat?

Traian Băsescu: Nu. Suntem două state independente şi eu consider că Republica Moldova poate deveni membră a Uniunii Europene şi atunci graniţele dintre noi nu vor mai avea decât valoare istorică pentru că cetăţenii Uniunii Europene circulă liber dintr-o ţară în alta. Deci obiectivul nostru, şi este un obiectiv afirmat şi consecvent susţinut în interiorul Uniunii Europene, este ca Republica Moldova să devină membră a Uniunii Europene, dacă ea vrea. N-o obligăm că n-avem cum.

Vocea Rusiei: Aţi amintit râul Prut şi aţi mai vorbit despre asta înainte. Anul trecut aţi făcut o afirmaţie legată de anul 1941, spunând că dacă ar fi cazul şi acum aţi ordona ca trupele româneşti să treacă râul Prut împreună cu trupele germane.

Traian Băsescu: Dacă am fi în anul 1941, dar nu mai suntem în anul 1941, suntem în 2012 şi nu mai e posibil aşa ceva.

Vocea Rusiei: Şi consideraţi că acea decizie a fost corectă?

Traian Băsescu: Deciziile de atunci le judecă istoria, iar despre istorie fiecare avem câte o părere. Spre exemplu, eu vă pot spune ca persoană care am învăţat istoria ţării mele că mareşalul Antonescu a greşit că nu s-a oprit la Nistru. Şi ştiu foarte bine că asta a fost marea greşeală a României în al Doilea Război Mondial că a trecut Nistrul cum ştiu foarte bine că, atunci când realităţile vieţii ne-au obligat, conducătorii de atunci s-au aliat cu Uniunea Sovietică şi au mers până aproape de Berlin. Deci România a încercat să-şi apere integritatea teritorială în ambele faze ale războiului. În speranţa că-şi va păstra integritatea teritorială şi poate, ca să ne înţelegeţi mai bine, trebuie să priviţi puţin la istoria noastră. Noi suntem o ţară care s-a format, s-a consolidat între trei mari puteri: la răsărit – mama Rusia, la sud – fostul Imperiu Otoman, la vest – fostul Imperiu Austro-Ungar. Toată istoria noastră este marcată de lupta de a ne păstra teritoriul naţional. Şi atunci cred că trebuie să înţelegeţi mai bine abordările româneşti, cum şi noi încercăm să le înţelegem pe cele ale Federaţiei Ruse. Poate nici unii, nici alţii nu ne înţelegem foarte bine aspiraţiile şi atunci, pentru că tot împărţim Marea Neagră, nu este mai bine să discutăm decât să ne închidem fiecare în căsuţa lui, unii la Bucureşti, alţii la Moscova?”

Oare de ce presa din Rusia ne asigură că plecarea lui Traian Băsescu va provoca moartea unionismului românesc de la Chişinău? Mă tem că prognoza ar putea fi corectă. Fără sprijin de la Bucureşti, oameni ca Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco sau Vlad Filat nu vor mai conta în rezistenţa contra Rusiei.

Iată câte motive are Rusia să susţină înlăturarea lui Traian Băsescu.

Dreptul la nume

Mai mulţi români din regiunea Cernăuţi ne-au solicitat sprijinul în rezolvarea unei probleme pentru care este nevoie doar de o minimă voinţă din partea Bucureştiului: să nu le mai stâlcim numele în actele de identitate, atunci când solicită paşaport românesc. Destul că au fost rusificate, apoi ucrainizate numele românilor din Ucraina. Noi ce facem? Le distrugem încă o dată identitatea?

Despre ce este vorba? Doamna Tatiana Popa, consul general la Cernăuţi, le respinge acestor oameni dosarele pentru obţinerea cetăţeniei române dacă nu-şi "traduc" numele din rusă în... engleză! De exemplu, dacă pe un bucovinean îl cheamă Cernei în actele redactate în limba rusă, acest nume va trebui scris în paşaportul românesc "Tcherney". Caproş devine "Kaprosh"! Îl cheamă Herţanu Igor? Se va scrie "Hertsanu Ihor"! O cheamă Tatiana? Se va trece "Tetiana"! Lui Pupăză Dumitru din Târnauca, raionul Herţa, regiunea Cernăuţi, i s-a respins dosarul pentru cetăţenie română pe motiv că numele corect ar fi Pupaza Dmytro. Vornic Vadim trebuie să accepte în paşaportul românesc forma "Vornik Vadim". Doamna Tatiana Popa pretinde să se scrie cu apostrof următoarele prenume în documentele româneşti: Ol'ha în loc de Olga, Il'ya în loc de Ilie, Vasyl' în loc de Vasile. Rezultă deci nume care practic nu există la noi. Contrar normelor de scriere din limba română.

De fapt, după cum se poate observa, Tatiana Popa nu respectă nici normele limbii engleze. Aşa că, începând cu luna martie 2012, doamna consul general refuză să mai primească dosare pentru redobândirea cetăţeniei române de la bucovineni.

Conform articolului 13, alineatul (2) din Legea cetăţeniei române, doamna consul general are doar competenţa preluării dosarelor de cetăţenie română şi trimiterii lor în timp util către Comisia pentru cetăţenie din cadrul ANC. Potrivit articolului 14, alineatul (1), Comisia pentru cetăţenie verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea, redobândirea, retragerea sau renunţarea la cetăţenia română. Prin urmare, Comisia pentru cetăţenie, şi nu doamna consul Tatiana Popa are competenţa să stabilească dacă actele din dosar corespund sau nu cerinţelor legale.

Ministrul Andrei Marga: "Vom cerceta situaţia şi vom lua măsuri!"

Românii din Cernăuţi, aflaţi în această situaţie absurdă, s-au adresat Ministerului Afacerilor Externe (Adresa nr. 5590/5.06.2012), Ministerului Justiţiei (8.06.2012) şi Senatului României (11.06.2012), cu rugămintea de a interveni pentru rezolvarea blocajului.

Numai Senatul a răspuns că respectiva comisie a examinat pe 18 iunie solicitarea şi a "redirecţionat spre competentă soluţionare către MAE".

Iar "competenta soluţionare" nu a mai venit.

Pe data de 1 august, domnul ministru Andrei Marga a avut o conferinţă de presă la Sala Gafencu de la MAE. Am profitat de prilej şi l-am întrebat ce se întâmplă cu dosarele românilor din nordul Bucovinei.

- Domnule ministru, oamenii au dreptul la numele lor. Stâlcirea numelor este un atentat la identitatea persoanei. România are o veche datorie morală faţă de românii din teritoriile invadate de Stalin: în buletinele şi în paşapoartele acestor oameni, născuţi înainte de 1944, autorităţile noastre au scris "Născut în Republica Moldova", "Născut în Ucraina", deşi aceste state nu existau atunci. Acum, a apărut o situaţie nouă: consulul general de la Cernăuţi le stâlceşte numele, solicitând o pretinsă traducere a numelor în limba... engleză. După rusificare, după ucrainizarea la care au fost supuşi, conaţionalii noştri nu înţeleg ce se întâmplă cu noi. Cum comentaţi situaţia?

- Sigur că nu este în regulă să modificăm numele oamenilor. Nu cunosc despre ce este vorba, dar vom cerceta şi vom da un răspuns...

- La începutul lunii iulie, Rada Supremă de la Kiev a adoptat legea limbilor din Ucraina, document în care apare limba moldovenească, alături de limba română, armeană, idiş, găgăuză... Cu toate că românii reprezintă a doua minoritate din Ucraina, ca număr, după ruşi. Dumneavoastră aţi avut o reacţie publică adecvată la o televiziune, unde aţi afirmat că România nu admite existenţa limbii moldoveneşti. Unii parlamentari ucraineni au replicat că fac ce vor în ţara lor, că România nu a suflat niciun cuvânt la Consiliul Europei, unde s-a dezbătut Carta limbilor europene. Mai mult, Bucureştiul nu a făcut niciun demers oficial pe lângă Ucraina în timp ce legea limbilor se dezbătea în Rada Supremă. Aţi făcut un asemenea demers oficial? Şi dacă da, ce răspuns oficial aţi primit de la Kiev?

- Sigur că noi nu putem fi de acord cu existenţa limbii moldoveneşti. Este o problemă controversată... Aţi văzut că şi în sudul Dunării se vorbeşte dacă valaha este română sau nu, dacă aromâna este română sau nu... De fapt, Academia Română ar trebui să elaboreze un document din care să rezulte că nu există limba moldovenească, aşa cum Academia de la Chişinău a făcut deja. Academia Română are mijloace prin care poate să demonstreze acest lucru...

Şi cam atât.

Am înţeles că Andrei Marga este prins în vâltoarea politică şi e mai greu să te ocupi şi de agenda reală a românilor din jurul României. Probabil că, tocmai de aceea, doar 73016 români din afara ţării au votat la referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, despre care ministrul cu mănuşi albe a spus: "incultura, bădărănia face gura mai slobodă întotdeauna".

Şi noi credem la fel...

Emil Constantinescu: „M-am născut în Republica Moldova”

Numele face parte din patrimoniul individual şi naţional. De aceea, cine modifică numele unui om sau numele unei comunităţi săvârşeşte un abuz grav. Este semnificativ că legislaţia europeană nu prevede pedepsirea celor care modifică numele unor oameni pentru a favoriza o altă etnie în spaţiul respectiv de etnogeneză. Iată un posibil proiect de lege pentru Parlamentul României, pentru Parlamentul European. Va veni o vreme când va fi extrem de necesară o asemenea lege în Europa...

Cine are ochi să-i belească!

La fel cum au procedat ungurii în Harghita şi Covasna, am văzut, în 1991, că ucrainenii au modificat până şi numele românilor de pe morminte. Cimitirul din centrul oraşului Cernăuţi era o arhivă naţională şi trebuia distrusă.

La fel se întâmplă şi cu alte informaţii personale de pe actele de identitate ale cetăţenilor români din teritoriile invadate de Stalin. E foarte straniu că reprezentanţii autorităţilor române participă la această operaţiune de falsificare. Inconştient sau interesat, ceea ce este cu mult mai grav.

Am cunoscut multe cazuri absurde. Ilie Ionaşcu este un bătrân din nordul Bucovinei, născut la Igeşti, Storojineţ. În 1944, avea 18 ani când a fugit la Bucureşti. A sperat toată viaţa să se respecte adevărul originii lui. Nu a reuşit să convingă autorităţile române. Căzuse comunismul. Era momentul să încerce din nou. Mi-a povestit că, într-o zi, şi-a aruncat buletinul de identitate într-o găleată cu zoi şi l-a scos a doua zi. L-a uscat şi s-a dus la poliţie pe Bulevardul Tei să şi-l schimbe. A prezentat buletinul uzat şi certificatul de naştere, pe care scria „născut în 1933, la Igeşti, plasa Storojineţ, România”.

Peste o săptămână, este invitat la noua poliţie română. Postcomunistă!

„Este ceva în neregulă la dumneavoastră. Ce scriem aici? Născut în Uniunea Sovietică sau în Ucraina?”

Omul a ameţit. „Cum? Născut în România, aşa cum scrfie pe Certificatul de naştere, care este documentul de referinţă pentru identitate”. „Nu se poate”. „De ce nu se poate? În 1933, Uniunea Sovietică nu exista acolo, iar Ucraina nu apărusae”.

Inutil. Omul va muri şi nu se va bucura de această reparaţie morală minimă. Mentalitatea bolşevică s-a păstrat până azi.

Iată de ce m-am dus la Emil Constantinescu. După mai multe tentative, am fost primit. Am avut o discuţie lungă, pe care am publicat-o atunci. Am avut parte să aud lucruri fenomenale. „Să fim serioşi... Din punct de vedere istoric, Bucovina aparţine mai degrabă Austriei, decât României”...

Mă gândeam: „Doamne, uite pe cine am votat... În februarie 1996, pe când eram la „România Liberă”, am publicat un comentariu în care arătam că Emil Constantinescu şi Convenţia Democrată vor ajunge la putere. România era pregătită de marea schimbare din cauza lui Ion Iliescu şi ai lui. Ana Blandiana i-a propus lui Petre Mihai Băcanu să mă treacă la o primă pe care încă o mai aştept. Nici ei nu credeau atunci că vor ajunge la putere. Evident, ei nu au crezut nici după ce au plecat...”

Nu ştiam ce să mai cred. Şi l-am întrebat unde s-a născut. „În Republica Moldova, lângă Tighina”, spune răspicat Emil Constantinescu. „În Republica Moldova?” „Da”. „Ce scrie în buletinul dumneavoastră?” „Republica Moldova”. „Nu se poate”. „Atunci discuţia noastră nu mai are sens!...”

Şi s-a ridicat brusc din fotoliu.

Această meserie păcătoasă m-a obişnuit că uneori e bine să fii mitocan.

Şi am rămas pe scaun.

„Nu cred până nu văd”.

Şi atunci i-a cerut şefei de cabinet să-i dea cartea de identitate. M-am uitat şi nu mi-a venit să cred. Pe buletinul lui Emil Constantinescu scria „Născut în Republica Moldova”. „Bine, dar în 1941, Republica Moldova nu exista. Este un fals...” „Avem acorduri internaţionale. Trebuie să le respectăm”. „Dacă există asemenea acorduri internaţionale, ele sunt proaste şi trebuie denunţate”...

Am publicat atunci un interviu amplu şi nu mai are rost să insist.

În 22 de ani, s-au perindat prin Parlament tot felul de majorităţi politice. Nimeni nu a reuşit să impună un proiect de lege cu un singur punct: scrierea adevărului istoric în actele de identitate ale acestor conaţionali ai noştri.

O fi aşa de greu?

Să-l vedem pe cel care s-ar opune...

Viorel Patrichi

"In fiecare noapte, la usa constiintei mele apar ei, cei cazuti in 1989, si ma intreaba: Ce ati facut cu s^ngele nostru? Si eu ce sa le spun?" Simplu: M-am aliat cu Batr^na Deshca de la KGB, care a scris scenariul!

Vedere de pe Centură. USL a călcat pe Toni!

Vedere de pe Centură

USL a călcat pe Toni!

“Nu permite Costituţiunea!...

Curat violare de Costituţiune, da umflaţi-l!”

(I.L. Caragiale, mai viu ca oricând la 100 de ani de la plecarea spre lumea umbrelor)

“Poate să se ducă şi la mama Curţii Constituţionale!”

(Valeriu Zgonea, un persponaj contemporan cu Trahanache, întâmplător preşedintele Camerei Deputaţilor)

În momentul în care Uniunea Social-Liberală a decis înlăturarea lui Traian Băsescu pentru a doua oară, a călcat pe Greblă. Fiindcă replica Uniunii Europene, a Statelor Unite ale Americii şi a multor români a echivalat pentru aceşti ghiogari cu o coadă de greblă peste bot. Nefiind asociat cu niciun partid politic, nefiind simbriaşul nimănui, am căderea morală să văd detaşat ce se întâmplă.

Un repetent şi un plagiator, care nu au o minimă experienţă administrativă sau de viaţă, care nu au condus măcar o tejghea sau un atelier, au creat o majoritate ad-hoc în Parlament şi au întors instituţiile statului pe dos. Programul lor politic este acum limpede pentru toată lumea: “Jos Băsescu!”.

Ceea ce a urmat a fost tactica unor comisari bolşevici nebuni fiindcă au adus România înapoi la epoca mineriadelor. Niciodată nu s-a vorbit atât de urât despre ţara noastră. Fiindcă ideologul acestei lovituri de măciucă este Bătrâna Deşcă. El vorbea încă din 2011 că este momentul suspendării fiindcă poporrrrrrul nu-l iartă pe Marinelu care a tăiat pensii şi salarii.

Platon şi Aristotel chiar a plagiat şi el!

Scânteia a fost arestarea Marelui Sinucis din Zambaccian. Ministrul Ioan Rus a coborât până acolo încât i-a trimis ambulanţă de catifea Temutului Vânător. De unde ştia că va fi sinucis? E logic, dacă ne amintim ce credea ministrul despre plagiatul Pontănacului:

"De vreo două mii şi ceva de ani, de la Aristotel şi Platon, toţi cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe ştiinţe sociale, toţi au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace şi Platon, pe tehnic, de la Newton şi Einstein, toată lumea a plagiat. Ăştia, colegii noştri care se ocupă de drept de la codul napoleonian încoace au contextualizat Codul, dar toţi au plagiat". Nu aşa că toţi am fost şi vom fi la fel? Nici bezna căprarului nu putea fi mai abisală.

Şi dacă Nepotu Mătuşii Tamara a simulat împuşcarea în guşă, ce ar face Varanu-cu-Platoşă să scape de jujău? Dar Fenechiu sau Patriciu şi consilierul Ciripel? Şi lista este foarte lungă…

Tactica ghiogarilor părea infailibilă: Pontănacu a băgat “Monitorul Oficial” sub pat – caz unic în istorie! – ca să publice numai ce şi când vrea el, izolarea Curţii Constituţionale prin ordonanţe de urgenţă, modificarea legii referendumului prin ordonanţă de urgenţă – ei au mai călcat în picioare un referendum unde noi am votat cu majoritate absolută pentru reducerea numărului de parlamentari şi pentru Parlament unicameral. Poporul este suveran! Vorbe! Uite ce au făcut aceşti ghiogari cu referendumul nostru.

Toţi au fost la guvernare, nu mai pot afirma că Marinelu este incapabil de coabitare fiindcă pe toţi i-a luat în guvern, au avut majorităţi absolute. De ce nu au aplicat prevederile referendumului? Tăcere.

În schimb, Tataie ne recomandă să lungim referendumul pentru suspendare pe două zile. Aşa cum a făcut Cozmâncă în 2003, cu actuala Constituţie. După prima zi, iese geniul de la PDSR şi spune: Azi au fost 7%? Foarte bine, mâine vor fi 65%! Şi aşa a fost, iar Constituţia lui Iorgovan, cu destinaţia Adrian Năstase, pe care mulţi am respins-o, a ieşit şi ne omoară nervii şi astăzi. La fel ca Bătrâna Deşcă.

Lovitura de stat s-a lansat public prin citirea unui adevărat rechizitoriu. Parcă retrăiam momentul Târgovişte. Lipsea Brucan, dar a venit tovarăşu Andrei Marga.

L-am ascultat atent pe Toni Greblă. “Atitudinea făţişă a preşedintelui contravine cu legea!” Nu l-am surprins niciodată pe Marinelu folosind o expresie atât de barbară: “contravine cu legea”. Am aflat că Marinelu a subminat economia naţională. Ca la Târvovişte! Inutil să mai întreb cine a şpăguit patrimonial de la Petrom sau atâtea companii încă profitabile. Cine a distrus agricultura din România şi se face că plouă când îi întrebi de sistemul de irigaţii. Da, dar Elena Udrea?! mă întreabă prietenii. Da, dacă ar fi să aleg între o lighioană ca Radu Mazăre şi Elena Udrea, eu aş vota-o pe ea.

Şi ne-a mai spus Greblă că Marinelu a îngrădit presa. Eu i-aş ruga să ne dea un singur exemplu de conducător din istoria românilor, care a fost mai înjurat ca Traian Băsescu…

Cui să spui că este profund imoral să arunci un om în faţa unui popor debusolat, dedat la ţoşcă, hotărât să-l judece pe post de Moţoc fiindcă ar fi vinovat de criza economică din România?

Am aflat între timp misterul butonului 3 de la telefonul prezidenţial, unde sulfa Porumbacu. Instituţiile statului funcţionează ceas şi au trecut déjà pe robot: dacă vrei să ştii cine eşti, apasă butonul 1; dacă vrei să afli cine te plăteşte, apasă butonul 2; dacă vrei să ştii ce agentură te duce de nas, apasă butonul 3; dacă vrei să auzi de la cine erau banii, apasă butonul 4; dacă vrei să afli cât eşti de prost, apasă pe butonul 5”.

Marinelu se va întoarce, dar răul făcut României de aceşti zăltaţi se va îndrepta greu. Fariseii de la Bruxelles abia aşteptau pretexte. Şi au venit.

Dacă nu credeţi, apăsaţi butonul 5!

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut?

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi? Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Putem deveni spectatorii destinului românilor din Est?

Da.

Şi nu este nimic exagerat sau patetic aici. Semnele arată clar că ne comportăm mai retractil decât bătrânii noştri de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care au vrut să-i salveze de la asimilare pe conaţionalii lor din sudul Dunării. Şi au pierdut. Astăzi mai avem doar aşchii acolo, dar se vor risipi şi acelea.

Agresivitatea vecinilor din Est revine în anul 2012, cu elemente noi, anihilându-i pe românii de-acolo.

Siberia nu mai funcţionează. Rusia a găsit însă alte forme pentru deznaţionalizarea românilor. Cea mai perversă este „acordarea cetăţeniei pentru toţi foştii cetăţeni ai Uniunii Sovietice şi ai Imperiului Rus, precum şi pentru urmaşii lor”, după cum a spus Vladimir Putin. Şi vorba lui s-a făcut lege.

Propagandiştii de serviciu au sărit imediat să-i mulţumească lui Putin pentru favorul că le dă cetăţenia Rusiei, care înseamnă – susţin ei – „sentimentul de stabilitate şi de securitate”. Să vedem ce scrie Viktor Josu, un politolog moldovan, pentru IA REGNUM NOVOSTI, cea mai anti-românească publicaţie din tot spaţiul ex-sovietic, făcută pe banii ruşilor:

“În mod evident, mecanismul simplificat de acordare a cetăţeniei ruse, în cazul în care într-adevăr se întâmplă, ar fi un instrument eficient pentru noua integrare eurasiastică, o politică pe care o iniţiază Vladimir Putin în mod clar şi fără echivoc. Ce efect va avea acest instrument în R. Moldova? În haosul în care ne adâncim, al cărei generator este chiar guvernarea noastră, acest lucru poate avea un efect pozitiv în plan psihologic. Când propriul tău stat nu este în stare să ofere cetăţenilor săi sentimentul de stabilitate şi de securitate, oamenii caută un suport socio-psihologic şi adesea îl găsesc în a doua cetăţenie. Acest lucru este natural şi obţinerea cetăţeniei ruse va fi un factor pozitiv”.

Pentru orice om cu scaun la cap, este evident cât de bine ar fi fost dacă propunerea lui Traian Băsescu ar fi fost pusă în aplicare rapid: să se acorde automat cetăţenia română tuturor românilor şi urmaşilor lor din Est. Formalităţile ar fi trebuit să dureze maxim o lună. În realitate, şperţarii şi birocraţia îi târăsc ani la rând pe la consulate.

Există şi binevoitori care au o părere excelentă despre ceea ce fac oficialii de la Bucureşti. Iată ce spune Evgheni Şolari, care, după nume, pare să fie tot român, vândut: “Trebuie să înţelegem că geopolitica are oroare de vid. De aceea, pe urmele Rusiei în retragere, aici vin alţi jucători geopolitici. Şi pun în aplicare, pe teritoriul Rusiei istorice, cu totul alte proiecte naţionale şi de civilizaţie. Iar acum, un paşaport rusesc accesibil va deveni, mai degrabă, o reală alternativă sau mai ales o contrapondere la paşapoartele româneşti, acordate în masă pentru basarabeni. În general, în ce priveşte planul politicii de acordare a cetăţeniei Rusiei, ar trebui să învăţăm mai multe de la România sau, de exemplu, de la Ungaria".

Şolari crede că, "dacă tot a proclamat proiectul eurasiatic, Moscova nu mai are deja dreptul să-şi gândească acţiunile doar în interiorul frontierelor Federaţiei Ruse. Politica de acordare a cetăţeniei este un instrument esenţial şi integrant pentru realizarea proiectului eurasiatic. Misiunea eurasiatică, dacă este să vorbim serios despre ea, iar nu de dragul mito-construcţiei electorale, înseamnă că cetăţenia rusă trebuie acordată fără obstacole şi neîntârziat tuturor celor care s-au născut, care trăiesc şi care doresc s-o obţină din tot spaţiul Rusiei istorice, cu condiţia să stăpânească limba rusă", consideră acest român pierdut.

O altă capcană – gazele furate de mafia din Tiraspol

Ideea lui Putin poate să prindă dacă gânditorii de la Bruxelles nu vor face ochii mari prea târziu. Românii din Republica Moldova şi din Ucraina nu mai sunt doar o problemă a României. Ei pot deveni o problemă europeană dacă Bucureştiul va depune eforturile necesare. Altfel, criza economică poate alimenta cele mai nocive forţe centrifuge spre Moscova. Observaţia este valabilă pentru tot spaţiul ex-sovietic.

În ultima vreme, Kremlinul insistă din nou pentru federalizarea Republicii Moldova, reuşind să convingă şi Berlinul că această idée este constructivă. Nemţii i-au invitat pe basarabeni şi pe transnistreni să vadă cât de bine este să trăieşti într-o federaţie, cum este Germania. Sigur, lipseau nişte trupe de ocupaţie pe-acolo şi oamenii chiar vorbeau limba lor maternă. De fapt, Germania şi-a mai manifestat “lipsa de interes faţă de această regiune” şi altădată. Cu siguranţă, n-o onorează nici astăzi dacă va susţine din nou Rusia, dar ce mai contează onoarea în politica intereselor? Moscova e convinsă că federalizarea Republicii Moldova ar bloca definitiv reîntregirea naţională a României.

În acest scop, Rusia foloseşte inclusiv şantajul economic. De exemplu, pretinde ca datoria de 3,5 miliarde de dolari la gazelle consummate de Transnistria să fie plătită de Chişinău. Sigur, nu o spune direct, însă tergiversează radierea acestei datorii.

Iată ce speranţe are vicepremierul Valeriu Lazăr, care este responsabil de complexul energetic:

"Noi avem acum două probleme. Prima: în cadrul unui viitor contract, să oprim procesul de acumulare a datoriilor prin separarea consumatorilor individuali. Există câţiva beneficiari ai gazului rusesc, printre care şi Tiraspoltransgaz. Acesta va încheia un contract direct cu Gazprom, cumpără gaz şi se socoteşte direct cu Gazprom. Cei de la Gazprom sunt pregătiţi pentru această mutare. Gazprom va livra direct gazul pentru Tiraspol prin Tiraspoltransgaz. Şi apoi începem să lucrăm cu datoria, să curăţăm balanţa companiei Moldova-gaz."

Oficialul basarbean susţine că totuşi Chişinăul nu înţelege de ce trebuie Republica Moldova să plătească datoria pentru gazul folosit, dar neachitat de Transnistria. Valeriu Lazăr crede că "dreptul civil şi comercial din Rusia şi din Republica Moldova ar permite companiei Moldova-gaz să meargă pe următorul scenariu: să transfere datoria. "Adică Moldova-gaz spune: Stimate Gazprom, eu sunt dator la voi, iar Tiraspoltransgaz - la mine. Cereţi voi datoria de la ei. Aşa e legal. Nu e nicio problemă", presupune vicepremierul moldovean.

Lazăr speră ca Moscova să procedeze rezonabil."Eu am simţit o anume schimbare de sentimente acolo. Nu voi da nume, dar, într-o convorbire informală cu nişte colegi ruşi de rang foarte înalt, ni s-au spus următoarele: "Nu înţelegem cum am ajuns noi acolo, în Transnistria, într-o asemenea situaţie". Cert este doar că pe Rusia a costat-o 3,5 miliarde de dolari. Şi Curtea de Conturi din Rusia se interesează de acest lucru fiindcă în Rusia nu a intrat o sumă atât de impresionantă. Prin urmare, încep să apară anumite probleme mai departe, pe circuit. Cei de la Gazprom îşi manifestă de multă vreme nervozitatea pe această temă. Acolo, de fiecare dată, apar ciudăţenii şi acrobaţii juridice şi financiare pentru ca această problemă să nu afecteze activitatea companiei pentru că totuşi, chiar şi pentru Gazprom, 3,5 miliarde de dolari înseamnă bani, nu glumă".

El a mai spus că, "în mai 2012, la întâlnirea de la Ashabad, dintre premierii Rusiei şi Republicii Moldova, s-a făcut auzită o idee promiţătoare, pe care a lansat-o Dmitri Medvedev. El a spus că la Moscova există înţelegerea că problema trebuie rezolvată şi că i s-au deschis ochii Rusiei cu privire la unele lucruri. El a afirmat că ţările noastre trebuie să găsească baza juridică şi financiară, prin care noi vom putea rezolva această chestiune. Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat este un semnal foarte pozitiv. Ne-am lămurit unde sunt banii, ne-a mai rămas să-i scoatem de-acolo sau să radiem datoria. Eu nu văd să existe probleme juridice deosebite ca să facem acest lucru. Avem instrumente. Ar exista voinţă pentru a înţelege acest lucru", a concluzionat Valeriu Lazăr.

Aşa zicem şi noi: mai trebuie şi voinţă…

Lipsa de sincronizare între Bucureşti şi Chişinău

Întâmplător sau ca la cartea serviciilor din Est, de câte ori se produce o apropiere normală între Bucureşti şi Chişinău, de fiecare dată apare un dezastru. În 1990, pe când premierul Mircea Druc făcea pieţe pline la Chişinău, cu tenta indirectă de apropiere de România, la Bucureşti veneau să planteze trandafiri minerii lui Ion Iliescu. Când Traian Băsescu a lansat politica lui ofensivă spre Est, la Chişinău a fost contrapus un bolşevic senile, care a resuscitat toată propaganda stalinistă contra României. Acum, din nou, la Chişinău s-a ridicat o echipă de lideri europeni, cu opţiuni deschise pentru apropierea de România. Imediat, la Bucureşti, s-au ridicat alţi ghiogari care fac elogiul lui Vladimir Putin, ridicându-ne toată Uniunea Europeană în cap.

“Barierele dintre Republica Moldova şi România trebuie scoase pentru ca ambele ţări să se regăsească în Uniunea Europeană", a declarat preşedintele Nicolae Timofti. Într-un interviu pentru eurodialogue.org, el a spus că zidul de pe Prut trebuie să cadă. În ciuda faptului că integrarea europeană este imposibilă atâta timp cât conflictul transnistrean rămâne nerezolvat, şeful statului moldovean a dat de înţeles că prevederile Constituţiei prevalează asupra abordărilor Moscovei sau Kievului în această chestiune.

"Noi am vrea să fim cu România în Uniunea Europeană. Până atunci, inclusiv cu ajutorul fraţilor şi partenerilor noştri din România, noi unificăm legislaţia, procedurile şi mentalităţile. Cu alte cuvinte, vom elimina nedreptatea instalată prin ridicarea zidului de pe Prut după al Doilea Război Mondial. Oamenii de pe ambele maluri ale râului Prut au suferit din cauza acestei decizii politice", a declarat şeful statului.

Ce partener poate avea Nicolae Timofti în… Crin Antonescu? Ce dialog ar putea avea Andrei Marga cu Mihai Ghimpu?

Şi, în timp ce tandemul Pontanescu punea la cale (întâmplător!) lovitura parlamentară de stat contra preşedintelui ales, iată ce spunea Dmitri Rogozin, mesagerul lui Putin la Tiraspol:

"Vom avea o nouă doctrină militară... ea va fi transpusă în practică de noul preşedinte (Vladimir Putin - n.red.). Este o strategie a lupului tehnico-ştiinţific, care nu aleargă după urmă, ci vede punctul spre care fuge iepurele, pe care-l prinde dintr-o singură săritură, pe drumul cel mai scurt”.

Şi dacă pretinşii lideri de la Bucureşti pretend că lucrurile stau altfel, iată ce percepţie are Kremlinul asupra ţării noastre: “România este NATO. Baza americană de acolo este scutul european antirachetă al NATO. Dacă pe teritoriul României va fi desfăşurată infrastructura militară, iar Moldova ar intra într-un fel de căsătorie civilă cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţele ei. Deocamdată, asta nu s-a întâmplat şi, sper, nu se va întâmpla niciodată”.

Iar în acest context, ce ar vrea tandemul Pontanescu?

Să întoarcă armele din nou?

Românii nu vor!

Viorel Patrichi

Victor Ponta - un personaj endemic

Victor Ponta – un personaj endemic

„Dacă se va dovedi că am plagiat, că am făcut o greşeală şi o eroare, renunţ la teza de doctorat”

(Victor Ponta, un ocupant trecător al fotoliului pe care a stat o vreme Ionel I.C. Brătianu)

O fi greşeală sau eroare? Sau şi una, şi alta?

Dar să trecem peste amănunte.

Tinereţea, la fel ca obrăznicia, nu este o virtute. Este o stare prin care treci o vreme şi ieşi. Unii pot să rămână mereu. Prin urmare, catastrofa provocată de explozia sulfuroasă a lui Victor Ponta în politichia românilor nu se poate explica doar prin lipsa lui de experienţă. Fiindcă nu am avut niciodată în istorie un şef de guvern, care să facă atâtea boacăne într-o lună. Mai avem puţin şi îl regretăm pe Emil Boc.

A favorizat un infractor consacrat printr-o sentinţă juridică definitivă. Pentru ca dosarul „Trofeul calităţii” să fie deturnat definitiv, l-a pus director pe unul Grăjdan la Inspectoratul pentru construcţii, doar cât să dea scris că instituţia nu mai vrea să-şi recupereze banii fituiţi de Adrian Năstase. Iar motivaţia lui Grăjdan a fost fabuloasă: „Mi-am adus aminte de Alexandru Ioan Cuza, tocmai am aniversat momentul în care el a creat instituţia şi nu puteam umbri...”

Premierul Ponta uzurpat o funcţie publică importantă, ignorând decizia Curţii Constituţionale. L-a forţat pe ministrul Andrei Marga să nu trimită prin MAE la Consiliul European lista delegaţiei prezidenţiale. Şi s-a dus el la Bruxelles. Ce s-ar întâmpla dacă eu m-aş da inspector de fisc sau ofiţer al serviciilor secrete, folosind acte false? Evident, într-un stat normal, Pontănacu ar fi fost arestat de procurori la scara avionului când se întorcea în ţară. „Dictatorul” Băsescu nu i-a făcut nimic.

Premierul s-a comportat infantil până la capăt şi atunci a venit bastîrca nimicitoare a preşedintelui: „E lucru mare să-l ai coordonator de teză pe Adrian Năstase... Când eşti doctor în drept, eşti tare: dottore!”

Iată ce înseamnă să intri vulnerabil în politică.

După ce-şi lasă pielea veche, racul se ascunde adânc în mâl, pe sub pietre, până îi creşte o altă crustă, mai mare, mai dură, altfel e pierdut. Victor Ponta a ieşit la lumină „chelegos”, cum zic moldovenii, şi a pierdut. Pentru el se potriveşte perfect zicala: „Să lăsăm maimuţa să se suie în copac, cât mai sus, ca să i se vadă curul...” Pentru precizia tuşei, vorba proastă este uneori cea mai nimerită. Pe lângă el, Mihai Răzvan Ungureanu pare un geniu.

Şi au venit vreo şapte academicieni care au demonstrat că premierul copy-paste a săvârşit o tîlhărie: şi-a însuşit peste 130 de pagini pentru teza de doctorat din alte lucrări care nu-i aparţin. Şi atunci Victor Ponta mai inventează un Grăjdan. Un individ gogolian, Aurelian Pop. Iese şi ăsta şi ne spune că a desfiinţat comisia care a analizat lucrarea de doctorat a premierului. El era ministrul Educaţiei! Tot interimar, ca să-l poată da afară când nu-i mai trebuie! Ce să creadă elevii pe care îi vânăm cu presiunea camerelor de luat vederi ca să nu copieze?

Vuia presa internaţională. Demisia! Demisia? Care demisie? A, da, trebuie suspendat preşedintele pentru că el a provocat scandalul...

Ne inundă bezna tot mai mult. Am văzut în aceste zile indivizi cu pretenţii academice, care susţineau că nu este plagiat atunci când nu pui ghilimele şi transpui cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă în lucrarea ta şi primeşti titlul de conferenţiar doctor! Că şi aşa, în ştiinţele juridice s-a spus totul. Ce noutăţi să mai aduci? Dar cine te obligă să mai faci comunicări „ştiinţifice” dacă nu mai e nimic de zis, de făcut? „Plagiatul este te miric ce!”, decreta uitatul ţărănist Victor Ciorbea, el însuşi jurist de profesie...

Victor Ponta (la fel ca apărătorii lui) s-a comportat ca un infractor de duzină. Spunea că renunţă la doctorat. Dar eu, dacă fur o găină şi mă prinde poliţistul, pot să scap doar dacă-i dau găina înapoi?

Vorbim însă de premierul României, care mai este şi procuror.

Ce facem?

Cazul Ponta este simptomatic pentru impostura care stăpâneşte România. Dottore de tip „Spiru Haret”! Diplome de bacalaureat, licenţe pentru studii universitare, fără să se prezinte la examene. Cu ajutorul unor surse, eu însumi am reuşit să descopăr o reţea la o universitate fantomă, care oferea asemena diplome. Fără ca beneficiarul să se prezinte la examen. Vine „negrul”, cu buletinul falsificat pe numele beneficiarului. Ştiam adresa, data şi ora. Flagrantul ar fi fost perfect. „Organele” nu au făcut nimic. Doar au simulat. Numai revista „Lumea” a acceptat să-mi publice atunci un material. (La fel s-a întâmplat şi cu pensiile „nesimţite”, fără contribuţii la fondul de pensii!).

Dacă-i scuturăm bine, nu ştiu dacă mai rămânem cu 1% din doctorii patriei. Este un fenomen endemic.

Iată de ce Victor Ponta exte un caz extrem de grav şi bagatelizarea situaţiei ne adânceşte şi mai mult în mocirlă.

Iar de imaginea licenţiaţilor şi doctorilor noştri în afară mai bine să nu mai vorbim de-aici înainte, dacă nu vom face nimic.

Viorel Patrichi

Vremea capuselor. Cum mai scapam?

VEDERE DE PE CENTURĂ. Vremea căpuşelor

VEDERE DE PE CENTURĂ

Vremea căpuşelor

“Şi s-au abătut asupra oamenilor şi dobitoacelor mânie mare de căpuşe, ce au adus boleşniţa cea cu întunearec de obrazuri. Şi pre toţi oamenii sugia de sânge. Şi unde se punea pe pământ, până şi pământu puţea…”

(Hronicu beznei la români)

Asta mai trebuia pe bieţii români: să vină căpuşele pe când merg şi ei la un mic ş-o bere să culeagă ştevie! De unde să ştie ei că îi pândea afecţiunea Lyme, de care nici nu auziseră? Aşa se face că, într-un municipiu vestit de pe malul Siretului, au dat năvală spre spitale pentru vaccinuri anti-rabice. Şi încep doctorii, care nu şi-au luat încă Europa în cap, să-i convingă totuşi că turbarea nu se ia de la căpuşă.

Nu e rabie, este „boala cu o mie de feţe”. Îţi ia articulaţiile, îţi taie tendoanele, te scurmă la lingurică, îţi ia minţile şi atunci ne putem aştepta la orice consecinţe. Mai ales că nu ştim că ne-a muşcat căpuşa fiindcă nu doare. Vezi roşu, dar nu ştii de ce, de unde până unde...

Efectul s-a văzut la alegeri. Majoritatea au văzut roşu, iar acum vedem şi noi, ceilalţi care nu am fost muşcaţi. Bieţii oameni au ieşit la vot şi nu ştiau de ce au votat pentru alde Pontănacu, pentru alde Nepotu Mătuşii Tamara sau Guzganu Rozaliu. Nu ştiau. Le explicau agenţii: „Uite, facem suveica: îţi dau un buletin de vot ştampilat, îl bagi în buzunar, primeşti de la şcoală un buletin neştampilat, intri în cabină, scoţi buletinul ştampilat din buzunar, pui buletinul neştampilat în buzunar, ieşi din cabină, bagi buletinul în urnă, vii la nea Jică, pe strada Porumbacu Veronica nr. 322, îi dai buletinul neştampilat şi iei milionu. Ai înţeles?” Culmea e că asta înţelegeau imediat. De unde şi efectul straniu al bolii: simptomatologia ei este contradictorie.

Boala cu o mie de feţe explică de ce Liviu Negoiţă a ieşit din suveică şi a fost preferată o haimana cu patru dosare penale! Muşcat de ploşniţe, Radu Mazăre se duce la o grădiniţiă în vizită şi îi întreabă pe copii: „Voi nu v-aţi încălecat încă? Lasă că vă încălecaţi voi!...” Şi poporul de pe malul Mării l-a ales. Cine să-l mai dea în judecată pe derbedeu? O educatoare stupidă, care râdea servil de glumele reuşite ale ediliului? Sau poate vreun tată muşcat şi el de căpuşă?

Era campanie şi candidaţii trudeau din nou. Mă sună unul: „Alo?! Sunt eu, Prigoană, băiatul ăla cu pliciu! (Râsete şi râgâieli pe fundal, joc perfect). Bă, stai, bă, că vorbesc cu un om... Te aştept pe 10 iunie la vot”. Era şi el muşcat. Altfel cum să-mi imaginez că vine un om normal cu o lozincă de felul „Plici de-aici că vine Prigoană!” Mi-am adus aminte ce făcea el cu pliciu, o vedeam pe Bahmuţanca în fiecare noapte şi l-am votat pe Nicuşor Dan. Eu nu pot vota bolnavi sau derbedei. Aşa că Sorin Pornescu mai rămâne pe capul nostru alţi patru ani. Matematicianul nu are voie să intre nici în Consiliul General ca să-i facă zile fripte. Cine să-l mai întrebe pe Pornescu de ce a dărâmat casa în care a locuit Mihai Eminescu. „Am luat placa memorială d-acolo să n-o fure alţii...”

Când eşti mursicat de parşiva insectă, dedublezi realitatea, o deformezi. Ia uite ce delir i-a provocat lui Daniel Constantin, cel pe care Marinelu l-a supranumit Ăla Micu: „Suntem într-un război de eliberare a ţării.România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă. (Şi el era deja ministru al Agriculturii). Ţineţi-l pe Flutur departe de pădurile din această zonă. Ţineţi-l pe Flutur departe de banii dumneavoastră.” Şi nu l-au mai votat pe Flutur care era un bun gospodar. L-ar fi ales şi pe Omar Haysam dacă ar fi candidat.

Căpuşa te face şi mai obraznic decât erai de la natură. Cârlanu (Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit!) vrea să fie şi preşedintele patriei. Dă din coadă, din copite ca să-i ia locul Marinelului: să se ducă el în locul preşedintelui la Consiliul European de la Bruxelles, unde se reunesc şefii de state, nu de guverne. Pentru el, România este un cătun, nu mai are nici politică externeă pe continent. Şi zice că să meargă Marinelu la Bruxelles când se va discuta politică externă la UE (nu are!), câns se discută despre apărarea UE (nu are!), când vor fi dezbateri pe teme de securitate comună (nu există!). Deci niciodată. Uite simptomele muşcăturii de ploşniţă inseminată pe căpuşă: „Soluţia cea mai bună e cea a unui compromis cu domnul preşedinte şi cea a unui dialog. Eu aş fi vruit să ajungem la un consens să particip eu, şi preşedintele a dorit să ajungem la un consens să participe domnia sa.”

L-a şcolit bine tovarăşul general Dumitru Diakov de la Chişinău, un aliat politic şi nu numai.

Gurile sparte susţin că bani grei pentru căpuşe au venit dintr-o ţară mare şi prietenă de la răsărit, fiindcă Marinelu tulbură visul ţarului Vova. Aşa se explică şi afirmaţia ministrului Andrei Marga despre Vova: Ar fi bine dacă liderii europeni ar fi la fel de inteligenţi şi de creativi ca Vladimir Putin. O fi părând domnul Rompuy cam retardat, dar nu putea înghiţi efectul căpuşei.

"Eu sunt trofeul din Trofeul Calităţii".

"Am să încep cu un citat celebru, din Dzerjinski, fondatorul NKVD: Nu există persoane nevinovate, există persoane de care ne-am ocupat prea puţin", a început fulminant Nepotu Mătuşii Tamara. Codrin Ştefănescu, specialist în magie neagră, a venit cu mai mulţi haidăi “revoluţionari” pe la miezul nopţii în sala de judecată. Cum să reacţioneze nişte femei, muşcate şi ele de căpuşa Lyme? Mai ales că unul din armata de avocaţi plătiţi din leafa Nepotului a spus-o pe şleau: “Lângă Adrian Năstase te simţi ca lângă Antoine de Saint Exupery, mai deştept!” Ce să mai vorbim de tovarăşa Irina Jianu, care ar prefera să facă puşcărie, dar să spună adevărul şi numai adevărul:
"Îl cunosc pe domnul Hrebenciuc, recunosc. Îl cunosc de pe vremea când eram tovarăşi. Eu eram şefă de şantier, el era responsabil cu distribuirea benzinei şi motorinei de la PCR la Consiliul Judeţean Bacău".

În concluzie, Tataie poate fi fericit: a înroşit România din nou. De fapt, el conduce. Pentru că el este părintele “capitalismului de cumetrie” şi al democraţiei de ţoşcă.

Bocii să pupe rezultatele pe care le-au luat. Cei care “au lucrat” au putut să atragă de partea lor căpuşele. Se vede că, fără Marinelu, nu mai fac două parale. Chiar dacă acolo există oameni de certă calitate, pe care nu prea îi găseşti în Partidu lu Mukles.

Poliţia şi-a făcut datoria: nu a explicat de unde erau buletinele de vot gata ştampilate.

România va ieşi din cofă numai atunci când judecătorii şi procurorii vor fi păziţi de jandarmi. Până atunci, ne vom târâ.

200 de ani de criză identitară

Pe data de 28 mai, Hanul lui Manuc a găzduit ultima conferinţă de comunicări ştiinţifice, dedicată împlinirii a 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. Fără ca românii să ştie ceva, cele două imperii au târguit între ele teritoriile românilor din estul Moldovei istorice. Rusia a cerut atunci toată Moldova şi toată Valahia. O simplă conjunctură a făcut ca toţi să vorbim ruseşte. Până la Turnu-Severin. Oare ce mai făceau politicienii noştri azi? Mai aveau ei războaie pumice pentru a stabili dacă Ponta merge la Consiliul European?

Ultima comemorare a fost organizată de Asociaţia Ambasadorilor şi Diplomaţilor de Carieră din România. Presa noastră a lipsit de la apel.

Toţi participanţii au căzut de acord că dezastrul românilor din partea de est a Moldovei istorice a început la 16/28 mai 1812. "Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să poată plânge", ar fi spus generalul Kutuzov, care conducea delegaţia ţaristă de la Bucureşti. Târgul dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus este aniversat şi în prezent de către ruşi, în timp ce românii fac doar comemorări la Chişinău, la Iaşi şi la Bucureşti. Au fost şi congrese de istorie la Chişinău şi la Iaşi, unde istoricii ruşi au venit tot cu tezele lui Stalin: limba moldovenească şi poporul moldovenesc există, era dreptul Rusiei să ia Basarabia, Bucovina şi Herţa pentru că trupele ruseşti au trecut pe-acolo sute de ani, poporul român s-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în unele teritorii ale Valahiei şi Moldovei istorice etc. Iată de ce studiul istoriei naţionale vechi nu trebuie abandonat, cum se întâmplă astăzi în România.

Academicianul Ioan Scurtu a reamintit că tragedia Basarabiei a început cu tot concursul marilor puteri occidentale. La fel s-a întâmplat şi la Conferinţa de pace din 1947, când România, victimă a pactului Molotov-Ribbentrop, a fost abandonată în faţa Rusiei Sovietice. "Sigur că putem considera că Rusia ne-a făcut mult rău, dar teritoriile trebuie să le cerem de la Ucraina, iar nu de la Rusia. Apoi, nu am văzut niciun lider politic de la Bucureşti, care să intervină pe lângă Washington, Londra şi Paris pentru îndreptarea acelui abuz", a spus istoricul.

Sufletul acestei manifestătri a fost ambasadorul Aurel Preda Mătăsaru, care a prezentat o excelentă comunicare. "Rusia îşi face apariţia în teatrul politic european în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Martor în epocă, Jaques Fervourt, un chargé d´affaires francez la Sankt Petersburg, aprecia: "Dacă ambiţiile ruseşti nu sunt luate în seamă, efectele lor ar putea fi fatale pentru vecini…O astfel de naţiune are stofă de cuceritor".

Ţara noastră a simţit din plin efectele acestui avertisment. Astfel, prin tratatul de la Luţk, Petru cel Mare se obligă să nu se amestece în treburile interne ale Moldovei şi să nu intervină în problema succesiunii la tronul Moldovei atunci când acceptă, în articolul 3, că "noi, marele stăpânitor, Măria noastră ţarul, făgăduim pentru noi şi pentru urmaşii urmaşilor noştri la tronul Rusiei să recunoaştem pământurile principatului Moldova ca fiind cele cuprinse între râul Nistru, Cameniţa, Bender, cu tot ţinutul Buceacului, Dunărea, graniţele ţării munteneşti şi ale Transilvaniei după delimitările făcute cu acele ţări". Cincizeci de ani mai târziu, Metternich, cancelarul imperiului austriac, avertiza că ţarul Rusiei Alexandru I nu "nu concepea o alianţă care să dureze mai mult de 5 ani, «deoarece ceea ce ţarul visează noaptea face ziua»".

Imperiul rus a încorporat astfel Basarabia, efort care a costat Moscova 200 de milioane de ruble de aur pentru mituirea delegaţilor turci la tratativele de la Bucureşti, inclusiv mituirea lui Manuk – bey cu o moşie imensă în Basarabia, precum şi a demnitarilor turci de la Istanbul, la care s-au adăugat reprezentanţii diplomatici ai marilor puteri occidentale ale vremii, acreditaţi în această capitală.

Marea Unire de la 1918 a fost batjocorită pe timp de pace în 1997, când Emil Constantinescu şi Adrian Severin „au acceptat inacceptabilul, semnând – în numele poporului român – Tratatul politic "de bază" cu Ucraina, una din succesoarele imperiului muscălesc, tratat care consfinţea raptul sau cea mai mare parte a lui, înfăptuit de Kutuzov la Bucureşti, acum 200 de ani”, a spus Aurel Preda.

Mircea Snegur i-a propus lui Ion Iliescu unirea, dar a fost refuzat

În 2009, Aurel Preda a publicat cartea "Memoriile unui diplomat oarecare". Atunci mi-a povestit că a redactat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 1991 şi că Mircea Snegur chiar i-a propus lui Ion Iliescu să facă unirea. Cu o condiţie: să-i garanteze funcţia de vicepreşedinte al României. Aurel Preda a acceptat invitaţia lui Vasile Nedelciuc de la Frontul Popular să meargă la Chişinău, unde a redactat Declaraţia de independenţă de la 27 iulie 1991. A conceput-o ca un prim pas spre reunificarea celor două state româneşti. La fel ca Marcel Dinu, a susţinut introducerea în Constituţia României o prevedere clară, referitoare la acest obiectiv naţional. În acest sens, trebuia rezervat un post de vicepreşedinte al României, care să rămână vacant până când se va realiza unirea. Apropiaţii lui Ion Iliescu nu au acceptat.

Aurel Preda mi-a povestit că o delegaţie formată din Vasile Nedelciuc şi Anatol Plugaru, şeful serviciilor secrete de la Chişinău, a venit de două ori la Bucureşti pentru a trata cu Ion Iliescu propunerea lui Mircea Snegur. Nu au fost primiţi.

După prima discuţie cu Aurel Preda, l-am sunat pe Ion Iliescu şi l-am întrebat dacă a existat o asemenea propunere din partea lui Mircea Snegur. "Este o aiureală de-a lui Preda... nu a existat o asemenea propunere... era o perioadă tulbure, nu era posibil aşa ceva...", a fost răspunsul liderului de la Cotroceni.

Şi iarăşi am revenit, peste ani, la discuţia cu ambasadorul Aurel Preda

- Domnule ambasador, cum vă explicaţi că politicienii au lispit de la toate evocările organizate în perioada 13-28 mai?

- Din oportunism. Este o linie constantă a oamenilor politici români. Majoritatea au fost mereu aşa. Au existat şi oameni politici mari, ca Brătienii, Carol I, Ferdinand, Regina Maria, care au dovedit că erau foarte buni români. Ceilalţi - cum a bătut vântul.

- E adevărat că Mircea Snegur a vrut unirea cu România?

- Aşa e.

- Vasile Nedelciuc nu zice nimic, Valeriu Matei neagă. L-am întrebat pe Ion Iliescu şi mi-a spus că "este o aiureală de-a lui Aurel Preda, care nu ştie ce vorbeşte, că era o perioadă tulbure, că nu a fost niciun dialog de acest gen." Până la urmă, care este adevărul? Vă menţineţi afirmaţia?

- Absolut! Mă aşteptam de la domnul Iliescu la un asemenea răspuns, el este şi rămâne un alogen care nu poate gândi ca noi.

- Temători de ce? Este un fapt istoric. Au trecut 20 de ani. Nu putem să-l discutăm? De ce nu s-ar putea face unirea condiţionat pentru a asigura nişte garanţii pentru politicienii de la Chişinău?

- E vorba de un sindrom al obedienţei faţă de imensitatea Estului şi a Vestului. Nici eu nu-i înţeleg.

- Încă o dată, deci acele negocieri pentru reunificarea României au avut loc?

- Sigur. El şi-a închipuit, în absenţa altor granguri de la Bucureşti, că Preda ăsta e ăla care are prerogativele negocierilor şi a fost trimis acolo. Că lucrurile stăteau altfel, asta e altă treabă.

- Deci el cerea un post de vicepreşedinte al României unite?

- El a spus aşa: "Dacă tot faceţi Constituţia acum, spune-i lui Ion Iliescu că noi am vrea un post de vicepreşedinte". (El îşi închipuia că mă bat pe epoleţi cu Iliescu!).

De fapt, şi la 27 martie 1918, basarabenii lui Pan Halipa şi ceilalţi au pus nişte condiţii. Au crezut în 1991 că pot repeta istoria.

　

******

După 200 de ani, românii din Basarabia trăiesc încă o absurdă criză identitară. Evident, falsă şi nu au nicio scuză: au majoritatea absolută acasă la ei. Moldoveni? Români? Dar oltenii de ce nu intră în criză identitară? Aderarea la UE, la NATO? Sau ascultăm de glasul de sirenă al lui Vladimir Putin spre Uniunea Vamală, spre Uniunea Economică Eurasiatică? Adică izolarea tehnologică a Estului, ca pe vremea CAER? Mingea este în terenul Uniunii Europene acum, dar asta nu scuteşte de efort elitele politice şi spirituale de la Chişinău şi Bucureşti.

Şi în timp ce noi facem evocări, ruşii au luat toată producţia de vinuri, cu tot cu vii. Spaniolii de la Union Fenosa au acaparat resursele şi circuitele energetice ale Republicii Moldova. Israelul are băncile şi producţia de alimente, iar Germania realizează între Nistru şi Prut cea mai mare cantitate de sfeclă-de-zahăr din istoria ţinutului.

România se mai gândeşte. Să sperăm că va construi măcar gazoductul Iaşi-Ungheni, apoi o linie ferată europeană, cu fonduri atrase inteligent de la UE...

Restul e vorbă.

　

De ce a părăsit Budapesta Nabucco?

Ţară membră NATO, primită fără rezerve în Uniunea Europeană înaintea României, Ungaria a driblat toate solicitările mai importante ale aliaţilor în momente dramatice: a refuzat să trimită militari în Irak, a ocolit cât a putut Afganistanul, nu-şi respectă obligaţiile pur economice faţă de UE. În plus, Ungaria lui Viktor Orban îşi provoacă vecinii cu pretenţii revizioniste absurde în centrul Uniunii Europene şi are o Constituţie demnă de secolul al XIX-lea. Dacă mai dorea cineva o probă, ea a venit: Ungaria a abandonat proiectul comunitar NABUCCO, gândit să reprezinte o alternativă la resursele de gaz din Rusia. Comisia Europeană tace. Consiliul European nu mai are replică.

Reamintim că, pe 23 aprilie, la Bruxelles, în ajunul unei întâlniri personale cu Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, premierul Viktor Orban a anunţat că societatea MOL din Ungaria abandonează proiectul internaţional NABUCCO. "Proiectul NABUCCO are probleme, le-a spus el atunci jurnaliştilor. Eu nu am intrat în detalii, dar, din ceea ce văd, chiar şi compania ungară MOL părăseşte proiectul."

În urma acestei declaraţii, pe 27 aprilie, deputatul Attila Meshterhazi, preşedintele Partidului Socialist din Ungaria (MSZP), împreună cu alt deputat socialist, a trimis o solicitare scrisă către premierul Ungariei, cu rugămintea să explice motivele abandonării proiectului NABUCCO şi cine a luat concret această decizie.

În plus, socialiştii voiau să ştie dacă există un acord guvernamental cu MOL pentru finanţarea proiectului. Conform normelor parlamentare de la Budapesta, răspunsul la o interpelare din partea deputaţilor trebuie dat în decurs de 15 zile după înregistrarea cererii. Pe data de 12 mai, termenul a expirat. MSZP, aflat în opoziţie, se pregătea deja de proteste dacă premierul ignoră solicitarea. Însă, pe data de 14 mai, în după amiaza zilei de sâmbătă, s-a anunţat că un răspuns scris la solicitarea socialiştilor către premier va fi pregătit de către Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării.

Marţi, 15 mai, presa ungară a aflat conţinutul acestui răspuns. Ministrul Dezvoltării răspundea concret că responsabilii consorţiului NABUCCO nu au aflat de la premierul Victor Orban că MOL părăseşte proiectul. În răspunsul la interpelarea deputaţilor socialişti, se subliniază că MOL a semnat un acord de participare la proiectul NABUCCO pe bază de drept privat şi premierul ungar nu decide referitor la afacerile companiei MOL. Să presupunem că aşa a fost.

În plus, ministrul Dezvoltării a precizat, în răspunsul la interpelarea Opoziţiei, că firma fiică a companiei MOL, Földgázszállító Zrt. (FGSZ), care e specializată în construcţia de gazoducte, rămâne încă în cadrul proiectului NABUCCO. Cu toate acestea, firma a refuzat să finanţeze cheltuielile pentru proiect în anul 2012, până când consorţiul nu precizează ce se întâmplă cu zăcământul Şah-Deniz şi cu rutele gazoductului.

Astfel că, formal, se presupune că Ungaria nu a părăsit încă proiectul NABUCCO. Acţiunile MOL în acest proiect (16,67%) au trecut la FGSZ. Zrt.

În încheiere, Nemeth Laslone, ministrul Dezvoltării din Ungaria, a confirmat că Guvernul rămâne de fapt angajat faţă de proiectul rus South Stream. Cu toate acestea, insistă că este de acord cu reducerea dependenţei Ungariei de gazul importat din Rusia şi, de aceea, nu va respinge tratatele internaţionale, referitoare la acest obiectiv.

Iată deci marele secret: pasiunea bruscă pentru Rusia. Ghici ciupercă ce-i!?

Un articol publicat pe 29 aprilie în "Kommersant" de la Moscova cu privire la această situaţie poartă titlul edificator "Victor Orban, premierul Ungariei, este eroul Rusiei".

Cum ar fi reacţionat cei de la Bruxelles dacă s-ar fi comportat România aşa de “europeneşte”?

Bilderbergerii pun capac lumii

Conferinţa anuală a Clubului Bilderberg a avut loc la Chantilly, Virginia. Este una din cele mai secrete comunităţi elitiste din lume. De aceea, a adunat acolo peste o sută de reprezentanţi din domeniul finanţelor, afacerilor, politicii şi presei. La întrunirea acestei societăţi secrete, au participat, din Rusia, Anatoli Ciubais, Garry Kasparov şi Igor Ivanov, un aparatcik rus extrem de misterios.
Societatea Bilderberg a fost creată de către reprezentanţii elitelor din America şi din Europa Occidentală încă de la începutul "războiului rece". Denumirea actuală a clubului vine de la numele unui hotel din Olanda, unde a avut loc prima şedinţă secretă din 1954.
Începând de atunci, Bilderberg este perceput ca unul din principalii actori ai politicii mondiale secrete. Se crede că organizaţia Bilderberg este supervizată de către unul din reprezentanţii-cheie ai clanului Rockefeller, care controlează şi Centrul de Tipărire a Dolarilor (FED). Temele discutate la această conferinţă sunt zăvorâte cu şapte peceţi. Totodată, pe lista invitaţilor se pot vedea nu numai reprezentanţi ai parlamentelor, dar şi ziarişti influenţi, reporteri oficiali pentru evenimente de acest gen. La conferinţa din 2012, au fost prezenţi şi jurnalişti de la cunoscuta publicaţie globalistă "The Economist".
Conferinţa din 2012 a avut loc la începutul lunii iunie. Cu toate acestea, abia acum au apărut în presă unele materiale referitoare la această reuniune care s-a produs într-o conjunctură internaţională principial nouă. Cu puţin timp înainte de întrunirea "clubului", a avut loc un eveniment a cărui semnificaţie istorică se va putea descifra abia peste mulţi ani. Doar cu o zi înainte de congresul Rockefellerilor din Virginia, a apărut în presă o informaţie cu privire la faptul că societatea "Rothshild Investment Trust "Capital Partners"" ("RIT "CP""), care aparţine clanului Rothshild, va pătrunde în capitalul "Rockefeller Financial services" ("RFS"), care gestionează unele din cele mai mari companii din lume, în diverse sectoare ale economiei, societate  deţinută de familia Rockefeller şi de alte familii bogate din Statele Unite.
Termenii tranzacţiei semnalează "cine cui se dă". "RIT" CP " a lui Jacob Rothschild, care controlează active de peste 3 miliarde de dolari, a cumpărat 37% din acţiunile companiei "RFS". Aceasta din urmă controlează 34 miliarde de dolari, printre care unii giganţi ai industriei mondiale ca "Johnson & Johnson", "Procter & Gamble", concernul petrolier "Vallares".
Acţiunile cumpărate aparţineau anterior băncii "Societe Generale", care este controlată de ramura din Franţa a clanului Rothschild. De altfel, cu un an înainte, ramurile clanului din Marea Britanie şi din Franţa anunţaseră că va avea loc fortificarea poziţiei. Condiţiile intrării clanului Rothschild în RFS dau de înţeles fără dubii că fuziunea a avut loc pentru drepturile liderilor. Nu e întâmplător că principala condiţie a tranzacţiei a fost gestionarea exclusiv colectivă a activelor clanului Rockefeller. Nu trebuie totuşi subestimată inteligenţa clanurilor de a transmite calcule eronate pentru dezinformare.
Dar, în orice caz, atunci când astfel de evenimente au loc între clanurile care au devenit principalii instigatori ai celor două războaie mondiale, trebuie să le evaluăm cu mare atenţie.
În SUA, bat la uşă alegerile pentru preşedinte (şi guvernatori) şi ia sfârşit oficial concesiunea pentru tipărirea dolarilor, acordată de Guvernul SUA pentru Federal Reserve System (FED), contract care expiră la 23 decembrie 2012. Este repus în discuţie viitorul dolarului şi al întregului sistem financiar. Este foarte posibil ca pătrunderea clanului Rothschild în fondurile clanului Rockefeller Group să se facă în schimbul menţinerii FED ca o bancă particulară, sub controlul absolut al celor de la Rockefeller Group. Dacă acest lucru este adevărat, vom vedea că se manifestă o unanimitate relativă de opinii printre democraţi şi republicani cu privire la viitorul FED.
Luând în considerare problemele datoriilor SUA, sigur că am putea vorbi despre asaltul reuşit al clanului Rothschild asupra poziţiei adversarilor americani. Cu toate acestea, agenţii financiari ai lui Rockefeller, în special prin intermediul "Goldman and Sachs", au contribuit la creşterea entropiei din zona euro. Problema datoriei Italiei a fost transformată (convertită) în puterea politică a premierului Mario Monti, care este consilierul internaţional al pomenitei bănci "Goldman and Sachs", reprezentantul european al Comisiei Trilaterale, conduse de David Rockefeller şi membru al grupului de organizare a Clubului Bilderberg.
De fapt, sub controlul clanului Rockefeller se află întreaga parte cu probleme a Europei. Însă nu numai. Guvernul Germaniei, condus de Angela Merkel, este, de asemenea, foarte apropiat de Rockefeller Group, care este, oricum, principalul donator financiar european.
Creaturile clanului Rothschild, în establishmentul politic german, au legături, în special cu social-democraţii, care sunt principalii adversari ai lui Merkel la alegerile din 2013. La rândul său, familia Rothschild a atras de partea ei Franţa, punând acolo un preşedinte de stânga.
Astfel că situaţia din Europa dă semne de pat (ca la şah - nota red.VP).
 De peste o sută de ani, clanul Rothschild stabileşte preţul mondial la aur (care este considerat ca un potenţial înlocuitor pentru dolar), iar valuta americană se bazează, în primul rând, pe preţul ţiţeiului, a cărei cotaţie este controlată de Rockefeller Group, care mizează pe "aurul negru", al cărui preţ creşte.
Semnul esenţial, care ne ajută puţin să evaluăm poziţia Rusiei în această bătălie a clanurilor, este că anul trecut s-a format o alianţă strategică între "Rosnefti" şi "Exxon-Mobil", care ţine de Rockefeller, în locul trustului "British Petroleum", care e controlat de clanul Rothschild. Şi aşa, următoarele lupte dintre "liberali" şi "cei de stânga" cu fantoma ridicolă a "alegerilor corecte" se află în curs. Urmărind politica reală, devine clar că "balta" îngustă a Rusiei, care nu reacţionează la romantismul revoluţionar, lipsit de sens, al unei părţi din populaţie, nici la isteriile electorale ale cetăţenilor care protestează, este tot mai izolată. Deşi ultimii chiar suferă sincer pentru ţară.
Având în vedere formarea unei alianţe strategice Rockefeller-Rothschild, se sugerează că se va găsi un oarecare  consens în viitorul apropiat. Iar acum ne aşteaptă spectacolul, care poate să însemne că vom juca după scenariul "am vrut să fie cât mai bine..."
Aflată în situaţia obiectivă a unei suveranităţi limitate, în contextul unei reconstrucţii a lumii, Rusia trebuie să se păstreze în primul rând pe sine, crede comentatorul rus Anatoli Miranovski.

Iată model de gândire imperială: “Având în vedere implicarea elitelor politice ruse în jocurile dintre clanuri la nivel global, participarea Rusiei la unele operaţiuni militare sau la altele devine practic inevitabilă. Mai ales că Rusia este folosită în mod tradiţional de către jucătorii mondiali ca furnizor de carne de tun pentru interesele altora.
Este important ca Rusia să-şi conserve forţele militare în aceste operaţiuni. Mai rămâne să sperăm că proiectul dezbătut acum pentru crearea unor companii militare private pentru asigurarea forţei intereselor străine este orientat spre rezolvarea acestei probleme.
În plus, ţara trebuie să-şi consolideze unicii săi aliaţi - armata şi flota, trebuie să fie pregătită pentru trecerea la propria valută. În acest scop, Rusia trebuie să aibă banii tipăriţi de ea şi Banca de Stat, care să nu fie legate de cercul autonomist de la Banca Centrală.
De o importanţă fundamentală este includerea în Uniunea Vamală a Ucrainei şi apoi dezvoltarea proiectului Spaţiului Economic Eurasiatic, pentru a limita expansiunea Chinei, ceea ce va permite consolidarea statutului viitoarei valute ruseşti pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice”.

Şi iată confirmarea indirectă a scenariului căpuşelor: “România, într-un fel sau altul, a rămas în afara priorităţilor politicii externe ale Federaţiei Ruse”, a spus Oleg Malginov, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, într-un interviu pentru Analistu Neamului Diştept, care a sărit în barca Marinelului, cu tot cu Dan Andronic…

Viorel Patrichi