Victor Ciobanu: Nu știu de unde vin așa spre mine...

Mulți aveți, bă, de pus pe toacă!...

Vaticanul s-a dat bătut. Nu poate exorciza atâția politicieni. „Mai bine le dați foc...” Și talibanii au renunțat la oferta „Înalt Prea Fericitului Daniel”, după cum inspirat s-a exprimat Tăricelu cel iubitor de limbă română...

Vedere de pe Centură. Exorcizarea lui Traian Băsescu

„Traian Băsescu are nevoie de tratament psihiatric, aşa cum am mai spus şi în alte dăţi, exorcizarea fiind ultima soluţie care l-ar mai putea face să devină om"
(popa Ilie Sîrbu, cel mai mare socru mic din patria noastră,  împușcat unde nu trebuie de Nepotu Mătușii Tamara)

Vin căldurile verii și, pe arșiță mare, unii politicieni dau în bâiguială, iar câinii turbează la umbră. Noi, cei de pe margine, avem dreptul să ne facem că plouă? Categoric, nu. Dar dacă ne părăsește simțul umorului, ar trebui „să dăm foc la pușcărie și la casa de nebuni”. Fiindcă numai așa mai pot fi scoși din Palatul Parlamentului, unde pretind că i-a trimis poporul.
Popa Ilie Sîrbu îl pune pe toacă pe Marinelu printr-un comunicat care poate deveni oricând probă decisivă într-un dosar penal. De ce? Pentru că președintele a îndrăznit să-l plesnească pe ginerică cel obraznic. Am mai spus că Marinelu și-a căutat năjit și a cumpărat 300 de hectare de teren de la un italian care adunase pământul țăranilor. 300 de hectare! Varanu are numai în comuna Băneasa peste 4000 de hectare luate de la stat, cu tot cu stația modernă de irigații, plătită după 1990 din banii noștri. În Mureș, Varanu are fermă de vaci, cu alte mii de hectare. De ce vuvuzelele lui de la Antene „uită” să amintească de asemenea averi? Dar ceilalți tărâțoși, care au luat cu japca zeci de mii de hectare, tot de la stat? De ce popa Sîrbu nu zice nimic de acești indivizi care s-au căpătuit pe vremea cât a condus Partidu lu Mukles, pe când el a fost ministru al Agriculturii, pe când făcea diguri prin Bărăgan, pe unde nu curgea niciun pârâu?
Popa Sîrbu scrie cu imaginile lui Gîdea: "Cazul Comisiei parlamentare de anchetă privind restituirile de terenuri din comuna Nana, judeţul Călăraşi îl scoate din minţi pe Traian Băsescu". Nu cumva PSD a tutelat majoritatea restituirilor de terenuri din România? Snagov, Gruiu, Otopeni, Șanțu, Ileana și atâtea sate din jurul Bucureștiului au mii de dosare penale pentru fraude cu pământuri. Numai câte cazuri am cunoscut eu de NUP-uri impuse de mafie. Sigur au fost și la Nana retrocedări dubioase, atribuiri ilegale. De ce ministrul Sîrbu nu a cerut aplicarea legii când era obligat s-o facă? De ce nu face plângere acum pentru „abuzurile” președintelui de la Nana? Este senator și are obligația cel puțin morală s/o facă.
Textul este dovada celui mai abject politicianism și merită să cităm copios:
"Traian Băsescu a ajuns atât de exasperat încât, aproape ca niciodată, atacurile de la tribuna prezidenţială sunt din ce în ce mai dese şi mai furibunde. Un prezidiu pe post de tarabă în piaţă, folosit pentru interese de familie. Îndrăzneala muritorilor de rând de a-şi apăra drepturile fireşti i se pare de neconceput, simte, se comportă şi trăieşte ca un dictator demn de ură, în faţa căruia «ţigăncile împuţite», «tonomatele», «păsăricile», «şantajistele de profesie», «procurorii rataţi» şi «tâmpiţii» pe care îi scoate şcoala românească trebuie să aplece capul.
Traian Băsescu suferă de psihoză paranoidă şi atribuie defectele sale unor oameni pe care îi consideră mincinoşi, profund corupţi şi incompetenţi. Ştiu că nu a uitat că a fost demis cu votul a 7,4 milioane de oameni, însă boala din el îi întunecă mintea, nu poate concepe că românii îl percep ca un ilegal, ca un impostor, ca o ruşine pentru România! Ne minte pe noi şi se minte pe sine însuşi! Foloseşte justiţia ca un scut pentru propriile ilegalităţi, se autovictimizează, se erijează în salvatorul ei, singurul apărător al justiţiei, «conducător suprem al partidului, statului şi armatei». Uzează de numele partenerilor europeni şi americani în încercarea de a se da drept „alesul” acestora, spunând că nimic şi nimeni nu îl mai poate impresiona.
Unii spun că a folosit împotriva colegei noastre, senatorul Gabriela Firea, un procedeu specific mafioţilor, securiştilor şi teroriştilor, eu spun că Traian Băsescu are nevoie de tratament psihiatric, aşa cum am mai spus şi în alte dăţi, exorcizarea fiind ultima soluţie care l-ar mai putea face să devină om."
Nu putea coborî mai mult ca Gîdea domnul senator popă. Un dement de la Constanța îl scuipă pe președinte și e dus pe sus. „Din cauza lui a murit sora mea de cancer!” Gîdea îl invită la emisiune, pune deontologic deștu sub nas și îl întreabă: „În închisoare vei fi violat. Te-ai gândit să te sinucizi?” A doua zi, tembelul se zgîrie la gușă, ca Adrian Năstase. TVR1 prezintă incidentul cu detalii, dar uită de momentul când Pontănacu a fost huiduit la Gara de Nord, cu două ore mai târziu. Tot TVR 1 a interzis difuzarea unui interviu cu președintele. Întelectualu Tănase instrumentează prin omisiune, știe mnealui presă...
Ginerică este  captivul mafiei, iar Marinelu știe ce știe: "La Palatul Victoria, baronii nu pot fi opriţi, şi fac cum făcea Mircea Badea, pe la emisiuni: Mă duc, îl iau şi îl dau de toţi pereţii. Păi voi credeţi că, în faţa unui baron, Victor Viorel e cum e în faţa microfoanelor? Îl plesnesc ăia de nu se vede, îi merg fulgii, nu poate avea obrăznicia pe care o afişează în faţa jurnaliştilor, atunci când e în faţa baronilor".
După care Pontănacu a cerut o nouă suspendare a președintelui. Noroc că numai tata socru l-ar fi urmat într-o nouă nebunie.  Până și Ghiță Ciobanu de la Jina, când a văzut că lumea s-a supărat că s-a fotografiat cu Pontănacu, a dat o replică uriașă, ca tohoarca lui:  "Dragi pretini care v-ați supărat pe mine, io nu fac politică, la mine vine multă lume și am poarta deschisă tuturor. Fac poze cu toate oile, dapăi cu oamenii”.
Exasperat de microfoane și de baronii care-i treceau pragul, Pontănacu s-a retras adânc în buncărul de la Ministerul Apărării, acolo unde Ion Iliescu, Silviu Brucan și liberalul Petre Roman au hotărât, pe colacul closetului, asasinarea lui Ceaușescu. S-a clătinat Europa de râs. "Victor Viorel are o problemă de nervi, a cedat nervos, i se pare că numai Armata îl mai poate apăra de furia baronilor, de a mea sigur nu are de ce să se ferească, pentru că eu nu sunt furios pe el, eu sunt la stadiul la care deja de un timp bun îl compătimesc pentru cum a ajuns, din păcate trage şi ţara după el", a spus Traian Băsescu.
Oare cine ar trebui exorcizat, părinte Sîrbu? Mă tem însă că nu ne-ar ajunge nici călugării de la Muntele Athos.
Dacă ești om normal, e foarte greu să râzi în ospiciu, dar noi aici am ajuns... 

 "Rusia este un ocupant, dar asta nu înseamnă că eu sunt duşmanul Rusiei"

Când Traian Băsescu vorbea despre „Marea Neagră – lac rusesc”, i-au sărit toți în cap. Puțini am fost cei dezinteresați, dacă nu cumva eram singurul care am spus că diagnosticul este corect și că trebuie să pornim de la această realitate pentru a ne apăra interesele. Invazia telecomandată din Ucraina este cea mai bună dovadă. Cine crede că politica Rusiei se va umaniza vreodată ori este naiv, ori a fost racolat ca agent de influență. Putin a invadat Georgia, a smuls Abhazia și Osetia de Sud, le-a botezat state, a văzut că Occidentul este incapabil să apere libertatea statelor mici și a atacat Ucraina în 2014. Pretextul: Parteneriatul Estic, apropierea excesivă de Uniunea Europeană. După eșecul „resetării” relațiilor cu Moscova, liderul planetar Barack Obama practică politica soft cu monstrul eurasiatic. Nimic mai penibil. A venit la Varșovia și le-a promis amărâților din estul Europei că va aloca un miliard de dolari pentru a fortifica prezența militară americană în regiunea noastră. Praf în ochi! Bugetul militar al Statelor Unite pe anul 2014 este de 500 de miliarde de dolari.
Să nu se creadă că mă alătur corului care bocește pe umărul muribundei Ucraina. Să fie limpede: România nu are nevoie de „o Ucraină puternică și indivizibilă”, cum ni se susură de pe vremea lui Emil Constantinescu. Ucraina este un stat artificial și imprevizibil. A înhățat de la țările vecine toate teritoriile prăduite de Stalin și nu s-a sinchisit de suferințele popoarelor respective nici până astăzi. Kievul încalcă fragant tratatul semnat cu România care ar putea sp denunțe acel document oricând tocmai din aceste motive. Ucrainenii s-au purtat mai urât ca rușii față de românii din nordul Bucovinei, din nordul Maramureșului, din Herța și din sudul Basarabiei. Prin urmare, de ce ar trebui să regretăm destinul unor indivizi mai agresivi ca ungurii? De fapt, se confruntă doi tâlhari pentru teritorii care nu le aparțin. În cel mai nefericit caz, putem admite că Peninsula Crimeea aparține tătarilor, deși cunoaștem ce masacre au făcut și ei când au ajuns acolo. La rândul lor, rușii i-au deportat sau i-au masacrat pe tătari. Au fost în Crimeea sate compacte de români. Aproape toți au fost deportați sau masacrați de rușii sovietici.
Chiar dacă mizează pe mârțoaga de la Kiev, Marinelu are dreptate în aprecierile lui dure: "Butonul pentru rezolvarea tuturor conflictelor îngheţate din spaţiul post-sovietic se află la Moscova. În acest sens, ea poate, în funcţie de propriile interese, să le rezolve rapid sau să le facă să explodeze, pe rând sau toate odată. Chiar dacă Moscova se va supăra din acest motiv, eu, nefiind duşmanul ei, nu pot, din cauza prieteniei, să nu spun ce văd: că în jurul Mării Negre, se creează un inel de foc: Nagorno Karabah, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria şi acum Crimeea. Eu cred că geografia o cunoaştem la fel - şi noi la Bucureşti, şi diplomaţii de la Moscova. Preşedintele României a spus că Rusia s-a supărat şi atunci când el a afirmat că Marea Negară "este un lac rusesc". "Dar lucrurile aşa stau. Marea Neagră este controlată aproape în totalitate de forţele militare ruse, inclusiv prin comanda exercitată de Moscova asupra conflictelor îngheţate. În locul lor, eu nu m-aş supăra. Eu aş recunoaşte acest lucru şi aş face politica pe care trebuie s-o fac".

Ei ridică România!

Și au venit alegerile pentru Parlamentul European. Românii au tratat cu dispreț scrutinul. Pentru ei, Uniunea Europeană este o abstracțiune. Majoritatea percepe negativ aderarea la UE. Ei chiar cred că UE le-a distrus economia, că le-a pus copiii pe drumuri, nu doar clasa politică internă. Poți să-i contrazici? Când ajunge la putere, mitocanul de la București pune orice decizie eronată, orice hoție proprie pe seama celor de la Bruxelles: „Așa cere UE!” Și o spune senin, cu franchețea prostiei. „Noi am fi vrut altfel, da' UE...”
Aceste alegeri au fost o repetiție pentru fraudele din noiembrie. Mai ales că Dragnea nu va intra la pușcărie pentru falsificarea rezultatelor referendumului, așa cum nu are nimeni curajul să-l înșface pe Dan Voiculescu. Fug judecătorii cei inamovibili care încotro când aud de dosarele Varanului, se trag la pensie, la vilele din munți, primite la cheie din partea mafiei. Justiție, fraților, nu glumă! Și un asemenea nemernic are 200 de milioane leafă pe lună. Partidu lu Mukles a manipulat prostimea abisal prin sondajele de opinie: noi vă plătim și scoateți din pălărie 43% pentru PSD, plus-minus n. Lansăm rezultatele în presă, acolo vor fi înghițite pe nemestecate de „analiști” și formăm „opinia USL câștigă”. De ce să mai mergem la vot, dacă USL tot câștigă? Noi tocmai asta vrem. Furtul voturilor trebuie să se facă elegant. În final, contrazicem subtil sondajele cu 2-3%, chiar dacă se supără sociologii pârâți. Ei și-au luat banii oricum. Și uite-așa, oamenii nu se mai miră că a ieșit USL: Păi dacă așa ziceau sondajele?!... USL nu a murit! Nu așa spune Cârlanu cel Roș?
De ce ar fi trebuit să meargă la vot un român plătit cu 700 de lei pe lună ca să ia Abramburica sau Daciana 10.000 de euro la Bruxelles? Puțină lume a observat că plutonul PSD pentru Parlamentul European a fost condus de cele două pupile ale lui Ion Iliescu din epoci geologice diferite: Abramburica și Corina Crețu. Gurile rele spun că „are boală la părul creț” și de aceea îl căta pe Colin Powell prin piscină. Bătrâna Deșcă a venit să savureze victoria în noaptea când s-au anunțat rezultatele. În această campanie, Pontănacu s-a comportat mai deșănțat decât Nicolae Ceaușescu: apărea „mândru că e român” pe toate afișele cu Voronețul în cârcă, cu Coloana lui Brâncuși pe umăr, cu stema națională lângă piept... Pur și simplu dezagreabil. Dar ce merite ai tu, mă plagiatorule, mă secătură, să apari lângă opera lui Brâncuși? Lângă Ștefan cel Mare? Inutil să te-ntreb de ce nu ți-e rușine. Tot mândru erai când ai dat mii de oameni afară din combinatele rămase încă netăiate? Mândru erai când ai vrut să dai CFR Marfă unui potcovar de la Toflea, năimit de Manivelă? Erai mândru când ai iertat Kazahstanul de datorie pentru Combinatul de la Midia-Năvodari? „Îi spun lui Victor Ponta: Jos labele de pe credința creștin-ortodoxă și de pe bisericile și mânăstirile Bucovinei!”, striga liberalul Alexandru Băișanu de la  Suceava. Sigur, după divorțul lui Căcărău.
Iată de ce prezența la urne a fost lamentabilă.
Sau poate că românii trebuiau să meargă și s-o voteze pe Norica Nicolai, care a pus umărul, alături de nepotu dumisale, la distrugerea Institutului de Sericicultură din Băneasa? Sau pe românca Renate Weber? Sau pe nevasta (altă nevastă pe listă) lui Căcărău. Inconsistent și paradoxal, așa cum l-am definit din momentul în care l-a atacat ca un zăltat pe Marinelu, deși el i-a adus la guvernare pe liberali, Căcărău a anunțat că nu mai vrea să conducă PNL, că nu mai poftește nici la Cotroceni, deși un loc de portar s-ar mai găsi. Oricum, cunoștințele dumisale în materie de conducere a statului nu se ridică mai sus. Dacă Emil Boc nu vrea să candideze, Klaus Johanis are toate șansele să-l ridiculizeze pe imberbul Guevara. L-aș vota și eu fiindcă e mai greu de dat la întors un asemenea urs: dacă țopăie unul ca Dragnea sau ca Ponta în fața lui, se mută de pe un picior pe altul, se uită la ei, iar se mută de pe un picior pe altul și abia apoi spune hotărât „Nu!”. Avem nevoie în continuare de un președinte care să poată spune „Nu!” în fața nemernicilor. Nu e simplu.
Din toată târla de candidați, unicul om care putea fi votat de un om onest fără nicio rezervă era Monica Macovei. Măcar această femeie s-a remarcat la Bruxelles, a fost desemnată „cel mai bun europarlamentar”, nu ca Adrian Severin de la PSD, care nu se mai dădea dus, deși Justiția îi dovedise corupția. Mi-aș fi dorit ca o asemenea femeie să conducă România după Traian Băsescu. Nu există dovezi că a furat, că a umblat cu șoalda. Are curaj să spună lucrurilor pe nume și l-a sfidat chiar și pe Marinelu. De asemenea politicieni avem nevoie. În rest, toată campania PDL a fost o dulce amețeală de-a lui Vasile Blaga, în urma unui somn la coasă după amiază. Nu așa te poți bate cu mafia. Pretinsele partide de dreapta (Care dreapta? Care stânga?) au nevoie de un candidat puternic și intransigent, nu oscilant, fiindcă omul te simte când minți, când nu ești de-acolo. Și atunci de ce să vină la vot pentru tine? Toți au uitat că Pontănacu înseamnă de fapt tot Bătrâna Deșcă, evident, o variantă caricată, dar tot de-acolo.
O surpriză a fost pentru mine Partidul Mișcarea Populară. Mărul Blondei Norvegiene a obținut un rezultat excelent pentru un partid lipsit de structuri teritoriale. Eu știu bine ce înseamnă să construiești un partid de la zero, când primarii te primesc „cu toată condescendența”, cum zic ei, „nu contează partidu, noi vă primim cu toată condescendența”, spunea un ales PDSR de pe la Slobozia. A se citi „noi vă primim cu tot sictirul dacă nu aparțineți...”
M-am nimerit la Piatra-Neamț înaintea alegerilor. Mă plimbam pe Bulevardul Decebal. Peste tot, afișe enorme cu Elena Udrea în blugi, cu cioporu de intelectuali după ea. Tot în blugi și fără Eugen Tomac. Deși acest tânăr a depus eforturi serioase, Blonda Norvegiană i-a tăiat fața. „Noi ridicăm România!”.Venea spre mine un bătrân de vreo 80 de ani, relaxat, cu mâinile la spate. Se plimba și el. Din spate m-au depășit cinci copii de 10-12 ani, toți blonzi și extrem de gălăgioși. Copii frumoși. Când a ajuns în dreptul lui, un copil s-a apropiat de bătrân, a băgat un deget într-o nară și și-a suflat mucii pe haina omului. Și a fugit cu ceilalți puști mai departe. Bătrânul a rămas încremenit. Eu eram tablou, nu mai văzusem așa ceva. Din trei pași, puteam să-l prind pe obraznic, să-l duc la părinți, mă rog, puteam să... N-am făcut nimic. Bătrânul a dat să se șteargă și a rămas cu mâna în aer, de silă. Se simțea cumplit. „Îmi pare rău...”, îndrăznesc să îngaim. „Nu mi s-a mai întâmplat, domnule. Și am fost 40 de ani profesor...” „Vă cunoșteau?” „Nu. Eu locuiesc la Iași. Am venit la Piatra să-mi văd feciorul...”
Am plecat mai departe cu un ciudat sentiment de vină. „Noi ridicăm România!” Unde s-o ridici, Elena? Ce știi tu să faci pentru această Românie care crește, educată de oameni ca Ponta și Abramburica, cu valorile lor - țoșca și umilința? 
Și Blonda avea să iasă și să anunțe că s-a sfătuit cu Marinelu și că, din partea Mărului, va candida Cristian Diaconescu la Președinție. Un om relativ onest, provenit de la PSD, caterisit, trecut prin parohia de la Cotroceni. Rezonabil. Puține șanse în fața partidului-mamut, care stăpânește strategia țoștilor mai bine ca oricare. Și fără primari care să te primească, nu așa, „cu toată condescendența”... Numele lui Traian Băsescu nu este singura garanție suficientă într-o lume ignorantă și ticăloșită.

Structura deschisă a identității românilor

O discuție cu profesorul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie de la Academia Română, este mereu revelatoare. El face parte din categoria erudiților militanți, din ce în ce mai rari la noi și, din nefericire, din ce în ce mai marginalizați. E foarte straniu, dar un om care spune că românii se pot salva prin cultura lor, prin spiritualitatea lor poate deveni incomod pentru falsa gândire politică „corectă”. Ce trebuie să înțelegem noi prin „valori românești”, care ne pot călăuzi calea într-un viitor tot mai sinuos? Am căutat un răspuns la profesorul Ilie Bădescu.

„Îmi vine în minte acum viziunea lui Nicolae Iorga într-o scriere polemică față de perspectiva propusă de Friederich Ratzel – teoria spațiului vital. În replică, Nicolae Iorga propune teoria vitalității popoarelor. Iorga spune că printre trăsăturile ce definesc vitalitatea poporului român este și capacitatea extraordinară de asimilare a influențelor și valorilor culturii universale. Altminteri spus, structura deschisă a identității românești reprezintă o valoare definitorie a acestui popor. De aceea, s-a și spus că românii se disting ca profil între popoarele lumii prin ceea ce s-a numit „omenia românesacă”, o toleranță extraordinară, o receptivitate pe aceeași măsură, deschidere către toate culturile, fără spaimă. Există deci o certitudine a perenității noastre pe acest pământ sau „pe acest petic de cer”, cum ar spune Lucian Blaga. „Identitatea deschisă”, așa cum o numește academicianul Tudorel Postolache, presupune toleranța, omenia românească și, nu în ultimul rând, aș spune valorile ortodoxiei românești. Sau, mai mult, e vorba de apartenența noastră la spiritualitatea creștină. Probabil că în cadrul romanității orientale, sinteza dintre cele patru componente ale spiritului european – tradiția greco-romană, spiritualitatea iudeo-creștină - capătă configurația distinctă și specifică în context european și universal”.

O sinteză de Bizanț și Occident

În câteva cuvinte, m-a dus spre spațiul spiritual lăsat de Paleologi (și) românilor. Are și argumente:  „Unul din marii filozofi germani, contele Herman Alexander von Keyserling, vorbind despre profilul distinctiv al poporului român în lume, indica una din trăsăturile vocaționale ale culturii române misiunea noastră de a mijloci sau chiar de a provoca renașterea Bizanțului spiritual. Prin urmare, în spiritualitatea românească, regăsim cu adevărat un fel de tezaur al renașterii a ceea ce reprezintă Bizanțul spiritual. Aceste valori sunt ilustrate de personalități monumentale, cum este Dimitrie Cantemir, despre care Lucian Blaga spunea că a avut puterea extraordinară de a unifica câmpul stilistic bizantin („bizantinismul static”) cu barocul dinamic apusean.
În aceeași încadrare, putem așeza personalități mari, cum ar fi Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Mircea Eliade, cel care a avut puterea să facă din unghiul propriu, cu puterea de contemplație proprie a spiritului său, oglinda tuturor religiilor lumii - iarăși o trăsătură care definește capacitatea de sinteză a acestei culturi.”

Un destin „ascuns în Dumnezeu”

Ce drum vor avea românii? Unii susțin că am fi prea tineri ca popor fiindcă ne consideră apăruți odată cu Regatul lui Carol I. Alții cred că doar creștinismul ne poate defini. Dar ce este dincolo? Dacă nu întrevedem nimic „dincolo”, putem să nu mai contăm. În fond, și ruși, șii grecii, și nemții sunt tot creștini în felul lor. Dar „dincolo” ce este? Pornind de la această premisă a unei culturi active, dinamice și extrem de permisive, se vorbește foarte frecvent că românii sunt ușor asimilabili, că limba lor va dispărea, că acest popor nu va mai fi. Eu cred într-un dialog onest al culturilor, fără presiuni politico-militare, în care românii nu ar pierde teren în fața altor culturi, în condiții de pace. Am putut dovedi în scurtele perioade de tihnă. Profesorul Bădescu mă trimite la Apostolul Pavel:
„Nu cred în asemenea ipoteze care ne invită să consimțim la teoria dispariției etnice în acest spațiu a unui popor cu un profil atât de distinct și de puternic. Nu cred fiindcă mă bazez pe învățăturile Sfintei Scripturi. Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu a ales dintre ei (se referă la evrei) 7000, prin care, altminteri spus, s-a păstrat trunchiul sănătos al acestui popor și prin care a fost posibilă continuitatea lui dincolo de cumplitele drame etno-istorice. Se regăsește și se întoarce, își recompune destinul în conformitate cu misiunea divină.  Orice popor este chemat. Și indivizii, la fel, vin pe lume, sub semnul unei chemări. Părintele Arsenie Boca spunea că destinul popoarelor este ascuns în Dumnezeu.”

Strategia spirituală pentru combaterea antislecției

Aici a atins indirect și problema antiselecției, inclusiv la români, care se produce sub ochii noștri. Mai ales în lumea satului. Cum se mai poate reconstrui nucleul sănătos al națiunii, în condițiile în care, după cooperativizare, s-a produs o antiselecție gravă în lumea satului, după 1990, a venit al doilea val de antiselecție. Cu consecințe dezastruoase asupra întregii societăți românești.  Ce posibilități avem să reducem consecințele negative pe care acest fenomen le produce asupra românilor? Profesorul Ilie Bădescu ar un răspuns calm dojenitor și aici:  „Selecția socială negativă, cum o numea Eminescu, contraselecția, antiselecția de care vorbiți dumneavoastră, reprezintă un fenomen real, incontestabil. Constantin Rădulescu-Motru, în 1904, în cartea „Cultura română și politicianismul” , chiar avertiza asupra acestei contraselecții, care ar putea să coboare profund în popor și, în felul acesta, să extindă sindromul politicianist, ceea ce numea el „pseudo-cultura” la nivelul larg al întregii societăți. El a avut o intuiție cu valabilitate mult mai vastă, decât sfera poporului român, pentru că, în general, afirmarea societății de masă este contraselectivă. Altminteri spus, masificarea, secularizarea, idolatria consumului, idolatria ideologică, formele nihilismului, care au copleșit societatea modernă și postmodernă, totate acestea sunt expresii ale contraselecției.”

„Revoluția mondială” a lui Dughin

Globalizarea și spațiul secularizant, conflictul dintre Est și Vest, iar noi – la mijloc. Buricul Universului!
„Omul fără credință și-a pierdut sufletul. Este „cadavru vertical”, cum spune Tolstoi. Este trup, se mișcă în lume, are dimensiune, profil sociologic, dear nu mai are suflet. O sociologie care nu face distincția îăntre cele două orizonturi – cel biologic, de supraviețuire, de râvdnire, de plăcere, de nevopi  și cel spiritual, care vizează înălțarea omului și dacă nu-și asumă dimensiunea aceasta înălțătoare a omului trădează misiunea sa gnosiologică, epistemologică și, de fapt, devine aproape agnostic, nu partiucipă la cunoaștere, la prograsul științei. Deci sociologia și toate științele trebuie să se rezidească pe această dimensiune spirituală. De aceea, am crezut că noologia poate explica ordinea spirituală a lumii. Ulterior, am scris „Noopolitica”, lucrare care mi-a deschis calea spre o nouă carte pe care o scriu acum cu doctorul Pavel Chirilă „Politica creștină”. E incontestabil că biserica face propria ei politică, nu e de partid”.
Alianțele evidențiază efectele perverse, cum le spunem noi în sociologie. Noi am îmbrățișat cu foarte multă reticență ipoteza difuzată și de geopoliticianul rus Alexandr Dughin, conform căruia înțelegerea tensiunilor regionale trebuie întotdeauna raportată la marele conflict între cei doi poli: continentalismul euro-asiatic și atlantismul american. Părerea noastră este că această schemă simplifică enorm lucrurile și mai degrabă creează confuzie, decât limpezire. Nu putem ignora puterea de refracție geopolitică a spațiilor regionale.  Buturuga mică răstoarnă carul mare! Am avut un dialog cu profesorul Alexandr Dughin, care este dispus să treacă peste configurațiile regionale și de aceea propune un altfel de deznodământ la aceeași mare tensiune a lumii și anume, spune el, revoluția mondială. Este un concept chiar soteriologic.
Numai prin cunoaștere, spațiul românesc poate să devină factor de securitate în zonă. Adică să fie stat de cultură la Dunărea de Jos, cum spunea Mihai Eminescu, deci un stat activ. România trebuie să devină un stat de necesitate europeană, cum spunea Nicolae Iorga, adică o entitate geopolitică cu funcții foarte bine așezate. Cultura este singura care poate să cucerească alte spații”.
Și câte ar mai fi de spus despre calea neumblată a românilor...
Până atunci însă, țara lor seamănă cu barca lui Ponta de pe ulițele din Teleorman, trasă de edecarii de la Jandarmerie. Epuizat de atâta efort administrativ, Ponta o întreabă peste umăr pe ministreasa de la Mediu: „Tu ce faci, fă Doină, aici? Aveai tu chef de niște inundații?” „Păi nu aveam chef, da...” Trecem peste limbajul academic al Pontănacului și ne vom referi puțin la isteria ortografică a „găozarilor” din presă: toți scriau pe burtiere și prin ziare „Fă, Doină”, în loc de „Fă Doină”. Ei nu pricepeau că acolo nu este vorba de verbul „a face”, nu știu că „fă”, „fa”, „bă”, „mă” determină numele, deci nu se separă prin virgulă. Păi cum să le mai amintești lor despre acordul dintre substantiv și adjectiv în genitiv-dativ, despre utilizarea prepoziției „pe” în acuzativ, de utlizarea prepoziției „din” în loc de „dintre”, norme pe care le fac harcea-parcea? Asemenea reguli simple de scriere pentru clasa a III-a țin deja de studii academice în presa noastră, care stâlcește limba română literară.

Sportul lui Savonarola și gândirea liberă

Sare și Savonarola de pe crucișătorul „Potiomkin” și ne asigură că simpla existență a președintelui este „o crimă indubitabilă”:
„Cel mai mare rău pe care Traian Băsescu l-a făcut acestui popor, şi aşa buimac şi convalescent moral de un sfert de veac încoace, a fost el însuşi, Traian Băsescu. Bilanţul faptelor lui din cele două mandate îl vor face timpul şi istoria, dar soiul de om aflat în fruntea României atâţia ani, expunându-şi caracterul oribil ca model de succes în faţa cetăţenilor şi, mai ales, a celor tineri, e o crimă pentru mine indubitabilă”. Evident, nu Ion Iliescu, nu Adrian Năstase, nu Pontănacu. Cel care a încercat măcar să pună România pe șine este cel mai vinovat! Savonarola  i-a luat astfel apărarea Gabrielei Vrânceanu Firea, cu făcătura ei de anchetă de la Nana, despre care am mai vorbit. Savonarola a condus un ziar mare. De ce nu a dispus anchete săptămânale în Ilfov, la Snagov, la Gruiu, la Otopeni, la Nana etc. ca să vadă toată țara cum „se constituie dreptul de proprietate funciară” pe timpul PDSR-PSD? Aveau ce scrie oamenii lui pe-acolo.
În schimb, Savonarola are instinct și simte ce înseamnă inducerea derizoriului prin contaminare, ca în Piața Obor, după raționamente de care m-am săturat în ultima vreme: TOȚI am fost securiști, TOȚI am fost vinovați penmtru dictatura lui Ceaușescu, TOȚI am furat, TOȚI am copiat licențe și doctorate, TOȚI am fost și rămânem proști... Este Micu Guevara o secătură? Și Marinelu e la fel. Acest as al tenisului din presa contemporană chiar crede că toți am fi niște scatologi. Exemplul este antologic pentru gândirea celui care a condus Clubul român de presă pe tobogan:
„Ce fac Ponta şi Băsescu se numeşte, în termeni sportivi, aruncarea cu căcat cu mâna liberă. Ei cred că nouă ne place căcatul. E vorba de un sport pe care îl practică dl. preşedinte al României şi dl. prim ministru care se numeşte "aruncarea cu căcat cu mâna liberă" (...) În aruncarea către adversar cu această substanţă semisolidă, ea se pierde. Ce reuşeşti e să te mânjeşti în momentul în care arunci cu obuzul respectiv. Nu există o imagine mai exactă pentru că nici măcar nu aruncă cu pietre, care ar putea să le spargă faţa. Aruncă cu această substanţă care nu-i răneşte", a spus Cristian Tudor Popescu.
Până și Nepotu Mătușii Tamara a ajuns la sațietate. Vreau să spun că nici el nu mai suportă firește și s-a gândit să-și ia universul în cap: "M-am gândit, la un moment dat, să renunț la cetățenia română". Pentru că Justiția nu-i dă voie să mai fie ales și i-a oferit „un concept de moarte civilă”. O vreme. Păi nu are dreptate avocatul Viorel Roș, care susține că  Nepotu Mătușii Tamara nu are nevoie să fie reeducat, "pentru că el este educat prin definiție"? "A scris sute de articole și studii. A fost invitat să țină cursuri la Sorbona. A scris o bibliotecă, cât alții nu citesc o viață întreagă", a mai spus avocatul. Mai ales că Nepotu Mătușii Tamara „a urcat Golgota” după Săptămâna Luminată.
Dar uite Golgotă, mă feciori! Nea Stan de la Însurăței se întorcea acasă în ziua de Paști de la un spital din Brăila. Pe jos, pe o distanță de 50 de kilometri, pe marginea drumului național. Nu mai avea bani pentru microbuz sau pentru vreo ocazie. L-au năpădit niște câini și l-au sfâșiat de viu. Mai avea în buzunar 7 lei. Cine moare în ziua de Paști ajunge în Rai, spunea bunica mea de la Crăiești. Așa o fi...

Sofia să mai aștepte!

Bulgaria susținea prin primăvară că face South Stream, chiar dacă UE nu vrea. Aşa a spus Igor Elkin, directorul executiv al companiei "South Stream-Bulgaria", cu prilejul unei mese rotunde, la care au participat specialişti din Rusia, Ungaria, Serbia şi din alte ţări. "Construcţia segmentului bulgăresc al gazoductului trebuie să înceapă în luna iunie. În prezent, se pun de acord unele detalii ale proiectului şi se obţin aprobările corespunzătoare. Gazoductul va intra în exploatare la sfârşitul anului 2015 - începutul anului 2016", a anunţat Elkin.
El a reamintit că lungimea totală a gazoductului South Stream este de 2700 km şi, în cursul acestui an, se vor pompa spre Europa prin această conductă 63 miliarde de metri cubi de gaze. Gazoductul trece prin 11 regiuni din Bulgaria. Aici se vor construi trei staţii de compresare şi o unitate de măsurare a gazelor. "Datorită acestui proiect, în această ţară vor intra investiţii serioase, se va constitui o infrastructură modernă pentru gaze şi se vor crea aproximativ 5000 de noi locuri de muncă", a precizat Elkin. Zeljko Setich (Jeliko Setici), preşedintele Camerei de comerţ şi industrie din Serbia, crede că "South Stream este cel mai important proiect strategic din istoria contemporană", cea mai mare investiţie din economia Serbiei din ultimii zeci de ani. "Proiectul va asigura un acces calitativ la gaze pentru toată regiunea. South Stream va deveni o punte între Est şi Vest, va transforma Balcanii într-un centru energetic", a adăugat Setici. Drew Leyfhayt, reprezentantul companiei Natural Gaz Europe, care a participat la masa rotundă, a remarcat că Bulgaria continuă să acţioneze pentru diversificarea resurselor de gaze, pregăteşte construirea unor interconectoare pentru gaze cu Grecia, România şi Turcia, poartă negocieri pentru livrarea gazelor din Azerbaidjan.
Participanţii la consfătuire şi-au exprimat convingerea că South Stream se va finaliza cu succes. Anterior, reprezentanţii Comisiei Europene declarau că Uniunea Europeană nu consideră prioritrar proiectul gazoductului South Stream. Săptămâna trecută, compania South Stream-Bulgaria a respins informaţiile apărute recent în presă cu privire la demontarea ţevilor gazoductului. "Lucrările la proiectul South Stream din Bulgaria continuă" în Bulgaria, a anunţat compania.
Gazprom construieşte proiectul South Stream pentru diversificarea livărilor de gaze naturale din Europa şi pentru reducerea dependenţei de ţările de tranzit. Compania South Stream Transport B. V. este o întreprindere internaţională mixtă pentru proiectarea, construirea şi exploatarea ulterioară a gazoductului maritim, care va trece pe fundul Mării Negre. Gazprom deţine la această întreprindere mixtă 50% din acţiuni, compania Eni din Italia deţine 20%, iar EDF din Franţa şi Wintershall Holding GmbH din Germania - câte 15%.
Comisia Europeană le-a tăiat maul rușilor și Sofia anunță că a blocat șantierul South Stream. Cât timp? Ușor de dedus.

Vova s-a supărat pe Marinelu

Moscova a calificat drept ofensatoare şi inadmisibile declaraţiile jignitoare ale preşedintelui român Traian Băsescu la adresa preşedintelui rus Vladimir Putin şi consideră că asemenea afirmaţii se pot reflecta negativ asupra relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări. "Am percepţia că este o comandă de la nivelul conducerii superioare, inclusiv de la preşedintele ţării dumneavoastră, ceea ce amplifică retorica anti-rusească", a spus Alexandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, răspunzând astfel la întrebarea unui jurnalist român.
Reamintim că, pe 13 mai, Traian Băsescu l-a criticat pe liderul rus: "Noi îi cerem lui Putin să-şi respecte cuvântul. Toate datele noastre indică faptul că el nu a spus adevărul atunci când a informat comunitatea internaţinală cu privire la retragerea organizată a trupelor militare de la frontiera cu Ucraina. Eu nu am crezut că preşedintele Rusiei poate să nu fie responsabil pentru cuvintele sale. Am fost se pare prea încrezător". El a adăugat că Putin a cerut să se amâne referendumurile din estul Ucrainei, însă, ulterior, Ministerul de Externe al Rusiei a salutat aceste referendumuri.
 Premierul român Victor Ponta a declarat că Bucureştiul şi Chişinăul pot să facă mai mult pentru "integrarea europeană" a Republicii Moldova, fără să irite Rusia şi o parte a societăţii moldoveneşti cu discuţii despre unirea celor două ţări şi despre renunţarea Republicii Moldova la neutralitate. În acest context, Ponta consideră că este necesar să se dea Republicii Moldova unele garanţii de securitate "pentru ca ea să nu mai trăiască permanent cu teama unei invazii din afară".
În ceea ce priveşte proiectul de unificare a Republicii Moldova cu România, premierul Victor Ponta a declarat că "România nu este Uniunea Sovietică să anexeze ceva cu forţa" şi a propus ca, în această etapă, cele două state "să păşească împreună în Europa". "Dar dacă într-un anumit moment, mai târziu, cele două popoare vor decide să meargă mai departe, eu nu voi putea decât să mă bucur de acest lucru", a concluzionat Victor Ponta. Adică „poporul moldovenesc” și... „poporul românesc”, nu?
Iată ce susține propaganda rusă de la IA REGNUM:
Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Basarabia s-a aflat sub jugul otoman. În anul 1812, Basarabia a fost eliberată de armata rusă şi, conform Tratatului de pace de la Bucureşti, încheiat între Rusia şi Turcia, a intrat în componenţa Imperiului Rus. Statul România a apărut ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin din anul 1878. În decembrie 1917, România a ocupat Basarabia care nu i-a aparţinut niciodată. În 1940, Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia. În urma alipirii Basarabiei la Transnistria, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
(După cum se observă, propagandiştii neostalinişti "uită" că Basarabia era o provincie din Moldova istorică şi că, fie şi numai cele trei judeţe din sud au făcut parte şi din România unită pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Aşa era văzută istoria românilor în manualele staliniste, ca în acest articol. O altă contradicţie hilară: România nu are dreptul asupra Basarabiei fiindcă "a apărut mai târziu", dar "Uniunea Sovietică şi-a luat înapoi Basarabia", spune autorul. Presa rusă şi ucraineană, discursurile politicienilor ruşi sau ucraineni abundă de asemenea interpretări care falsifică grav istoria autentică şi jignesc naţiunea română. Iată de ce nu trebuie să ne preocupe că discuţiile despre adevărul nostru istoric ar putea irita Rusia - nota red. VP).
Pe de altă parte, la fel ca oficialii de la Bucureşti, unioniştii români consideră 1812 şi 1940 drept anii "ocupaţiei ruseşti şi sovietice".
În perioada 1941-1944, armata română a luat parte la Al Doilea Război Mondial, de partea Celui de-al Treilea Reich. România venea cu cel mai numeros contingent printre ţările-satelit ale Germaniei (267.727 militari). În perioada 1941-1944, în teritoriile ocupate de România din Moldova, Transnistria şi Ucraina, fasciştii români au ucis, după diverse surse, de la 380.000 la 600.000 de evrei. Până în prezent, nu există date concrete privind pierderile provocate Uniunii Sovietice de către ocupaţia română.
Ofensiva Armatei Roşii din august 1944 a provocat o lovitură de stat în România. Mihai I, regele României, l-a răsturnat pe dictatorul fascist Ion Antonescu şi ţara a trecut de partea coaliţiei anti-hitleriste la 25 august 1944.
În 2003, majoritatea comunistă din Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea veteranilor, care a pus semnul egalului între drepturile veteranilor din Marele Război de Apărare Naţională şi ale militarilor care au participat la Al Doilea Război Mondial, de partea lui Hitler, în cadrul armatei române de ocupaţie.
Conform poziţiei oficiale a României, atitudine împărtăşită şi de partizanii basarabeni ai unionismului românesc, R. Moldova este "al doilea stat românesc", moldovenii sunt "români", limba moldovenească este "română". De fapt, conform datelor oficiale ale recensământului din anul 2004, date însuşite de Biroul naţional de statistică al Republicii Moldova, s-au declarat români 2,2% din numărul locuitorilor Republicii Moldova, moldoveni - 75,8%. În acest context, 78,4% din numărul moldovenilor au indicat că limba lor maternă este limba moldovenească, iar 18,8% au afirmat că este limba română.
Pe de altă parte, însăşi teoria susţinută de Bucureşti cu privire la "românii" din R. Moldova şi din Ucraina este artificială fiindcă identitatea românească a apărut după identitatea moldovenească din punct de vedere istoric. În plus, formarea românilor ca naţie a avut loc doar pe nişte porţiuni de teritoriu din actuala Românie: în Valahia şi în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe când Basarabia era deja în componenţa ImperiuluI Rus, iar Bucovina era în componenţa Austro-Ungariei. Cu toate acestea, simplul fapt că a ocupat aceste teritorii în perioadele 1918-1940 şi 1941-1944 a servit pentru Bucureşti ca pretext să declare că moldovenii din aceste teritorii ar fi "români" şi să pretindă să-şi exercite influenţa şi prezenţa în regiune, într-un fel sau altul.
Cum să fii de acord cu asemenea inepții?

Putin duce țeava spre China

 Acordul ruso-chinez în domeniul gazelor este perceput în cercurile politice şi în presa din Occident ca un fenomen global, care să stimuleze dezvoltarea ambelor puteri şi care să crească ponderea lor pe arena politică mondială. La sediul Uniunii Europene, este multă nervozitate: pârghiile prin care se putea pune presiunea planificată asupra Rusiei în domeniul energiei s-au redus vizibil, deoarece Gazprom nu mai este legat de unica piaţă europeană. Observatorii consideră că acest lucru confirmă inutilitatea sancţiunilor contra Rusiei, obiectiv pentru care diplomaţia americană întreprinde măsuri urgente pentru a-i menţine pe cei de la Bruxelles pe linia de confruntare în criza din Ucraina.
După cum scrie "Der Spiegel", "în atmosfera izolării crescânde din cauza crizei ucrainene, Rusia îşi consolidează legăturile cu China prin contractul în domeniul gazelor. Pentru Moscova, este, de asemenea, un semnal la adresa Occidentului, şi anume că politica sancţiunilor nu funcţionează". Experţii occidentali califică acordul de la Shanghai drept "un gheşeft gigantic". Este evident că strategia rusească de diversificare, datorită căreia "Rusia îşi extinde cercul de clienţi pe seama unui alt cumpărător important de gaze", a fost o mişcare inteligentă. Uniunea Europeană pierde deoarece China, care depindea până acum de piaţa europeană, acum se reorientează spre Rusia vecină. Iar Federaţia Rusă, după cum arată Wirtschaftswoche, devine mai puţin dependentă de ţările europene.
În Europa, se consideră că acordul între Gazprom şi China National Petroleum Corporation (CNPC) nu reprezintă un pericol pentru aprovizionarea constantă cu gaze a ţărilor Uniunii Europene din Rusia. Economiştii au precizat deja că, pentru China, resursele energetice vor oferi zăcăminte noi, iar cele existente rămân pentru Europa.
Însă, pentru Bruxelles, situaţia necesită încă o nouă gândire. A devenit clar că planurile ce vizează reducerea dependenţei de gazul din Siberia sunt absurde ca instrument de presiune asupra Rusiei. De fapt, în spatele lor se află Statele Unite ale Americii. Astfel, în timp ce se afla în România, vicepreşedintele american Joe Biden a insistat ca europenii să se opună Rusiei, care, chipurile, foloseşte resursele enrgetice ca o "amă contra regiunii".
Unii ziarişti occidentali consideră că politica Statelor Unite ale Americii şi a Uniunii Europene în criza ucraineană are un efect de bumerang fiindcă semnarea unor acorduri, nu numai în domeniul gazelor, dar şi în alte sfere importante, între Rusia şi China, va avea consecinţe. Pentru a evita această orientare, secretarul de stat John Kerry a declarat că acordurile respective nu au legătură cu tensiunile din jurul Ucrainei şi "nu constituie o reacţie rapidă la ceea ce se întâmplă acum". De asemenea, se anunţă că, săptămâna trecută, Jacob Lew, secretarul Trezoreriei SUA, uitând aparent că se afla la Beijing, a cerut să nu se mai stea pe gânduri şi să nu se întreprindă nicio măsură care ar avea impact asupra sancţiunilor contra Rusiei.
Observatorii văd în acest contract al gazelor un sprijin fără echiovoc faţă de Moscova în criza ucraineană. "Rusia şi preşedintele Putin demonstrează că nu au fost izolaţi complet, remarcă Ken-Wook Paik, expert la Institutul Oxford pentru probleme energetice. Rusia a arătat că are în China un partener de foarte mare încredere".
După aproape zece ani de tratative, Rusia şi China au semnat, în sfârşit, un contract de livrare a gazelor pe o perioadă de 30 de ani, pe ruta orientală. Volumul gazelor cumpărate este de 38 de miliarde de metri cubi pe an, valoarea totală a livrărilor pe toată perioada fiind de aproximativ 400 de miliarde de dolari, adică la un preţ mediu de 350 de dolari la 1000 de metri cubi de gaz. Acest preţ este considerabil inferior aşteptărilor: conform unei informaţii neoficiale, Gazprom spera să obţină de la CNPC măcar 400 de dolari, la 1000 de metri cubi de gaz.
Gazprom a semnat la Shanghai un acord de furnizare a gazelor pentru China cu trustul naţional CNPC, pe ruta orientală. Contractul a fost semnat de Alexei Miller, şeful Gazpromului, şi Zhou Jiping, director general la CNPC, în prezenţa preşedinţilor Vladimir Putin şi Xi Jinping. Conform noului contract, monopolistul rus va livra Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, în decurs de 30 de ani. Preţul de livrare nu a fost dezvăluit, dar domnul Miller a anunţat că valoarea totală este de 400 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, preţul mediu de livrare în tot acest interval va fi de 350 de dolari la 1000 de metri cubi. Remarcăm că analiştii au estimat, pentru "Kommersant", că preţul minim de livrare spre China al gazelor trebuia să oscileze între 360 şi 390 de dolari la 1000 de metri cubi, pentru ca trustul Gazprom să-şi poată recupera investiţiile din Orient.
Conform datelor neoficiale, Gazprom  a vrut să obţină de la CNPC un preţ de 400 de dolari la 1000 de metri cubi (valoarea concretă depindea de suma plătită în avans). A primit doar 350.
Putin a acceptat să piardă, numai să dea o lecție Europei. Vom mai vedea...

Viorel Patrichi

Vedere de pe Centură. Emil Boc va fi președintele României

Tandem sau tundem?...



Numai dacă va vrea suficient de mult. Altfel, vine Victor Ponta cu clanul popii Sîrbu. Iată câteva mostre de idei politice ale clanului:
„Emil Boc este un prost. Când îl văd, îmi vine să-l bat...”
„Am vrut să-l bat pe Emil Boc și nu m-a lăsat Dan Nica. Și acum regret, dar poate mai am ocazia”
“Nespecialiştii, marinarii de exemplu, nu înţeleg nimic din lucrurile astea şi trebuie să înţeleagă şi ei, că Codul penal nu se referă doar la traficul de blugi, ci la lucruri complicate (…) Domnul Băsescu habar nu are nici ce a semnat când a promulgat codurile”
„E nu mă bat cu justiţia, mă bat cu Băsescu şi cu cozile lui de topor”
(Victor Ponta, premierul României, acest urmaș al lui Ionel I.C. Guevara, un deștept gata mereu să pună mâna pe par în Agora contra „proștilor”)
„Pe Emil Boc l-aș fi bătut și eu dacă aveam ocazia”
(Nu este mama lui Ștefan cel Mare, nici a lui Florin Salam. Este mama lui Victor Ponta, campioană la aruncarea ciomegelor, care și-a educat feciorul în lupta de clasă)

„Cele două belele” (regret că nu-mi aparține formula) simulează  administrarea României. În țară mocnește mangalul, iar ei îl freacă în cea mai aberantă coaliție guvernamentală de până acum. La frontiera de răsărit, ard flăcările iadului neostalinist, iar „cele două belele” se păruiesc între ele. Unul era la o televiziune, celălalt – la alta. Concomitent! Unul zicea că Parșivel este „mincinos și obraznic”, celălalt se înflăcăra că nu se teme de Căcărău. Iar Antena 3 titra victorios: „Ponta: Nu-mi e frică de Crin Antonescu”. (Corect este „Nu mi-e frică de...”, dar gramatica de clasa a IV-a e grea a dracului pentru falșii jurnaliști...). „Ș-a râde lumea de noi,/ Cum se bat două nevoi”, cânta Maria Tănase, dar ce păcat că nu i-a cunoscut pe cei doi!
„Cei doi băieți din Piața Chibrit, care vând etnobotanice” nu se mai iubesc din Ziua de Dragobete.  Căcărău a dat cu alianța de gard când Parșivel a amenințat că PSD îl va susține la președinție pe Sorin Oprescu. Pentru Dumnezeu, ce să faci cu asemenea imaturi? Ei nu pot fi măcar primari la Cocârlata, cum să conducă ei România? Și Cârlanu l-a dat pe două bețe pe Căcărău. Dar i-a luat pe bozgori sub haripă! Daa, acum să te ții guvernare cu „Drujba lui Dumnezău”, cu drapele secuiești prin toate cătunele... Să te ferească Dumnezeu să ai un accident în Miercurea Ciuc, să faci un infarct! Până nu aduci tot tu, în țara ta, traducător, polițistul nu stă de vorbă cu tine, doctorul nu-ți dă nicio aspirină. Că nu-ți dă nici la București degeaba...  Dar cât de inept trebuie să fii, să ai majoritatea absolută în palmă, să renunți la ea și să te legi cu ungurii ca să te joace ei cum vor? Aveam și noi un guvern fără unguri. S-a dus dracului și ăsta. Normal că au venit și țiganii să le facă și lor un minister, mo! Bine, ei au avut și au chiar și guvern, de ce le-ar mai trebui și minister?
Cooptarea pammbuccienilor la guvernarea fraierilor nu este o noutate în România. Au practicat-o și nume ilustre. George Damian descoperă un excelent articol publicat în 1937 de Octav Livezeanu în „Dreptatea”, ziarul țărăniștilor. Aflăm că până și Octavian Goga, când a realizat un guvern miop cu A.C. Cuza, a făcut alianță cu partidul țiganilor. Lăzurică, un fel de Păun al romilor, îi propune lui Goga să-i trimită pe țigani să colonizeze Cadrilaterul ca să-i pună la punct pe bulgari. Angajamentul este ferm și Lăzurică publică un articol în ziarul țigănesc „Amaro Them” (Țara Noastră). Livezeanu oferă un fragment dintr-un blestem de solidaritate politică al țiganilor, de parcă e rupt din jurămintele călcate de Ponta și Antonescu: „Și dacă va mai călca picior de comitagiu pe-acolo, să dea benga în noi, să ne iasă iepurele înainte și să ne cârâie ciorile pe coșul casei. Iar dacă ar mai îndrăsni bulgarii din Cadrilater să facă pe iredentiștii, să ne ardă lamba și să ni se usuce cașul de la gură” (Amaro Them – Țara Noastră, anul I, No.1 din 11 iulie 1937). Dar și țărănistul Livezeanu a fost după război ministru al artelor (19 august 1946 - 29 noembrie 1946) în Guvernul Petru Groza, ministrul propagandei (29 noiembrie 1946 - 30 decembrie 1947) în Guvernul Petru Groza, ministru al artelor și informațiilor (13 aprilie 1948 - 23 mai 1949) în Guvernul Petru Groza și ministru al artelor (23 mai 1949 - 12 iulie 1950) în guvernul Groza – Gheorghiu-Dej. Dacă până și Goga a făcut-o, ce să mai zicem de Pontănacu...

Băsescu zice da? Atunci eu zic nu!

Deja aflăm că „România este tigrul economiei europene”, că duduie mai ceva ca pe vremea lui Tăricelu... Mergeți cu 100 de lei la un magazin și cântăriți apoi ce aveți în traistă, comparativ cu 2010! Văzând că nu mai contează pentru nimeni, Tăricelu s-a dus pe brânci la Parșivel să-l pună pe el candidat la președinție și să mențină USL. Alt urmaș al Brătienilor, cu zgardă roșie...
Este războiul belelelor. Mai ceva ca Ahil-peleianul s-a înflăcărat Căcărău, iar Parșivel simula că scâncește de dragul alianței pierdute. Văzând că miniștrii lui au umplut pușcăriile (Băsescu e de vină!), Căcărău se burică și mută cu tura de la Sibiu pe post de vicepremier și ca ministru de Interne. Da, dar atunci îl punem și noi pe Ăla Micu vicepremier, ripostează Parșivel. Bine, bă, îl pui pe Klaus Johannis pe aceeași poziție cu Daniel Constantin?, i-a reproșat Căcărău. Sigur, Parșivel are aici două motive pentru care nu suportă să vină neamțul lângă el: 1. Ar fi prea evidentă diferența; 2. Johannis nu ar accepta ca autocarele lui Parșivel să ducă babele excursioniste  la vot din județ în județ. Și cine are mai multe babe și autocare cu electoturiști? PSD. Însă mecanismul cel mai subtil l-a dat în vileag tot Cârlanu inteligentissim: „Am luat decizia, ca, de fiecare dată când domnul preşedinte Băsescu atacă fără argumente şi fără probe un ministru al Guvernului, să-l apăr pe acel ministru. Am făcut acest lucru cu toţi miniştrii şi până când domnul Băsescu nu-şi dovedeşte acuzaţiile, eu îmi apăr echipa de miniştri. Nu am s-o demit pe doamna Câmpeanu pentru că zice Traian Băsescu”. Făcuse și beșleaga o găinărie pentru consortul dumisale, să ia și el o pensie mai babană ca ea, iar ăștia au prins-o. Ce oameni, domne!... Păi ea a semnat să le dea înapoi toate pensiile pentru falșii orbi care conduc „jepanuri” prin toată Europa, pensii pe care nemernicul de Emil Boc le tăiase. Cum să nu-și tragă și ea o pensie de handicapat, cu însoțitor cu tot?
Plângea pușcăria după Relu Fenechiu și Parșivel bâiguia mereu: „Relu Fenechiu, un ministru greu de ucis!”. S-a văzut. A luat cinci ani. Nu contează că escrocul este notoriu pe continent, eu nu-l dau afară tocmai pentru că Traian Băsescu este cel care o cere. Ecce homo! Buuun! Și atunci, Marinelu vine cu nada mai aproape: „Dar numiți-l odată pe Johannis vicepremier, prim viceprim-ministru, terminați odată cu criza... Acum e mult mai bun ca atunci, nu mai vine de la Grivco.” A, dacă a cerut Traian Băsescu, nu-l mai numim.
Iar Marinelu tocmai asta voia...

Justiția, brățară pentru infractor
Au scos un Cod Penal după care mulți infractori pot să plătească sărindare. Sigur, lipsea un amănunt: Ministerul de Interne nu are încă „brățări” pentru toate baragladinele care tâlhăresc, sparg case, violează, fac trafic de droguri, de fete sau de copii... Însă judecătorii dau sentințe după noul Cod Penal. Tot acolo a rămas neatins și Articolul 140, conform căruia, procurorul trebuie să-l informeze pe infractorul din Parlament: Gică, ai grijă, de mâine, trebuie să-ți ascultăm telefonul, vezi și tu cu cine vorbești... Pe urmă, mergem în Florida... Evident, acest Cod Penal a fost promulgat inițial de  Traian Băsescu, însă  președintele a revenit și  i-a cerut premierului să refacă prevederile stupide din legislație. Precizez, premierul este procuror, nu președintele, dar nu a vrut să refacă totuși Codul Penal. Replica lui este halucinantă: "Nespecialiştii, marinarii de exemplu, nu înţeleg nimic din lucrurile astea şi trebuie să înţeleagă şi ei, că Codul penal nu se referă doar la traficul de blugi, ci la lucruri complicate (...) Domnul Băsescu habar nu are nici ce a semnat când a promulgat codurile - lucru pe care îl apreciez că l-a recunoscut, că nu ştie ce semnează, dar e periculos că un preşedinte promulgă legi pe care nu le cunoaşte - şi habar nu are nici acum ce prevăd codurile. A profitat, ca de obicei, de o situaţie serioasă ca să-l atace pe Predoiu şi să o sprijine pe Udrea, ca lider al dreptei. E un semn de iresponsabilitate. Cred că cunoştinţele juridice ale lui Băsescu se limitează la încadrarea juridică a aducerii de blugi de la Istanbul, altceva nu ştie". Eu, privitorul de pe Centura Politicii, eu, care vreau să fiu apărat de acest Cod Penal (sper să nu apuc!), eu ce ar trebui să pricep dintr-o asemenea prestație a acestui „specialist”? Că am în față o secătură care a ajuns în vârful parului pe principiul copy-paste și care vrea să otrăvească toată țara?
Și atunci, dacă apare prizăritul Emil Boc la prezidențiale, între Parșivel și Căcărău, îi îngroapă, dragilor! Pe amândoi. Pe rând sau odată. Dau mutarea în plic! Faceți sondaje din sertare, luați-le baronilor banii de campanie, dar nu vă agitați prea tare să ne băgați pe gât niște secături, cum ați făcut cu Mircea Geoană. Că toți spuneați că este un geniu al diplomației. Am fost primul care am avertizat asupra găoșeniei acestui individ. Vor fi neantizați amândoi de Emil Boc, așa cum e el, „un prost”. Niciunul nu are nicio șansă în fața acestui om onest din Țara Moților. Nu cred că ar vota cu Parșivel sau cu Căcărău moții din satul Horea, unde a murit cu zile aviatorul Adrian Iovan, fiindcă toată România a văzut cum administrează ei țara. Parșivel juca baschet sau era la cârciumă când sud-estul României era bântuit de Crivăț sau după ce avionul se prăbușise. Sigur, nu am sărit de entuziasm nici când l-am văzut pe Emil Boc dând la lopată sau turnând ceai pentru militari, dar, parcă totuși...

„Marțafoiul” și atacul lui Savonarola
Cum spuneam, observând Parșivel că începe Căcărău să muște unde a lins, a atacat tura de la Sibiu cu feciorul generalului de securitate de la Canal. Nu te cumințești, noi îl vom susține pe Sorin Oprescu la președinție. Unde n-ar face asta!... Să meargă Parșivel cu Sorin Oprescu prin Maramureș, prin Banat, prin nordul Moldovei ca să-l aleagă. Arșice îl face Emil Boc. Evident, nu la golănii, aici nu-l întrece nimeni. Cel mai frumos portret i l-a făcut lui Sorin Oprescu însuși Savonarola. Pentru mine, încă este o enigmă că l-a atacat atât de rudimentar și expresiv (trebuie să recunosc) pe candidatul nostru din Buhuși: „Sorin Oprescu este un răcnete, scoate mugetele alea seara... El nu numai că este agramat, nu numai că este anacolutic tot timpul. Are un limbaj derbedeistic. Eu nu pricep ce vorbeşte omul ăsta. Nu înţeleg cum se menţine în funcţia aia de primar al Capitalei. E un oraş puternic Bucureştiul dacă rezistă cu acest domn. Îl aduci pe acest marţafoi să scoată mugetele alea şi să pretindă pentru a nu ştiu câta oară să spună. 'Ehehe, vedem noi, când o fi cu preşedinţia, atunci ne mai gândim noi, că nu suntem ca mireasa'... şi din nou începe cu clismele alea verbale, ... după ce a mai plecat o dată de la primăria la care l-au pus aceşti concitadini ai mei. Nu am înţeles de ce l-au pus în detrimentul lui Vasile Blaga. Indiferent de apartenenţa lui politică, mi s-a părut mai serios”. Măcar aici, trebuie să fim de acord cu Savonarola.
Însă Vasile Blaga a avut o nouă răutate prin ricoșeu la adresa Marinelului: „Să fim serioși, nu va fi președine cel pe care Traian Băsescu îl va mângâia pe cap...” Ba eu cred că tocmai așa se va întâmpla: va fi președinte cel pe care va pune mâna Marinelu. România a ajuns într-o asemenea degringoladă, încât nu ne putem permite luxul să renunțăm la un om cu experiența lui Traian Băsescu. Va fi Halima! Și iată cum se va întâmpla. Am convenit că oamenii normali din această țară nu vor putea vota cu niște pupeze de teapa lui Parșivel sau Căcărău, oricâte țoști ar da primarii lor prin cătunele din Călărași sau Vaslui. Să luăm în calcul ipoteza cea mai atractivă și cea mai iluzorie: Căcărău face un pas îndărăt și candidează Klaus Johannis din partea liberalilor. Cu sprijinul lui Traian Băsescu. Johannis ar câștiga absolut sigur. Eu nu am văzut însă capră râioasă care să nu țină coada sus când trece pe punte. Deci Căcărău nu va renunța, nu se va repeta scena „Dragă Stolo!”. La fel de puțin plauzibilă ar fi candidatura lui Johannis ca independent. Cine dă țoștile prin cartierele din București sau din Iași? Johannis? Sau poate Papahagi care se supără așa ușor?
Așa că revenim la varianta propusă din titlu. Dacă Emil Boc va vrea să candideze (deja a intrat în Mișcarea Populară...), se va afirma deschis refacerea tandemului Emil Boc-președinte / Traian Băsescu – premier. Din tot ce se perindă prin spațiul public, nu avem o variantă mai bună.
Știu, vor veni contraargumentele cele mai gheboase: Boc ne-a tăiat salariile, pensiile, Boc ne-a belit, Ponta ni le-a dat înapoi; Boc este controlat de Băsescu; au băgat-o, au înfipt-o și pe Elena Udrea cu poșetele ei!... etc. Cunosc, nu e simplu să contracarezi asemenea afirmații, însă rețeta nu e atât de sofisticată... În plus, dacă, până atunci, baronul Dragnea va lua măcar 3 luni de pușcărie pentru fraudarea referendumului, va mai tâia câte ceva din elanul escrocilor.

Guvernul lui Nițică
Tragedia din Apuseni a fost pretextul ca Victor Ponta să ceară ca Serviciul de Transmisiuni Speciale să intre sub patul Guvernului. Ce de CNP-uri, ce de morți găsești acolo să voteze cu PSD! Mai de-a dreptul, România, țară NATO, trebuie să pună STS la dispoziția clanului popii Sîrbu. S-a dovedit că vinovat este sistemul politicianist, care face posibilă numirea unor imbecili în funcții de răspundere. „Specialiștii” de la ROMATSA au dovedit că nu știu să citească măcar o hartă. Nu s-a stins bine scandalul morții lui Iovan din Țara Moților, că aflăm cum băieții de la ISU din Neamț caută o ambarcațiune aflată în pericol pe Coasta de Azur pe... Lacul Izvoru Muntelui. Dacă îi trimitea Pinalti și tot nu putea să fie atât de stupizi. "Din momentul în care am primit mesajul, reprezentanţii Romatsa ne-au transmis că, la o a doua trecere a satelitului, ne va preciza locaţia exactă a navei. Noi am considerat plauzibilă informaţia primită, în sensul că un trailer care transporta respectiva ambarcaţiune, pe cale rutieră, să fi fost implicat în vreun accident. În consecinţă, am trimis echipaje în patrulare în zona indicată în judeţul Neamţ", a declarat Ioan Niţică, inspectorul şef al ISU Neamţ.
Nițică șpagă electorală era și legea care să le amâne durerile celor care au luat credite de la bănci. Parșivel a vrut să dea bine la popor, ca Bătrâna Șulfă, care le-a dat orășenilor apartamentele la prețul unui aragaz. 1. Ca să nu vadă fraierii ce fac emanații; 2. Ca să-l voteze pe Marele Edecar de pe Volga. Și l-au tot ales... Măsura s-a dovedit tot o hoție electorală, care să-i păgubească și mai mult pe bieții datornici. Până și subconștientul încărcat al lui Vanghele a reacționat la ElectoRata lui Ponta: "Am auzit de această lege decât ce am furat aşa de la televizor şi la radio". Păi de unde era să fure „decât, mânca-ț-aș”? De la bibliotecă?

Du-te, Omer! Noi rămânem cu Ponta...

Omer Cerrahoglu este cel mai tare olimpic din România. Este născut la Istanbul în 1995, are nume turcesc neaoș și a cucerit două medalii de aur și trei de argint la olimpiadele internaționale. Acum pleacă la Massachusetts Institute of Technology din Statele Unite ale Americii să studieze informatica. Justificarea lui ar trebui pusă pe ușa fiecărui bloc, pe poarta fiecărei case din România, poate pricepem și noi pe ce lume ne mai aflăm: „Cred că patriotismul nu are nicio legătură cu plecarea mea la studii în America. Chiar dimpotrivă, cred că asta înseamnă patriotism şi să-ţi iubeşti ţara: să vrei mai mult pentru locul unde ai crescut, să-i vrei binele, să mergi să înveţi de la cei mai buni şi să te întorci în ţara ta şi s-o ajuţi, s-o dezvolţi. În acest moment, România suferă şi cred că are nevoie de ajutor. Dacă fiecare va rămâne aici şi nimeni nu va face nimic, atunci unde e patriotismul? Dacă eu am să plec câţiva ani, nu înseamnă că nu-mi doresc să revin. Totuşi, să nu uităm că suntem conduşi de nişte oameni care îşi plagiază diplome, care fac facultăţi fără să meargă la ore. Şi ei conduc ţara...” Nu mai este nimic de adăugat aici. Du-te, Omer, noi rămânem cu Ponta o vreme până te întorci. Dar dacă nu apreciezi activitatea copy-paste, cum vrei să conduci ca Ștefania Duminică sau ca Pontănacu?
Au scos din Codul Penal subminarea economiei naționale. Nu mai este o crimă. Nicolae Ceaușescu poate să depună plângere postumă pentru discriminare. Nu mai avem nimic de subminat după 25 de ani de la prima „revoluție în direct”. Normal că trebuie dezincriminată!
Aici situația este oablă. Teza cu tinerii care ne salvează viitorul e gargară. Dacă plantezi un pom lângă un arbore strâmb, el tot strâmb va crește. Dacă nu-i respecți creșterea lui firească, naturală, îl distrugi. „Vez copașii iște răsușiț? I-o pus un prost cu spatele șî ii sî răsușesc sî ajiungî tot cu fața la soari. Sî chinui așa pănî mor... strâmbi”. Așa îmi spunea tata, un țăran cu trei clase de la Crăiești. Politicienii mei de la București nu pricep sau nu vor să admită lucruri simple când „promovează tineri” în politică: ei vor fi mai strâmbi și mai nocivi pentru țara lor, decât cei care i-au contaminat...

Dan Puric trebuie distrus!

Mă rog, nu fizic, nu mai avem niciun Canal, deși actorul ar fi fost bun de târnăcop, dar, acolo, o marginalizare ca lumea n-ar strica. Păi cum să vii, mă, astăzi și să spui că România e stat mafiotic, condus de o haită de securiști? Păi nu am intrat noi în NATO, mă, în UE? Păi ăia ne primeau dacă era așa? De aceea, Laura Georgescu, șefa CNA, a avut dreptate când a tunat și a fulgerat cu avertismente și amenzi contra ziariștilor care l-au invitat pe Dan Puric să-și dea el cu părerea. Domnu Puric ar trebui să ne lase, da?... Avea dreptate și Andrei Pleșu: Dan Puric nu trebuie să vorbească despre religie, nu se pricepe, nu știe ce sex au îngerii, pe când noi... Știm noi cum stăm cu legionarii, cu masoneria, cu toate... „Eu mă simt instigată. Eu mă consider a fi parte în banda de mafioţi, întrucât conduc o instituţie din statul român”, s-a indignat doamna Georgescu, da, sigur, doamna, nu tovarășa. Că e prea tânără ca să-i zicem „tovarășă”. Firește, când stai în umbra unor spirite alese ca Bogdan Chireeeeac și Adrian Năstase, nu poți decât să semeni cu ei. Spuneam că pomul pus strâmb, cu spatele la soare, crește hâd. Maestrul Dan Puric i-a dat o replică pe măsura nonșalanței ajunse pe funcție:
„Ştiu că sunteţi foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost şi suntem „conduşi“, mai bine zis distruşi politic, economic, cultural şi, mai ales sufleteşte, vă rog să reţineţi ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o ţară întreagă, de o „şleahtă de securişti mafioţi“! Trebuie să recunosc acum, privind cu detaşare în timp, că termenul „mafiot“, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.
Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei şi, mai ales, legile ei nescrise dar respectate.Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, nişte suflete chinuite. Ştiu că aţi afirmat, cu o oarecare undă de mândrie „patriotică“ că şi dumneavoastră faceţi parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă aşteptam la o asemenea „solidaritate“! Şi totuşi, doamnă, lasaţi-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susţineţi, cu care pesemne vreţi să vă confundaţi ideologic şi sufleteşte până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această ţară.
Au asasinat cu sânge rece oameni şi, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat şi declarată astfel Revoluţie. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alţii, să-şi prăduiască fără de niciun scrupul, propria ţară, s-o vândă, pe nimic străinilor. Cine sunt ei, dragă doamnă, v-aţi întrebat vreodată? De ce v-aţi alăturat lor? Ce v-a determinat? Da, ştiu că şi ei vorbesc româneşte dar nu sunt români, sunt „mutanţi ideologici“.
Adică „mankurți”. Nu mai explic aici pentru Laura Georgescu. Dan Puric poate să-și continue spectacolele până mai facem un Canal. Însă moderatorul Alexandru Rusu de la Radio România a rămas fără emisiune. Robert Turcescu a luat o amendă de 10.000 de lei. Și lista poate continua.
Mentalitatea de tip 1950 vecuiește cu noi, plutește încă peste noi. Contaminarea este ca un blestem, râia se ia. Iată marca de gândire Narcisa Iorga de la CNA: “Dacă domnul Dan Puric are toată libertatea de expresie, dumneavoastră aveţi nişte obligaţii de moderator. Care sunt argumentele pentru care afirmă că România este un stat mafiotic?” Normal, dacă îți pierzi tinerețea (pentru bani) în umbra lui Tucă și a Varanului, când apare soarele adevîrului, te ofilești și mori. Sigur că Dan Puric „are toată libertatea de expresie”, dar să vedem cine îl mai invită. Dar jurnaliștii de ce nu ar avea „toată libertatea de expresie”, Narcisa?...









Cine moare de grija Ucrainei?

După „primăverile arabe” nesfârșite, a venit și „primăvara de la Kiev”. Așa, ca o întâmplare. După reuniunea Parteneriatului Estic de la Vilnius. După „referendumul” trucat în manieră Stalin din Găgăuzia. Poporul a fost consultat! Fiecare cătun poate hotărî asupra politicii externe a unui stat. Dar oare Cecenia ar putea face referendum pentru ieșirea din Rusia? Dar Daghestanul, Tatarstanul, Siberia...? Putin se folosește de minoritatea imperială pentru a induce voința Kremlinului oriunde în spațiul ex-sovietic. De aceea, de-rusificarea este confundată de oamenii simpli din republicile captive cu anti-comunismul. Basarabenii, mai molcăluți, nu și-au aplicat propriile legi pentru a-i liniști pe găgăuzii care au primit bani de la un pseudo-om de afaceri din Moscova ca să se joace de-a democrația, de-a statul. La Kiev nu a mai mers divertismentul fiindcă aveau și ceilalți scenariul lor gata pregătit. Au murit 99 de oameni și vreo 500 au fost spitalizați.
Prea puțin pentru o „revoluție în direct” bine făcută. Au învățat câte ceva de la emanații românilor, dar nu temeinic. Primul mort la Kiev a fost un milițian. La Timișoara, primul mort a fost un militar în termen. La Kiev s-a tras la început cu arme de vânătoare. La Timișoara, Sibiu și București, s-au preferat armele cu lunetă. Cu AKM au tras proștii. România a trecut atunci ca prin urechile acului pe lângă dezmembrare. Ucraina nu se mai reface. Între Crimeea și Liov, între Vinița și Odesa, s-au rupt toate punțile. Cei din vest vor cu Uniunea Europeană, cei din est poftesc spre Rusia. 
Am văzut o întreagă cohortă de oficiali importanți ai lumii trecând prin Maidan: John Kerry, Catherine Ashton, William Hague, Victoria Nuland, Fabius... Titus Corlățean nu s-a dus. Toți vor o Ucraină independentă cu integritatea teritorială neștirbită. Angela Merkel a vorbit cu Vladimir Putin la telefon și apoi i-a spus lui Obama că Vova „a pierdut contactul cu realitatea”. Eiii, dacă-i așa, cum procedăm? Că, pentru America, doar 1% din schimburile ei comerciale se efectuează cu Rusia. În schimb, pentru Berlin, lucrurile stau altfel. A venit patronatul german la doamna de oțel și i-a cerut să nu admită sancțiunile contra Rusiei că îi ruinează. Văzând cu cine are de-a face, Obama a zis că merge singur cu sancțiunile contra Moscovei, dar a recomandat să se verifice pragul de anduranță pentru mediul de afaceri din Europa Occidentală. Mai bine donăm ceva Ucrainei și apoi vedem ce facem cu fraierii de pe Maidan. Ministrul de Externe al Estoniei i-a spus la telefon doamnei Ashton că noile autorități de la Kiev nu vor să investigheze crimele și că lunetiștii nu erau ai lui Ianukovici. Te pui cu revoluția poporului? Convorbirea a apărut integral pe Internet. Mânăstire-ntr-un picior, ghici cine are urechile mai lungi ca Washingtonul?
Traian Băsescu s-a oferit să medieze conflictul dintre Ucraina și Rusia. A adus și argumente destule. Dar Vova vrea să fie mediat de noi? Boje moi!

Am văzut cine moare de grija Ucrainei. Să vedem de ce românii din Ucraina nu au ieșit cu mic, cu mare, pe Maidan. Ei reprezintă cel mai bun barometru, așa dezorganizați cum sunt. Evenimentele de pe Maidan au divizat Ucraina nu doar după coordonata „Est sau Vest?”. Cel mai urât au ieșit în peisaj xenofobii din regiunile de vest. Acolo unde locuiesc 400.000 poate chiar un milion de români autohtoni pe pământurile lor. „Domnule, noi am scăpat de dracu și am dat peste tată-său. Rușii ne-au mai lăsat câteva școli românești. Ucrainenii vor să le închidă pe toate și fac tot felul de presiuni prin sate pentru ucrainizarea bisericilor”, îmi spunea un lider important al românilor din Cernăuți. Nu am să-i dau numele ca să nu aibă și alte necazuri. Din 1991 până astăzi, peste 20 de ziriști din România au fost declarați persona non grata fiindcă au scris adevărul despre românii din Ucraina. Absurdul a mers până acolo, încât avem colegi din nordul Bucovinei, care au interdicție să se mai întoarcă să-și vadă părinții din Cernăuți timp de cinci ani! Ei nu mai au voie să mai meargă acasă pentru că au avut curajul să ducă niște cărți din România pentru conaționalii noștri de-acolo! Ce dacă a semnat Emil Constantinescu un tratat mai rușinos ca pacea de la București a lui Marghiloman? Ucrainenii nu respectă nimic. Democrata Iulia Timoșenko, înrudită cu Nepotu Mătușii Tamara, a fost scoasă din pușcărie de gânditorii occidentali, dar partidul ei nici nu a vrut să audă de români când era pe val. Iată de ce românii din Ucraina au mers cu Partidul Regiunilor lui Viktor Ianukovici. Mitropolitul Onufrie de la Cernăuți, devenit primat al Bisericii Ortodoxe de la Kiev, pe care o controlează Patriarhia Rusă, l-a avertizat pe Turcinov să nu le permită „revoluționarilor” să creeze tensiuni cu România. O coloană de extremiști ucraineni se îndrepta spre Mânăstirea Bănceni din nordul Basarabiei pentru tâlhărie. Reamintesc că acolo păstorește părintele Mihail Jar, care a adunat copii orfani și cu handicapuri severe din tot spațiul ex-sovietic. Ianukovici a oferit ajutoare pentru mânăstire și deci părintele Jar devenise dușmanul poporului.
Să mergem puțin îndărăt. Cei mai agresivi în luptele contra românilor din Basarabia din 1992 au fost ucrainenii, nu rușii. În negocierile care au urmat și încă se mai simulează în formatul „5+2”, pseudo-observatorii ucraineni au fost mereu de partea Moscovei. Nu contau argumentele Chișinăului. Să mergem până la momentul Unirii din 1918 sau până la asasinarea lui Kotovski? Cu câțiva ani în urmă, ucrainenii au aruncat balizele de pe șenalul navigabil de pe Brațul Chilia pe malul românesc. Nu a existat o reacție oficială din partea NATO sau a Uniunii Europene. Și avem exemple multe. De ce ar trebui să ne dăm de ceasul morții pentru „o Ucrainaă puternică, suverană și indivizibilă”? După cum i-a spus Vladimir Putin lui George W. Bush în timpul reuniunii NATO de la București, Ucraina este un stat artificial, creat pe seama unor teritorii rupte de la România, Polonia și Rusia. Din cauza falsului, are asemenea probleme. Sigur, Statele Unite și Marea Britanie au fost garanții acordului din 1994, prin care Crimeea rămânea definitiv la Ucraina. Boris Elțin s-a îmbătat crunt atunci și a acceptat târgul. Putin este însă altceva.

Bandera și urmașii lui de pe Maidan

Istoricul rus Andrei Martînov publică în „Izvestia” un studiu interesant, sigur, subiectiv, despre originile extremismului ucrainean.









După Primul Răyboi Mondial, ucrainenii au făcut și ei partide politice: Partidul Naţional Catolic Ucrainean, Uniunea Naţional-Democrată Ucraineană, Revoluţionarii socialişti ucraineni, Partidul Comunist al Ucrainei de Vest. Unele din aceste mişcări au participat cu un relativ succes la viaţa politică din A Doua Republică Poloneză (Rzeczpospolita, uniunea statală dintre Polonia şi Lituania, fondată la 11 noiembrie 1918, când Józef Piłsudski a primit conducerea militară în Varşovia şi apoi, trei zile mai târziu, pe 14 noiembrie, când a primit şi conducerea civilă).
„În acest spectru divers, s-a ridicat, la începutul anului 1929, Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni (OUN). Ea are la bază Organizaţia Militară Ucraineană (UVO), care a luptat pentru renaşterea statalităţii pierdute prin metode teroriste. Pe seama UVO, a fost pusă asasinarea preşedinţilor polonezi Józef Piłsudski (1921) şi Stanisław Wojciechowski (1924)”, scrie istoricul rus.
În fruntea OUN, se afla colonelul Evghenii (Evghen) Konovaleţ, iar după lichidarea lui de către agenţii NKVD (1938), a venit Andrei Melnik. Cu doi ani mai târziu, OUN s-a dezmembrat. Cea mai radicală grupare din OUN, sub conducerea lui Stepan Badera, s-a rupt de organizaţie. În 1934, însuşi Bandera a organizat asasinarea lui Bronislaw Peratskogo, ministrul de Interne al Poloniei. În 1939, după ce Armata Roşie a cucerit oraşul Liov, teroristul, care fusese condamnat la închisoare pe viaţă de autorităţile poloneze, a fost eliberat împreună cu alţi condamnaţi. În memoriile sale, Nikita Hruşciov a scris că a fost o măsură "nesăbuită" eliberarea lui. Potrivit altor surse, Bandera ar fi fost eliberat anterior.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că Bandera a fost condamnat de polonezi şi că l-au eliberat - foarte probabil - cei din Armata Roşie, şeful teroriştilor considera că principalul duşman era "imperialismul de la Moscova", iar Germania lui Hitler o considera aliată. În viziunea lui Bandera, anticomunismul se confunda cu rusofobia. La fel ca azi.
Când banderoviştii au intrat în serviciul de informaţii militare (Abwehr), s-au creat batalioanele ucrainene speciale "Roland" şi "Nachtigall". Pe baza acestor batalioane, se intenţiona crearea unei armate de sine stătătoare. De aceea, după invazia Germaniei în Uniunea Sovietică, Bandera le-a ordonat oamenilor lui să-i ajute cu orice preţ pe nazişti. Într-unul din ordinele OUN, se arăta: "Când este dezarmat un detaşament, se va face împărţirea pe naţionalităţi. Ucrainenii vin la noi, reprezentanţii popoarelor înrobite de Moscova, dacă aşa doresc, la fel... Cu ceilalţi militari dezarmaţi se procedează în felul următor: bărbaţii moscoviţi, după dezarmare, vor fi predaţi nemţilor, sigur, nu pentru a fi lichidaţi. Cei de altă naţionalitate să fie lăsaţi să plece acasă".
În acelaşi timp, OUN "chema la luptă printre ucraineni cu un sentiment de devoţiune contra bandelor care nu vor să depună armele". "Nicio bucăţică de pâine pentru ruşi! Să hoinărească până crapă! Să se aleagă praful de kaţapii cei nesătuli! Noi nu am uitat anii de foamete mortală! Ei nu au avut milă de noi!... Pentru câini trebuie moarte de câine! Cu bolşevicii trebuie să te porţi ca bolşevicii!".
La 30 iunie 1941, în oraşul Liov, cucerit de nemţi şi de naţionaliştii ucraineni, a fost proclamat "Actul renaşterii statului ucrainean". Cu toate acestea, Hitler nu avea interesul să aibă în Germania un stat loial cu o ideologie nazistă similară. De aceea, Guvernul Ucrainei a fost trimis în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen. Acolo exista un bloc special pentru deţinuţii care puteau deveni folositori pentru nemţi (mai ales elita politică a statelor europene). Ei nu munceau, primeau hrană normală şi puteau să se plimbe în afara lagărului. Așa au procedat și cu Horia Sima din România...
Conducătorii rămaşi în libertate au încercat să creeze o reţea extinsă pe tot teritoriul Ucrainei. Se acumulau forţele pentru lupta ulterioară, iar în 1943, s-a creat Armata Ucraineană de Insurecţie (UPA). Faţă de nemţi, această organizaţie a avut o atitudine prudentă, dar, treptat, totul a degenerat în ostilitate directă. În acelaşi an 1943, o parte considerabilă din Volînia a fost debarasată de nemţi (aceştia mai controlau doar centrele administrative mari).
Concomitent, OUN a continuat lupta începută înainte de război cu polonezii, apărând teritoriul viitorului stat de reprezentanţii naţiilor "netitulare". Astfel, în timpul masacrului de la Volînia (anul 1943) au fost ucişi, după diverse estimări, 30.000-80.000 de oameni.
Mai exista un "duşman de gradul al doilea " - evreii. OUN susţinea că "evreii din URSS sunt un ajutor trădător al regimului bolşevic predominant şi avangarda imperialismului moscovit în Ucraina". De ce "de gradul al doilea"? Pentru că "Moscova este principalul duşman!".
Ca orice organizaţie totalitară, OUN a încercat să pună reguli în viaţa întregii populaţii. Iată un citat din directiva OUN: "În fiecare hată (colibă) ucraineană, trebuie să existe portretele lui Şevcenko, Mihnovskii, Petliura, Konovaleţ, Bandera, steagul ucrainean şi stema. În plus, pe perete să fie scrise cele 10 porunci, masa să fie decorată cu broderii cu "Cobzarul" lui Şevcenko".


Polesskaia Secea sau "bulboveţii" au devenit în decembrie 1941 Armata Ucraineană de Insurecţie, iar în iulie 1943, se numea Armata Naţională Revoluţionară Ucraineană, o formaţiune înarmată a naţionaliştilor ucraineni, creată sub conducerea lui Taras Boroveţ, cel supranumit "Bulba".
După „eliberarea Ucrainei” de către frații mai mari, rezistenţa acestei formaţiuni faţă de Armata Roşie şi faţă de Armata Poloneză s-a prelungit până în 1949, când a fost desfiinţată oficial UPA. În acest interval, naţionaliştii ucraineni au întrepins câteva acţiuni curajoase: l-au ucis pe generalul de armată Nikolai Vatutin (1944), comandantul Frontului 1 Ucrainean, şi pe generalul de armată Karol Świerczewski (1947), ministrul Apărării Republicii Populare Polone. Însă luptele izolate ale detaşamentelor OUN au continuat până la mijlocul anilor 1950.
„Au existat trei motive pentru care UPA s-a prăbuşit, crede Martînov. În primul rând, lipsa oricărui ajutor din străinătate, care constituie o condiţie obligatorie în lupta cu statul prin metodele partizanilor (şi ale teroriştilor), în contextul unei rezistenţe îndelungate. În al doilea rând, politica flexibilă a poliţiei secrete sovietice, care au combinat teroarea, deportarea cu gesturi generoase de amnistiere. În al treilea rând, migraţia luptătorilor din organizaţie şi scăderea sprijinului din rândurile populaţiei epuizate de război.”
În realitate, "flexibilitatea" NKVD a lăsat în Ucraina cimitire întregi de ucraineni masacraţi. Aşa se explică ura aparent absurdă, care s-a perpetuat până astăzi faţă de ruşi. E adevărat că Bandera nu a participat direct la acest război. După eliberarea din lagărul de concentrare, el a rămas în Germania, unde, în 1959, a fost asasinat de serviciile secrete sovietice. Și istoricul rus punctează excelent vulnerabilitatea Maidanului:
„Mulţi partizani actuali ai integrării europene de pe Maidan se consideră continuatorii UPA, iar acest lucru complică drumul lor spre Europa. E greu de crezut că Polonia este copleşită de bucurie când vede că e posibil să vină la putere în Ucraina vecină nişte politicieni care îi proslăvesc pe organizatorii masacrului din Volînia. Şi nici Germania nu este cucerită de entuziasm de iminenta cooperare cu un guvern nazist”.

„Un coșmar geostrategic”

Voi încheia cu observațiile pertinente ale lui Henry Kissinger la CNN cu privire la babilonia din Ucraina: "Vladimir Putin vede în evenimentele din Ucraina o repetiţie generală pentru ceea ce am vrea noi să facem la Moscova. Kievul s-a numit cândva Rusia Kieveană. Aşa că dezvoltarea politică şi, mai ales, evoluţia religioasă a Rusiei a început la Kiev. Apoi, a avut loc dezmembrarea, însă, la sfârşitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea, Ucraina a intrat în componenţa Rusiei. Iar eu nu cunosc niciun rus, nu are importanţă dacă e disident sau partizan al regimului, care să nu considere Ucraina drept cel puţin partea cea mai importantă a istoriei ruse. De aceea, ruşii nu pot rămâne indiferenţi faţă de viitorul Ucrainei. Eu sunt pentru o Ucraină independentă şi pentru Ucraina care are legături organice cu Europa. Cu toate acestea, pentru a înţelege poziţia Rusiei, trebuie să privim spre istorie. Putin consideră dezmembrarea Uniunii Sovietice o uriaşă catastrofă istorică. Evident că, aici, Ucraina este cea mai mare republică de 50 de milioane de locuitori, care şi-a dobândit independenţa. Şi el nu poate rămâne indiferent la acest lucru. Construirea relaţiilor dintre Rusia şi restul lumii, dintre Rusia şi noi este o problemă uriaşă. Pentru că, de-a lungul întregii sale istorii, Rusia a fost imperiu şi ea are o identitate care se bazează pe realizările ei imperiale. Rusia se învecinează cu China, ceea ce este un coşmar strategic. Ruşii se învecinează cu Islamul, ceea ce este un coşmar ideologic. Rusia are frontieră cu Europa, o frontieră şubredă din punct de vedere istoric, pentru că mereu s-a schimbat.”

Insolenta Găgăuzie și marea diversiune rusă

Turbulențele din Ucraina reprezintă reacția Rusiei la vectorul Parteneriatului Estic. Chiar dacă Moscova a repetat pe toate canalele că „nu se amestecă în treburile interne” ale Ucrainei, totul a pornit de la refuzul președintelui Viktor Ianukovici de a semna acordurile de asociere cu Uniunea Europeană. Iar Ianukovici nu a procedat așa de capul lui. Încă nu cunoaștem adevărata față a șantajului la care a fost supus Kievul, dar răsucirea lui Ianukovici a scos orașele din partea de vest în stradă.Ucrainenii de-aici nu mai vor tutela Moscovei. Românii și polonezii nu doresc să recunoască o altă putere, cel puțin la fel de agresivă ca Rusia sovietică: Ucraina. La Liov, la Ivano-Frankovsk, la Cernăuți, partidele din Rada Supremă nu mai au reprezentare în puterea locală. Aici, Rusia nu mai are loc. Mânia poporului ucrainean nu cunoaște toleranța. Tinerii ucraineni vor acces liber spre Europa. La fel s-a întâmplat în Crimeea, în Odesa și în sudul Basarabiei, regiune controlată însă de Rusia.
Ucraina, țară încropită din teritorii luate de Stalin cu japca de la România, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria, rotunjită apoi de ucrainenii Nikita Hrusciov și Leonid Kravciuk pe seama Rusiei, plesnește pe la toate cusăturile. Scenariile strategilor ruși curg râuri: dacă „haholii”, cum le spun ei ucrainenilor, vor revoluție pe Maidan (cuvânt de origine turcă, ridiculizat de ruși) și dacă nu vom mai putea menține controlul asupra întregii Ucraine, atunci o vom rupe în bucăți; Crimeea, perla Coroanei țarilor ruși, trebuie să revină la „matkă”; vom prelua Odesa, cu toată regiunea, cu sudul Basarabiei, supranumit de unii „Marele Bugeac”, pentru că mai trăiesc niște bulgari și câțiva tătari pe-acolo și vom forma Malo-Rossiia sau Novo-Rossia (Rusia Mică sau Rusia Nouă), la care vom alipi și Transnistria. Esențial este să ne menținem la Gurile Dunării. Cunoscutul politician rus Eduard Limonov propunea împărțirea Ucrainei între Rusia, Polonia și România. „Altfel nu va mai fi liniște pentru că este un stat artificial”.
Pentru ucrainenii extremiști, „kațapii” (adică rușii) trebui împinși dincolo de Don fiindcă ar avea mai multe în comun cu tataro-mongolii, decât cu europenii. Ei înșiși un amestec interetnic extrem de pestriț, ucrainenii au deprins de la frații mai mari instinctul de mare putere și au exrsat excelent intoleranța. Trăsătură care a răbufnit în politica lor externă, reflectată și în raporturile cu România. Ca să dobândească o mică parte din propiul platou continental, Bucureștiul a trebuit să se judece la Haga cu Kievul pentru o suprafață neglijabilă din teritoriul istoric, ce i se cuvenea. Și asta după ce făcuse toate concesiile teritoriale imaginabile prin tratatul semnat de Adrian Severin și Emil Constantinescu.
O chestiune de securitate națională
Am auzit și am citit frecvent prin presa din București în această perioadă o întrebare ineptă: Și ce ne privește pe noi? La noi e liniște, noi am intrat în NATO, în UE... Această percepție măruntă, la nivelul nasului, este veche la noi. Paul Goma povestește într-o carte cum tatăl lui, învățător refugiat într-un sat din Transilvania pe timpul războiului, îi avertiza pe ardeleni că sovieticii nu iartă: ne vor distruge elitele sociale și spirituale, biserica, școlile, vor trimite oameni în Siberia etc. Câte-un ardelean se uita la învățătorul basarabean și se scărpina sub clop: Apăi, domne dragă, or vini rușîi șî ne-om înțăleje noi cu ei că și ei tăt creștini or hi... Românii, creștini și ei, cu frica lui Dumnezeu, care respectau drepturile vecinilor, nu-și puteau imagina dimensiunea răului...
După toată istoria ei dramatică, România nu poate privi acum indiferentă la acest clocot uriaș de lângă frontiere. Nu doar că în partea de est și de nord-est trăiesc români. Este însă cea mai nesigură regiune pentru securitatea noastră națională. Pe de altă parte, noi nu ne putem dezvolta cooperarea cu economiile din est, inclusiv cu Rusia, dacă acest areal rămâne atât de imprevizibil. Nu putem pune bazele unui transport sigur în regiune și ar fi mare nevoie. Visăm la „Inelul Mării Negre”, la magistralele viitorului de pe Drumul Mătăsii, dar cu o Rusie autarhică este imposibil să se întreprindă ceva durabil. Occidentul înseamnă progres tehnologic, iar economia rusească se va distruge prin izolare, ca pe vremea Uniunii Sovietice. Vârtej în care Moscova ne-a tras și pe noi cu o sută de ani înapoi.

Un imperiu modern trebuie să propună proiecte

Motivul răului actual e simplu: nu s-au lichidat consecințele pactului Molotov-Ribbentrop conform dreptului istoric, atât de urât de unii, nu s-au anulat complet urmările politicii imperiale rusești și sovietice. Cu excepția țărilor baltice, totul a încremenit în vechiul proiect sovietic. Rusia preferă să dărâme templul ca biblicul Samson fiindcă liderii ei au rămas cu aceeași percepție ca pe vremea războiului rece: trebuie să păstreze state-tampon în așa-numita „străinătate apropiată”. Această idee strategic depășită o regăsim în toată presa mare din Rusia, la majoritatea politicienilor de la Moscova. Ea nu este nocivă doar pentru foștii sateliți din defunctul „sistem socialist”, dar e contraproductivă în primul rând pentru economia Rusiei și pentru civilizația rusă pe ansamblu. Un imperiu modern nu mai impune direcții și obsesii, așa cum face încă Moscova. Un imperiu modern propune proiecte de interes regional sau general, astfel încât țările mai mici să le urmeze, de parcă ar fi propriile proiecte.  Uniunea Europeană propune proiecte pe care le supune... consensului politic cu partenerii. Așa procedează Statele Unite ale Americii. Sună cinic, dar lucrurile așa stau. Iată de ce percepția asupra americanilor în sud-estul Europei încă este pozitivă la nivel popular, ceea ce nu se poate afirma despre rușii care se simt deja proscriși pe nedrept. Și îi vezi pe intelectualii lor că scriu sau că vorbesc frecvent: pe ruși nu-i iubește nimeni, Occidentul vrea să pună Rusia la colț...
Nimic mai fals! Cine ar putea să pună Rusia la colț? Nimeni nu are acest interes. Nu cred că Occidentul mai speră că maestrul Putin va aplica regulile din judo până la capăt în re-construcția flexibilă a Rusiei, ca țară modernă, cu mentalitate europeană și cu tehnologie occidentală. Unde ar fi pericolul?
Într-un articol publicat în „Kommersant”, Serghei Lavrov, șeful diplomației ruse, acuză Occidnetul că a declanșat al doilea război rece contra Moscovei în primul rând prin intermediul presei. Este ceva adevăr și aici, dar diversiunea din Ucraina și din Republica Moldova nu este opera Occidentului. Iată ce spune în „Pravda” un alt rus, Viktor Kremeniuk, directorul Institutului pentru SUA și Canada de la Academia de Științe a Rusiei de la Moscova: „Eu nu sunt de acord cu acest punct de vedere, că Occidentul e atât de stupid, că tratează rău Rusia. Nimeni nu umilește Rusia. În măsura în care ea se va comporta civilizat, și ei se vor purta civilizat cu ea. Și când ea nu se poartă frumos, și ei vor face la fel. (...) Eu nu cred că ei ne împroașcă la comandă. Există o tradiție în Occident cu privire la Rusia, formată din secolul XIX. Acolo, Rusia e considerată o țară neliberă, unde se încalcă drepturile omului. Și din acest punct de vedere, Rusia nu prea s-a schimbat. Încă din timpul URSS, în Rusia există un proces politic opac pentru luarea decizilor. Rusia își imaginează că ea este Europa, dar nu este Europa. Regret mult pentru mine și pentru colegii mei, dar nu s-a schimbat nimic din timpul războiului rece. Maniera noastră asiatică de a ascunde ni se întoarce împotrivă ca un bumerang (uitați-vă ce legi restrictive tot votează Duma de Stat). Eu nu fac însă o tragedie din asta. Noi vom învăța să trăim într-o lume deschisă și lumea va recunoaște că există o mare valoare – Rusia”.

„Trebuie aplicată legea până la capăt!”

Cum învață rușii să trăiască într-o lume deschisă se poate vedea și din evoluția flancului sudic al diversiunii din Ucraina. Mai precis, în Găgăuzia. Aici lucrurile s-au petrecut ca în 1990. Când Chișinăul a cerut desprinderea de Moscova, Iakovlev le-a transmis basarabenilor deschis: Vreți republică independentă? Ei bine, veți avea trei! Scenariul este același și astăzi. Înțelegând că R. Moldova va parafa la Vilnius acordurile de asociere cu UE,  găgăuzii au declanșat un alt referendum pentru independență și pentru orientarea politicii Chișinăului spre Uniunea Vamală, adică spre Rusia. Chișinăul le-a blocat conturile, Tribunalul din Comrat a dat o sentință definitivă și irevocabilă, care avertizează că o aemenea consultare populară este ilegală. Inutil. A venit Iurii Iakubov, un pretins om de afaceri de la Moscova, în realitate, eminență cenușie din serviciile secrete rusești, le-a adus găgăuzilor 100.000 de dolari pentru referendum. Ei au votat, ei au numărat și acum ne flutură niște rezultate de dimensiuni bolșevice. Niște bazaconii!
Iată cum descrie măreața victorie IA REGNUM NOVOSTI: „Conform rezultatelor referendumului din 2 februarie din Găgăuzia, pentru independenţa "amânată" a Găgăuziei au votat 98,09% din cei prezenţi la urne, contra - 1,9%; pentru aderarea la Uniunea Vamală - 98,47%, contra - 1,52%; pentru aderarea la UE - 2,57%, contra - 97,43%. Rata de participare la vot a fost de 70,04% din numărul alegătorilor. Autorităţile Republicii Moldova au anunţat că referendumul găgăuz este "ilegal" şi au declarat cu fermitate că nu vor admite asemenea măsuri în alte raioane ale republicii”. Independența „amânată” va deveni de facto dacă R. Moldova se unește cu România. Dacă Rusia ar invada iar R. Moldova, găgăuzii nu ar mai ridica pretenții de independență. Nu e clar?
Diversiunea de la Comrat a fost posibilă și din cauza slăbiciunii Guvernului condus de Iurie Leancă. „Ei au acum toate pârghiile juridice și politice pentru rezolvarea definitivă a problemei găgăuze. Nu mai este ca în 1990, când ne aflam în Uniunea Sovietică. Acum trebuie aplicată legea până la capăt...”, crede Mircea Druc. Dacă legea nu se aplică, urmașii lui Ștefan cel Mare se vor trezi că și vietnamezii din Republica Molotov vor suveranitate...
Găgăuzii trăiesc mai compact în Comrat și în aproximativ 20 de sate din sud (120.000-150.000 de suflete). Ei au fost aduși din Bulgaria și din Grecia și colonizați în partea de sud a Basarabiei de către Imperiul Rus, în perioada 1750-1846.  Rușii începuseră deportarea românilor, le-au luat pământul și l-au dat găgăuzilor. Populație turcică de religie ortodoxă de rit vechi, găgăuzii au obținut autonomia de la Mircea Snegur. Tot din „slăbășiuni șî bindisalî”. Liderii lor, în mare parte agenți ai serviciilor rusești, i-au manipulat și acum pe găgăuzi prin demonizarea României și a Uniunii Europene.
Este semnificativ că niciun reprezentant al alianței de guvernare de la Chișinău nu a acuzat Rusia de această nouă diversiune din Găgăuzia.
De fapt, la ce ar mai folosi?
 În schimb, toată presa mare din Rusia acuză... România. „Izvestia”, ziarul Guvernului de la Moscova, îl compară pe Traian Băsescu cu Mihail Saakașvili. „Din cauza acțiunilor lui necugetate, acest președinte se va trezi cu o nouă Osetie de Sud în Găgăuzia”, amenință ziarul.
Revenim la importanța dreptului istoric asupra teritoriului. Nu cumva cecenii din Caucaz ar fi cu mult mai îndreptățiți la un referendum pentru independeță, comparativ cu găgăuzii care au fost colonizați aici? Ce ție nu-ți place altuia nu face...
 În Germania, trăiesc vreo 4 milioane de turci, ajunși acolo din motive economice. Să ne imaginăm că, peste vreo 20 de ani, turcii din Germania ar convoca un referendum pentru a forma un stat în stat. Oricum, proporția lor în Germania este similară proporției găgăuzilor din Republica Moldova.
Oare cum ar fi, doamna Angela Merkel? Până unde ne putem juca de-a democrația, de-a statul multicultural? Basarabia este preponderent românească și așa trebuie să rămână.
Viorel Patrichi



  

Noaptea Varanului

Aștept cu interes să citesc o carte scrisă de Dan Voiculescu...